Circul grotesc al ipocriziei sindicatelor penitenciare – Ediția „când tăcerea e de aur, dar corupția e platină!”

În lumea pestriță a sistemului penitenciar românesc, acolo unde justiția se ascunde după gratii mai des decât ar trebui, o telenovelă a corupției continuă să ne țină cu sufletul la gură. Protagoniști? Familia Teoroc, abonați de lux la robinetul puterii și, mai nou, victime indignate ale unui sistem pe care l-au cocoțat pe umerii angajaților. Dar astăzi, nu vom plânge pe umărul nimănui. Vom diseca ipocrizia SNPP și a liderului său, Ștefan Teoroc, care brusc s-a trezit indignat de soarta sistemului, după ani de zile în care a fost mut ca un pește-prăjitor în tigaie. Pregătiți-vă, dragi cititori, pentru un spectacol al absurdului, unde tăcerea e de aur, dar corupția e de platină!

Haos în sistemul penitenciar – Un director general vs. caracatița corupției (aici),  (aici),  (aici), (aici), (aici), (aici),  (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),  etc.

Ștefane, Ștefane… Când tăceai, erai mai breaz! SNPP, campion la stat cu botul pe labă în timpul jafurilor!

A ieșit din nou la rampă Ștefan Teoroc, liderul SNPP, cu lacrimi de crocodil pentru soarta sistemului penitenciar. Spune el, într-un articol pe blogul SNPP, că „a fost mărită treptat capacitatea de deținere cu mari eforturi, ca să scăpăm de sancțiunile CEDO, dar creșterea numărului de deținuți neutralizează tot efortul”. Corect spus, n-avem ce zice. Dar, stai puțin, sună cam ipocrit… Nu-i așa că ne scapă ceva? Ah, da! Unde era Ștefan Teoroc când fostul director general Dan Halchin arunca salariile polițiștilor de penitenciare pe construcții ilegale, neconforme, fără avize, dar cu binecuvântarea celor “de-ai casei SNPP”? Atunci, SNPP, sindicatul lui Teoroc, era campion la stat cu botul pe labă! N-a suflat o vorbă! De ce oare? Pentru că acei directori „reformați”, puși pe funcții la recomandarea lui Ștefan Teoroc și cu sprijinul lui Claudiu Românu (finul Cristinei Teoroc, fost director general adjunct al ANP), au girat tot balamucul. Cu banii destinați salariilor polițiștilor de penitenciare, s-au ridicat spații de cazare ilegale, doar ca să dea bine în raportările fostul director general. SNPP a tăcut complice. Domnule Teoroc, nu vă e rușine să vă dați acum loviți în moalele capului? Când se fura ca-n codru, unde erați? La vânătoare de funcții pentru neamuri și prieteni?

De la „Regina Morții” la trezirea sindicală… Un coșmar! Teoroc, „vocea sistemului” sau megafonul răzbunării familiale?

Brusc, s-a aprins în Ștefan Teoroc flacăra sindicală! Dintr-o dată, acesta descoperă abuzurile, salariile, drepturile oamenilor, a devenit „vocea sistemului”. Numai că vocea acesta e cam falsă. Schelălăie și nu produce decât gălăgie sindicală degeaba. Până mai ieri, era bine mersi cu „Regina Morții” (soția sa, Cristina Teoroc, fosta șefă de la Jilava, nu vă panicați!) la butoane și cu finul Românu uns director adjunct. Atunci, totul era lapte și miere, nu-i așa? Acum, joacă rolul sindicalistului indignat, dar când era nevoie de curaj, de reacție, de coloană vertebrală, SNPP a preferat să fie decorul liniștit al puterii. Parcă-l vedem pe Teoroc, în biroul său luxos, cu un pahar de whisky în mână, spunând: „Lasă, mă, că merge și-așa! Important e să nu ne deranjeze nimeni la ciolan!”. Acum, că i s-a cam luat jucăria, brusc s-a trezit la realitate. Dar e prea târziu, domnule Teoroc! Prea târziu…

SNPP, armată de „mii de polițiști” … Cu frică, abuz și santaj! Teoroc, ne crezi pe toți niște proști sau joci teatru prost?

Ștefan Teoroc știa foarte bine că membrii lor de sindicat sunt abuzați, intimidați și șantajați dacă pleacă din SNPP. Dar a preferat să închidă ochii, să-și bage capul în nisip ca struțul, doar ca să-și mențină „armata” de „mii de polițiști de penitenciare”. Cu frică, cu abuz, cu șantaj! Asta nu e reprezentare sindicală, domnule Teoroc, e mafie curată! Ați transformat sindicatul într-o organizație de tip Cosa Nostra, unde loialitatea se plătește cu funcții și favoruri, iar trădarea se pedepsește cu excluderea și umilința. Nu vă e rușine să vă folosiți de frica oamenilor pentru a vă atinge scopurile meschine? Nu vă dați seama că, prin comportamentul dumneavoastră, ați distrus încrederea polițiștilor în sindicat și în capacitatea lui de a le apăra drepturile? Ați transformat SNPP într-o caricatură, într-o glumă proastă, într-un instrument de tortură psihologică pentru angajații din sistemul penitenciar.

