În urmă cu trei ani, unul dintre clădirile asemănătoare unor depozite de pe campusul Austal USA din Alabama era atât de barren încât “puteai organiza un meci de fotbal” în interiorul său, conform unui executiv al companiei. Amenințarea de a concedia sute de muncitori era reală, iar atmosfera era “deprimantă”.

Astăzi, constructorul de nave, cunoscut în principal pentru istoria sa cu programul Littoral Combat Ship, se confruntă cu o problemă foarte diferită: Organizarea unui joc de Tetris supradimensionat în acea hală, cu o imensă navă de salvare și recuperare și mai multe ambarcațiuni de tip landing craft utility. Între timp, executivii organizează o campanie de recrutare pentru a angaja până la 1.200 de lucrători noi.

Aceasta este o schimbare dramatică de curs și reflectă tranziția semnificativă pe care Austal USA a adoptat-o în urma investitiei din 2020 într-o linie de construcție de nave din oțel, o ruptură bruscă de la navele din aluminiu care au fost fundamentul reputației sale.

După ce a obținut mai multe contracte mari de la Pentagon începând de atunci, compania se confruntă cu durerea de creștere a reorganizării instalațiilor sale, care erau optimizate pentru a produce doar două clase de nave, astfel încât să fie potrivite pentru gestionarea proiectelor din cinci birouri diferite de construcție navală ce aparțin atât Marinei, cât și Gărzii de Coastă.

În interiorul șantierului, Austal lucrează simultan “la construirea unor părți de portavioane, la construirea submarinelor, la construirea combatantelor [superficiale], la construirea navelor auxiliare, la construirea navelor fără pilot,” a declarat Larry Ryder, vicepreședinte al dezvoltării afacerilor, pentru Breaking Defense în timpul unui tur al șantierului maritim la începutul acestei luni. “Nu există niciun alt șantier care să aibă acest portofoliu, în special într-un singur șantier, deci este o evoluție unică.”

Pentru neinițiați, cacealmaua sunetelor de construcție și numeroasele stații de lucru împrăștiate pe podea ar putea părea haotice. Dar haosul este cel puțin prețul pe termen scurt pe care trebuie să-l plătească un șantier naval care se confruntă cu rolul său în expansiune în baza industrială a Marinei.

“Trebuie să reorganizăm compania,” a adăugat el. “Compania care gestionează două programe foarte mature are o structură diferită de [una] care gestionează numărul de clienți” pe care Austal va trebui să-i gestioneze pe viitor.

Imersiune în Bazinul Industrial subacvatic

Nicăieri contrastul dintre trecut și viitor nu a fost mai clar decât în clădirea care, în acest moment, găzduiește oarecum stângaci construcția componentelor submarinelor Austal înainte ca o nouă instalație dedicată construcției submarinelor să fie construită.

În timpul turului acestui spațiu vast, pereții erau căptușiți cu birouri improvizate stivuite vertical care pot fi folosite pentru sarcini administrative sau ca zone de odihnă pentru echipe. Când o navă mai mare este în construcție aici, verticalitatea permite ridicarea de pasarele pe ambele părți pentru ca, indiferent de locul în care lucrează un constructor de nave pe navă, să poată merge direct de la birou către acel loc de muncă. Totuși, structurile inițiale ale unui submarin mult mai compact nu reușesc să umple spațiul în același mod în care ar putea o navă LCS (Littoral Combat Ship), făcându-l să pară mult mai nepotrivit.

Ceea ce se află în instalațiile Austal nu semăna aproape deloc cu un submarin complet — numeroase piese de oțel sudate împreună pentru a forma contururile unui coridor și ale camerelor, cu fire electrice ieșind din locuri ciudate — dar, cu toate acestea, un supervizor de schimb arată cu ușurință spațiul unde vor fi cazarmele ofițerului comandant, printre alte colțuri și crăpături.

Colaborând cu Marina și antreprenorul principal de submarine General Dynamics Electric Boat, Austal a devenit, la sfârșitul anului 2022, subcontractor pentru submarinele de clasă Virginia și Columbia. Partea sa din program este limitată la zone mai puțin sensibile ale navei — nu se ocupă cu reactorii nucleari sau cu părțile corpului care sunt supuse imensei presiuni atmosferice a oceanelor — dar înțelegerea a oferit Austal o nouă cale de lucru și a oferit Electric Boat capacitate suplimentară, pe măsură ce încearcă să îndeplinească cerințele Marinei pentru a susține pactul de securitate trilateral AUKUS. Cei mai mulți dintre muncitorii de aici sunt angajați ai Austal, dar intercalate cu ei sunt supervizori de la Electric Boat. Supervizorul care a condus turul a declarat (și Ryder a fost de acord ulterior) că procesul de formare a meșteșugarilor, obișnuiți să construiască nave din aluminiu, în a lucra la submarine a fost mai provocator decât anticipase oricare dintre companii.

