Pe Laura Codruța Kovesi am cunoscut-o foarte bine începând cu anul 2001, când a ocupat diverse funcții ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu în special pe segmentul de combatere a crimei organizate. Primea de la mine revistele „Justițiarul” și „Justițiarul sibian”, pe care le conduceam. Preferam să distribui personal publicațiile judecătorilor și procurorilor care erau abonați la Sibiu, deoarece Judecătoria, Tribunalul și Parchetele de pe lângă ele s-au aflat o lungă perioadă împreună în același imobil de pe bulevardul Victoriei, unde fusese județeana de partid pe vremea când Nicu Ceaușescu conducea Sibiul ca prim-secretar. Eu, ca jurnalist de investigații, oricum eram zilnic în Palatul de Justiție sibian.

Kovesi Laura Codruta, cariera. Sursa autobiografie: http://www.pna.ro/cv_kovesi.xhtml

Pe vremea aceea era intrigată de dezvăluirile din publicațiile conduse  de mine privind mafia imobiliară a retrocedărilor de la Sibiu, în care era implicat direct Klaus Iohannis, mai ales că parte din ele le cunoștea în calitate de procuror direct din dosare. La reproșurile mele privind lipsa de reacție a parchetului la acele retrocedări făcute aiurea, fără ca deciziile de retrocedare semnate de primarul Klaus Werner Iohannis să fie pe baza unor documentații complete doveditoare pentru revendicatori, care să probeze calitatea de  proprietari de drept, iar altele erau dobândite prin instanțe conduse de judecători corupți cu acte măsluite în mod evident, Codruța Kovesi dădea vina pe șefii de la București, care cică l-ar fi protejat pe primarul sibian și pe restul grupului de crimă organizată, compus din „gulere albe” (un avocat, un notar, funcționari publici din Primăria Sibiu și beneficiarii finali ai imobilelor sustrase statului român), mai ales că dosarele în cauză au fost pasate intenționat la parchetele din Capitală, ca procurorii locali să se poată spăla pe mâini.

Fiind singură în birou, am stat ore întregi de povești cu doamna Kovesi pe marginea justiției, legilor și a corupției, având astfel timp suficient ca să mă conving de „competența” doamnei procuror, o mediocritate ca nivel cultural, educațional și profesional. Cine sunt eu ca să-mi permit să fac aprecieri și să dau calificative unor procurori? În materie de drept penal, pot să spun că m-am specializat nolens volens autodidact, ca jurnalist de investigații având în perioada 2001-2006 peste 25 de procese penale în toată țara pentru așa-zisa „calomnie prin presă”, pe vremea aceea infracțiune aflată sub incidența Codului Penal. Ca inculpat, am câștigat absolut toate acele procese pledând singur în apărarea mea, fără să angajez avocat, așa că am dreptul să mă pronunț în materie de drept penal, din moment ce am demonstrat prin acele multe procese câștigate de unul singur o bună cunoaștere a legilor și a aplicării lor.

Laura Codruța Kovesi a devenit cunoscută la nivel național în anul 2006 printr-o descindere cu mascați din trei județe la unul din cele două grupuri interlope țigănești din Mediaș, „Ciurarii” și „Circarii”, ambele în relații cordiale cu „parchetarul”-șef din Mediaș, nimeni altul decât tatăl Luluței Kovesi, Ioan Lascu, prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș – atenție! –  singurul procuror-șef rămas în funcție în toată România după evenimentele din decembrie 1989.

O mascaradă din vara anului 2006, condusă chiar de apriga fiică de la Sibiu, din postura de proaspătă şefă a biroului DIICOT Sibiu de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, numită în funcție imediat după revelion, în 1 ianuarie (!!!) 2006, anul de vârf al carierei baschetbalistei-procuror, în „parohia” lui tăticu’ de pe malurile Târnavei Mari, singurul dinozaur comunist rămas șef peste procurori la vremea aceea – Augustin Lazăr fiind falnic moștenitor al fostului său prieten de la Mediaș, decedat recent, este acum al doilea personaj, după Lascu Ioan, care a fost procuror-șef în ambele regimuri!

Descinderea la domiciliile țiganilor cu mascaţi gogonați aduși din trei judeţe şi arestări de paradă printre „ciurarii” din Mediaş care, cică, ar fi întârziat cu tributu’ la tătucu’, o piesă pseudo-polițistă de trei parale consumată atunci, în vara anului 2006, dar care a creat culoarul pentru ocuparea fotoliului de procuror general, în toamna aceluiaşi an. A fost singura faptă de „vitejie” a aprigei procuroare-parchetare… în același glorios an, 2006, fiind și numită în funcția de procuror general al României. Cum? Uite așa: Deciza numirii Codruței pe funcția de procuror general fusese luată încă din 6 aprilie 2006, la ziua aniversară a șefului de la PDL Mediaș, Florin Munteanu, sărbătoare locală la care a participat și prim-procurorul Lascu, împreună cu factorii decizionali din partidul băsist: Videanu Marmosim și Blaga Vameșul. Lipsea doar fapta de „vitejie” a Luluței, aceasta fiind livrată în vara aceluiași an, așa cum v-am arătat mai sus.

Pentru intervențiile telefonice la papa Lascu, pentru ca acesta să pună o vorbă bună pe lângă fiică-sa în favoarea infractorului Ilie Carabulea din Sibiu, prim-procurorul sibian Florin Apostu (fost baschetbalist și el și fost șef al Luluței, pe care o numea ironic „românca” în respectivele convorbiri telefonice) a făcut închisoare, dar înregistrările convorbirilor dintre cei doi procurori-șefi se pare că au dispărut într-un mod suspect.

Florin Apostu a făcut pușcărie, Ilie Carabulea la fel, Ioan Lascu a decedat – Dumnezeu să-l ierte! – Laura Codruța Kovesi, deși dovedită ca impostoare pe mai multe planuri, este de neclintit din funcțiile decizionale la nivel de Minister Public. Este o protectoare a familiei prezidențiale „penale” – termen născocit de de Klaus Werner Iohannis –  la fel ca Augustin Lazăr, de aceea au și fost numiți de președintele României pe post. ( Marius Albin MARINESCU)