Exclusiv
Cazul socant al abuzurilor polițienești: Doi tineri torturați de polițiști
Un caz amețitor s-a petrecut recent, când doi tineri au fost victimele unor abuzuri grave din partea agenților de poliție, care i-au sechestrat și i-au torturat în timpul unei intervenții. Incidentul a avut loc pe fondul unei acțiuni de control și a adus în prim-plan problemele de abuz de putere în rândul autorităților.
Condamnarea polițiștilor
Nouă agenți de la Secția 16 Poliție din București au fost condamnați vineri, 20 decembrie, la pedepse cu închisoarea, după ce au sechestrat și torturat doi tineri în timpul pandemiei de COVID-19. Printre agresori se află și fostul lider sindical al polițiștilor, Viorel Constantin Șeicaru, care a primit cea mai severă sentință, de 9 ani și 4 luni. Decizia instanței nu este definitvă și poate fi atacată cu apel.
Arestarea și abuzurile
Pe 31 august 2020, cei doi tineri au fost abordați de polițiști în timpul unui filtru, unde le-au reproșat că nu poartă măști de protecție, în plină pandemie de COVID-19. Ca urmare, fără să se prezinte sau să le solicite documentele, agenții de poliție i-au imobilizat și i-au dus în dubă, unde unul dintre tineri a fost agresat fizic. După această agresiune, au fost transportați într-o zonă izolată, unde au fost torturați.
Intimidare și manipulare
Unul dintre polițiști a folosit tacticile de intimidare, inclusiv aplicarea de sancțiuni contravenționale, pentru a crea aparența unui comportament violent al victimelor. Aceste acțiuni au fost destinate să justifice abuzurile și să discrediteze tinerii în fața justiției.
Denunțarea abuzurilor
După incident, inițial, tânărul torturat a ezitat să depună o plângere penală, dar, în cele din urmă, a fost convins de prietenul său să apeleze la numărul de urgență 112. Ulterior, a fost transportat la spital pentru îngrijiri medicale. Procurorii se confruntă cu provocări în a aduce la lumina zilei adevărul din acest caz complicat, având în vedere maniera în care au fost gestionate probele și declarațiile.
Apel pentru reformă și integritate
Această situație subliniază nevoia urgentă de reforme în cadrul Poliției și de protejarea drepturilor cetățenilor, pentru a preveni abuzurile de putere. Experiențele traumatisante ale celor doi tineri evidențiază importanța unui sistem justițiar care să răspundă corect și echitabil, asigurându-se că toți cei implicați sunt tratați cu respect și că actualele practici de intimidare nu vor fi tolerate.
Cazul servește ca un apel către autorități pentru a acționa în mod proactiv în combaterea corupției și abuzurilor din sistemul de justiție, pentru a restabili încrederea publicului în instituțiile statului. (Cerasela N.).
Exclusiv
MAI, „planeta maimuțelor”: O opera de circ, Nu de drept! Cum Sindicatul Diamantul demolează legile… Pentru a salva statul de drept de analfabeții funcționali!
M.A.I. e „Planeta Maimuțelor”, cunoscută și sub numele de Ministerul Afacerilor Interne (MAI), legile par a fi simple sugestii, Constituția un text opțional, iar bunul-simț, o specie pe cale de dispariție. Într-o luptă sisifică, dar cu fiecare rundă câștigată, Sindicatul Diamantul, prin vocea incisivă a lui Emil Păscuț, ne dezvăluie o realitate ce depășește scenariile distopice: cum un sistem întreg refuză să învețe, transformând justiția internă într-o farsă perpetuă și polițistul, din garant al legii, în victimă sigură a ei. Suntem, din nou, în punctul zero, dar cu un „zero” mult mai dens, populat de „analfabeți funcționali” cocoțați în funcții cheie!
