„Curul și hârtia igienică”: așa își tratează MAI propria poliție

Pentru că birocrații din aparatul central al Ministerului Afacerilor Interne – frumos „asimilați polițiștilor” doar la salarii și sporuri, nu și la riscuri – n-au pus în viața lor mâna pe o lopată și nu au fost vreodată obligați să încătușeze un răufăcător violent, pregătirea fizică a polițiștilor din stradă este tratată de aceiași birocrați „așa cum curul tratează hârtia igienică”.

Formula nu ne aparține, ci este preluată explicit din poziția publică a Sindicatului Diamantul, care radiografiază cu o precizie dureroasă disprețul față de munca reală de poliție.

Polițiștii fug, infractorii filmează: circul pe TikTok

Rezultatul acestui dispreț instituțional? TikTok-ul e plin de clipuri în care echipe întregi de 5–6 polițiști sunt puse pe fugă de o „așchie de om”, iar alteori se chinuie zeci de minute să încătușeze un bețiv recalcitrant.

În loc să vedem intervenții ferme, vedem scene de comedie neagră: polițiști care se împiedică de propriile bastoane, indivizi violenți care fac spectacol, și o autoritate a statului făcută de râs în direct, la care râde și ultimul puști cu telefonul în mână.

Iar în spatele acestui spectacol penibil, potrivit Sindicatului Diamantul, stau tocmai cei care ar trebui să reglementeze, să coordoneze și să asigure pregătirea profesională și fizică: birocrații de birou, apărați de scaune ergonomice și de geamuri fumurii, nu de vestă antiglonț.

Consiliera „experta în intervenții”: SG adjunct prin împuternicire permanentă

Dacă vă întrebați cine semnează documentele care stabilesc cum trebuie „pregătiți” polițiștii, sindicatul vă invită să vă uitați atent pe răspunsuri: în prim-plan apare o consilieră juridică Dorobanțu, împuternicită non-stop din 2018 în funcția de secretar general adjunct (SG adjunct).

Potrivit aceleiași surse, aceasta pare a fi o veritabilă „expertă în tactici de intervenție” – însă nu în intervenții pentru imobilizarea unui infractor, ci în intervenții pentru obținerea unei noi împuterniciri pe funcția de SG adjunct.
Cu alte cuvinte, nu știe cum se prinde un infractor pe stradă, dar stăpânește la perfecție arta prinderii unui fotoliu călduț în aparat.

„Taekwondo” de Netflix: specialista în violență de pe canapea

A doua „expertă” invocată în acest tablou grotesc, descris de Sindicatul Diamantul, este o stimabilă funcționară publică (nici măcar polițistă cu numele, cum este Dorobanțu) prezentată drept specialistă în „Taekwondo”.

În realitate, potrivit relatării sindicale, contactul ei cu violența se reduce la momentele în care stă în pat și vede filme pe Netflix. Acolo, printre seriale polițiste, probabil se naște închipuirea că înțelege ce înseamnă confruntarea cu un agresor real, în plină stradă, la 3 dimineața, într-un cartier rău famat.

Astfel, pregătirea fizică a polițiștilor ajunge să fie desenată, din birou, de oameni care n-au alergat niciodată după un infractor, nu au imobilizat un individ violent și nu au simțit în ceafă frica de a nu rămâne fără întăriri.

Stat pe hârtie, circ în stradă

Combinează toate aceste ingrediente – consilieră juridică transformată în „tactician de intervenție”, funcționară publică cu „Taekwondo de Netflix”, împuterniciri prelungite din 2018 și o atitudine față de pregătirea fizică „așa cum curul tratează hârtia igienică” (conform Sindicatului Diamantul) – și obții fotografia completă a unei poliții umilite.

Nu doar în fața infractorilor, ci și în fața propriilor cetățeni, care privesc pe TikTok cum 5–6 oameni în uniformă se fac de râs încercând să pună cătușe unui singur recalcitrant.

În timp ce birocrații, asimilați polițiștilor doar pe fluturașul de salariu, își mai semnează o hârtie, își mai prelungesc o împuternicire și mai bifează încă o „strategie de pregătire” scrisă cu pixul, dar niciodată cu sudoarea din teren. (Cristina T.).

POARTA SCHENGEN, PAZITĂ LA MICĂ ÎNȚELEGERE: 3 ANI ȘI 4 LUNI FĂRĂ CONCURS

La Garda de Coastă, adică la cea mai strategică poartă de acces în România și în Spațiul Schengen, concursul pentru postul de Director a devenit specie pe cale de dispariție. De 3 ani și 4 luni, ca într-un experiment de laborator pe stat de drept, n-a mai văzut nimeni așa ceva.

Postul de Director este tratat ca un fotoliu de birou „open space”: cine se nimerește, se așază. Legal, ar trebui să fie concurs. Practic, e „musai, dar nu neapărat”.

