Anchete
Centrul de Afaceri Româno-Rus, condus din umbra de fosti ofiteri KGB si Securitate – SRI – Comisarul de Prahova
Centrul de Afaceri Româno-Rus, condus din umbra de fosti ofiteri KGB si Securitate – SRI, dupa cum spun surse din serviciile secrete, a pus umarul la destabilizarea financiara a celui mai mare combinat petrochimic, Oltchim Râmnicu-Vâlcea, alaturi de firma germana PetroCarboChem (PCC), patronata de doi polonezi, dintre care cel putin unul a fost ofiter de informatii.
Constantin Samson, paravan folosit pentru înfiintarea “Centrului”, dezvaluie pentru România libera cum s-au naruit intentiile rusilor de a controla industria strategica româneasca odata cu pierderea alegerilor de PSD – Adrian Nastase.
România Liberă a publicat o serie de dezvăluiri despre Centrul de Afaceri Româno-Rus, condus din umbră de foşti ofiţeri KGB şi Securitate-SRI, care au pus umărul la falimentarea petrochimiei româneşti. Între ofiţerii de informaţii români care au sprijinit activităţile subterane ale „Centrului” figurează şi fostul şef al SRI Prahova, Corneliu Păltânea.
Între oamenii politici figurează nume grele precum Ion Iliescu ( fost preşedinte), Ioan Talpeş ( fos şef al administraţiei prezidenţiale), Mitică Honciu ( fost şef al protocolului prezidenţial), foştii consilierii prezidenţiali Şerban Nicolae, Corina Creţu, Emil Cico Dumitrescu, Dumitru Iliescu sau fostul şef al SPP, gen Gabriel Nagy. Din partea Guvernului, Samson spune că avea sprijin total de la premierul de atunci Adrian Năstase, prin ministrul Industriilor, Dan Ioan Popescu. Dezvăluirile lui Samson despre susţinerile politice de care a beneficiat ( redăm fragmente din interviu) au fost confirmate pentru România Liberă de generalul (r) Ioan Talpeş.
A ajuns în anturajul preşedintelui ţării printr-un infractor
Rep : Cu cine v-aţi mai sfătuit când aţi înfiinţat Centrul de Afaceri Româno-Rus?
Constantin Samson : În afară de domnul preşedinte Iliescu , de Mitică Honciu şi de domnul general Talpeş, m-am sfătuit în întâlniri separate şi cu Gabriel Nagy, cu Cico Dumitrescu şi cu Corina Creţu, cu care sunt în relaţii de prietenie şi acum. Ca şi cu Şerban Nicolae , pe care l-am cununat.
Rep: Observ că eraţi un apropiat de Palatul Cotroceni.
C.S.: Da, când era preşedinte domnul Iliescu . Eu am fost în toate vizitele, am făcut parte din toate delegaţiile domnului preşedinte Iliescu (…)Ştiu că veneau cu nevestele şi Omar Hayssam şi Munaf ( condamnaţi pentru răpirea jurnaliştilor români în Irak).
Rep: De cine mai eraţi apropiat în 2003?
C.S.: Am avut relaţii civilizate cu Dan Ioan Popescu ( ministrul Industriilor-n.n.), care era prieten cu Năstase. Şi D.I Popescu mi-a spus să fac Centrul.
Rep: Cum l-aţi cunoscut pe dl Iliescu?
C S: Prin 1999-2000, prin Cico Dumitrescu pe care l-am cunoscut prin Ilie Alexandru ( condamnat definitiv-nn) de la Hermes Slobozia. Cico m-a prezentat dlui Ion Iliescu. Iar prin domnul preşedinte i-am cunoscut pe Gabi Nagy, Mitică Honciu, Corina Creţu, Dumitru Iliescu(…)
Rep: De ce aţi înfiinţat Centrul de Afaceri Român- Rus (…)Să aduceţi vizitatori din Rusia?
C S : Nu, ne gândeam la o relaţie strict economică. În 2003, m -am întâlnit cu un prieten ( Liviu Niţă, condamnat definitiv-n.n.), care mi-a zis : „Bă, Costele, de ce nu facem şi noi un centru de afaceri româno-rus. Expune-le ideea , că tu ai cui să expui,ai susţinere la autorităţi„. Şi i-am spus prima dată lui Mitică Honciu, care era şeful grupului prezidenţial la Ion Iliescu. „Da’ cum vezi tu asta?” – m-a întrebat el. „Băi, strict ca pe o societate comercială . 50%- noi, 50%- ei ” i-am zis eu. ” Ei cine sunt , Costele?” ” Ei – zic eu- sunt : unu’ e Anatoli Patron, care e preşedinte la NOVA BANK ( fostă UNIREA-n.n.) Si mai ştiu pe unu’ Iuri Cecan , şi mai ştiu pe unu Ustinov, pe unu chel , care mai traducea (…) Am mai avut marea onoare să-l cunosc pe Arkadie Volski ( general KGB, fost consilier al lui fostului preşedinte rus Vladimir Putin-nn)
Actionarii Nova Bank, fosta banca Unirea, au aprobat la ultima Adunare Generala majorarea capitalului social cu 200 mld. lei, pana la 600 mld. lei, aceasta fiind cea de-a doua majorare de anul acesta.
