Actualitate
Pe cât ne vindem țara dacă tot am recuperat-o?
În timp ce românul este impozitat la sânge pentru orice şi oricum, Guvernul României continuă să fie impasibil la afacerile necurate şi ingineriile financiare ale străinilor aşa-zis investitori, de pe urma cărora statul nu câştigă mai nimic. Ba mai mult, îi şi subvenţionează în agricultură, aproape 9% din suprafaţa arabilă a ţării (700.000 de hectare din datele oficiale şi peste 1.000.000 de hectare – neoficial) ajungând în proprietatea acestora. În topul străinilor proprietari de întinse suprafaţe agricole se situează italienii, germanii şi arabii.
Statul alocă și anul acesta subvenţii pentru agricultură de circa 150 de euro la hectar. Ceea ce denotă că milioane bune vor intra în buzunarele latifundiarilor străini, care desfăşoară activităţi agricole pe plaiurile noastre mioritice. La prima vedere n-ar fi nimic rău în asta. Cu condiţia ca de pe urma acestei activităţi, statul să încaseze ceva impozite, iar produsele să fie comercializate şi prelucrate în România. Din păcate, lucrurile nu se petrec deloc aşa.
Cum subvenționăm exportul bunurilor neprelucrate
Investitorii şmecheri deschid o firmă în ţara noastră şi altele în ţara lor de baştină ori aiurea, prin paradisuri fiscale. Apoi, producţia fiind exportată în totalitate tot către firmele pe care aceştia le controlează, statul nostru nu încasează mai nimic. Încasează în schimb statele în care investitorii şi-au deschis sucursale. De la sine înţeles, străinii plătesc impozitele acolo, iar treaba merge ca pe roate.
Şi mai simplu: noi îi subvenţionăm, iar ei ne exportă subvenţia, îndesându-şi profitul în propriile buzunare, fără niciun pardon. Caz în care – şi mai grav – firma din România nu înregistrează niciun profit, pe când celelalte din afară, ale aceloraşi proprietari, se dezvoltă văzând cu ochii. Iar atunci când şi în România se înregistrează ceva profit, acesta este imediat sifonat prin importul de input-uri mult supraevaluate, iar statul nostru rămâne din nou cu buza umflată.
A doua pagubă pe care o înregistrăm se datorează faptului că, odată exportat produsul primar (cereale, spre exemplu), acesta nu mai este prelucrat în ţară, spre a fi abia apoi exportat ca produs finit. Astfel, se pierd nenumărate locuri de muncă şi mai ales impozite pentru activitatea de prelucrare, desfacere, transport etc.
Investitorul român în agricultură nu este ajutat
La fel se întâmplă şi în cazul străinilor care au arendat terenuri agricole de la Statul român, în suprafaţă de aproximativ 1,5 milioane de hectare, din date neoficiale, deoarece responsabilii Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură ţin aceste cifre la mare secret. Şi ei primesc subvenţii considerabile (deşi cele mai mici din Europa), îşi achită cu mari întârzieri redevenţele, iar la sfârşit de an agricol declară profit zero în România, fără să mai plătească nimic pentru desfăşurarea activităţii economice întreprinse.
Concurenţa neloială de pe această piaţă ar trebui să facă cel puţin obiectul unor anchete exhaustive ale Comisiei Europene Antitrust. De ce nu se întâmplă asta? Fiindcă respectiva entitate este patronată în special de germani şi italieni. Iar Germania, Italia, Ungaria, Spania şi alte state europene îşi finanţează chiar şi fără dobândă cetăţenii (dobândă subvenţionată de stat), pentru a cumpăra terenuri şi a dezvolta activităţi economice la noi, ştiind unde va ajunge să fie impozitat profitul. În acelaşi timp, statul nostru nu-l ajută cu nimic pe investitorul român, ba dimpotrivă. Aşa se face că – în Banat spre exemplu – 70% din terenuri sunt deţinute în proprietate sau arendă de străini, zona aflându-se aproape de graniţă, acolo de unde exporturile sunt mai puţin costisitoare.
Arabii dețin monopolul asupra abatoarelor de pui
Nici în alte domenii de activitate lucrurile nu sunt mai bune pentru noi. 90% din abatoarele şi fermele de creştere a păsărilor sunt controlate de către cetăţeni arabi. Iar aceştia îşi exportă producţia cu predilecţie către ţările lor de origine. În acelaşi timp, noi importăm pui din Olanda, Ungaria, Brazilia sau Argentina, ca să avem ce mânca. Iar de pe urma acestei afaceri, din nou, statul nu are mai nimic de câştigat.
Prin astfel de inginerii financiare s-a ajuns până acolo unde produse precum cauciucuri, diverse subansable ori produse chimice sunt exportate în totalitate peste graniţe, sunt impozitate în ţările de destinaţie, iar apoi ajung din nou în România prin intermediul unor dealeri descurcăreţi. Aşa se face că Statul român nu mai poate percepe TVA, singura impunere reflectându-se în impozitul pe profitul provenit din comercializarea produselor fabricate în România, dar importate de dincolo. Care profit este şi el diminuat la maximum, aşa cum am arătat mai devreme. (F. Tiberiu).
