Exclusiv
AUDIO/Bomba de pe coliva în anchetele din curs/Revelații de corupție/Reeditarea mafiei lui „Portocala”/Noi detalii despre actuala mafie a procurorului ”Portocală”
Revelații de corupție: fostii directori ai CSM Ploiești și mărturii despre ‘Mafia’ Volosevici si a pseudo-jurnalistului narcoman, santajist si spagar – Catalin Stavri (aici)
Revenirea lui Grozea la CSM Ploiești
Fostul director al CSM Ploiești și patron al barului Bravo, Ștefan Grozea, a fost reintegrat în funcția de director la CSM Ploiești. Sursele noastre sugereau că decizia a fost luată de primarul Andrei Volosevici, iar Grozea urma să își înceapă activitatea începând cu data de 11 august 2021. Deși este prietenul nostru, nu puteam decât să-l felicităm, asta am si facut la acea vreme. Volosevici a recunoscut potențialul său, iar acest lucru reflectă viziunea si a fostului primar, Adrian Dobre, care l-a numit anterior tot pe Grozea în martie 2020.
Profilul lui Ștefan Grozea: O viață în politică și afaceri
Dar cine este, de fapt, Ștefan Grozea? Pe lângă rolul său de patron al barului Bravo, Grozea a avut o carieră diversificată, inclusiv roluri ca inspector la RASP Ploiești, consilier al unui secretar de stat și șef de campanie pentru Emil Calotă. De asemenea, a fost membru ALDE și consilier al primarului Andrei Volosevici, având sub supraveghere halterele la CSM Ploiești. Fane este cu adevărat „Champions League”!
Sponsorizări și scandaluri: Stadionul Ilie Oană
Unul dintre cele mai controverse subiecte este reconstrucția stadionului Ilie Oană, care a devenit o poveste de neglijență administrativă și corupție. În perioada 2010-2012, firma Alpine Bau a câștigat licitația cu o ofertă de 11 milioane de euro, dar prețul final a crescut la 17 milioane de euro prin modificări contractuale. Deși Primăria Ploiești a contractat un credit bancar pentru finalizarea lucrărilor, întârzierile în plăți au dus la penalități uriașe. Ce implicare a avut procurorul „Portocala” in musamalizarea sau „trantirea” acestui dosar o sa vedem impreuna in viitoarele articole.
Ilegalități la licitații: Oferte ignorate?
Licitația pentru reconstrucția stadionului a fost marcată de ilegalități, firma româno-germană Baupartener fiind descalificată în favoarea Alpine Bau, care avea istorii de corupție în Germania. Motivul? Inginerul șef al proiectului era cetățean ungar, deși Alpine Bau avea un istoric îndoielnic. Comisia de licitație, condusă de viceprimărița de atunci, Cătălina Bozianu, a decis să ignore aceste probleme, acoperind astfel corupția.
Vasile Todosia: Acuzat de abuzuri
Vasile Todosia a fost vizat de ancheta DNA pentru faptele sale legate de fondurile europene și înșelăciune, iar multiplele sesizări făcute de la acea vreme au rămas neexploatate. Todosia ar fi obținut fonduri pe nedrept din bugetele Uniunii Europene pentru investiții în zona Slănic.
Declinul echipei Petrolul și managementul controversat
Între timp, cedarea mărcilor Petrolul către Dan Capră, un afacerist local, a adus noi probleme. Obligat să investească 500.000 de euro într-un stadion finalizat, Capră a scos ulterior bunuri din stadion la licitații, inclusiv canapele și echipamente de sonorizare, iar Primăria a căutat justificări legale pentru aceste acțiuni.
Cazul narcomanului pseudo-jurnalist santajist si spagar Catalin Stavri: Implicarea în crima organizata și corupție
În articolul precedent, „Închisoarea este mai aproape: Pseudo-jurnalistul șpăgar și șantajist Cătălin Stavri, alături de interlopul Belu Claudiu, se confruntă cu noi dosare penale”, am dezvăluit activitățile ilegale ale lui Stavri. Acesta a fost filat timp de trei săptămâni, retrăgând zilnic câte 10.000 de euro din banca Raiffeisen din Ploiești si ING. Sumele ridicate sugerează implicarea sa în activități de spălare de bani, având în vedere că polițiștii corupți au ignorat dovezile, iar un procuror din Dâmbovița a fost nevoit să intervină pentru a clarifica situația.
Legătura DGA și starea corupției locale
Pentru a înțelege mai bine cum funcționează corupția în Ploiești, este important de menționat că DGA Prahova a realizat audieri înregistrate în care Stavri solicita foloase în numele lui Volosevici, amenințând agenții economici cu publicarea de materiale defăimătoare. Aceste probe au fost inițial blocate la ordinul lui Fragulea, fără a se lua măsuri legale, determinând unii păgubiți să contacteze direct DNA București pentru a semnala neregulile.
Implicarea în campania electorală și influențele nepermise
De asemenea, Cătălin Stavri a fost implicat în activități ilegale legate de trafic de influență, solicitând bani pentru asigurarea sprijinului în campaniile electorale, în special în cazul voturilor cetățenilor de etnie romă, prin oferirea de recompense în schimbul voturilor. Aceasta este o continuare a influențelor negative din scandalul White Tower, unde mafia din MAI a jucat un rol central, prin insusi chestorul Eduard Miritescu.