Actionarul semnificativ al bancii este grupul elvetian Alpur, grup din care fac parte mai multe companii din Rusia, din diverse domenii – metalurgie, energie, industrie, dar si Banca de Investitii si Tehnologie din Moscova.
De fapt conducerea bancii este asigurata de mai multi bancheri si oameni de afaceri rusi. Actiuni la Nova Bank mai detine societatea de investitii financiare (SIF) -3,8% si CNSLR Fratia-0,7%.
Desi a preluat banca Unirea de mai bine de un an singura miscare vizibila facuta de actionarii Nova Bank este infiintarea Centrului de Afaceri Romano-Rus(CARR), organism care va organiza in perioada 3-5 iulie, la Moscova, Forumul romano-rus.
La eveniment va participa si presedintele Ion Iliescu pentru semnarea Tratatului politic romano-rus.
Anatoly Patron, presedintele CA al Nova Bank si membru in conducerea CARR crede ca relatiile comerciale intre Romania si Rusia au un potential de crestere semnificativ, avand in vedere ca schimburile comerciale intre cele doua tari totalizau, inainte de 1990, peste cinci miliarde de dolari.
Anul trecut, relatiile comerciale romano-ruse au totalizat 1,32 mld.$, din care exporturile Romaniei s-au ridicat la numai 40 de mil. $.
Centrul de Afaceri Romano-Rus este o societate comerciala, al carei capital este detinut in proportie de 50% de investitori rusi si 50% de oameni de afaceri romani, iar principalul obiectiv va fi chiar promovarea relatiilor comerciale intre cele doua state.
Participatia rusa este impartita intre Nova Bank – 20% din capitalul societatii, Asociatia Oamenilor de Afaceri din Rusia, condusa de Arkadii Volski – 20% si firma elvetiana Alitrade – 10%.
Potrivit lui Patron, Alitrade este o societate de comert cu produse energetice, care detine actiuni si la Nova Bank.
Rep: Inseamnă că Rusia era foarte interesată de dezvoltarea relaţiilor cu România?
C S: Era extrem de interesată. I-am spus preşedintelui Ion Iliescu de proiectul ăsta încă înainte să-l facem. „Ce ziceţi, să-l facem?” El a zis ” Da, măi, da, să-l faceţi, că-i foarte bine” (…). N-am mai aşteptat să-l facem ca un grup de interese, deşi era un proiect pentru asta (…), dar n-am avut timp, pentru că trebuia să plecăm în vizită ( prezidenţială-nn) la Moscova şi voiam să inaugurăm înainte de vizită.
Ruşii voiau ” o mare bază de date”
Rep: Ce-aţi făcut la Moscova?
C S: Era vizită prezidenţială, când s-a inaugurat şi filiala Centrului de Afaceri Româno-Rus de acolo, în prezenta celor doi preşedinţi, Putin şi Iliescu (…) Şi acolo nu mi-au plăcut nişte lucruri. ( ezită să spună)
Rep: Ce nu v-a plăcut?
C S: Nu ştiu (…) Cred că nu mă vroiau pe mine preşedinte acolo. Se credea că trebuiau să facă foarte mulţi bani. Şi au apărut tot felul de persoane, care nu aveau de-a face cu treaba asta, şi asta nu mi-a plăcut (…) I-am întrebat cam ce ar vrea ei să facem şi ei au spus să afiliem nişte firme din România la treaba asta, să facem baza de date. Ei voiau o bază mare de date, şi mie mi s-a părut mult prea stresantă pentru mine treaba asta (…).
Rep: Cum a ajuns Păltânea ( fost şef SRI Prahova-nn) la Centru ?
C S: L-a adus Iurie Cecan ( cetăţean moldovean, locotenentul lui Anatoli Patron-nn) ) , la consiliul de administraţie când am semnat înfiinţarea filialei de la Moscova. Atunci l-am văzut prima dată pe Păltânea şi l-am mai văzut odată, la mine în birou, când am cedat părţile sociale.(…)
Rep: Cine v-a zis să vă vindeţi părţile?