Epoca de piatră și secrete murdare: Când OMAI 400 a fost mai secret decât arma nucleară
Înainte de 2014, procedura disciplinară pentru polițiști era, conform lui Păscuț, un „barbarism pur”. Gândiți-vă la o „eră glorioasă a maimuțelor”, unde actul de sancționare era mai misterios decât Sfântul Graal, iar polițistul cercetat, judecat și, mai ales, sancționat după niște reguli pe care… nimeni nu le cunoștea! OMAI nr. 400/2004, acest papirus sacru și niciodată publicat, a fost instrumentul prin care MAI a reușit performanța de a institui un sistem de „justiție internă” bazat pe frică, abuz de putere și, mai ales, pe opacitate totală. Primeai o „adresă de o palmă” de la Resurse Umane, fără motivare, fără drept la apărare, fără… actul de sancționare! Practic, erai condamnat la ghilotina administrativă de o hârtie de informare. Genial, nu? Un sistem deliberat construit să fie arbitrar și la discreția absolută a „șefului ierarhic”. Bravo, MAI!
Revoluția constituțională… ignorată: Când CCR trage semnalul de alarmă, MAI pune căști și dă volumul mai tare!
Dar a venit 2014, și odată cu el, Decizia CCR nr. 392/2014, o adevărată furtună constituțională declanșată de Sindicatul Diamantul. Argumentul central, de o simplitate devastatoare: procedura disciplinară, care poate duce la destituire, nu poate fi reglementată printr-un ordin secret al unui ministru, ci prin lege organică! Curtea Constituțională a spus „Da!” cu un tonner ce a reverberat în toată jurisprudența. Consecința? Un „an și jumătate de anihilare totală” pentru procedura abuzivă. Mii de polițiști aflați în cercetare disciplinară au scăpat de sancțiuni, iar OMAI 400/2004, chiar dacă deja era mort, a fost anulat definitiv de o instanță de judecată la cererea sindicatului. Un „vid legislativ” care nu a fost întâmplător, ci „prețul plătit de un sistem care funcționase decenii în afara Constituției”! Un triumf al logicii, o palmă usturătoare pentru „maimuțele” din MAI. Și nu s-au oprit aici: alte decizii CCR au dinamitat „punerea la dispoziție” arbitrară, „atenționarea” ca instrument de hărțuire și blocarea promovării pe baza unor simple cercetări disciplinare. Sindicatul a câștigat toate bătăliile. Dar a învățat MAI ceva? Ha, bună glumă!
Colecția de incompetență sistemică: Trei vicii mortale pentru polițist, trei stele de „excelență” pentru MAI!
După toate aceste lecții de drept constituțional, te-ai aștepta ca MAI să fi evoluat. Dar, cum spune Păscuț, „nu a fost cazul. Nu au invatat niciodata, nimic.” De ce? Pentru că „MAI este o planetă a maimuțelor, un teritoriu capturat de analfabeții funcționali care prosperă, înfloresc, se validează unii pe alții, se trag în sus, unii pe alții.” Concluzia? MAI este „un teritoriu în afara statului de drept, în care maimuțele sunt la putere.” Iar în 2024-2025, Sindicatul Diamantul a identificat trei „vicii grave, nu punctuale, ci sistemice,” practicate cu o consecvență demnă de o cauză mai bună:
- Dreptul la apărare? Un moft pentru ‘analfabeții funcționali’ ai MAI! Audierile polițiștilor cercetați disciplinar? O formalitate „derizorie, facultativă, lipsită de semnificație,” care poate fi ignorată fără probleme! Constituție, Cod Administrativ, Legea 145/2019 – toate prevăd nulitatea actului fără audiere prealabilă. Dar pentru „analfabeții funcționali care au ajuns să ocupe funcții importante în MAI și IGPR,” aceste legi sunt doar niște maculatură. Păscuț pune punctul pe I: „Nu se poate ca un astfel de idiot să fi obținut pe bune, o diplomă universitară în drept, când el nu a înțeles în anii de facultate că doar „persoanele” fizice și juridice pot avea drepturi și obligații.” Acești „idioți,” produs glorios al „fabricilor de diplome” și a 30 de ani de corupție universitară, „și-au găsit recunoașterea „valorii” profesionale doar la stat și în particular, în MAI. Îi găsiți ofițeri, în funcții importante de conducere.” O descriere ce ar face orice șef de promoție să-și rupă diploma în bucăți!
