Campaniile electorale sunt războaie de percepție. Câștigă, de regulă, nu cel mai zgomotos, ci cel care își controlează mesajul, își cunoaște publicul și înțelege unde e linia fină dintre emoție și derapaj.
În turul 2 al alegerilor prezidențiale din 2025,
George Simion a pierdut nu doar în fața contracandidatului său, ci în fața propriei strategii.
Liderul AUR a intrat în finală cu o bază solidă de electorat, un capital de simpatie în rândul românilor dezamăgiți de sistem și o forță de mobilizare impresionantă în online.
Și totuși, ultimele două săptămâni de campanie au fost dezastruoase pentru el.
1. „Casele de 35.000 de euro” – o capcană de PR autodeclanșată
Într-un context economic tensionat, George Simion a lansat ideea acordării de locuințe pentru tineri la prețuri fixe, subvenționate de stat – 35.000 de euro.
Ideea, deși populistă, ar fi putut avea tracțiune dacă era susținută de un plan coerent.
Însă într-un interviu la Digi24, Simion a admis că inițiativa a fost „doar un exercițiu de marketing”, fără intenție reală de implementare.
Acel moment a fost devastator: și-a subminat propria credibilitate și a transmis publicului că este dispus să mintă pentru a câștiga voturi.
În
#marketingul #politic, când promisiunea se dovedește falsă, efectul bumerang lovește mai tare decât dacă nu ai fi spus nimic.
A pierdut electoratul indecis și i-a pus pe gânduri chiar și pe unii dintre susținători.
2. „500.000 de bugetari dați afară” – mesajul fatal pentru clasa de mijloc
Simion a anunțat într-un interviu că ar disponibiliza 500.000 de
#bugetari, fără să clarifice pe cine vizează exact – funcționarii din administrație sau și profesorii, medicii, pompierii?
Mesajul, deși adresat unui public dornic de reformă, a fost perceput ca o amenințare la adresa stabilității sociale.
Pentru milioane de familii care trăiesc din salarii publice (direct sau indirect), promisiunea a sunat ca o sabie deasupra capului.
A fost o eroare strategică care a scurtcircuitat orice avantaj în rândul electoratului moderat.
3. Refuzul dezbaterii televizate – un semn de slăbiciune, nu de forță
Campaniile moderne se câștigă prin expunere și confruntare.
Nicușor Dan a acceptat să meargă singur în dezbateri, iar absența lui George Simion a părut o fugă, nu o demonstrație de forță.
Pentru un candidat care clamează curajul și verticalitatea, refuzul dialogului în fața națiunii a transmis exact opusul: nesiguranță, lipsă de soluții, teamă de întrebări incomode.
4. Derapajul verbal: „AUTIST” – o ofensă care a costat capital moral
Într-o intervenție video, George Simion l-a numit pe contracandidatul său „
#autist” într-un context peiorativ.
Această declarație a declanșat un val de reacții negative nu doar din partea electoratului general, ci și din partea ONG-urilor, a părinților copiilor cu autism, a opiniei publice moderate.
A fost un gest de dispreț care a șters orice urmă de empatie pe care o putea revendica.
Într-o campanie prezidențială, limbajul contează la fel de mult ca faptele. Iar Simion a părut brusc mai aproape de o caricatură de lider autoritar decât de un președinte al tuturor românilor.
5. Aplaudarea suspendării procesului Visa Waiver pentru români
Una dintre cele mai neașteptate și toxice poziții din campanie a fost reacția lui George Simion la blocarea procesului de admitere a României în programul Visa Waiver al SUA.
În loc să apere interesul național și demnitatea românilor, a aplaudat indirect decizia, afirmând că „așa ne trebuie”, ca o lecție pentru clasa politică.
Această atitudine de resemnare auto-pedepsitoare a fost profund nepopulară, în special în rândul românilor din diaspora și al tinerilor profesioniști care văd în libera circulație o necesitate, nu un moft.
A transmis mesajul că nu îi pasă cu adevărat de cetățenii români, ci doar de retorica de pedepsire simbolică.
6. Episodul Franța – imagine externă dezastruoasă
Într-o apariție la un post de televiziune important din Franța, George Simion a avut un moment profund neinspirat: l-a admonestat public pe președintele Emmanuel Macron, într-o franceză stâlcită, greu de urmărit, într-un moment stânjenitor pentru diplomația românească.
A continuat prin a declara, în direct, că Franța va dispărea ca națiune în 20-30 de ani, într-o tiradă care a fost amplu criticată de presa franceză și ironizată în mediile diplomatice.
Într-o campanie în care liderul trebuie să transmită
#stabilitate,
#maturitate și
#respect internațional, acest episod a consolidat percepția că Simion nu poate reprezenta România pe scena globală fără riscuri de ridicol.
7. „Candidez pentru altul, nu pentru mine” – abdicarea de la leadership
Declarația că nu candidează pentru el însuși, ci pentru a-l pune pe Călin Georgescu la conducerea țării, a fost lovitura de grație.
Românii votează un președinte, nu un
#pion.
A sugera că alegătorii sunt doar un mijloc de a aduce la putere un alt personaj – necunoscut publicului larg, fără legitimitate democratică – a fost o formă de abdicare de la rolul de lider.
Această declarație i-a alienat până și pe cei care îl vedeau ca pe o alternativă reală la vechile structuri. A devenit clar că nu va conduce, ci va fi condus.
Concluzie: Când emoția se decuplează de strategie
George Simion a știut să mobilizeze, dar nu a știut să inspire încredere. A mers pe o retorică de forță, dar a uitat că în turul 2 câștigă cel care unește, nu cel care divide.
În loc să se transforme într-un om de stat, a rămas captiv în personajul de lider de galerie.
Iar în turul 2, George Simion a pierdut contactul cu toate trei!
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Publicația IncisivdePrahova.ro pune la dispoziția persoanelor interesate DREPTUL la REPLICA prin intermediul următorului email:
incisiv.national@gmail.com
.....
Daniel CîrnuGeorge Simionprima