Presiuni politice și ilegalități în administrarea locală
Articolul nostru subliniază că sperăm ca această investigație să reprezinte doar începutul. Procurorul a demonstrat profesionalism în fața încercărilor de intimidare, fiind esențial ca pe viitor să continue investigațiile asupra altor dosare penale care implică corupție la nivel înalt, inclusiv cazurile „Sandvișurile” lui Belu Claudiu și „Cazarea” cu prefectul Ionescu, etc.
Revizuiri în managementul CSM Ploiești
Se anunțaseră schimbări la CSM Ploiești care includeau numirea lui Valeriu Răchită la șefia Secției de Fotbal, după o perioadă lungă în care acesta nu a activat în campionat. Aceste modificări au fost privite ca strategii de protecție a oamenilor din vechea administrație, pe fondul unei lipse de performanță la nivelul clubului.
Un viitor de știut? Provocările CSM Ploiești
Comitetul de Coordonare a decis, la vremea respectivă, reorganizarea totală a secției de fotbal, eliminând antrenori fără echipe active și promovând o reformă necesară în managementul sportiv. În contrast, primarul Andrei Volosevici a luat măsuri disciplinare împotriva unor membri ai echipei administrative, dar întrebările persistă despre cine se află în spatele numirilor cheie și al intereselor care le ghidează.
Corupție și manipulare: O privire asupra cazurilor nefaste din Ploiești
În această privire de ansamblu, îngrijorările legate de corupție continuă să bântuie CSM Ploiești și reprezintă o provocare pentru justiția din România. Este crucial ca autoritățile să acționeze decisiv pentru a restabili încrederea publicului și a curăța instituțiile de influențe negative și activități ilegale.
Bomba de pe coliva în anchetele în curs
O mare problemă a apărut în urma reținerii și punerii sub control judiciar al grupării de criminalitate economico-financiară coordonate de pseudo-jurnalistul narcoman, șpăgar și șantajist Cătălin Stavri. În dosarele menționate, atât Ștefan Grozea, cât și Mirela Limboseanu, ambii foști directori ai CSM Ploiești, au dat declarații detaliate, FOARTE DETALIATE, la organele de cercetare penala despre această grupare de criminalitate economico-financiar organizata. Numiri pentru a se primi spaga inapoi:
Salarii de nivel inalt: Cazul jucătorilor de la CSM Petrolul Ploiești
Disparități salariale în sport
Salariile unor jucători de la echipa de baschet CSM Petrolul Ploiești depășesc veniturile președintelui Iohannis. Această situație stârnește controverse, având în vedere că veniturile acestora sunt plătite din fonduri publice și ridică întrebări despre gestionarea resurselor financiare în sportul românesc.
Fonduri publice și mita
Gruparea Volosevici, condusă de pseudo-jurnalistul narcoman, șantajist și spăgar Cătălin Stavri, s-a văzut implicată în scandaluri legate de primirea mitelor și sifonarea banilor publici. Aceasta ridică serioase suspiciuni asupra transparenței și corectitudinii financiare în cadrul echipei, evidențiind o problemă sistemică în gestionarea fondurilor destinate sportului de performanță.
Impactul asupra comunității
Această situație nu doar că subminează încrederea în instituțiile sportive, dar afectează și comunitatea, care depinde de investițiile în sport pentru dezvoltarea tinerelor talente și promovarea unei imagini pozitive a orașului Ploiești. O analiză amănunțită a veniturilor și cheltuielilor echipei devine imperativă pentru a restabili integritatea sistemului.
Exclusivitate Incisiv de Prahova: Documente și inregistrări care expun corupția din jurul pseudo-jurnalistului narcoman, santajist si spagar – Cătălin Stavri (aici)
Așa cum am promis, ziarul Incisiv de Prahova va începe să publice documente și înregistrări audio în exclusivitate despre gruparea de criminalitate economico-financiară organizată coordonată de pseudo-jurnalistul narcoman, șpagar și șantajist Cătălin Stavri. Această grupare a beneficiat de protecția polițiștilor corupți, printre care comisarul Sandu (alias Alexandru) Frangulea, Marcel Bălan, Ginel Preda, chestorul Miritescu Eduard și superiorul acestuia, toți provenind din conducerea IPJ Prahova. De asemenea a beneficat de culoarele justitiei Statului Paralel, culoare formate din avocati, procurori si judecatori pe care le vom dezvalui.
Corupția în Politica Locală: Legături moarte si/sau „mortale” între mafia deșeurilor și politicieni
Infiltrarea mafiei deșeurilor în politica locală este un fenomen alarmant, evidențiat prin
colaborările suspecte între presa locală și politicieni (vom devoala si aceste aspecte)!. Este important de menționat că Ginel Preda și directorul de la APM Prahova au fost numiți în funcții prin intermediul filierei USR. În plus, ONG-uri apropiate acestui partid joacă un rol în selectarea procurorilor care se ocupă de cazurile semnalate de aceștia, recurgând la practici de corupție sub formă de cursuri de perfecționare în locații atractive, cum ar fi Bruxelles. Aceste metode reflectă tiparele tipice prin care funcționează anumite cercuri de influență în România. Pe acest subiect vom reveni cu o ampla investigatie jurnalistica!
Abuzuri și vendete: Cazul Procurorului „Portocală”
Contextul Delictual
Fiind „trompeta” procurorului „Portocală,” pseudo-jurnalistul narcoman, șantajist și spăgar Catalin Stavri a dus la extrem dorința fostului procuror de răzbunare împotriva fostului deputat Sebastian Ghiță. Această vendetă continuă și în zilele noastre, în ciuda eforturilor fostului deputat de a scăpa de asemenea acuzații. Se arata si filiera media…
Reamintim ca, mărturii incredibile despre procurorul „Portocală” arată cum Mircea Negulescu îi vâna cu denunțuri false pe Sebastian Ghiță, Daniel Savu și Vlad Cosma.