C S: (…) Eu am decis să vând, când m-am întors de la Moscova (…)Am zis că stresul e mare, nu merge, că vin toţi ciudaţiii; nu ştii de unde să-i iei, nu ştii cum îi cheamă, cine sunt, de unde vin. Nu era lumea în care mă învârteam eu. (…). Eu le-am zis „Luaţi-le!”, că n-a fost cu bani (…).
Rep: Cum adică fără bani? (…)V-a obligat cineva?
C S: Nici vorbă de asa ceva. Nici un ban, nici o copeică
„Eu sunt …mai puţin cu conspiraţia”
Rep : Dar ce voiau „ciudaţii” ăia care tot veneau la dvs?
C S: (…)Spuneau ce vrem să facem, cum să facem. Numai că azi discutai cu unii, mâine veneau alţii, poimâine alţii şi, la timpul respectiv, eu nu aveam creerul necesar să înţeleg ce voiau ei. Ei voiau o dezvoltare foarte mare pe subiectul ăsta. Eu de felul meu sunt cu viaţa de zi cu zi, mai puţin cu conspiraţia.
REP: Vi s-a părut că sunt oameni care conspiră?
C S: În nici un caz nu erau ca oamenii din anturajul meu (…) Practic, făceam nişte paşi în necunoscut, prea mari pentru mine.
Rep: Adică, serviciile secrete nu erau domeniul dvs ?
C S: Clar, nu. Deci clar, nu! Deci clar, clar nu! Trebuia să fiu tot timpul precaut. Să văd, să analizez ce a zis ăla şi de ce şi ce a zis celălalt şi nu voiam treaba asta.
Ioan Talpeş: ” trebuia să calmăm puseurile nervoase ale Moscovei”
Dintre oamenii politici enumeraţi de Samson, doar generalul (r) Ioan Talpeş a acceptat să ne relateze împrejurările în care s-a înfiinţat Centrul de Afaceri Româno- Rus, confirmând că această societate a fost folosită ca platformă de acţiune a unor foşti ofiţeri de informaţii români şi ruşi. În 2003, Talpeş era şeful administraţiei prezidenţiale şi consilierul preşedintelui Ion Iliescu pe probleme de siguranţă naţională.
„Atunci se ştia cu siguranţă că România va intra în NATO şi trebuia să calmăm puseurile nervoase ale Moscovei, iar acest centru de afaceri era un mijloc de a relua relaţiile, inclusiv prin domnul Volski ( fost general KGB, consilier al preşedintelui Rusiei de atunci, Vladimir Putin-nn), pe care l-am cunoscut . Noi atunci am semnat şi un tratat cu Rusia, care era o condiţie impusă pentru a putea intra în NATO” argumentează Talpeş.
Talpeş: „Partea rusă avea informaţii despre combinate pentru că avea toată arhiva CAER”
În legătură cu intenţiile din 2003 ale Moscovei de a face din Centrul de Afaceri Româno-Rus o puternică bază de date, cu alte cuvinte să aibă o platformă de unde să facă spionaj având în vedere perspectiva apropiată a aderării României la NATO, domnul Talpeş are o viziune proprie: ” Nu se poate vorbi în aceşti termeni . Uitaţi-vă la alte ţări europene care au relaţii foarte bune cu Rusia, aşa cum trebuie să avem şi noi. Trebuie să ştiţi că fiecare ţară, atât din estul , cât şi din vestul Europei , a folosit şi va folosi tot sistemul informaţional la care putea avea acces „.
Faptul că prin Centrul de Afaceri partea rusă a obţinut informaţii în urma cărora investitori ruşi şi-au adjudecat combinate româneşti între 2001-2004 „nu era un lucru rău deoarece toate activele au fost adjudecate legal. Oricum, partea rusă avea informaţii despre ele , obţinute cu ani în urmă prin CAER. Ei aveau toată arhiva CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, creat la iniţiativa URSS în 1949 ca organizaţie economică a statelor comuniste europene – nn) şi ei ştiau care sunt centrele de rezistenţa industrială ale României şi care aveau şansa de dezvoltare în noua contextura economică a europei şi a lumii” mai spune Talpeş.