Actualitate
Miza avioanelor F-35: De ce apropierea dintre Donald Trump și Recep Tayyip Erdogan alarmează experții în securitate
Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, pare hotărât să folosească viitorul summit NATO din Turcia pentru a impresiona Washingtonul și Bruxelles-ul. Pregătirile sunt în plină desfășurare, iar oficialii de la Ankara mizează tot mai mult pe relația personală dintre Erdogan și președintele Donald Trump. Obiectivul principal este clar: reintegrarea Turciei în programul avioanelor de luptă F-35, o mișcare ce ar marca o victorie majoră pentru industria de apărare turcă.
Semnale ambigue de la Casa Albă: Donald Trump promite să îl facă „fericit” pe liderul turc
Campania de lobby a Ankarei pare să dea deja roade. Recent, în Biroul Oval, Donald Trump a sugerat că ar putea „face ceva” pentru a-l mulțumi pe Erdogan în privința avioanelor F-35, în timp ce vicepreședintele J.D. Vance a confirmat că Pentagonul analizează căile legale pentru a debloca această situație. Totuși, această deschidere bruscă stârnește controverse aprinse în rândul analiștilor care consideră că o astfel de decizie ar fi o eroare strategică majoră.
Motivul de îngrijorare este simplu: sub conducerea lui Erdogan, Turcia a cultivat relații strânse cu adversarii tradiționali ai Americii, precum Rusia, Hamas și China. Un stat care oscilează între tabere nu poate fi considerat un custode de încredere pentru cea mai avansată tehnologie aviatică a Statelor Unite.
Pericolul tehnologic: Umbra sistemului rusesc S-400 planează asupra securității NATO
Excluderea Turciei din programul F-35 în 2019 nu a fost o decizie arbitrară, ci o necesitate după achiziționarea sistemului rusesc de rachete S-400. Riscurile rămân aceleași și astăzi. Operarea simultană a avioanelor F-35 și a sistemelor S-400 pe teritoriul turc ar putea permite Moscovei să colecteze date critice despre vulnerabilitățile aeronavelor americane. Într-o eră a cooperării militare strânse între Rusia, China, Iran și Coreea de Nord, orice detaliu tehnologic compromis ar putea pune în pericol nu doar piloții americani, ci și întreaga rețea de parteneri NATO.
Legăturile cu Hamas și China: O agendă divergentă față de interesele occidentale
Dincolo de disputa militară cu Rusia, comportamentul politic al Ankarei ridică semne de întrebare serioase. Susținerea declarată a lui Erdogan pentru gruparea Hamas, în special după atacurile din 7 octombrie asupra Israelului, contravine flagrant poziției aliaților occidentali. Mai mult, expansiunea influenței chineze în infrastructura digitală a Turciei și participarea acesteia ca partener de dialog în Organizația de Cooperare de la Shanghai demonstrează o dorință de „autonomie strategică” care subminează coeziunea alianței.
Barierele legale: Congresul american ar putea bloca planurile administrației
Chiar dacă Donald Trump dorește să prioritizeze relația personală cu „respectatul” lider turc, legea americană impune obstacole stricte. Reglementările CAATSA și normele bugetare pentru apărare interzic transferul tehnologiei F-35 atâta timp cât Turcia deține sistemul S-400. În acest context, este de așteptat ca membrii Congresului, din ambele partide, să se opună oricărei tentative de a ignora aceste prevederi legale, cerând în schimb o monitorizare riguroasă a cooperării Turciei cu axa Moscova-Beijing.
Actualitate
Rocket Lab achiziționează Iridium: O mișcare decisivă pentru a deveni liderul integrat al apărării spațiale
Într-o tranzacție care marchează apogeul unei strategii de expansiune de cinci ani, Rocket Lab a anunțat achiziționarea furnizorului de comunicații prin satelit Iridium. Această fuziune transformă compania dintr-un simplu furnizor de servicii de lansare într-un gigant tehnologic integrat pe verticală, capabil să ofere soluții complete pentru piața de apărare și servicii spațiale.
O strategie de cinci ani care culminează cu o achiziție istorică
Tranzacția oferă Rocket Lab o prezență imediată în domeniul aplicațiilor bazate pe sateliți, realizând viziunea pe termen lung a fondatorului său, Sir Peter Beck. Prin această mutare, compania nu mai depinde doar de fabricarea și lansarea rachetelor, ci trece către un model de business bazat pe venituri recurente din servicii de date. Integrarea patrimoniului tehnologic al Iridium cu capacitățile de producție ale Rocket Lab promite să deblocheze piețe complet noi, sub conceptul de „spațiul ca serviciu” (space as a service).