Contextul dezvăluirilor
Fostul procuror Mircea Negulescu, cunoscut sub numele de „Portocală,” a devenit subiectul unui rechizitoriu care evidențiază abuzurile și activitățile sale ilegale în calitate de membru al DNA Ploiești. Aceste acțiuni au alimentat o vendetă personală împotriva fostului deputat Sebastian Ghiță și altor figuri politice.
Mărturii compromițătoare
Rechizitoriul întocmit de procurorul SIJ Adina Florea detaliază modul în care Negulescu a obținut denunțuri false pentru a construi dosare penale împotriva adversarilor săi. Printre persoanele vizate se numără Sebastian Ghiță, Daniel Savu și Vlad Cosma, care au fost țintiți de acuzații fabricate.
Intelectualizarea abuzului
Procurorul Negulescu este acuzat că, în perioada 2014-2016, a determinat, prin diverse metode, martori să facă declarații mincinoase. Aceste acte au fost menite să susțină acuzații false și să justifice acțiunile sale de represalii, cum ar fi în „dosarul Tigăilor” și alte cazuri notorii.
Dosarele fabricate
Conform documentației legale, listarea dosarelor penale fabricate de Negulescu ilustrează amploarea abuzurilor sale. De exemplu, „dosarul HIDRO” și alte investigații cuprind acuzații contrafăcute care au avut un impact semnificativ asupra carierelor și reputației persoanelor vizate.
Consecințele și reflecții
Aceste dezvăluiri ridică întrebări cu privire la integritatea sistemului judiciar și la responsabilitatea procurorilor în exercitarea funcției lor. Rămâne de văzut cum va continua acest caz și ce măsuri vor fi luate pentru a repara daunele cauzate prin abuzurile sistemului.
Corupția în acțiune: Relațiile ilegale din interiorul IPJ Prahova
Vom aduce în discuție documente si inregistrari audio care arată că vărul lui Ginel Preda, (Mihai Preda), alături de actualul sef interimar al IPJ Prahova, beneficia de protecția procurorilor Negulescu Mircea, Onea Lucian și Diaconu Giluela, având în vedere că au practicat șantaje asupra oamenilor de afaceri, camătă, taxe de protectie(!), încă din vremea procurorului Negulescu Mircea, alias „Portocală” de la DNA ST Ploiești.
Mai bine zis, au acționat cu sprijinul direct si nemijlocit al fostului procuror și al colaboratorului său, celebra TROMPETA si „Figură de TRISTA AMINTIRE” a pseudo-jurnalismului, narcomanul, șantajistul și șpăgarul Cătălin Stavri, de la „publicația” sa de scandal, incomod.ro.
Cum poate sistemul de justiție să ia măsuri împotriva acestei grupări de crima organizata când în cadrul IPJ Prahova există o rețea care o conduce?
DGA și DGIPI par a fi reduse la tăcere în propria curte, cu toate că au existat zeci de documente, inregistrari audio și sesizări, toate musamalizate? Aceasta este motivul pentru care gruparea pseudo-jurnalistului narcoman, santajist si spagar – Cătălin Stavri a avut atâta tupeu. Vom reveni cu dezvăluiri senzaționale, documente si inregistrari audio, in exclusivitate. (Cristina T.).
Exclusiv
„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă
Justiție cu frâna de mână trasă: doi ani ca să primești un „apreciem”
Doi ani. Atât i-a trebuit Ministerului Afacerilor Interne să răspundă, în esență, cu un „mulțumim pentru interes, dar nu”. Povestea începe cu un polițist de frontieră care a avut tupeul suprem într-un stat „democratic”: a vrut să vadă actul după care e obligat să își facă permanența de acasă. Și de aici începe circul birocratic cu iz de farsă de prost gust, descris pe larg de Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual „Diamantul”.
Agentul-șef principal de poliție Sebastian-Alin Rusu, de la Sectorul Poliției de Frontieră Siret, a fost sancționat cu „mustrare scrisă” pentru că nu s-a prezentat la chemare în timpul unei permanențe făcute de acasă, în afara programului. Adică nu a răspuns la un ordin secret, emis în baza unui alt ordin secret, despre care nu avea voie să știe prea multe, dar era obligat să-l respecte.
Omul a făcut ce scrie în manualul de bun-simț juridic: a cerut să vadă ordinul. A contestat clasificarea la minister în noiembrie 2024, a cerut declasificarea Ordinului MAI nr. S/108/2011 – actul care reglementează serviciul de permanență și accesul în unitățile ministerului, inclusiv permanența de acasă. În loc de transparență, a primit… ping-pong instituțional.
Ordinul fantomă: sancționăm după el, dar nu ți-l arătăm
Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/108/2011 este clasificat „secret de serviciu”. Cu alte cuvinte: după el se fac planificări, se dau sarcini, se dau sancțiuni, dar când întrebi „ce scrie acolo?”, ți se răspunde cu aer superior: „Nu e pentru ochii tăi, dar e pentru timpul tău liber.”