Talpeş: Blocarea finanţării Oltchim s-a făcut cu concursul unor personaje dintr-o reţea transnaţională
În privinţa încercării PetromChem Carbo de a prelua agresiv OLTCHIM la preţ de nimic, cu ajutorul unor persoane care au legături cu foste structuri KGBiste, între suspecţi figurând şi Păltânea, Talpeş spune că acest ultim combinat nu ar fi ajuns în această situaţie dacă se privatiza în 2004. „Oltchim a fost negociat încă din 2004. Au venit austriecii cu o firmă, dar li s-a cerut, în plus faţă de plata oficială, o plată suplimetară de 12 milioane de dolari în numele (…)”. Domnul Talpeş a pronunţat două nume reprezentative ale Guvernului de atunci, dar am evitat nominalizarea acestora deoarece acuzaţia este extrem de gravă iar persoanele acuzate nu au putut fi contactate. Asupra acestui aspect vom reveni . „Blocarea finanţării Oltchim s-a făcut cu concursul unor personaje dintr-o reţea transnaţională de care Păltânea nu este străin ” mai spune Talpeş.
Talpeş: „Diferenţa dintre România şi Rusia în materie de servicii: la ei serviciile îi controlează pe cei ieşiţi din sistem, la noi ofiţerii care au plecat aproape că au reuşit să controleze nu numai economia, ci şi serviciile ”
Când l-am întrebat despre directorul Centrului, Corneliu Păltănea ( fost şef al SRI Prahova) , şi despre relaţiile acestuia cu foşti ofiţeri KGB care operează în economia românească, domnul Talpeş a fost extrem de precis. ” La ei, ca şi la noi, sunt ofiţeri sau foşti ofiţeri de informaţii care operează în economie, inclusiv în economia subterană. La noi, fostul ofiţer Corneliu Păltânea, implicat atât în economia legală, cât şi în cea subterană, a slujit doar propriile interese sau interese de grup, nu a slujit ţara, de aceea eu i-am şi cerut lui Radu Timofte ( fost şef SRI-nn) să-l dea afară şi el l-a dat afară (…) Era evident că Păltânea era în relaţii cu firme din Rusia şi cu foşti ofiţeri corupţi de acolo. Diferenţa dintre România şi Rusia în materie de servicii este că la ei serviciile îi controlează pe ofiţerii care au ieşit din sistem, incluviv pe cei trecuţi în rezervă şi care acţionează în economia subterană, dar la noi ofiţerii care au plecat aproape că au reuşit să controleze nu numai economia, ci şi serviciile , ceea ce este mult mai grav. Ei n-au slujit statul român, ei s-au slujit pe ei şi la ora actuală fac tot posibilul să distrugă statul” spune Talpeş.
Poziţia PCC
PCC, într-un interviu online realizată prin intermediar (o firmă PR) , prin semnătura lui W. Zaremba ( fost ofiţer polonez de informaţii al fostului bloc sovietic) ne-a transmis : „PCC considera privatizarea drept cea mai bună soluţie pentru Oltchim şi singura soluţie viabilă pentru redresarea companiei.(…) In cazul în care vom achiziţiona Oltchim în urma unui proces deschis şi transparent de privatizare, planurile noastre includ dezvoltarea Oltchim (…) prin reorientarea portofoliului de produse către produse de nişă specializate, cu marje de profit ridicate”.
PCC deţine şi alte combinate de acelaşi profil cu OLTCHIM ( spre exemplu ROCHITA, Polonia), iar ” reorientarea portofoliului de produse către produse de nişă ” înseamnă, de fapt, închiderea combinatului, spun specialiştii. Reamintim că PCC a intrat pe piaţa românească în 1998, cu o filială în Ploieşti, pe vremea când Păltânea era şeful zonal al SRI . In 2007 , PCC a reuşit să achiziţioneze de piaţă aproape 1% din acţiuni Oltchim , metamorfozate printr-o hotărârea a Guvernului Tăriceanu în 12 %. La scurt timp cupă ce i-au crescut acţiunile, PCC a făcut o plângere la Uniunea Europeană prin care a blocat finanţarea combinatului. De atunci, din cauza lipsei de finanţare, datoriile istorice ale Oltchim au crescut la aproape 500 de milioane de euro. Dac OLTCHIM se privatizează, acum statul nu va câştiga nimic.
Cine este Corneliu Păltânea
Sub ochii lui Păltânea au dispărut – prin falimentare sau preluare ostilă – o serie de coloşi din industria energetică şi petrochimică. După 2005, procurorii au scos la iveală că în perioada în care a condus SRI Prahova, Păltânea a fost implicat în numeroase afaceri ilegale de la organizarea furturilor de combustibili până la folosirea unor ofiţeri acoperiţi pentru crearea unor firme cu scopul devalizării rafinăriilor prahovene. Păltânea a fost trimis în judecată în mai multe dosare, în două dintre ele fiind deja condamnat (cu suspendare) de prima instanţă. Contactat telefonic, Păltânea a negat relaţiile de afaceri cu firme şi cu foşti ofiţeri de informaţii din Rusia.
