Forța Spațială a Statelor Unite a selectat cinci companii pentru a demonstra că viitoarea rețea spațială de date a Pentagonului poate asigura conectivitatea între sisteme comerciale de sateliți dezvoltate de furnizori diferiți.

Amazon LEO for Government, Lockheed Martin, Northrop Grumman, Rocket Lab și York Space Systems vor primi pachete contractuale în valoare de câte 12 milioane de dolari. Acestea includ contracte cu preț fix și acorduri încheiate în baza autorității pentru tranzacții alternative, cunoscută sub acronimul OTA.

Programul este coordonat de biroul responsabil pentru portofoliul de achiziții privind detecția și desemnarea țintelor spațiale din cadrul Space Systems Command.

Testarea compatibilității dintre sisteme spațiale diferite

Obiectivul principal al proiectului este verificarea metodelor de integrare și demonstrarea faptului că sisteme comerciale distincte pot comunica fără probleme cu infrastructura centrală a Space Data Network, denumită SDN.

Testele vor urmări atât transmiterea datelor între sol și sateliți, cât și schimbul de informații între sateliți aflați pe orbită. În același timp, companiile vor trebui să demonstreze că platformele lor se pot conecta la viitoarea constelație de bază a SDN.

Programul va include teste pe orbită pentru rutarea comunicațiilor optice de mare viteză, precum și verificări riguroase ale interfețelor fizice, electrice și de date.

Prin stabilirea unor standarde comune, Forța Spațială urmărește să creeze o bază tehnică repetabilă și sigură, care să permită integrarea mai multor tipuri de sateliți comerciali în aceeași rețea.

O rețea de rețele pentru apărare și comunicații rapide

Space Data Network este concepută ca o rețea de rețele spațiale, menită să asigure comunicații rapide și cu latență redusă între senzorii militari americani și sistemele de armament.

Infrastructura ar putea avea un rol important în cadrul programului Golden Dome, inițiativa americană pentru dezvoltarea unui sistem extins de apărare antirachetă.

În luna mai, Space Force a atribuit companiei SpaceX un contract în valoare de 2,9 miliarde de dolari pentru dezvoltarea constelației de sateliți care va forma coloana vertebrală a SDN. Rețeaua, cunoscută anterior sub denumirea MILNET, va fi amplasată pe orbita joasă a Pământului și va transporta date între diferite tipuri de sateliți.

Programul va fi desfășurat în două etape

Noua inițiativă este împărțită în două faze distincte.

Prima etapă se va concentra pe demonstrarea transportului de date între sol și spațiu, precum și între sateliți. Totodată, contractorii vor testa interconectarea sistemelor lor cu infrastructura principală a SDN.

Pentru această fază au fost semnate contracte cu preț fix, cu perioade de execuție cuprinse între șase și nouă luni. Fiecare contract are o valoare de 10 milioane de dolari.

A doua etapă va transforma aceste conexiuni experimentale în capabilități operaționale pe orbită. În acest scop, au fost încheiate acorduri OTA în valoare de câte 2 milioane de dolari.

Fondurile vor sprijini dezvoltarea și lansarea unor sateliți denumiți Space Exchange Points, sau SEP.

Sateliții SEP vor funcționa ca routere orbitale

Sateliții SEP vor acționa asemenea unor routere amplasate în spațiu. Aceștia vor permite rețelelor comerciale incompatibile în mod direct și sistemelor guvernamentale de sateliți să se conecteze la infrastructura centrală a SDN.

Inițiativa SEP va contribui și la lansarea unor încărcături experimentale dezvoltate în cadrul programului Enterprise Space Terminal, un proiect multianual care reunește mai mulți furnizori.

Programul EST a fost conceput pentru dezvoltarea unor terminale optice bazate pe un standard de comunicații controlat de guvernul american. Aceste terminale ar putea fi utilizate pe sateliți aflați pe orbite diferite.

Standardele comune ar putea reduce costurile de integrare

Forța Spațială urmărește să evite situațiile în care fiecare nouă încărcătură de comunicații trebuie reproiectată pentru a se potrivi unui anumit tip de platformă spațială.

Stabilirea și implementarea din timp a unor standarde comune ar trebui să permită integrarea încărcăturilor de comunicații pe platforme dezvoltate de producători diferiți, fără modificări costisitoare și de amploare.

Pe termen lung, obiectivul este crearea unui ecosistem spațial de tip „plug-and-play”, în care sateliții și sistemele comerciale verificate să poată fi conectate mai rapid la infrastructura militară americană.

Un astfel de model ar putea reduce barierele de acces pentru companiile consacrate și pentru furnizorii comerciali emergenți, accelerând extinderea rețelei și diversificarea soluțiilor disponibile.