- Pregătirea Consiliilor Disciplinare: Paradoxul temporal al cretinismului administrativ! Legea 360/2002 (Art. 62³ alin. 3) cere ca membrii consiliilor de disciplină să fie pregătiți înainte de desemnare. Dar în MAI, „generații de incompetenți cu funcții și grade mari” (cu „tatăl” Minoiu și „mama” Dorobanțu în frunte) au interpretat „prin grija structurilor de resurse umane” ca o scurtătură spre „competența instantanee.” Rezultatul? IPJ Galați, Botoșani, DGPMB, Neamț – toate au „instruit” membrii după ce aceștia fuseseră deja desemnați. Cazul lui Marius Bărbușanu de la IPJ Neamț, numit președinte de consiliu de disciplină înainte de a începe pregătirea, este „un paradox temporal care dovedește că pregătirea a fost o formalitate retroactivă.” Adică, o bătaie de joc unde „viteza execuției era esențială, nu legalitatea.” Un circ administrativ, unde maimuțele își dau ordine unele altora să „se antreneze” după ce au fost deja trimise în luptă!
- Concediul medical: Pauza ideală pentru destituirea ‘legală’ (și retrogadă)! Păscuț demonstrează că MAI nu se sfiește să emită acte de destituire, soluții de respingere a contestațiilor și acte de încetare a raportului de serviciu… toate astea în timp ce polițistul vizat este în concediu! Cazul lui Ioan Cănărău și al agentului Alexandru Nastasel (DGPMB) sunt exemple flagrante. „Deci nici măcar un singur act nu au fost în stare să îl emită acești incapabili, când Nastasel se afla la muncă.” Este o dovadă clară că MAI operează nu doar cu incompetență, ci și cu o rea-credință siderală, transformând chiar și concediul într-o capcană administrativă.
Cazul Valter Kovacs: Un abuzator „salvator”? Când incompetența acuzatorului il face pe acuzat să pară un geniu!
Când justiția internă e o caricatură, până și cei cu scheleți în dulap pot scăpa! Cazul Valter Kovacs, ajuns la Curtea de Apel Timișoara, este apogeul imbecilității. Instanța a cerut IGPR-ului dovada pregătirii membrilor consiliilor de disciplină, iar răspunsul a fost o odă adusă absurdului: pregătirea are loc după desemnare, nu există o formă specifică de pregătire, nu există certificate! Procesul-verbal atașat arată o „mare expertă” de la resurse umane, comisar Militaru Anda, „pregătind” trei ofițeri după numirea lor! Păscuț izbucnește: „Observați imbecilitatea mare și adâncă cât Marea Neagră în care plutesc valorile cu care ne-a procopsit Dumnezeu în funcții importante din Aparatul central și IGPR?” Până și Valter Kovacs, un „vinovat” (fără a judeca fapta în sine), pare să aibă șanse de salvare, nu pentru că e nevinovat, ci pentru că „nimic din ce a făcut el nu se compară cu această ignoranță distructivă, cu această incompetență generalizată care caracterizează personalul cu rol de păstrare a disciplinei din Aparatul Central și IGPR.”
Bucla infinită a absurdității: De la OMAI secret la HG neconstituțional – O saga fără sfârșit!
Cicatricele legislative lăsate de Sindicatul Diamantul în 2014 au fost din nou confirmate de CCR în 2025 (Decizia 206/2025), de data aceasta pentru funcționarii publici „de drept comun”. Curtea a reafirmat că reglementarea procedurii disciplinare nu poate fi făcută prin Hotărâre de Guvern, ci doar prin lege organică! Așadar, „remedierea” din 2015 a MAI, mutând delegarea de la ordin de ministru la HG, a fost doar o spoială jenantă, la fel de neconstituțională! Cercul se închide, „argumentele formulate de mine într-o excepție de neconstituționalitate în 2014 au fost validate din nou, într-o formă amplificată, în 2025.” Cine va ridica prima excepție de neconstituționalitate pentru articolul care deleagă această competență la HG și pentru polițiști? Sindicatul Diamantul, probabil!