Construcția submarinelor este, în multe feluri, un animal diferit față de navele de suprafață. Regulile pentru procesele de construcție, sensibilitatea informațiilor și chiar filtrarea persoanelor care fac munca sunt toate unice. Aceste diferențe, precum și limitările capacității fizice, determină Austal să investească 300 de milioane de dolari pentru a construi o nouă instalație care va fi dedicată strict construcției de submarine.

Ryder a spus că echipa de la GDEB este doar în Alabama temporar, în timp ce Austal se perfecționează în construirea primelor sale submarine, dar angajamentul companiei de a face parte din baza industrială subacvatică și de a colabora cu GDEB este o “parteneriat foarte pe termen lung și foarte strategic.”

“Asta este doar o parte a schimbării noastre strategice ca companie,” a spus el. Prin aceasta, se referă la faptul că Austal nu a fost mereu interesat să sprijine alte șantierul navale. Ryder a fost reticent în a detalia ce a determinat această linie de gândire, dar a recunoscut că schimbarea direcției a fost “bună pentru afaceri”.

O Prioritate cu Spațiul

Înainte de 2020, constructorul de nave se baza în principal pe navele de război de clasă Independence și pe navele de transport rapid de expediție de clasă Spearhead (EPF) pentru a-și menține operațiunile.

La începutul acestei luni, ultimele două nave LCS puteau fi văzute pe apă, ambele aproape de finalizare și de inevitabilele lor date de plecare cu echipajul. În timpul turului, o nave EPF se înălța în interiorul uneia dintre clădirile de construcție a modulelor, pregătindu-se pentru momentul în care va lansa în râul Mobile. Această navă, USNS Point Loma, a fost botezată, un moment solemn în care Marina și contractantul se reunesc pentru a oferi oficial navei numele său, la câteva zile după ce Breaking Defense a vizitat Austal USA.

Dar în altă parte a șantierului, o clădire cândva plină de panouri destinate LCS era umplută cu materiale pentru un nou doc flotant. Iar pe cealaltă parte a unui zid adiacent, navele fără pilot Saildrone, dezvoltate de compania cu același nume, erau în construcție. Nu departe de aceste USV-uri, muncitorii se concentrau asupra elevatorilor din aluminiu care vor transporta într-o zi aeronavele la bordul viitoarelor portaavion Gerald Ford ale Marinei.

Ryder a spus că, pe lângă noua instalație pentru construcția submarinelor, Austal planifică de asemenea o a doua instalație de construcție a modulelor, pentru a acomoda construcția pentru Cutter-ul de patrulare Offshore al Gărzii de Coastă și pentru nava de supraveghere oceanică a Marinei.

Și, la fel ca ceilalți constructori navali ai Marinei care au pierdut prima rundă de contracte pentru fregatele de clasă Constellation, Austal nu se sfiește să vorbească despre interesul său de a deveni al doilea șantier care construiește fregate noi. Ideea unui al doilea șantier naval care să construiască fregate este ceva despre care oficialii Marinei și membrii Congresului au meditat public timp de ani de zile, încă de la prima atribuție a contractului la Fincantieri Marinette Marine în 2020. Dar Pentagonul rămâne reserved cu privire la momentul în care acest proces de selecție va avansa — dacă se va întâmpla vreodată.

Când a fost întrebat despre capacitatea Austal de a construi o fregată, având în vedere tot ce se întâmplă acum în șantier, Ryder a recunoscut că șantierul, cel puțin în starea sa actuală, s-ar confrunta cu ideea neplăcută de a renunța la acel contract.

“Îmi displace să spun ‘nu’ pentru că nu avem capacitate, dar cred că, odată ce vom construi [noile instalații] și aceste programe vor fi în funcțiune, cred că vom fi într-o poziție bună,” a spus el. “Și vom fi pregătiți să … facem și mai multe expansiuni dacă va fi cazul.”