Așa că da, domnule Teoroc, întrebarea e legitimă:

Ne credeți pe toți niște proști sau doar jucați teatru prost pentru publicul deja oripilat de ceea ce faceți acum, sperând că lumea a uitat cine sunteți și ce hram purtați?

Ipocrizia are un preț, Teoroc! Nota de plată vine de la cei pe care i-ai manipulat! Lumea nu e proastă pe cât speri tu!

Ipocrizia are un preț, domnule Teoroc, iar nota de plată vine, mai devreme sau mai târziu, chiar din partea celor pe care i-ați manipulat, mințit și trădat. Credeți că polițiștii de penitenciare sunt niște marionete pe care le puteți manevra după bunul plac? Credeți că pot fi cumpărați cu promisiuni deșarte și lozinci demagogice? Vă înșelați amarnic! Oamenii nu sunt proști, domnule Teoroc! Poate că unii au fost naivi și au crezut în dumneavoastră, dar acum s-au trezit la realitate și au înțeles că ați fost doar un profitor, un oportunist, un șarlatan care s-a folosit de funcția de lider de sindicat pentru a-și atinge scopurile personale. Lumea nu e proastă pe cât sperați dumneavoastră să fie, domnule Teoroc! Oamenii vă văd, vă aud și vă judecă! Și credeți-ne pe cuvânt, sentința nu va fi una favorabilă! Ne jigniți inteligența, domnule Teoroc! Ne luați de fraieri, ne considerați niște oi care pot fi tunse la infinit! Dar v-ați înșelat, domnule Teoroc! Oile s-au transformat în lupi și sunt gata să vă sfâșie!

Sistemul nu mai are nevoie de tăcerea ta, Teoroc, ci de adevăr! Acum e prea târziu!

Sistemul penitenciar nu mai are nevoie de tăcerea dumneavoastră, domnule Teoroc! Nu mai are nevoie de complicitatea SNPP! Are nevoie de adevăr! Are nevoie de oameni curajoși care să denunțe abuzurile și corupția, nu de lideri de sindicat care se ascund după deget și care se gândesc doar la propriul interes! Acum e prea târziu, domnule Teoroc, pentru a vă mai da drept salvatorul sistemului! Acum e prea târziu pentru a vă mai spăla imaginea pătată de minciuni și trădări! Acum e prea târziu pentru a mai câștiga încrederea oamenilor! Ați pierdut tot, domnule Teoroc! Ați pierdut respectul, onoarea și credibilitatea! Nu vă mai rămâne decât să vă faceți bagajele și să dispăreți din peisaj! Lăsați pe alții să facă ordine în sistemul penitenciar, lăsați pe alții să construiască un viitor mai bun pentru polițiștii de penitenciare! Dumneavoastră ați demonstrat că sunteți incapabil să faceți asta! Ați fost o dezamăgire, un eșec, un dezastru!

CONCLUZIE: Circul Teoroc – Ediția „sapte ani de acasă, sapte ani de pușcărie?”: Va râde justiția ultima sau vom plânge noi în cor?

Așadar, dragi cititori, am asistat la un nou episod din telenovela corupției din sistemul penitenciar românesc. Familia Teoroc și SNPP ne-au oferit un spectacol grotesc, plin de ipocrizie, minciuni și trădări. Rămâne de văzut dacă justiția va triumfa și dacă cei vinovați vor plăti pentru faptele lor. Până atunci, nu ne rămâne decât să râdem (sau să plângem) și să ne întrebăm: oare când se va termina acest circ și când vom avea parte de un sistem penitenciar corect, transparent și eficient? Va râde justiția ultima sau vom plânge noi în cor? Timpul ne va spune… sau poate nu. În România, nimic nu e sigur, mai ales când vine vorba de corupție.

Vom reveni. (Cristina T.).

Motto: În România, corupția e ca o telenovelă: nu se termină niciodată, dar măcar ne mai amuză (amar). Atenție, însă, că te poți trezi figurant fără să vrei!

Jilava, mon amour (sau mai bine, mon „caușmar”!) cu figuranți forțați

În adâncurile sistemului penitenciar românesc, acolo unde dreptatea și legalitatea se ascund sub pat, o familie a transformat corupția într-o artă: familia Teoroc. Dar, ca în orice comedie (neagră), vine și momentul de cotitură, când clovnii își dau arama pe față și publicul începe să arunce cu roșii. Iar ieri, la Ministerul Justiției, am avut parte de un spectacol trist: polițiști trimiși în stradă ca ostatici ai răzbunării unui clan.