„Planeta Maimuțelor”: Unde justiția luptă pe cont propriu, iar sistemul râde în haine de gală!
De ce „Planeta Maimuțelor”? Pentru că, aidoma filmului clasic, ne trezim mereu în același punct de plecare. Demolăm o procedură ilegală, iar MAI, cu o inventivitate demnă de o cauză pierdută, o reconstruiește sub altă formă, cu aceleași vicii fundamentale. „Problema nu este una de legislație,” subliniază Emil Păscuț, „este una de cultură instituțională.” MAI tratează legea ca pe un obstacol, nu ca pe o garanție. Regulile sunt făcute să fie eludate, nu respectate. Iar când cineva le arată că au încălcat legea, răspunsul nu e remedierea, ci „ascunderea erorilor sub preș și răzbunarea.”
Lupta Sindicatului Diamantul este o odă adusă perseverenței, inteligenței și sacrificiului personal, într-un război fără sfârșit împotriva opacității și controlului abuziv. Câștigă bătălie după bătălie, decizie după decizie, caz după caz, dar „maimuțele, de fiecare dată, se adaptează. Dar nu învață.” Și asta, dragi cititori, este cea mai amară, dar și cea mai usturătoare concluzie a acestui pamflet: pe Planeta Maimuțelor, absurdul este lege, iar incompetența, o marcă a succesului. (Cristina T.).
Exclusiv
IPJ Satu Mare: Manualul sefului abuziv, ediția de Lux – Cu promovare inclusă! Când justiția anulează, sistemul recompensează!
În adâncurile tulburi ale Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Satu Mare, unde logica pare să se fi auto-suspendat, se joacă o piesă de teatru grotescă, un pamflet usturător semnat chiar de realitate. Sindicatul Europol trage un semnal de alarmă care, în loc să trezească, pare să confirme că absurdul a devenit noua normă, iar abuzul, o trambulină spre succes. Ce se întâmplă când justiția anulează un abuz strigător la cer, iar sistemul, în loc să-l pedepsească pe vinovat, îl aruncă direct pe scaunul de adjunct? Răspunsul este un râs sinistru din partea „elitelor” polițienești.
Evaluarea profesională: Arta medievală a răzbunării personale
De ce mai avem evaluări profesionale, se întreabă polițistul de rând, stoars de vlagă și de speranță, în timp ce-și numără zilele până la pensie? E un mister adânc, căci, după cum dezvăluie Sindicatul Europol, în marea majoritate a cazurilor, ele sunt doar niște maculatură, un paravan jalnic în spatele căruia anumiți „șefi” își reglează conturile cu subalternii incomozi. Fără instruire, fără criterii clare, fără pic de obiectivitate, aceste „evaluări” au devenit un instrument de tortură psihologică și, mai ales, financiară.
Ești incomod? Nu ești servil? Nu-i spui șefului, dimineața, că uniforma-i stă mai bine decât stă justiția în România? Nu-i „cureți scamele” și nu „pupii inelul”? Atunci, pregătește-te de un „calificativ inferior” și de tăierea din „majorarea Bayraktar” – adică, ești bun de plată pentru că ai obraz. O imagine fidelă a „managerilor” noștri, incapabili să-și gestioneze propriile căciuli, dar experți în trasul preșului.
Cazul Todoran: Când subalternul nu „percutează”, seful il „decupează” din drepturi
Și pentru a demonstra că teoriile sindicatului nu sunt deloc fantezii, ci pură realitate dură, avem exemplul de manual de la IPJ Satu Mare. Un ofițer dedicat, de la Serviciul de Investigare a Criminalității Economice, a avut „tupeul” să nu se ploconească în fața comisarului-șef Todoran Claudiu. Ce a urmat? O evaluare profesională „la comandă”, sub calificativul „răzbunare pură”, pentru că subalternul, în opinia „excelenței” sale superioare, „nu percutase” la cerințele meschine ale șefului.