În noiembrie 2024, polițistul contestă clasificarea la minister. Ministerul face ce știe mai bine: pasează problema. Direcția Secretariat General, condusă atunci de chestorul de poliție Marius Tache, trimite cererea la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. Iar Poliția de Frontieră, prin inspectorul general Cornel-Laurian Stoica, îi comunică polițistului, cu o gravitate birocratică impecabilă, că poate face… contestație „la autoritatea care a clasificat informația”. Adică exact acolo unde depusese deja cererea.
Nu e refuz, e doar comedie administrativă repetată.
Judecătoarea descrie „cercul vicios”, apoi îl reînnoiește cu ștampilă
Sătul să fie plimbat ca o hârtie între departamente, Rusu dă în judecată ministerul. În mai 2025 ajunge la Curtea de Apel Suceava, unde dosarul e judecat de Cristina-Daniela Dănilă. Și aici se întâmplă ceva rar: instanța scrie negru pe alb ceea ce toți simt pe pielea lor.
Judecătoarea constată că ministerul a refuzat nejustificat să-i soluționeze cererea, că a pasat-o altor instituții „fără a o analiza pe fond”, și că a invocat secretul fără să verifice dacă secretul se mai justifică, „ermetizând cercul vicios al refuzului”. Adică ministerul își apără secretele prin simplul fapt că refuză să le mai analizeze. Perfect rotund, perfect absurd.
Normalitatea ar fi fost ca instanța să rupă acest cerc: să se uite ea însăși pe ordin, să vadă dacă are ce căuta la „secret de serviciu” și să decidă dacă trebuie declasificat sau nu.
Numai că, după ce descrie impecabil cercul, judecătoarea se așază cumințelă în el.
„Nu e treaba noastră, e treaba lor”: cum se spală pe mâini puterea judecătorească
În loc să judece fondul, instanța decide că „aprecierea îndeplinirii condițiilor de fond asupra clasificării constituie exclusiv atributul pârâtului”. Cu alte cuvinte: doar ministerul care a pus ștampila pe „secret” poate aprecia dacă ștampila mai are sens. Orice altă abordare ar însemna, spune instanța, „interferarea în atribuțiile administrației, cu depășirea prerogativelor puterii judecătorești”.
Rezultatul? Ministerul este obligat doar „să soluționeze” petiția reclamantului, nu să declasifice, nu să justifice serios, nu să producă un act de decizie verificabil. Cercul vicios pe care sentința îl descrie este repornit fix prin sentință. Elegant, legalist, steril.
În traducere liberă: „Da, refuzul e nejustificat. Da, ministerul a greșit. Dar tot ministerul trebuie să-și verifice singur propria greșeală, iar noi stăm pe margine și așteptăm să vedem dacă se răzgândește.”
Ministerul, varianta copy–paste: aceeași poveste, același refuz, alt „apreciem”
Partea cea mai cinică apare după ce sentința rămâne definitivă, în octombrie 2026. Ministerul e obligat de instanță să „soluționeze” cererea de declasificare. Ce face?
Pe 11 noiembrie 2026, la mai puțin de o lună după ce sentința a devenit definitivă, Direcția Secretariat General emite o adresă nouă. Nu de la ministru, nu de la cineva cu responsabilitate politică, ci „p. Director”, semnată de comisarul-șef de poliție Andreea Teodorescu. Adresa e rezultatul – ni se spune – „consultării structurilor de specialitate”, evident nenumite.
Conținutul? O reluare aproape la indigo a argumentelor din întâmpinarea depusă în proces în iulie 2025:
– clasificarea „a fost atribuită de persoana împuternicită prin lege”;
– „termenul de clasificare nu a expirat”;
– polițistul nu se încadrează în cazurile de declasificare din Standardele HG 585/2002;
Și, la final, lovitura de grație birocratică:
„apreciem ca nu se impune declasificarea ordinului”.
Nu se indică niciun act formal de decizie, cu număr și dată, pe care un judecător să-l poată verifica. Doar un „apreciem” aruncat cu o nonșalanță administrativă care sfidează și legea contenciosului, și hotărârea judecătorească. Judecata e înlocuită cu „apreciem”, iar responsabilitatea – cu parafa secretariatului.
Justiție pe două viteze: la Suceava – „pas”, la București – „declasificați!”
În timp ce la Suceava instanța s-a ferit să deranjeze prea tare ministerul, la București același ordin S/108/2011 a ajuns la Curtea de Apel, într-o acțiune deschisă de S.P.R. „Diamantul”, în paralel cu procesul lui Rusu.
Dosarul a ajuns la judecătorul Amer Jabre – cunoscut deja publicului după ce, în 2021, a constatat inexistența unor hotărâri „de pandemie” ale CNSU, pentru că nu fuseseră publicate în Monitorul Oficial, deși îngrădeau libertatea de circulație. Adică un judecător obișnuit să se uite și la fond, nu doar la formă.
În noiembrie 2025, la doar 13 zile după sentința de la Suceava, Jabre citește efectiv ordinul S/108/2011, în compartimentul de documente clasificate al instanței. Constată că are „un conținut cvasiidentic cu cel al reglementărilor anterioare, neclasificate” – adică nu e nimic acolo care să justifice teatrul cu „secret de serviciu”. Și obligă ministerul să-l declasifice. Sentința nu e definitivă, dar mesajul e clar: prerogativa administrativă nu poate anula controlul judecătoresc asupra legalității clasificării.
Înalta Curte spusese deja, cu câteva săptămâni înainte, că nu poți ascunde la infinit în spatele „e secret, avem noi grijă”. Dar la Suceava, aceleași principii au fost păstrate în sertar.
