La Ingalls Shipbuilding, o unitate HII, șantierul poate fi împărțit în două segmente. Există facilitățile de producție principale, pline de sunetele construcției și de armate de muncitori care își desfășoară activitatea, înconjurate de numeroase nave ale Marinei, unele complet construite, iar altele fiind doar panouri de oțel individuale stivuite unele peste altele.

Și apoi, într-o zi călduroasă de august, chiar peste râul Pascagoula, nava amfibie de clasă San Antonio, Richard M. McCool Jr. (LPD-29), stătea izolată pe ceea ce HII numește „East Bank”. Echipa Navală se pregătea pentru data de plecare a navei – care a avut loc în această săptămână – dar dincolo de această activitate și de câțiva muncitori la posturi de lucru dispersate pe uscat, lucrurile erau liniștite.

Există mult spațiu liber atât în apele din jurul lui McCool, cât și pe țărm. Este un loc disponibil pe care Ingalls l-ar putea folosi pentru a construi sau repara mai multe nave, dacă vor câștiga contracte guvernamentale viitoare – și dacă vor reuși să găsească forța de muncă necesară.

La Ingalls, campusul întins, de aproximativ 800 de acri, are suficiente capacități pentru muncă nouă, dar fiecare proiect nou necesită o forță de muncă mai mare pentru a-l susține. Provocările pentru a-și crește efectivele de muncitori – de la industrii concurente la șantiere navale concurente – s-au amplificat din anii 1970 și 1980, când acest șantier din Mississippi avea 25.000 de angajați care construi pe navele celebre ale Marinei Americane. În prezent, flota Marinei se confruntă cu dificultăți în a depăși 300 de nave.

„Avem o mare capacitate fizică. Este vorba despre oameni și despre abilitatea noastră de a crește și de a reține forța de muncă, în cazul în care preluăm mai multe lucrări decât avem deja”, a declarat Kari Wilkinson, președintele Ingalls Shipbuilding, pentru Breaking Defense în timpul unei vizite recente. „Avem un plan pentru lucrările pe care le avem. Dar dacă am prelua mai mult, ar necesita mai mulți oameni, iar evident ar trebui să ajustăm acel plan.”

„Deficitul Mare”

Oficialii din Marină și executivii șantierului naval adesea remarcă provocarea de a angaja oameni pentru muncă manuală într-un șantier naval, atunci când o magazie de tip fast-food sau o stație de benzină poate oferi același salariu, cel puțin la început. Realitatea acestei provocări devine clară atunci când te plimbi prin Ingalls într-o zi însorită de mijloc de vară în Mississippi, unde căldura era intensă, chiar și cu câteva ore înainte de prânz.

Natura întinsă a șantierului înseamnă că nu toate posturile de lucru pot fi acoperite de soare, iar cele care sunt devin excesiv de umede după o furtună. Nu se poate evita faptul că un mediu industrial exterior nu este un loc unde toată lumea dorește să lucreze.

În timpul turului, Breaking Defense a vizitat distrugătorul Ted Stevens (DDG-128) și nava amfibie Bougainville (LHA-8), ambele fiind în construcție.

Deși o mare parte din construcție se desfășoară în exterior, oficialii companiei au spus că echipele lor folosesc locații în interiorul navei în același mod ca și Marina. O sală centrală, destinată întâlnirilor și mesei, servește ca punct de întâlnire. O cameră, de obicei rezervată șefilor — ofițeri necomisionați adesea considerați a fi marinarii care „conduc Marina” — acționează ca un centru pentru supervizori. Această entuziasm pentru tradiție și istorie face parte din modul în care constructorii de nave și Marina încearcă să se vândă unei generații pe care ei consideră că este mai dificil de recrutare.

Dar cultura nu este singura provocare. Există și problema banilor.

„În trecut, exista un mare decalaj între salariile din manufactură și cele din alte industrii”, a spus Wilkinson. „Acum avem salariile din industria de servicii — poți merge și fi attendant la Buc-ee’s pentru același salariu ca la un șantier naval de început.”

Întrebată despre cât de mare era decalajul odată, Wilkinson a spus că nu are un număr la îndemână — în parte pentru că diferența era atât de mare încât constructorii de nave nu s-au considerat vreodată în competiție pentru oameni cu acele industrii, a adăugat ea. Aceasta nu mai este realitatea, cel puțin pentru salariile de început.

„Oamenii pot face lucruri de mult mai puțină dificultate pentru aproape aceleași venituri în cazul salariilor de început”, a spus Wilkinson. „Totuși, aș menționa că într-un an și jumătate sau doi, poți să-ți dublezi salariul ca constructor de nave.”