Comisarul-șef Todoran, în măreția sa discreționară, a încălcat grosolan procedura, refuzând șefului nemijlocit al ofițerului dreptul de a-și evalua subordonatul. De ce? Probabil că șeful direct ar fi avut nesăbuința de a fi… obiectiv! Așa că, domnul comisar-șef a pus mâna pe pix și a „evaluat” el însuși, în cel mai arbitrar și subiectiv mod, transformând un act administrativ într-o bătaie de joc personală, în plină lumină a OMAI 140/2016.
Comisia de contestații: Clubul „corb la corb nu scoate ochii” reunit la Satu Mare
Ce face o comisie de soluționare a contestațiilor când se confruntă cu o ilegalitate flagrantă? Dacă ești la IPJ Satu Mare, răspunsul este simplu: se preface că nu vede, bagă gunoiul sub preș și încearcă să „salveze” situația. Deși au constatat „încălcarea procedurii”, membrii „onorabili” ai comisiei, conform aceluiași Sindicat Europol, nu au anulat evaluarea ilegală. Nu, asta ar fi fost prea multă justiție pentru stomacul lor. În schimb, l-au „pus în gardă” pe comisarul-șef Todoran (probabil cu un zâmbet complice) și i-au cerut să „reia” evaluarea, de data asta „corect”, adică permițând șefului nemijlocit să o facă, dar cu aprobarea „marelui șef” Todoran. Adică, o tentativă penibilă și revoltătoare de mușamalizare, un spectacol desăvârșit de complicitate instituțională, demn de manualele despre cum să subminezi propriile reguli.
Victoria în instanță, trompeta abuzului: Cu cât pierzi în justiție, cu atât ești mai promovat!
Dar unde logica și bunul-simț clachează, intervine, uneori, justiția. Nemaiavând nicio șansă în interiorul sistemului putred, ofițerul de poliție a căutat dreptatea în instanță. Și, surpriză! Justiția, spre deosebire de unii „șefi” de la IPJ Satu Mare, nu a închis ochii. Judecătorii au constatat „abuzul de putere” și incompetența crasă a comisiei de contestații. Verdictul? IPJ Satu Mare obligat să anuleze evaluarea ilegală, să o reia conform legii și, cireașa de pe tortul abuzului, să plătească 8.330 lei cheltuieli de judecată! O victorie răsunătoare pentru ofițer, o palmă usturătoare pentru instituție.
Și acum vine partea cu adevărat… hilară, dacă n-ar fi atât de tragică. Credeți că acești 8.330 lei au fost recuperați de la comisarul-șef Todoran sau de la membrii complici ai comisiei? Nici vorbă! Sistemul își protejează „valorile”. Mai mult, în stilul deja „consacrat” al absurdităților românești, comisarul-șef Todoran nu doar că nu a suportat nicio consecință disciplinară sau financiară, dar a fost, atenție, PROMOVAT! Da, ați citit bine. Cu „suportul politic necesar”, cel care a fost dovedit abuziv de instanță, cel care a generat cheltuieli inutile pentru instituție, a ajuns adjunct al inspectorului-șef al IPJ Satu Mare! Acum, de pe o poziție și mai înaltă, își poate „gestiona” animozitățile și „ambițiile” mult mai „eficient” față de acei subalterni care au îndrăznit să nu-i „pupe inelul”. O sentință definitivă, un abuz recompensat – bine ați venit în România, unde ești promovat pentru că ai fost demascat ca abuziv!
Concluzie: Sistemul putred râde in barbă de justiție
Deci, ce ne învață această poveste? Că la IPJ Satu Mare, un abuz dovedit în instanță nu este un motiv de rușine sau sancțiune, ci o trambulină spre vârf. Că justiția poate să strige cât vrea, sistemul își vede de interesele sale meschine, consolidând impunitatea și mediocritatea. Sindicatul Europol a dezvăluit o rană adâncă, o metastază care roade din interior onoarea și profesionalismul unei instituții fundamentale. Și, în timp ce un ofițer onest trebuie să lupte prin tribunale pentru drepturile sale, abuzatorul se înalță, râzând în barbă de justiție și de toți cei care mai cred în ea. Un pamflet, spuneați? Ei bine, realitatea de la IPJ Satu Mare este cel mai bun pamflet, unul amar și dezgustător, care arată cât de departe suntem de un stat de drept. (Cerasela N.).