Tehnologii critice pentru viitorul apărării și comunicațiilor
Dincolo de conectivitatea globală, această achiziție vizează dezvoltarea unor capacități esențiale pentru securitatea națională. Printre aplicațiile vizate se numără accesul la internet din spațiu, conexiunea directă către dispozitive mobile (direct-to-device) și sisteme avansate de poziționare, navigație și cronometrare (PNT). Acestea din urmă sunt de un interes vital pentru Space Force, oferind alternative la sistemele GPS tradiționale, care sunt vulnerabile la bruiaj în zonele de conflict.
Neutron și Electron: Pilonii infrastructurii orbitale
Pentru a susține această nouă rețea, Rocket Lab mizează pe flota sa de rachete. Vehiculul de transport greu Neutron, programat pentru lansare la finalul acestui an, este considerat soluția ideală pentru reaprovizionarea și desfășurarea noilor constelații de sateliți. În paralel, racheta Electron va continua să fie utilizată pentru lansarea rapidă a demonstratoarelor tehnologice, permițând o inovare accelerată.
Un arsenal de achiziții pentru dominația digitală a spațiului
Succesul de astăzi este rezultatul unei campanii agresive de achiziții începute în 2020. De la specialiști în hardware precum Sinclair Interplanetary, până la experți în robotică (Motiv Space Systems) sau sisteme laser de comunicare (Mynaric), Rocket Lab și-a construit metodic capacitatea de a construi, lansa și opera propriile vehicule spațiale. Această independență tehnologică îi permite să concureze direct cu jucători majori precum SpaceX sau Blue Origin pentru contracte militare de miliarde de dolari, consolidându-și poziția ca partener strategic de elită pentru Departamentul Apărării.
Actualitate
Orizonturi noi pentru Honeywell Aerospace: Compania devine oficial entitate independentă pe piața de capital
Honeywell Aerospace a marcat astăzi începutul unei noi etape în evoluția sa, finalizând procesul de desprindere și devenind o companie publică independentă, listată la bursa Nasdaq. Această transformare strategică vizează consolidarea poziției de lider în sectoarele apărării și aviației comerciale, oferind noii entități agilitatea necesară pentru a răspunde provocărilor complexe dintr-o industrie aflată în continuă schimbare.
Divizarea strategică a gigantului industrial în trei entități distincte
Separarea segmentului de aviație este rezultatul unei strategii ambițioase anunțate la începutul anului 2025, prin care grupul mamă a decis fragmentarea operațiunilor în trei piloni principali. Aceștia includ Honeywell Technologies, axat pe automatizare, Solstice, o unitate dedicată materialelor avansate, și actuala companie Honeywell Aerospace. Obiectivul central al acestei restructurări este de a permite fiecărei divizii să urmărească strategii de creștere personalizate, maximizând astfel veniturile și eficiența operațională.
O forță globală în aviație cu 36.000 de angajați
Sub conducerea directorului executiv Jim Currier, noua entitate independentă își asumă misiunea de a proteja și avansa promisiunea zborului într-o lume tot mai conectată. Cu o forță de muncă de 36.000 de specialiști, Honeywell Aerospace continuă să producă sisteme esențiale, de la motoare și avionică, până la componente critice pentru tehnologiile de apărare. Independența financiară îi va permite companiei să aloce resursele mai eficient către inovație și cercetare.
Tranziția financiară și perspectivele de raportare pe termen scurt
Procesul de separare a fost finalizat prin distribuirea acțiunilor de către Honeywell Technologies, deschizând calea pentru tranzacționarea liberă pe bursă. Deși Honeywell Aerospace funcționează acum separat, următoarele rezultate financiare trimestriale, programate pentru 23 iulie, vor include încă cifrele segmentului de aviație ca parte a structurii consolidate anterioare. Această raportare va oferi investitorilor o ultimă privire de ansamblu asupra performanței sectorului înainte de a evalua evoluția sa ca entitate de sine stătătoare.
-
Exclusivacum 19 oreCursa rușinii la Penitenciarul Tulcea: doi deținuți la atac, trei ofițeri la fugă, o singură poartă cu coloană vertebrală (Documente)
-
Exclusivacum 19 ore„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)
-
Exclusivacum 19 oreAlarmă la IPJ Prahova: dosarele penale ascunse prin sertare cer aer și cătușe– «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVII)
-
Exclusivacum 4 zileCând poliția fuge de propriile cuvinte: Sindicatul Diamantul îi dă în judecată să afle ce a vrut să spună Drăgan
-
Ancheteacum 4 zileElena Udrea, ironie devastatoare după nominalizarea lui Siegfried Mureșan: „L-am pus pe listă la rugămintea Elenei Băsescu și pe banii lui Pinalty”
-
Featuredacum 5 zileFocile politice și pușculița de la Palat: cum a ajuns George Simion să-l țină în brațe pe Ilie Bolojan
-
Featuredacum 4 zileRăzboi total la Apele Române: Ministrul Diana Buzoianu, acuzată de „sclavagism modern” și „minciuni ordinare” de către sindicaliști
-
Exclusivacum 3 zileMafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”