„Baroneasa WhatsApp” și aventurile padocului fantastic (continuă!)

Cristina Teoroc, alias „Baroneasa WhatsApp”, a transformat Penitenciarul Jilava într-un fel de „Fermă Animalelor” a lui Orwell, dar cu mai multă risipă și mai puțină morală. În loc de porci conducători, aveam câini de lux, tolăniți în padocuri construite pe bani publici, în timp ce angajații se întrebau dacă nu cumva au greșit meseria și trebuiau să se facă dresori. Acum, însă, „ferma” e în vizorul autorităților, iar „Baroneasa” încearcă să își spele imaginea cu orice preț.

Ștefan Teoroc, Liderul de sindicat cu vedere selectivă (si santaj inclus)

Și unde era Ștefan Teoroc, marele apărător al drepturilor angajaților? Probabil prea ocupat să numere banii din cotizații sau să admire „realizările” soției. Că doar nu era să se supere pe „Baroneasă” pentru niște fleacuri, cum ar fi colectările ilegale de fonduri sau amenințările la adresa subalternilor. Ah, și să nu uităm de liderii din teritoriu, recompensați cu funcții de conducere pentru a ține „armata” de membri în frâu! Asta nu e reprezentare sindicală, e șantaj curat!

SNPP: Sindicatul care apără corupția cu unghiile și cu dinții (sau mai bine, cu vuvuzele sub frică și pensionari recrutați cu forța)

Când „Baroneasa” a fost detronată de șeriful Bogdan Burcu, SNPP a sărit ca ars. Circa 400 de polițiști au fost trimiși în stradă, mulți dintre ei fără voia lor, obligați, șantajați sau intimidați de șefi. Au strigat împotriva Ministerului Justiției și a ANP de frică, nu din conștiință. Au suflat în vuvuzele de frică pentru susținerea unei familii care a pus mâna pe un sindicat și îl folosește pentru influență și îmbogățire personală. Asta nu e luptă sindicală, e răzbunare personală pe banii și nervii oamenilor!

FSSP: O umbră ieftină și inutilă a lui Teoroc

Și să nu uităm de Florin Șchiopu și FSSP, o prelungire inutilă a SNPP, o umbră ieftină a lui Teoroc, fără personalitate și fără principii. Prezența lor la protest? O glumă proastă, o încercare disperată de a da greutate unui protest care s-a dovedit a fi un eșec total.

Bogdan Burcu: Eroul sau nebunul? (sau poate doar un tip sătul de mizerie?)

Haos în sistemul penitenciar – Un director general vs. caracatița corupției (aici),  (aici), (aici), (aici), (aici),  (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),  etc.

În mijlocul acestui circ grotesc, apare un personaj: Bogdan Burcu, directorul general al ANP. Unii îl consideră un erou, un justițiar care a venit să curețe cloaca din sistemul penitenciar. Alții îl văd ca pe un nebun, un Don Quijote care se luptă cu morile de vânt. Un lucru e cert: a avut curajul să dea cu bâta-n baltă și să deranjeze liniștea corupților. Și, se pare, a reușit să spulbere mitul invincibilității familiei Teoroc.

Morala poveștii (dacă exista așa ceva în România, mai ales când vine vorba de corupție)

Familia Teoroc a crezut că poate transforma sistemul penitenciar într-o afacere de familie. SNPP a crezut că poate manipula angajații la nesfârșit. Dar, ca în orice comedie proastă, vine și momentul în care publicul se trezește și începe să huiduie. Iar polițiștii care au refuzat să participe la mascaradă sunt dovada vie că, în sistem, încă mai există conștiință, discernământ și rușine.

Concluzie: România, tara minunilor (si a corupților cu polițiști santajați și lideri disperați)

Sperăm că instituțiile statului vor avea curajul să pună capăt acestei mascarade și să curețe sistemul penitenciar de corupție și abuzuri. Până atunci, nu ne rămâne decât să râdem (sau să plângem) și să ne întrebăm: oare câți Teoroci mai trebuie să apară ca să ne dăm seama că ceva e putred în Danemarca (pardon, în România)? Și, mai ales, câți polițiști vor mai fi folosiți ca marionete în războaiele personale ale unor lideri corupți?

Întrebarea zilei:

Oare dacă am pune toți corupții din România într-un penitenciar administrat de familia Teoroc, cu lideri SNPP pe post de gardieni șantajatori, s-ar mai fura ceva sau ar ajunge să se fure între ei (și să dea vina pe Burcu)? Vom reveni. (Cristina T.).