Exclusiv
Solidaritate transfrontalieră: Atac brutal asupra polițiștilor italieni, condamnat de Sindicatul SIDEPOL
Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual (SIDEPOL) și-a exprimat profundul șoc și condamnarea fermă după ce imagini cutremurătoare au arătat un polițist italian, membru al „Reparto Mobile”, încercuit și agresat violent, inclusiv cu obiecte contondente, în timpul unei manifestații extremiste organizate de gruparea Askatasuna. Incidentul, surprins în Italia, a declanșat un val de solidaritate la nivel european, subliniind riscurile la care sunt expuse forțele de ordine.
Șoc și solidaritate pentru forțele de ordine italiene
SIDEPOL își exprimă întreaga solidaritate față de polițistul ultragiat, colegii săi și toți polițiștii italieni care își îndeplinesc misiunea în condiții de risc extrem. O atenție specială este acordată efectivelor din cadrul „Reparto Mobile”, aflate permanent în prima linie a restabilirii ordinii publice. Imaginile violente au servit drept un memento dur al provocărilor zilnice cu care se confruntă acești profesioniști.
Polițiștii: Garanți ai siguranței, Nu tinte
Într-o declarație fermă, reprezentanții SIDEPOL subliniază principii esențiale: polițiștii nu sunt „inamicul public”, nu sunt ținte, ci reprezintă garanția siguranței într-o societate democratică. Sindicatul condamnă ferm actele de violență, huliganism și extremism, indiferent de pretextul sub care sunt comise. Se subliniază că dreptul la protest nu poate fi confundat cu agresiunea brutală asupra forțelor de ordine. Astfel de atacuri reprezintă un afront direct la adresa statului de drept, ordinii publice și siguranței cetățenilor, subminând fundamentul unei societăți civilizate.
Apel european pentru protecția „protectorilor”
La nivel european, această problemă este o preocupare majoră. EuroCOP – European Confederation of Police, o organizație sindicală la care SIDEPOL este afiliat și care reprezintă polițiști din întreaga Europă, promovează misiunea „Protecting the Protectors”. Acest demers este esențial pentru protejarea juridică și operativă a polițiștilor, combaterea violenței împotriva acestora și recunoașterea riscurilor reale la care sunt expuși zilnic în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Măsuri cerute: Sancțiuni, protecție și respect
În fața acestor realități, SIDEPOL subliniază necesitatea unor măsuri concrete: sancțiuni mai ferme pentru ultragiatori, o protecție reală pentru polițiști și un respect sporit pentru uniformă. Sindicatul reiterează solidaritatea sa profundă cu colegii din Italia, în special cu membrii „Reparto Mobile”, și cu toți polițiștii europeni, transmițând un mesaj clar: Violența NU este protest! (Sava N.).
-
Exclusivacum 4 zileClanul contabililor fericiți” din Boldești-Scăeni: Cifra de afaceri a rudei, profitul din banii publici!(I)
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova: „Clanul nod în papură” – Când moralitatea e o păpușă gonflabilă și poliția, o afacere de „famiglie”!
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova: „Clanul nod în papură” contra adevărului! Când amenințările legale vin de la… analfabeții juridici în uniformă!
-
Exclusivacum 3 zile„Il Capo”, milionar din evaziune? Fiscul ii pune dosarul la „fond”, White Tower așteaptă!
-
Featuredacum 3 zileȘeful Poliției Capitalei, criticat de Europol pentru nerespectarea protocolului la intonarea Imnului Național
-
Exclusivacum 4 zileVărbilău S.A. – Apă fără acte, balastieră cu acte, iar candidații se dau fecioare politice”
-
Exclusivacum 5 zileMAI, CAMPION LA JAF LEGALIZAT: Cum Ministerul fura 50% din salariul polițiștilor, cu justiția la mână!
-
Exclusivacum 4 zileCoca-Cola sub domnia absurdului: Cum „Lordul” Nan și clanul său au transformat fabrica de fericire într-un focar de incompetență și ilegalități!



