Președintele Donald Trump a semnat un ordin executiv destinat creării unui „scut de apărare antirachetă de nouă generație pentru Statele Unite” împotriva amenințărilor balistice, hipersonice, a rachetelor de croazieră avansate și a altor atacuri aeriene de nouă generație, pe care le-a denumit „Iron Dome pentru America”.

Inspirația din experiența israeliană

Termenul face referire la binecunoscuta tehnologie de apărare aeriană israeliană, eficientă în contracararea a mii de atacuri cu rachete și alte tipuri de atacuri aeriene. Principala diferență între experiența Israelului și inițiativa Casei Albe este amploarea amenințărilor globale cu care se confruntă SUA, care sunt de o magnitudine mult mai mare comparativ cu cele ale Israelului.

Lecții de invățat din experiența Israelului

Cu toate acestea, Pentagonul poate și ar trebui să învețe lecții importante din experiența Israelului cu rețelele de apărare antirachetă multilaterale, care au servit ca inspirație pentru inițiativa lui Trump.

Istoria Israelului în dezvoltarea noilor sisteme de apărare aeriană pentru a face față amenințărilor emergente este strâns legată de experiența SUA în apărarea aeriană. Programul Arrow din Israel își are originile în parteneriatul cu SUA în cadrul Inițiativei Strategice de Apărare din anii ’80. După invazia lui Saddam Hussein în Kuweit în 1991, SUA a desfășurat baterii Patriot în Israel pentru a se apăra împotriva rachetelor Scud irakiene. Această experiență a condus la crearea Organizației Israeliene de Apărare Antirachetă pentru a accelera colaborarea cu SUA în domeniul apărării aeriene.

Implementarea sistemelor de apărare

Israel a demonstrat că implementarea sistemelor de apărare aeriană necesită timp. Deși au început dezvoltările în anii ’80, până în 1998, Forțele Aeriene Israeliene au primit primele rachete Arrow 2. Iron Dome a fost lansat în urma războiului cu Hezbollah din 2006 și a devenit operațional în 2011. David’s Sling, gândit ca un interceptor de medie distanță, a fost dezvoltat în cooperare cu SUA, fiind operațional în 2017.

Aceste sisteme și-au demonstrat eficiența. Iron Dome a avut succes în protejarea Israelului împotriva amenințărilor cu rachete din partea Hamas și Hezbollah și a fost adaptat pentru a contracara amenințări noi, cum ar fi dronele și rachetele de croazieră. David’s Sling a consemnat primul său succes în 2023, interceptând o rachetă îndreptată asupra Tel Avivului.

Amenințarea dronei și experiența israeliană

Experiența Israelului este relevantă și pentru provocările cu care se confruntă SUA în fața amenințărilor cu drone. În timpul războiului recent, Israel s-a confruntat cu amenințări din șapte fronturi, folosind drone pe distanțe lungi, adesea sprijinite de Iran. Această problemă necesită un răspuns adecvat din partea SUA.

Cartelurile și grupările teroriste, cum ar fi hutii din Yemen, pot utiliza drone ca instrumente de atac, iar amenințările cu drone ar putea deveni parte a conflictelor în Pacific. Israelul a folosit toate mijloacele disponibile pentru a doborî drone, inclusiv avioane de luptă și interceptoare de apărare aeriană, iar acum explorează tehnologii de apărare cu laser.

Colaborarea cu sistemele israeliene

Un aspect pozitiv este că, deși Trump dorește ca totul să fie construit în SUA, există modalități de a integra sistemele israeliene deja utilizate — multe dintre ele fiind finanțate cu ajutoare financiare americane pentru cercetare și dezvoltare. Rafael Advanced Defense Systems colaborează strâns cu Raytheon, partenerul său american, pe proiectele David’s Sling și Iron Dome. Interceptoarele pentru aceste sisteme sunt denumite Skyceptor și Skyhunter în SUA; interceptoarele David’s Sling sunt similare cu Patriot PAC-3 și pot fi utilizate în bateriile Patriot.

Recent, vânzările de Arrow și David’s Sling către Germania și Finlanda demonstrează că există o cerere în creștere pentru aceste sisteme. Orice nouă investiție americană în apărarea aeriană va beneficia astfel de experiența Israelului, deoarece noile sisteme ar putea fi desfășurate și pentru aliații din străinătate.

Concluzie

Ceea ce înseamnă este că moștenirea de patru decenii a dezvoltării comune a acestor sisteme poate fi integrată cu ușurință în eforturile SUA de a dezvolta noi apărări aeriene împotriva amenințărilor de nouă generație. Este crucial ca Casa Albă să țină cont de faptul că amenințările vor continua să evolueze.

Adversarii desfășoară deja numeroase tipuri de amenințări, ceea ce face dificilă menținerea unui ritm adecvat. Interceptarea rachetelor balistice sau a rachetelor manevrabile, a dronelor și a rachetelor de croazieră nu este singura provocare. Așa cum a demonstrat Iranul în atacurile sale asupra Israelului în 2024, principalul obiectiv este lansarea unei cantități mari de rachete pentru a depăși apărarea aeriană. Astfel, construirea unui nou sistem nu reprezintă singura provocare. Experiența Israelului a arătat că un alt aspect de depășit este necesitatea de a avea un număr mare de interceptoare și tipuri diferite de interceptoare pentru a face față tuturor amenințărilor — sporirea capacității de producție va fi esențială.

SUA va trebui să acționeze rapid dacă dorește să dezvolte sisteme existente, inclusiv cooperarea actuală cu Israel, pentru a implementa viziunea lui Trump privind un „Iron Dome” american.