Cine este Constantin Samson
Constantin Samson este un prosper om de afaceri care , în urma unor scandaluri presărate cu dosare penale, a ajuns în posesia mai multor foste active ale statului. Până în 1990 a fost electrician pe Şantierul Centralei Nucleare Cernavodă, a intrat în afaceri încă din 1991. A început cu un restaurant în Cernavodă, apoi şi-a făcut altul în Azuga; din 1992 şi-a deschis un lanţ de magazine, apoi a preluat fabrici, uzine, ferme, de notorietate fiind podgoria FRUVIMED, pentru care a fost în litigiu cu fostul şef al SRI, Virgil Măgureanu, pe care, în mod spectaculos, l-a învins.
OVIDIU SOARE – Şeful Inspectoratului pentru Apărarea Constituţiei din cadrul SRI
– Lista de masoni Armaghedonul masonic pozitia 313
– Conform presei generalul Ovidiu Soare este unul dintre ofiterii de Securitate care l-au urmarit informativ pe Gregorian Bivolaru si inainte de Revolutie si in primii ani dupa aceasta. Soare a facut rapoarte despre „secta lui Bivolaru” care prin activitatile sale punea in pericol siguranta statala si „oranduirea socialista”.
– Arestat in octombrie 2006 si anchetat de Parchet. Dosarul sau contine elemente extrem de grave legate de un caz informativ intitulat “Distileria”. Informatiile obtinute se refereau la imixtiuni in actul de justitie, abuzuri grave ale unor persoane cu functii de decizie in stat, precum si fapte de tradare comise de ofiteri SRI. Dintre persoanele implicate sunt de mentionat: Adrian Nastase, Ovidiu Tiberiu Musetescu, Dorina Mihailescu, Ioan Stan – presedintele Comisiei parlamentare de control a SRI, alti parlamentari si factori din administratia locala Prahova.
– Ovidiu Soare este fiul fostului sef al Politiei Ilfov. Tatal lui Soare a fost in 2003 inaintat la gradul de general de catre Ion Iliescu intr-un grup de mai multi tati ai unor personaje importante: actualul lider al PSD – Mircea Geoana; Silviu Predoiu – director interimar al SIE – sau Gheorghe Fulga – directorul demisionar al SIE.
– Inainte de 1989, Soare a lucrat si la Directia V a Securitatii, unde a fost unul dintre aghiotantii lui Nicu Ceausescu. La Revolutie a fost “prezent” la Ministerul Apararii, unde a fost ucisa echipa de uslasi ai lui Trosca. Apoi, actualul general a disparut. El a fost ascuns in sediul Sectiei 1 de pe Bulevardul Ana Ipatescu de catre capitanul devenit apoi colonel Emil Secu. Ca mai toti fostii securisti in 1990, a fost preluat de SRI. In 1991 a facut o specializare la scoala de la Gradistea, iar apoi a inceput urcarea rapida in ierarhia SRI. Pentru inceput, a lucrat la Diviziunea A, iar apoi a ajuns seful acesteia. Diviziunea A, numita “Apararea Constitutiei”, a fost caracterizata de mai multi analisti ca fiind continuarea Directiei 1 a Securitatii, cea care se ocupa de urmarirea partidelor politice si a intelectualilor. La data arestarii, Soare era unul dintre cei mai importanti pioni din SRI, practic, mana dreapta a lui Radu Timofte.
– Ovidiu Soare era si un “adept total al PSD”, un apropiat al fostului premier Adrian Nastase. In grupul sau de apropiati ii mai regasim pe Victor Opaschi, generalul Carp – fost secretar de stat la MI si consilier al lui Iliescu, Doru Ioan Taracila, Bebe Ivanovici si ginerele sau, Virgil Gheorghiu. Soare este legat atat de Nastase cat si de Patriciu precum si de celebrul deja colonel Paltanea, cel care s-a imbogatit in umbra rafinariilor Vega si Astra, din Prahova, acolo unde PNL-ul este cel mai puternic. De adaugat ca fostul sef al sectiei SRI Prahova era si o veriga de legatura cu afacerile rusesti din Romania. O parte dintre cei pe care i-a crescut si plasat Ovidiu Soare in functii cheie conduc, practic, SRI-ul acum.
Intrăm acum în altă cabală, pentru că a vorbi despre CARR este echivalentul vorbirii despre cabala amestecului de afaceri murdare şi servicii secrete ruseşti.
Banca Unirea (ulterior cumpărată de proprii ei acţionari printr-un off-shore şi decapitalizată, după ce a fost redenumită Nova Bank) a funcţionat pe Bulevardul Decebal, unde e acum marele service Samsung.