Conglomeratul aerospațial Textron și compania de inteligență artificială Merlin Labs au prezentat un nou concept de aeronavă fără pilot, conceput pentru a sprijini operațiunile logistice militare în regiunea Pacificului.

Proiectul pornește de la aeronava Cessna SkyCourier, produsă de Textron. Cabina de pilotaj ar urma să fie eliminată și înlocuită cu un bot rabatabil, destinat facilitării încărcării automate. Aeronava ar fi pilotată de sistemul de inteligență artificială Merlin Pilot.

O aeronavă compactă pentru misiuni în zone izolate

SkyCourier oferă o capacitate de transport de aproximativ trei tone, o rază de acțiune de circa 1.600 de kilometri și poate opera de pe piste austere cu o lungime de numai aproximativ 800 de metri.

Potrivit celor două companii, aceste caracteristici ar transforma aeronava într-un complement accesibil pentru flota de transport a Forțelor Aeriene ale Statelor Unite, dominată de platforme mult mai mari.

În Pacific, aeronava ar putea fi utilizată pentru aprovizionarea avanposturilor insulare izolate și pentru distribuirea rapidă a echipamentelor între baze și puncte logistice secundare.

„Aeronava operează deja în regiuni care se întind de la Arctica până la Amazon. Trei state insulare din Pacific au flote de astfel de aeronave. Ele pot ateriza pe pietriș, iarbă sau pe aproape orice tip de suprafață potrivită”, a declarat Bobb Gibbs, vicepreședintele Textron pentru misiuni speciale și apărare.

Nu înlocuiește avioanele C-130 sau C-17

Raza de acțiune a SkyCourier limitează însă misiunile pe distanțe mari. De exemplu, aeronava nu ar putea efectua fără escală ruta dintre Guam și Manila.

În schimb, fostul general-maior al Forțelor Aeriene Kyle Kremer, membru al consiliului consultativ al Merlin Labs, susține că platforma ar putea completa avioanele de transport existente, preluând misiunile scurte dintre marile centre logistice și insulele mici, dispersate în regiune.

„Avantajul constă în posibilitatea de a dispersa forțele în cea de-a doua zonă insulară — în Palau, Tinian, Saipan sau pe alte insule. Nu putem aloca aeronave C-130 și C-17 pentru numeroase misiuni de navetă de mici dimensiuni. Aici este nevoie de platforme mai mici”, a explicat Kremer.

Piloții ar fi păstrați pentru misiunile strategice

Utilizarea unei aeronave autonome ar permite Forțelor Aeriene să păstreze echipajele umane pentru misiunile de transport pe distanțe lungi, care necesită experiență și resurse operaționale mai importante.

Merlin Labs și Textron ar putea dezvolta și o versiune opțional pilotată, dotată atât cu o cabină convențională, cât și cu sistemul de pilotaj bazat pe inteligență artificială. Directorul general și fondatorul Merlin Labs, Matt George, a precizat că tehnologia companiei poate fi integrată și pe alte aeronave, inclusiv Cessna Caravan și King Air.

Configurație flexibilă pentru transport și evacuare medicală

SkyCourier are o arhitectură modulară și poate fi configurată pentru transport de pasageri, transport de marfă sau misiuni de evacuare medicală.

Textron susține că este pregătit să analizeze cerințele Forțelor Aeriene și să adapteze aeronava în funcție de nevoile operaționale ale armatei.

Această flexibilitate ar permite utilizarea aceleiași platforme pentru aprovizionarea bazelor, transportul personalului, evacuarea răniților și distribuirea echipamentelor în zone cu infrastructură limitată.

O soluție pentru logistica în condiții de conflict

Conceptul apare pe fondul preocupărilor tot mai mari privind logistica în teatre de operații contestate. Într-un eventual conflict în Pacific, bazele mari și rutele logistice convenționale ar putea deveni vulnerabile, ceea ce ar impune dispersarea stocurilor și utilizarea unor platforme mai mici.

Bobb Gibbs consideră că discuțiile despre logistica în astfel de condiții nu au fost urmate până acum de decizii suficient de concrete din partea Departamentului Apărării.

„Se vorbește de ani de zile despre logistica în zone contestate, însă nu simt că Departamentul Apărării a făcut pasul decisiv pentru a rezolva problema. Ni se cere în continuare să venim cu soluții, iar ceea ce spunem noi este că am putea pune efectiv la dispoziție o aeronavă chiar de mâine”, a afirmat acesta.

Statele Unite au plasat pe orbită sisteme de armament destinate controlului spațial, potrivit secretarului Forțelor Aeriene, Troy Meink. Declarația reprezintă prima confirmare publică făcută de un oficial american că Washingtonul a desfășurat arme în jurul Pământului.