Întrebată despre perspectiva creșterii salariilor, o purtătoare de cuvânt a Ingalls a declarat pentru Breaking Defense: „Explorăm activ diverse inițiative pentru a aborda decalajul salarial care se restrânge între salariile de început și cele din alte industrii. Deși trebuie să lucrăm în prezent în cadrul contractelor existente cu sindicatele și Marina, sperăm să putem colabora pentru a găsi soluții viabile în viitoarele negocieri.”

Și nu este vorba doar despre alte industrii cu care Ingalls trebuie să concureze. La nivel național, Marina a lucrat în ultimii ani pentru a dezvolta forța de muncă din construcția navelor, deși activitățile sale s-au concentrat în principal pe construcția submarinelor pentru a sprijini executarea pactului de securitate AUKUS. (Unele dintre aceste activități au fost benefice pentru HII; șantierul naval Newport News colaborează cu General Dynamics Electric Boat pentru a construi submarine.)

La doar 30 de minute distanță spre est se află un alt constructor naval important: Austal USA, a căror conducere a declarat recent pentru Breaking Defense că plănuiesc o recrutare de 1.200 de persoane. La două ore spre vest, în New Orleans, se găsește Bollinger Shipyards în Louisiana. Această companie, deși nu este la fel de strâns asociată cu Marina Statelor Unite ca HII sau Austal, construiește Cutterul de Securitate Polar pentru Garda de Coastă și a fost numită un partener industrial integral în noul acord de securitate al administrației Biden, ICE Pact.

Aceste eforturi cu siguranță vor ridica profilul său — și necesitatea de constructori de nave calificați — în perioada următoare.

O școală în interiorul unui șantier naval

În anii 1970 și 1980, când numărul navelor Marinei Statelor Unite ajungea la 600, șantierul Ingalls avea până la 25.000 de muncitori. Astăzi, șantierul angajează în jur de 11.300 de angajați.

Wilkinson este atent să nu numească spațiul neutilizat „exces”. Ea a argumentat că având în vedere că anul trecut au angajat 4.000 de oameni, Ingalls are efectivele potrivite — există suficienți muncitori pentru a satisface cerințele Marinei.

Dar mereu există contracte pentru construcția de nave la orizont, iar veteranii constructori de nave se pensionează mereu. Una dintre metodele principale prin care ambele șantiere navale HII — Ingalls din Mississippi și Newport News din Virginia — fac față provocărilor forței de muncă sunt școlile lor de ucenicie.

Nu este neobișnuit ca constructorii de nave să stabilească canale de formare sau alte programe pentru a-și crește numărul de angajați, dar amploarea în care HII face acest lucru reflectă statutul său ca cel mai mare constructor naval militar din țară.

„Școala” este practic o școală profesională deținută și operată de Ingalls, care îi învață pe viitorii muncitori abilitățile necesare pentru a construi navele Marinei, cu promisiunea unui loc de muncă în șantier pentru absolvenți după două până la patru ani, în funcție de parcursul lor. Executivii HII spun că înscrierea totală a școlii este de aproximativ 700 de studenți, iar aproximativ 100 de absolvenți anul trecut. Wilkinson a declarat că școala vizează atragerea de persoane din întreaga țară, dar cei cu legături în comunitățile din apropierea Pascagoulai sunt cei care, mai frecvent, rămân angajați pe termen lung.

Din perspectiva HII și din punctul de vedere al majorității constructorilor navali, unul dintre factorii cheie care influențează rămânerea forței de muncă este ceea ce văd că urmează să vină pe piață. Cu câteva săptămâni după vizita Breaking Defense la șantier, Ingalls a primit un indiciu în această privință în momentul în care Marina a notificat Congresul că va acționa în curând în legătură cu o mult așteptată achiziție de nave multiple din partea companiei — patru nave amfibii achiziționate împreună, economisind serviciul aproximativ 1 miliard de dolari. Din perspectiva lui Wilkinson, acel tip de acord pentru patru nave este exact genul de stabilitate pe care șantierul ei, și altele, și-o doresc.

„Forța noastră de muncă — când vede stabilitate pentru următorul deceniu, este un loc excelent în care să fim”, a spus Wilkinson. „Aceasta ne ajută foarte mult din punct de vedere al retenției. … Ne încurajează investițiile și toate lucrurile pe care le facem … [și] ceea ce vom continua să facem, deoarece avem acel stoc de comenzi.”