Cronologia absurdului: doi ani de pași laterali
Povestea declasificării OMAI S/108/2011, așa cum o reconstituie Sindicatul „Diamantul”, arată ca un manual de obstrucție legalizată:
- 4 noiembrie 2024 – polițistul contestă clasificarea ordinului și cere declasificarea la minister;
- 2 decembrie 2024 – Poliția de Frontieră, căreia cererea fusese pasată, îl trimite înapoi… la minister;
- 22 mai 2025 – acțiune în instanță, la Curtea de Apel Suceava;
- iulie 2025 – ministerul, prin Direcția Generală Juridică (Viorel Tatu), își apără clasificarea pe fond, în întâmpinare;
- 9 decembrie 2025 – sentința de la Suceava: refuzul e nejustificat, dar ministerul e doar obligat „să soluționeze”;
- 22 decembrie 2025 – la București, alt complet obligă ministerul să declasifice același ordin (sentință nedefinitivă);
- 16 octombrie 2026 – sentința de la Suceava rămâne definitivă;
- 11 noiembrie 2026 – ministerul transmite celebra adresă: „apreciem ca nu se impune declasificarea ordinului”.
Doi ani pentru același refuz, ambalat de două ori: o dată ca tăcere, a doua oară ca „apreciere”.
Când „apreciem” ține loc de lege: nou proces, aceeași miză
În loc să clarifice ceva, toată această înșiruire de contestații, pasări, procese și adrese a produs doar un lucru sigur: polițistul o ia de la capăt. Rusu a deschis o nouă acțiune, prin care cere din nou instanței să oblige ministerul să declasifice ordinul, cu fond și recurs, ca și cum primii doi ani n-ar fi existat.
În același dosar, a ridicat și o excepție de neconstituționalitate a textelor din Legea nr. 182/2002 pe care se sprijină adresa din noiembrie 2026. Separat, a cerut instanței să constate că sentința de la Suceava nu a fost executată și să aplice ministerului amenda prevăzută de Legea contenciosului: 20% din salariul minim brut pe zi de întârziere. Și a cerut declanșarea cercetării disciplinare pentru cei care au produs, cu seninătate, un „apreciem” în loc de un act de decizie.
Prețul concret al secretului absurd: permanență la ordinul-fantomă
Poate părea un exercițiu juridic steril. Nu este. Pentru polițiștii care fac permanență de acasă, prelungirea acestei farse are un preț foarte concret: în tot acest timp, pot fi planificați și sancționați în baza unui ordin pe care nu îl pot pune pe masă în fața judecătorului. Adică răspund disciplinar după reguli secrete, dar trebuie să se apere pe baza unor principii abstracte, nu pe textul efectiv al regulii.
Stat de drept cu parolă la intrare: „secret de serviciu”.
Concluzie: în România, unele secrete nu apără siguranța națională, ci rușinea instituțională
Cazul Ordinului MAI nr. S/108/2011, așa cum a fost documentat de S.P.R. „Diamantul”, nu vorbește doar despre un act administrativ. Vorbește despre un reflex: acela de a transforma orice abuz într-un „secret de serviciu” și orice control într-un „apreciem că nu e cazul”.
Când o instanță recunoaște un cerc vicios și apoi îl întărește, când un minister își bate joc de o hotărâre judecătorească prin copy–paste birocratic, iar polițiștii sunt ținuți sub un ordin-fantomă care le atinge direct timpul liber și banii, nu mai vorbim de protecția informațiilor clasificate. Vorbim de protecția opacității.
Iar până când cineva va avea curajul – și competența – să spună limpede „declasificați și asumați”, România va rămâne țara în care justiția se face, uneori, cu formule politicoase de genul:
„Apreciem că nu se impune… stat de drept pe bune.” (Cristina T.).
Exclusiv
M.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar
În Poliția Română s-a inventat, în sfârșit, o politică de sănătate publică: dacă îndrăznești să te îmbolnăvești, îți taie weekendurile. Nu de pe Netflix, ci de pe fluturașul de salariu.
Un polițist care a avut tupeul să intre în concediu medical a descoperit că, brusc, șeful lui a devenit profet: îi vede viitoarele boli în globul de cristal și îi taie preventiv orele de weekend. Nu e dreptul lui să lucreze weekendul, spune legea. Corect. Dar nici dreptul șefului să-și planifice subordonații după horoscopul medical pe februarie–decembrie.
Cazul „N-ai voie să tușești”
Omul scrie la sindicat: din februarie, șeful îi raționalizează orele de weekend. Pierdere estimată: 500–800 lei pe lună. Motivul oficial? Concediul medical dintr-o parte de lună. Motivul neoficial? „Nu mai ai tu încrederea mea de muncitor de sâmbătă…”
Șeful, vizionar, îl anunță din timp: luni întregi de acum înainte, colegii vor avea 40–48 ore de weekend, iar el vreo 20. Jumate. Ca să învețe minte să nu mai facă febră când nu trebuie.
Întrebarea lui e simplă: „E discriminare? Pot reclama?”
Răspunsul sindicatului: „Stai jos, că sunt două părți. La prima, n-o să-ți placă. La a doua, da.”
Partea nasoală: Weekendul lucrat nu e drept de la Dumnezeu
Legea zice clar: program normal – 8 ore pe zi, 40 pe săptămână, cu două zile de repaus, „de regulă sâmbătă și duminică”. Adică, în teorie, polițistul are dreptul să se odihnească în weekend, nu să alerge după infractori. Pe hârtie, măcar.