Arme orbitale pentru apărarea forțelor americane

„Continuăm să ne asigurăm că suntem pregătiți să facem față amenințărilor în evoluție, oriunde s-ar manifesta. Acesta este motivul pentru care Statele Unite dispun acum, pe orbită, de arme de control spațial capabile să apere forțele comune împotriva acțiunilor ostile ale adversarilor”, a declarat Meink în cadrul unui discurs susținut la conferința Air and Space Forces Association.

Secretarul Forțelor Aeriene nu a oferit detalii suplimentare despre natura acestor sisteme, iar Departamentul Forțelor Aeriene nu a comentat informația.

Washingtonul renunță la discreția tradițională

Declarația este cu atât mai importantă cu cât oficialii americani au evitat, timp de decenii, discuțiile directe despre armele desfășurate pe orbită. Washingtonul s-a temut că recunoașterea publică a unor astfel de capabilități ar putea declanșa o cursă globală a înarmării în spațiu.

În ultimii ani, însă, Pentagonul și-a flexibilizat poziția față de dezvoltarea unor sisteme cu potențial ofensiv și a început să vorbească mai deschis despre necesitatea acestora.

În paralel, Statele Unite au promovat reguli pentru un comportament responsabil în spațiu. Printre măsurile susținute de Washington s-a numărat și interzicerea testelor antisatelit distructive, inițiativă avansată în timpul administrației Biden.

„Controlul spațial” poate include arme cinetice și non-cinetice

Termenul „control spațial” desemnează atât acțiuni defensive, menite să protejeze forțele spațiale americane și pe cele ale aliaților, cât și acțiuni ofensive destinate neutralizării capabilităților spațiale ale unui adversar.

Meink nu a precizat ce tipuri de arme se află pe orbită. În teorie, arsenalul ar putea include sisteme cinetice, capabile să distrugă fizic o țintă, precum și sisteme non-cinetice, care ar putea bruia, perturba sau afecta funcționarea unor sateliți.

Armele de distrugere în masă rămân însă interzise în mod expres prin Tratatul privind spațiul cosmic.

Interceptoare spațiale pentru programul „Golden Dome”

Armele de control spațial nu reprezintă singura categorie de sisteme militare pe care Pentagonul intenționează să le trimită pe orbită.

Secretarul Forțelor Aeriene a anunțat că Forța Spațială a obținut echipamente „pregătite pentru zbor” pentru interceptoare spațiale capabile să doboare rachete adversare din orbită. Aceste sisteme constituie una dintre componentele centrale ale inițiativei administrației americane denumite „Golden Dome”.

Primele satelite AMTI vor fi lansate în această lună

Meink a prezentat și alte obiective spațiale ale Statelor Unite. Potrivit acestuia, primul satelit dintr-o viitoare constelație destinată detectării și urmăririi țintelor aeriene va fi lansat în această lună.

Sistemele, cunoscute sub denumirea AMTI, vor furniza o imagine globală permanentă asupra platformelor aeriene ale adversarilor. Misiunea va fi sprijinită de avioane radar E-7 Wedgetail și de alte platforme, inclusiv aeronavele navale E-2D Advanced Hawkeye.

Forța Spațială americană își propune să dispună de o constelație AMTI inițială funcțională până în 2028. Programul beneficiază de o finanțare de ordinul miliardelor de dolari, atribuită în luna mai companiei SpaceX.

Forțele Aeriene accelerează programul de drone MMA

În timpul aceluiași discurs, Meink a anunțat noi obiective pentru programele de drone ale Forțelor Aeriene.

Platforma Massed Modular Aircraft, sau MMA, este concepută pentru a înlocui dronele MQ-9A Reaper. După ce oficialii americani au anunțat recent accelerarea programului, Meink a precizat că Forțele Aeriene vor să dispună de 100 de drone MMA până în 2029 și de 500 până în 2032.

La lansarea programului, în luna iulie, obiectivul inițial era mult mai modest: doar 20 de aeronave operaționale până în anul fiscal 2031.

500 de drone CCA până în 2032

Forțele Aeriene își majorează și țintele pentru programul Collaborative Combat Aircraft, destinat dezvoltării unor drone capabile să opereze alături de avioane de luptă.

În luna iunie, Anduril și General Atomics au fost selectate pentru a conduce producția primei etape a programului. Potrivit lui Meink, Statele Unite estimează acum că vor avea 500 de drone CCA în serviciu până în 2032.

Oficialul nu a precizat câte dintre acestea vor proveni din primul „increment” al programului și câte vor fi dezvoltate în cadrul etapelor ulterioare.

Primele drone CCA primesc denumiri oficiale

Forțele Aeriene au stabilit și denumirile oficiale ale primelor drone CCA.

Modelul FQ-44A, dezvoltat de Anduril, va păstra numele „Fury”, folosit deja de companie. Aeronava FQ-42A, denumită intern de General Atomics „Dark Merlin”, va fi identificată oficial de Forțele Aeriene sub numele „Vengeance”.