Atenţie: acum mall-ul industriei aluminiului e exact în această situaţie: preluat de acelaşi gen de mafioţi-industriaşi ruşi, gata să fie decapitalizată la ordin.
Informaţiile de mai jos sunt foarte greu de verificat, iar jurnaliştii care află astfel de lucruri şi le asumă pe propria răspundere.
Deşi nu reprezintă la vedere interesele vreunui oligarh, câţiva afacerişti ruşi proveniţi din serviciile sovietice de spionaj militar au înfiinţat în România un organism hibrid, cu rol de ONG, dar şi de societate comercială.
Se numeşte Centrul de Afaceri Româno – Rus (CARR) şi a atras în rândurile sale ofiţeri de informaţii controversaţi, precum şi personaje care au avut probleme cu legea.
Corneliu Păltânea, fost şef al unităţii prahovene a SRI, a fost arestat în dosarul furtului de combustibil de la rafinăria ploieşteană Astra Română.
Este asociat cu grupul de la Centrul de Afaceri Româno – Rus (CARR), înfiinţat de foştii ofiţeri GRU (serviciul de spionaj al Armatei Roşii), monitorizaţi pentru spălare de bani şi pentru devalizarea Nova Bank.
Păltânea a lucrat şi pentru fraţii Pileri, doi afacerişti italieni cercetaţi penal în Palermo pentru apartenenţa la Mafia.
Iuri Ustinov. Fost ofiţer GRU, a fost primul preşedinte al CARR, implicat în inginerii financiare (cazul „Nova Bank”), spălare de bani şi cartelizarea licitaţiilor de furnizare a cărbunelui.
Ustinov se laudă în mediul de afaceri că a fost consilierul lui Evgheni Primakov – fost şef al KGB şi actualul preşedinte al Camerei de Comerţ a Rusiei.
Anatoli Patron. Fost ofiţer GRU şi partener cu Boris Golovin. Preşedinte al Nova Bank şi considerat iniţiatorul operaţiunii de decapitalizare a acesteia.
Este unul dintre fondatorii CARR, controlat prin suveici off-shore şi „firme-mamă”, înfiinţate în Zug (Elveţia), la aceeaşi adresă cu multe dintre companiile lui Marc Rich. (Elena I.).
Anchete
Eșec procedural la vârful Parchetului General: Înalta Curte respinge demersul lui Alex Florența privind onorariile de succes ale avocaților
Procurorul General al României, Alex Florența, a suferit o înfrângere juridică majoră chiar pe terenul procedurii legale. Potrivit unei dezvăluiri recente a publicației Lumea Justiției, magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) au decis ieri, 20 aprilie 2026, respingerea unei inițiative cheie promovate de șeful Ministerului Public, considerând demersul ca fiind inadmisibil.
RIL-ul privind cheltuielile de judecată, blocat la instanța supremă
Instanța supremă a analizat Recursul în Interesul Legii (RIL) formulat de Alex Florența în perioada în care acesta se afla la conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ). Demersul viza o problemă sensibilă pentru sistemul judiciar și pentru buzunarele justițiabililor: clarificarea modului în care pot fi recuperate cheltuielile de judecată, mai exact onorariile de succes ale avocaților.
Deși Procurorul General a încercat să obțină o interpretare unitară a legii, judecătorii ICCJ au considerat că sesizarea nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, respingând-o înainte de a intra în dezbaterea fondului problemei.
Disputa pe onorariile de succes: Poate pierzătorul să fie obligat la plata „bonusului” de avocat?
Întrebarea de drept care a stat la baza acestui dosar viza interpretarea și aplicarea articolelor 451-453 din Codul de procedură civilă. Concret, Alex Florența dorea ca instanța supremă să stabilească dacă partea care a pierdut un proces poate fi obligată, printr-o acțiune separată, să plătească onorariul de succes cuvenit avocatului părții care a câștigat.
Această speță este de un interes major pentru piața avocaturii și pentru justițiabili, deoarece onorariile de succes pot atinge sume considerabile, iar practica instanțelor de judecată era, în viziunea șefului PICCJ, neuniformă.
Minuta ICCJ: „Respinge, ca inadmisibil, recursul în interesul legii”
În decizia nr. 7/2026, pronunțată în dosarul nr. 2541/1/2025, completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a tranșat situația rapid. Minuta ședinței publice de ieri, 20 aprilie 2026, confirmă eșecul argumentației Parchetului General:
„Respinge, ca inadmisibil, recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind următoarea problemă de drept: ‘În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 451 – 453 din Codul de procedură civilă, partea care a pierdut procesul poate să fie obligată, pe cale separată, la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de succes cuvenit avocatului părţii care a câştigat procesul?’”