Pentru cei în ture, ordinul OMAI 577/2008 e și mai generos: îți garantează minimum un weekend liber, sâmbătă și duminică la rând. Ai voie să ai o viață măcar o dată pe lună. Dar atenție: protejează weekendul liber, nu pe cel lucrat.
Banii de weekend vin din altă lege. Sporul se plătește doar „proporțional cu timpul efectiv lucrat” sâmbăta, duminica, sărbători legale. Adică: n-ai fost, n-ai luat. Ai fost, ai luat. Simplu ca bacșișul.
Concediu medical în weekend? Ghinion, cum ar zice un clasic în viață. N-ai fost la muncă, nu vine sporul pe card. Șeful nu e obligat să-ți bage trei sâmbete la rând după ce te întorci, ca să-ți „recuperezi” banii. Pe tema asta, reclamația moare din fașă.
Până aici, șeful încă nu e abuziv. Doar lipsit de inimă, dar asta nu e încă infracțiune.
Partea în care șeful își ia halat alb imaginar
Problema începe când șeful începe să facă planificarea după fișe medicale inexistente.
Una e să nu-ți recupereze weekendurile pierdute. Alta e să te planifice luni la rând cu jumătate din orele de weekend ale colegilor, pe motiv că „sigur te mai îmbolnăvești tu”.
Legea nr. 141/2025 e mai clară decât o pastilă de paracetamol: comandanții trebuie să facă o „planificare lunară echilibrată” a programului de lucru în ture, în weekend și în sărbători, pentru toți oamenii din aceeași formațiune. Nu scrie nicăieri „în funcție de ce boală crede șeful că vei avea”.
Există și un plafon: maxim 40% din timpul de lucru pe lună poate fi în weekend/sărbători. Într-o lună cu 168 de ore, asta înseamnă 67 de ore maxim. Dar aici nu plafonul doare.
Problema e alta: colegii cu același post au 40–48 ore de weekend, tu ai 20. Toți sănătoși, toți în tură. Doar că tu ai comis păcatul suprem: ai fost bolnav luna trecută.
Asta nu mai e management, e loterie pe salariul omului.
„Nu e discriminare, dar nici normal nu e”
Juridic, trebuie să fim corecți: legea nu îți dă drept la ore de weekend. Dă un cadru, niște limite, niște plafonări. Deci la Consiliul pentru Combaterea Discriminării, plângerea o să șchiopăteze.
Dar ce face șeful e altceva: lovește în obligația de planificare echilibrată, la vedere. Când toată tura are 40–48 de ore de weekend, iar tu ai 20 doar pentru că „ai fost bolnăvicios”, nu mai vorbim de gestionare a serviciului, ci de sancțiune mascată în Excel.
Pe scurt: boala nu e criteriu de pontaj. Nici măcar când șeful vrea să fie Dr. House.
Cum arată abuzul, pe cifre
- Plafon legal: 67 ore weekend/sărbători într-o lună de 168 ore.
- Colegi normali: 40–48 ore de weekend.
- Colegul „problematic”: 20 ore.
- Motiv: a îndrăznit să aibă concediu medical într-o lună anterioară.
Se cheamă „planificare echilibrată”? Doar dacă echilibrul e între favoritism și pedepsire.
Ce poate face polițistul (în afară să nu mai răcească)
Din păcate, la vorbe goale nu poți face reclamație. Dacă șeful doar i-a spus „Vezi că de acum ai mai puține weekenduri”, dar nu a apărut nimic pe hârtie, legal e nimic. Moral e mizerabil, dar nu se investighează moralul în instanță.
Pasul unu: se așteaptă planificarea pe luna următoare.
Dacă acolo scrie clar că omul are 20 ore de weekend, iar colegii cu același post au 40–48, fără ca el să fie în concediu:
- Depune raport scris la șeful unității.
- Cere în clar:
- să i se spună criteriul după care are jumătate din orele de weekend,
- să fie planificat după aceleași criterii ca ceilalți, în baza art. XVIII alin. (6) din Legea nr. 141/2025 și art. 8 alin. (1) din OMAI 577/2008.
Dacă în răspuns apare negru pe alb „probleme medicale”, atunci șeful tocmai și-a redactat singur proba de la dosar. Mulțumim, semnați aici.
Concluzia „Diamantului”: boala nu e hobby și nici criteriu de pontaj
Weekendul lucrat nu e un drept sfânt, să fim corecți. Dar nici sănătatea nu e obligație contractuală.
Când șeful începe să-ți facă programul după ce crede el că va scrie medicul în foaie luna viitoare, nu mai e planificare a serviciului, e loterie pe bani publici și pe spinarea oamenilor.
S.P.R. „Diamantul” îți spune pe șleau:
- Nu-ți poți cere „înapoi” weekendurile din medical.
- Poți însă să ceri să nu fii mazilit la pontaj pentru o boală imaginară.
- Iar dacă șeful își face din asta metodă de conducere, s-ar putea ca problema serioasă să nu fie la medicul de familie, ci la comandă. (Cerasela N.).
Exclusiv
IPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei
Conducerea IPJ Prahova: cine le mai ține „palma” și „trena”?
IPJ Prahova pare un serial de proastă calitate, dar cu buget nelimitat de rușine publică. De fiecare dată când crezi că nu mai pot coborî ștacheta, mai sapă un pic (aici), (aici), (aici), etc.
