O nouă dispută instituțională prinde contur în sistemul judiciar românesc, vizând direct activitatea Procurorului General al României, Cristina Chiriac. Potrivit publicației Lumea Justiției, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) urmează să decidă, în ședința de azi, 16 septembrie 2026, dacă va sesiza Inspecția Judiciară (IJ) pentru a efectua verificări privind o pretinsă încălcare a independenței procurorilor.

Miza unei decizii controversate

Subiectul disputei îl reprezintă formularea de către Procurorul General a unei cereri de strămutare într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Craiova. Publicația Lumea Justiției subliniază caracterul neobișnuit al acestei intenții a Secției pentru procurori a CSM, ridicând semne de întrebare cu privire la oportunitatea unei astfel de intervenții împotriva unui demers care, în opinia sursei citate, reprezintă exercitarea unei atribuții legale a Procurorului General.

Contextul juridic: Strămutarea și incompatibilitatea judecătorului

Conflicul a pornit de la o cauză în care judecătoarea Sorina Marinaș, de la Curtea de Apel Craiova, a pus în discuția părților sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Subiectele vizate au inclus competența Direcției Naționale Anticorupție (DNA) de a ancheta magistrați, precum și compatibilitatea judecătorilor care aleg să sesizeze CJUE pentru a evita aplicarea deciziilor Curții Constituționale a României (CCR) și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) privind prescripția.

Demersul Procurorului General de a cere strămutarea dosarului a fost validat marți, 15 septembrie 2026, de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Instanța supremă a admis cererea, constatând incompatibilitatea judecătoarei Sorina Marinaș în gestionarea acelei cauze.

Critici virulente la adresa inițiativei CSM

Publicația Lumea Justiției critică în termeni duri posibilitatea ca CSM să sesizeze Inspecția Judiciară în acest caz, catalogând demersul drept unul „stupefiant”. Autorii articolului argumentează că sesizarea IJ este problematică, având în vedere că aceasta ar viza o decizie definitivă a Înaltei Curți, care beneficiază de autoritate de lucru judecat.

Mai mult, Lumea Justiției avertizează că acest tip de reacții din partea unor grupări din interiorul justiției ar putea fi un semn al dorinței de a influența echilibrul instituțional și independența actului de justiție, interpretând contextul actual ca pe un efort de „reinstaurare a unor vremuri trecute”. (Irinel I.).

Înalta Curte îi mai trage o dată oblonul lui „Portocală”

Fostul procuror de la Ploiești, Mircea Negulescu, cunoscut în spațiul public drept „Portocală”, primește încă o porție de justiție rece, la pachet cu un cartonaș roșu definitiv din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit publicației Lumea Justiției, instanța supremă a menținut definitiv, în februarie, a doua excludere disciplinară a acestuia din magistratură, sancțiune pronunțată pentru modul în care a fost „fabricat” celebrul dosar supranumit „Tigăile lui Sebastian Ghiță”.

Dacă prima excludere definitivă din 2019 l-a dat deja afară din sistem, a doua vine ca o lovitură de siguranță: nu schimbă trecutul, dar îi mai pune un lacăt pe viitor, amânând cu încă trei ani orice eventuală tentativă de întoarcere în magistratură. Cu alte cuvinte: ieșirea din scenă a avut loc demult, dar acum i s-au stins și luminile de la culise.

Dosarul „Tigăile lui Ghiță”: improvizație penală după rețetă proprie

Conform dezvăluirilor din Lumea Justiției, cariera lui Negulescu a trosnit zgomotos în momentul în care a ieșit la lumină felul în care ar fi fost construit dosarul „Tigăile lui Sebastian Ghiță” – un dosar care, în loc să fie un act de justiție, a semănat mai degrabă cu un scenariu de bucătărie penală, unde probele se amestecă la foc mare și se servește un rechizitoriu „bine făcut”, indiferent de ingrediente.

Această abordare l-a costat scump pe fostul procuror. Nu doar profesional, prin excluderi succesive, ci și simbolic: din vânător de dosare a ajuns el însuși personaj de manual pentru derapajele din Justiție, menționat în hotărâri judecătorești și în presa de specialitate drept exemplu negativ de „așa nu”.

Mircea Negulescu, alergic la definitiv: încă o cale extraordinară… respinsă sec

Deși a fost scos din sistem încă din 2019, Negulescu nu pare împăcat cu ideea că ușa magistraturii i s-a închis. Potrivit aceleiași surse, după decizia definitivă a Înaltei Curți din februarie 2026, el a încercat să mai forțeze o dată nota, apelând la o cale extraordinară de atac: contestația în anulare.

Luni, 14 septembrie 2026, Înalta Curte de Casație și Justiție i-a dat însă un răspuns limpede, de tip „nu mai insista”. Completul de 5 judecători – Mihnea-Adrian Tănase, Mirela Poliţeanu, Lucian-Ioan Gherman, Cristinel Grosu și Mihaela Glodeanu – a respins contestația în anulare ca inadmisibilă, prin decizia nr. 126/2026, pronunțată în dosarul nr. 311/1/2026.

Tradus din juridic în română: încercarea de a întoarce pe dos o hotărâre definitivă a eșuat înainte să apuce măcar să intre pe fond. Procedura nu era nici măcar deschisă pentru astfel de manevre.