Conform reglementărilor în vigoare, această decizie este obligatorie pentru instanțele din România, însă efectul ei este unul de menținere a statu-quo-ului, lăsând nerezolvată divergența de interpretare sesizată de Procurorul General. (Irinel I.).
Anchete
Breșă de securitate la porțile Europei: Cum a devenit „importul” de forță de muncă un paravan pentru imigrația ilegală
O realitate șocantă iese la iveală din culisele palatului Victoria: zeci de mii de cetățeni străini, aduși oficial în România pentru a acoperi deficitul de pe piața muncii, s-au „evaporat” în sistem, transformând țara într-o platformă de tranzit spre restul Uniunii Europene. Sub ochii autorităților, un mecanism menit să sprijine economia a fost speculat cinic de agenții de plasare, generând nu doar o criză a forței de muncă, ci și un risc major la adresa siguranței naționale.
Statistici alarmante: Discrepanța uriașă dintre vizele emise și muncitorii reali
Analiza datelor oficiale pentru anul 2025 dezvăluie o fractură logică și administrativă de proporții. Din cele 100.000 de avize de muncă emise pentru cetățeni din state terțe, doar o fracțiune s-a concretizat în contracte de muncă efective. Guvernul a admis, într-un moment de sinceritate tardivă, că retenția lucrătorilor străini este sub 50%. Mai concret, în timp ce zeci de mii de asiatici primesc dreptul de a munci în România, mai puțin de 30.000 solicită ulterior permise de ședere, restul devenind imigranți ilegali în spațiul european.
Conform unei investigații detaliate publicate în Cotidianul Național, sub semnătura jurnalistei Claudia Marcu, această situație a permis specularea procedurilor legale pentru a facilita migrația ilegală secundară. Fenomenul afectează integritatea întregului mecanism de migrație și demonstrează incapacitatea statului de a urmări traseul administrativ al străinilor, de la acordarea vizei până la stabilirea efectivă a raportului de muncă.
„Vânătoarea de vize”: Străini fără calificări, vânduți pe post de profesioniști
Investigația scoate la lumină și practicile toxice ale unor agenții de recrutare care au proliferat în absența unui control riguros. Fără un regim de autorizare clar, aceste entități au „recrutat” la normă, prezentând lucrători fără nicio calificare drept profesioniști necesari economiei românești. În multe cazuri, muncitorii străini au fost ei înșiși victime, fiind induși în eroare cu privire la salariile, condițiile de cazare și sarcinile pe care urmau să le îndeplinească în România.
Această lipsă de responsabilitate a agențiilor de plasare a condus la o situație în care piața muncii este inundată de documente, dar nu și de mână de lucru calificată. În spatele acestor „afaceri cu imigrația”, denunțate de jurnalista Claudia Marcu în materialul din Cotidianul Național, se ascunde o vulnerabilitate sistemică pe care Executivul încearcă acum să o corecteze prin reglementări de urgență.
Dincolo de fraudă: Spectrul terorismului și riscurile de securitate națională
Cea mai gravă avertizare vine însă din zona siguranței naționale. Guvernul suspectează că disfuncționalitățile acestui mecanism ar fi putut permite infiltrarea unor elemente radicale pe teritoriul României. Exploatând breșele din sistemul de gestionare a migrației, există riscul ca România să se transforme dintr-un simplu stat de tranzit într-o țintă directă pentru activități teroriste sau conexe acestora, cum ar fi spălarea de bani pentru finanțarea rețelelor extremiste.
Lipsa de rigoare în procesul de recrutare și absența unor verificări de probitate profesională pentru firmele de plasare au creat un context imprevizibil. Autoritățile avertizează că vectorul terorist caută în permanență astfel de „punți” legale pentru a-și disimula prezența, transformând o problemă administrativă într-o amenințare de ordin strategic.
Intervenția Executivului: Autorizarea agențiilor, ultima barieră în calea haosului
Pentru a stopa acest fenomen, Guvernul a adoptat o ordonanță de urgență care introduce, în premieră, un cadru normativ strict pentru agențiile de recrutare și plasare a străinilor. Noua legislație impune autorizarea prealabilă a acestor entități și delimitarea clară a responsabilităților pentru informațiile furnizate atât lucrătorilor, cât și angajatorilor.
Măsura vine ca o tentativă disperată de a recăpăta controlul asupra frontierelor și a pieței muncii, într-un moment în care integritatea mecanismului de migrație legală este grav compromisă. Rămâne de văzut dacă noile bariere birocratice vor fi suficiente pentru a demantela rețelele care au transformat vizele de muncă în „bilete de aur” pentru imigrația ilegală spre inima Europei.