De data asta, nu e nici videochatista de la Băicoi, nici vreun „artist” de la structurile SRL. E alt episod, aceeași rețetă: polițist fără drept de a conduce, pus să conducă autospeciala. Adică exact „arma” statului în trafic.
În timp ce prin conducerea IPJ Prahova se fâlfâie titluri pompoase, conduceri și „protectori” de genul PREDATOR Ginel, prin structuri se derulează cam același film: șefi slabi, vai de steaua lor, ținuți în brațe, care nu știu – sau se prefac că nu știu – nici cine are, nici cine nu are drept de a urca la volanul mașinii de poliție.
Episodul Tătărani: agent cu permisul suspendat, trimis să păzească… conducând
Marți dimineață, la începutul acestei săptămâni, la Biroul Drumuri Naționale Europene (BDNE) Bărcănești, scenariul pare inițial banal:
- agentul Virtopeanu Adrian se prezintă la serviciu;
- ia autospeciala de poliție;
- pleacă spre Tătărani, unde trebuie să asigure paza de zi a unui parc auto/bază.
Până aici, nimic spectaculos. Știind „tradiția” IPJ Prahova, te-ai aștepta măcar la o tamponare minoră, o răsturnare, ceva cu girofar și foi de constatare. Dar nu, realitatea e, de fapt, mai gravă.
Prin birouri și printre colegi, o „păsărică” șușotește:
„Bre, șefule… ăsta cum conduce mașina de poliție, că doar știm toți că are permisul suspendat până în decembrie, că a mers cu viteză? Noi toți știm, numai matale, nu?”
Și, surpriză: când încep verificările, se confirmă.
Agentul Virtopeanu Adrian nu avea voie să conducă autospeciala. Permisul îi este suspendat până în decembrie, pentru viteză. Cu toate astea, omul a fost trimis la drum, la Tătărani, în mașina de poliție, ca și cum ar fi cel mai regulamentar șofer al statului român.
De la Băicoi la BDNE: același tipar, al aceleiași conduceri paralizate
Povestea este aproape copie la indigo cu episodul Băicoi:
- La Băicoi, Ciubuciu Miruna Ștefania, cunoscută din episoadele cu poze la fundul gol în birou, conducea mașina de poliție prin oraș, de parcă avea două permise. În realitate, nu avea voie să conducă deloc la acel moment.
- La BDNE Bărcănești, Virtopeanu Adrian este pus să conducă autospeciala spre Tătărani, deși are permisul suspendat până în decembrie.
În ambele cazuri, schema e aceeași:
- șefi slabi, „vai mama lor”,
- puși în funcții pe meritul… notelor de doi, pilelor și protecțiilor,
- ținuți de mână, mângâiați pe cap și protejați de PREDAtor Ginel & co,
- care nu știu – sau se prefac că nu știu – cine are dreptul să conducă mașina de poliție.
La Băicoi, șef incompetent și corupt nu știe că Miruna nu are voie să conducă mașina.
La BDNE Bărcănești, Dinu Mihai ia locul lui Stoican în această piesă penal-comică, iar Virtopeanu Adrian e varianta masculină (deocamdată doar la capitolul permis) a Mirunei.
Dinu Mihai: șef cu nota 2, BMW pe Valea Prahovei și subordonați fără permis
În opinia noastră, personaj-cheie al acestui nou episod este Dinu Mihai, șef la BDNE Bărcănești:
- ajuns șef cu nota 2 la examen – informație care a stârnit chiar acuzații din partea subordonatului său, Onica Aurelian Rareș,
- același Onica declarând că șeful e incompetent (pentru că a luat 2 – fapt real) și că îl hărțuiește (afirmație pe care o semnalezi ca atare și tu, iar presa o consemnează ca declarație).
Acum, episodul cu Virtopeanu vine ca o „confirmare practică”:
- dacă tu, ca șef, pui în autospecială pe unul care nu are voie să conducă,
- dacă nu știi măcar situația permisului oamenilor tăi,
- dacă unica ta preocupare pare să fie să îți plimbi fundul prin BMW pe Valea Prahovei,
atunci chiar că Onica a avut dreptate când a spus că ești incompetent.
Întrebarea logică:
Are Dinu Mihai, ca șef, doar obligația de a-și aerisi posteriorul prin BMW, sau ar trebui să știe și ce fac – legal sau ilegal – angajații lui sub nasul lui?
Schema de protecție: Stoican, PREDATOR Ginel & compania (aici)
Nu e prima oară când vedem același mecanism:
- Stoican – șef slab, ținut în brațe;
- PREDATATOR Ginel – personajul care pare să aibă talentul de a „mângâia pe cap” astfel de specimene și de a le menține la butoane, indiferent câți de „2” adună prin CV;
- Dinu Mihai – „alt deștept” pripășit în vârful structurii, cu nota 2, dar cu pretenții de șef peste oameni pe care nici nu-i controlează minim.
Rezultatul?
- La Băicoi avem Miruna fără drept de conducere la volanul autospecialei.
- La BDNE Bărcănești avem Virtopeanu fără drept de conducere, trimis cu mașina să păzească la Tătărani.
Diferența e doar de nume și locație. Tiparul de debandadă totală în conducere e același.
Cine se va „arde” primul?
Întrebarea-cheie, în opinia noastră, nu mai e „Cine greșește?” – asta e evident.
Întrebarea reală este: cine îi mai ține palma și trena acestor șefi?