DE LA „TITULARUL DNA” LA DIRECTORII DE UNICĂ FOLOSINȚĂ

Iată filmul complet, cu date și nume, așa cum rezultă din informațiile prezentate:

• februarie 2023 – Laurențiu Cristian Cicu, Director titular al Gărzii de Coastă, este pus la dispoziția Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, după ce apare într-un dosar instrumentat de DNA. Postul rămâne vacant.
  Concurs? Nici vorbă. Doar tăcere instituțională.
• 03.03.2023 – 03.09.2023 – Colea Antip este desemnat la conducerea Gărzii de Coastă.
  Mențiune clară: nu s-a organizat concurs.
• 03.09.2023 – 08.03.2024 – Adrian-Bogdan Guiu este desemnat la conducerea Gărzii de Coastă.
  Din nou: nu s-a organizat concurs.
• 09.03.2024 – 08.03.2025 – Alexandru Oae este împuternicit la conducerea Gărzii de Coastă.
  Iarăși: nu s-a organizat concurs, deși perioada de împuternicire este, prin lege, exact intervalul în care concursul este obligatoriu.
• 09.03.2025 – prezent – Alexandru Oae trece de la „împuternicit” la „desemnat” la conducerea Gărzii de Coastă. Statut schimbat, reflexele aceleași: nu s-a organizat concurs.

Pe scurt: directori se schimbă, provizoratul rămâne. Garda de Coastă – instituție strategică; modul de numire – ca la asociația de locatari: „Lasă, bă, că vedem noi…”.

DESEMNAREA, INVENTATĂ CA SĂ NU PLĂTEȘTI ȘI SĂ NU CONTORIZEZI CONDUCEREA

“Desemnarea” e prezentată ca o soluție de avarie, dar funcționează, în practică, ca un instrument de control și de abuz instituțional:

– polițistul face munca de șef,
– nu e plătit ca șef,
– nu i se contabilizează vechime în funcție de conducere,
– dar răspunde ca și cum ar fi titular.

Adică exact rețeta perfectă de „conducere toxică”: îl pui să tragă vagonul, îl ții agățat de funcție și, la final, îi spui că oricum „ai fost doar desemnat, să nu-ți faci planuri”.

CE ZICE LEGEA? CLAR. CE FACE CONDUCEREA? FIX INVERS.

Conform art. 27^16 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului (citat textual):

„Polițistul poate fi împuternicit, cu acordul acestuia, pe o perioadă de maximum 6 luni.
Prelungirea împuternicirii poate fi dispusă, cu acordul polițistului, pentru maximum 6 luni, perioadă în care sunt obligatorii organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea postului.”

Traducere din „limba legii” în „limba realității”:
– împuternicirea este temporară,
– maxim 12 luni (6 + 6),
– timp în care este obligatoriu să organizezi și să desfășori concursul pentru ocuparea funcției.

Obligatoriu, nu „recomandat”. Obligatoriu, nu „când o fi context politic favorabil”.

Cu toate acestea, așa cum rezultă din datele de mai sus, în loc să respecte legea, conducerea Poliției de Frontieră Române a transformat Garda de Coastă într-o instituție aflată în provizorat cronic, cu numiri succesive, temporare, prin:
– împuterniciri,
– desemnări,
– și niciun concurs în toată această perioadă.

Legea spune „OBLIGATORIU concurs”. Practica spune „OBLIGATORIU să NU facem concurs”.

CUM SE NUMEȘTE CÂND UN FUNCȚIONAR NU-ȘI FACE TREABA PREVĂZUTĂ CLAR DE LEGE?

Întrebarea de final, perfect legitimă:

Cum se numește fapta unui funcționar public care nu își îndeplinește o atribuție de serviciu și cine răspunde pentru neîndeplinirea unei obligații stabilite expres prin lege?

În limbaj juridic, refuzul sau neîndeplinirea, cu știință, a unei atribuții de serviciu prevăzute de lege se încadrează, în funcție de context și gravitate, la forme de abateri disciplinare și/sau la infracțiuni precum:
– abuz în serviciu, atunci când funcționarul nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește defectuos, încălcând o dispoziție legală, provocând o pagubă sau o vătămare a drepturilor/intereselor legitime ale persoanelor ori ale statului;

Răspunderea pentru neorganizarea concursului, deși legea prevede clar obligația, revine:
– conducerii Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, care avea obligația legală să organizeze și să desfășoare concursul pentru funcția de Director al Gărzii de Coastă în termenele impuse de lege;
– eventual, altor factori decizionali din MAI, în măsura în care ei au avut competențe directe sau au blocat procedurile.

Cu alte cuvinte, nu „Sistemul” răspunde în abstract, ci persoanele cu funcții de conducere care, având obligația legală de a organiza concursul, au decis să mențină, prin voință proprie, provizoratul ca mod de guvernare.

CONCLUZIE: LA GARDĂ, TOTUL E PROVIZORIU. DOAR SFIDAREA LEGII E PERMANENTĂ

În timp ce frontierele României și ale Spațiului Schengen sunt vândute publicului drept „prioritate strategică”, la Garda de Coastă avem:
– un director trimis pe tușă pe fundal de dosar DNA,
– trei succesiuni de „desemnări” și o „împuternicire”,
– zero concursuri în 3 ani și 4 luni, deși legea le cere obligatoriu,
– polițiști puși să conducă fără să fie recunoscuți, plătiți și creditați ca atare,
– o întrebare care atârnă deasupra tuturor:
Când unii încalcă legea prin refuzul de a o aplica, cine are curajul să-i tragă la răspundere?

Până atunci, marea și frontiera sunt păzite… cu directori provizorii și cu legea în pilot automat pe „ignore”. (Cerasela N.).