Contestație în anulare: „cerere respinsă, poftim la ieșire”

Decizia instanței supreme nu lasă loc de interpretări. În hotărârea pronunțată luni, judecătorii notează că:

• contestația în anulare formulată de Mircea Negulescu împotriva deciziei civile nr. 24 din 2 februarie 2026 (pronunțată de Completul de 5 judecători al ICCJ în dosarul nr. 1298/1/2025) este respinsă ca inadmisibilă;
• cererea de suspendare a executării aceleiași decizii este respinsă ca rămasă fără obiect.

Pe scurt: nu doar că nu i se admite contestația, dar nici măcar nu mai are sens să discuți despre suspendare, fiindcă terenul procedural pe care voia să joace era deja ieșit din uz.

Hotărârea este definitivă și a fost pronunțată, conform regulilor, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, în temeiul articolului 402 din Codul de procedură civilă.

Final de carieră: de la „vedetă a dosarelor” la client permanent al deciziilor definitive

Traiectoria lui Mircea „Portocală” Negulescu, așa cum reiese din relatările Lumea Justiției și din hotărârile instanței supreme, arată un drum abrupt:

• de la procuror ultramediatizat, activ în dosare cu mize politice și publice ridicate;
• la dublu exclus din magistratură, cu nume și prenume trecute la rubrica „abateri disciplinare”;
• și, în final, la justițiabil care încearcă tot felul de căi extraordinare, doar pentru a primi, din nou și din nou, același verdict: definitiv, închis, nu se mai redeschide.

Pamfletar vorbind, Justiția română pare să-i fi transmis lui „Portocală” următorul mesaj:
ai folosit sistemul la maximum, acum sistemul te-a folosit ca exemplu. Iar la capitolul „reîncadrare în magistratură”, pentru cel puțin încă trei ani, răspunsul e clar: „nu se servește, bucătăria e închisă”. (Irinel I.).

Sindicatul Europol dezvăluie rețeta simplă, rapidă și aproape garantată pentru șoferii care vor să transforme un control de rutină într-un spectacol online — și permisul într-o amintire.

Ai fost oprit de poliție? Perfect. Ai uitat documentele, nu porți centura sau ai încălcat o regulă de circulație? Nicio problemă. Polițistul îți verifică identitatea, constată contravenția, aplică sancțiunea și, în mod normal, lucrurile se încheie civilizat.

Dar ce faci dacă amenda nu ți se pare suficientă? Dacă simți că internetul are nevoie urgentă de opinia ta despre Codul Rutier? Dacă vrei ca mii de urmăritori să afle cum funcționează „justiția din stradă”?

Scoți telefonul.

Pasul unu: pornește camera și oprește bunul-simț

În loc să aștepți finalizarea controlului, îți activezi instant cariera de jurnalist de investigații și începi transmisiunea live.

„Spuneți-mi numele dumneavoastră!”

Nu pentru că polițistul nu s-ar fi identificat deja. Nu. Întrebarea este adresată, în primul rând, publicului. Oamenii trebuie să știe cine este „specialistul nepregătit” care tocmai ți-a dat amendă.

Comentariile curg, acuzațiile de abuz se înmulțesc, iar secțiunea de chat se transformă într-un tribunal improvizat, cu experți în drept rutier formați exclusiv din clipuri de 30 de secunde.

Pasul doi: confundă controlul rutier cu platoul de televiziune

Polițistul îți cere să te deplasezi la autovehicul și să rămâi în interior, conform indicațiilor sale.

Aici ai două opțiuni.

Prima, plictisitoare și legală: respecți dispoziția, lași controlul să se încheie și pleci mai departe.

A doua, mult mai spectaculoasă: continui filmarea, explici publicului că „polițistul își face legea singur” și refuzi să urmezi indicația, convins că telefonul mobil ți-a conferit imunitate juridică.

În această variantă, live-ul devine mai interesant. Și mai costisitor.

Pasul trei: descoperă că like-urile nu suspendă legea

Potrivit prevederilor menționate de Sindicatul Europol, participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație, precum și semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier.

Articolul 31 din OUG nr. 195/2002 stabilește această obligație, iar articolul 183 din regulamentul de aplicare prevede că șoferul oprit trebuie să rămână în vehicul, cu mâinile pe volan, respectând indicațiile polițistului.

Cu alte cuvinte, controlul rutier nu este un concurs de replici pentru TikTok, iar agentul nu este obligat să intre în distribuția spectacolului tău online.

Marele premiu: 30 de zile fără volan

Dacă refuzi să respecți dispozițiile polițistului rutier, poți ajunge să primești, pe lângă amenda inițială, și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile, în condițiile prevăzute de legislația rutieră indicată de Europol.

Așadar, după ce ai explicat internetului că știi Codul Rutier mai bine decât Poliția Rutieră, vei avea suficient timp să continui dezbaterile juridice.

Doar că, în următoarea lună, o vei face de pe scaunul pasagerului, din stația de autobuz sau, pentru cei mai motivați, de pe bicicletă.

Morala: camera telefonului nu este scut legal

Să filmezi nu înseamnă automat că încalci legea. Problema apare atunci când transformi filmarea într-un pretext pentru a ignora dispozițiile legale și indicațiile polițistului aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Mai puțin circ pe live-uri și mai multă lectură din Codul Rutier, recomandă Sindicatul Europol.

Pentru că unele dintre cele mai scumpe cursuri de legislație rutieră nu se țin în școli de șoferi, ci pe marginea drumului — cu amendă în mână și permisul pus temporar pe pauză.

Respectarea legii nu se negociază în comentarii și nu se stabilește în funcție de numărul de like-uri. (Cerasela N.).