Pentru că un IPJ nu ajunge în halul ăsta de rușine publică doar prin prostia locală a unuia sau a altuia:
- cine semnează, mai sus, liniștit, fără să întrebe cum ajunge un „2” să fie șef?
- cine tolerează șefi care nu știu dacă subordonații au sau nu dreptul să conducă?
- cine închide ochii la tiparul Băicoi – BDNE – și tot ce urmează?
În ritmul ăsta, în opinia noastră, cineva „se va arde” foarte rău. Întrebarea e dacă sistemul va sacrifica doar pioni (un Miruna, un Virtopeanu), sau va ajunge, în sfârșit, să ia foc și „conducerea” care semnează, protejează și patronează acest haos.
De la permis la „fund”: IPJ Prahova nu mai știe dacă să râzi sau să plângi
Pamfletar vorbind, IPJ Prahova arată astăzi cam așa:
- sus, o galerie de șefi cu note de 2, BMW-uri și zero control pe oameni;
- la mijloc, personaje protejate, cu permisul suspendat, trimise în misiune la volanul autospecialei;
- la Băicoi, fund la vedere în birou;
- la BDNE, fundul în BMW și subordonați fără drept de conducere în autospecială.
Și, ca notă de final:
bine că agentul are curea; altfel îi cădeau blugii și vedeam și aici fundul, ca la Băicoi.
La IPJ Prahova, diferența între „fundul gol în birou” și „fundul plimbat prin BMW” e doar de decor.
Problema reală rămâne aceeași: în mâinile cui este, de fapt, siguranța rutieră și ordinea publică în acest județ? Vom reveni. (Cristina T.).
„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă
Justiție cu frâna de mână trasă: doi ani ca să primești un „apreciem” Doi ani. Atât i-a trebuit Ministerului Afacerilor...
M.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar
În Poliția Română s-a inventat, în sfârșit, o politică de sănătate publică: dacă îndrăznești să te îmbolnăvești, îți taie weekendurile....
IPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei
Conducerea IPJ Prahova: cine le mai ține „palma” și „trena”? IPJ Prahova pare un serial de proastă calitate, dar cu...
M.A.I. – Fișa postului: „Du-te la casierie după 1,5 lei și vino la sediu după o hârtie pe care ți-o puteam trimite pe mail”
Birocrația la minut: mail cu ștampilă, dar fișa postului doar la ghișeu În România anului 2026, statul digitalizat funcționează așa:...
Tribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi
Un raport de audit de conformitate ad‑hoc al Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Prahova, desenează un tablou...
Ministrul care pune apa în mișcare: Florin Barbu, omul fermierilor după 1990
Sub titlul simplu, dar devastator pentru indiferența de până acum – „Dați-ne apă pe canale și restul facem noi!” –...
Directorul din borcanul cu mercur și Generalul Gărzii de Fum – Cum s-au transformat APM Prahova și Garda de Mediu în firmă de pază pentru mafia deșeurilor
Biroul unde mediul moare cu ștampilă Oficial, pe siglă scrie „Agenția pentru Protecția Mediului Prahova” și „Garda Națională de Mediu...
Pensiile militare, înghețate la cuptor: Guvernul promite 7,3%, dar scoate tava cu mâna înapoi
Promisiunea de An Nou – „Luați de aici… dacă mai rămâne ceva” De la 1 ianuarie 2027, pensiile militare de...
Șeful ‘perfect’ al Poliției Arad: 8 luni la butoane, apoi declarat inapt psihologic. Restul e liniște în minister
„Omul de nădejde” al chestorului: 8 luni șef, apoi picat la psihologic În România, țara unde „merge și-așa” e politică...
IPJ Prahova, girofarul și izul de alcool: polițiști din Boldești-Scăeni, opriri pe DN1
„Pișior” și „Mănuță”, în control pe șosea Pe 11 noiembrie 2026, doi polițiști din Boldești-Scăeni au circulat cu autospeciala pe...
Comuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE
Comuna care nu-și încasează propriile taxe: „Republica Drăgănești”, unde Codul Fiscal e opțional Primăria care funcționează pe încredere, nu pe...
Republica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE
Comuna în care banii publici sunt o specie protejată: nu se ating, nu se încasează Potrivit Curții de Conturi a...
Gherghița – Prahova, campioană la „bugetul invizibil”: taxe uitate, datorii prescrise și acte dispărute din arhivă – I – (DOCUMENTE)
La Primăria Gherghița, veniturile locale par să fi avut parte de un tratament special: unele au fost calculate prea timid,...
Paradisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești
În plină „situație dificilă”, fabrica Coca‑Cola Ploiești reușește, culmea, să fie din ce în ce mai „inovatoare”. Nu neapărat datorită...
Polițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină
Cine e, de fapt, „șoferul primarului” Vlăduț nu e nici șoferul personal al primarului, nici bodyguardul lui de campanie și...
-
Exclusivacum 2 zile
IPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei
-
Exclusivacum 4 zile
Comuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE
-
Exclusivacum 2 zile
Tribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi
-
Exclusivacum 3 zile
Directorul din borcanul cu mercur și Generalul Gărzii de Fum – Cum s-au transformat APM Prahova și Garda de Mediu în firmă de pază pentru mafia deșeurilor
-
Exclusivacum 4 zile
Polițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină
-
Exclusivacum 4 zile
Paradisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești
-
Exclusivacum 4 zile
Republica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE
-
Ancheteacum 3 zileCoincidențe la Ploiești: când „doar ne uitam” devine fir roșu