Anchete
Lovitură de grație pentru mafia braconajului: Arestări preventive după perchezițiile-fulger ale Gărzii de Coastă
Eforturile autorităților de a stârpi braconajul piscicol în sud-estul României au atins un punct critic. În urma unei operațiuni de amploare, justiția a dictat primele măsuri dure împotriva celor care au transformat resursele naturale într-o afacere ilegală profitabilă pe axa Constanța-Ialomița-Tulcea.
Rețea destructurată pe teritoriul a trei județe
Investigația, coordonată de polițiștii de frontieră din cadrul Gărzii de Coastă, a vizat destructurarea unei grupări complexe implicate în infracțiuni la regimul braconajului piscicol. După documentarea minuțioasă a activităților ilegale, forțele de ordine au descins în județele Constanța, Ialomița și Tulcea, efectuând o serie de percheziții domiciliare care au scos la iveală amploarea fenomenului.
Potrivit informațiilor furnizate de anchetatori, probele strânse în timpul descinderilor au fost suficiente pentru a declanșa faza procesuală a reținerilor, vizând patru persoane-cheie implicate în această rețea de braconaj.
Cronologia reținerii: De la percheziții, direct în fața procurorului
În data de 17 aprilie 2026, procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea a analizat materialul probator administrat de Garda de Coastă și a dispus imediat măsura reținerii pentru 24 de ore a celor patru suspecți. Trecerea de la activitatea de monitorizare la cea de privare de libertate subliniază gravitatea faptelor documentate în dosar.
Ulterior, în cursul zilei de ieri, suspecții au fost prezentați în fața Judecătorului de Drepturi și Libertăți din cadrul Judecătoriei Tulcea, cu propunerea de arestare preventivă, semn că autoritățile consideră prezența acestora în libertate ca fiind un risc pentru bunul mers al anchetei.
Verdictul instanței: Trei suspecți după gratii, unul sub control judiciar
Instanța din Tulcea a validat severitatea solicitărilor formulate de procurori. Judecătorul a admis propunerile și a dispus emiterea mandatelor de arestare preventivă pentru o perioadă de 30 de zile pe numele a trei dintre inculpați. Aceștia vor fi transferați în centre de reținere, fiind scoși complet din circuitul activităților ilegale pentru următoarea lună.
Pentru cea de-a patra persoană implicată în dosar, magistrații au optat pentru o măsură preventivă mai blândă, respectiv controlul judiciar pentru o perioadă de 60 de zile.
Acest succes operativ al polițiștilor de frontieră de la Garda de Coastă și al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea transmite un semnal fără echivoc: exploatarea ilegală a resurselor piscicole nu mai este tolerată, iar răspunsul statului va fi unul prompt și coercitiv. Cercetările continuă pentru a stabili întreaga sferă a complicităților și pentru a recupera prejudiciul cauzat ecosistemului (Paul D.).
-
Exclusivacum 5 zileJUSTIȚIA DIN VĂLENII DE MUNTE: „PROTECȚIE” CU PORȚIA ȘI CITARE PRIN TELEPATIE (I)
-
Exclusivacum 13 oreFEUDA DIN JILAVA: SINDICATUL CARE NU APĂRĂ, CI ÎNGROAPĂ. CUM S-A TRANSFORMAT SNPP ÎN „COOPERATIVA” DE ȘANTAJ ȘI CURĂȚAT RAHATUL LUI „ROSSO”
-
Exclusivacum 3 zilePrahova, raiul imposturii: „Morții” penali din instituții și festivalul diplomelor scoase din joben (I)
-
Exclusivacum 4 zileBuna Vestire a tablelor indoite: Cum a „sfințit” miliția prahoveană paharul de Ziua Poliției
-
Exclusivacum 4 zile„Mafia Antigrindină”: Radiografia unui ospiciu atmosferic. Marea „pârjoleală” de 5.000% și rachetele-ruletă care vânează conducte de gaz sub nasul Prefectului
-
Exclusivacum 2 zileBINGO PE 10 MILIOANE DE EURO: Ploieștiul se îneacă în gunoi, dar dansează la fanfară sub bagheta „Independentului” mut și a Magicianului de la Hale!
-
Exclusivacum 5 zilePloieștiul, între ghenă și tribunal: Cum a ajuns „Republica lui Caragiale” un „Bingo” penal pe 10 milioane de euro, sub bagheta Magicianului-Fanfară!
-
Exclusivacum 2 zileGENERALUL „VRAJA-MĂRII” ȘI ALCHIMIȘTII NORILOR: FERMIERII CER PROBA CU NEURONUL PENTRU „PLOILE DE 20%” FABRICATE LA RADIO!



