Energia nucleară, în special prin intermediul reactoarelor mari, ar putea fi pregătită pentru o revenire, în contextul creșterii cererii de energie. Mini-reactoarele nucleare (SMR) au fost o soluție promițătoare pentru viitor, însă recent au fost în centrul atenției datorită provocărilor semnificative întâmpinate în implementare. Conform publicației Latitude Media, în ciuda eșecurilor SMR-urilor, există o tendință tot mai puternică de a reanaliza centralele nucleare mari, multe dintre ele închise, pentru redeschidere.

Industria SMR a trecut prin dificultăți majore în ultimele câteva ani, cu un număr mare de proiecte anunțate, dar cu puține realizări concrete. Problemele economice și de reglementare au reprezentat obstacole în dezvoltarea acestei tehnologii. În plus, diversitatea proiectelor a complicat și mai mult avansul industriei. Cu toate acestea, necesitatea de a genera energie de bază pentru a îndeplini obiectivele de energie curată și net-zero rămâne acută, iar energia nucleară, atăt avansată cât și tradițională, poate juca un rol crucial.

Energia nucleare la scară largă cuprinde atât centralele nucleare mari existente, construite în a doua jumătate a secolului trecut, cât și noile tehnologii, cum ar fi reactorul AP1000 de la centrala Vogtle. În prezent, 41 de reactoare au fost închise, ceea ce oferă o oportunitate semnificativă de a valorifica capacitățile energetice existente, dacă industria va decide să se angajeze în acest demers.

Jacopo Buongiorno, directorul Centrului MIT pentru sisteme avansate de energie nucleară, a menționat că, în ciuda dificultăților recente în ridicarea de noi centrale, există o schimbare de atitudine în favoarea energiei nucleare. Totuși, provocările financiare și de reglementare persistă.

Un exemplu relevant este renunțarea Utah Municipal Associated Municipal Power System la un proiect cu NuScale, care prevedea construcția a 12 module de reactor cu o capacitate totală de 600 megawați. Deși NuScale a primit aprobarea de la Comisia Națională de Reglementare, costurile proiectului au crescut de la 3 miliarde la 9,3 miliarde de dolari, ceea ce a determinat abandonarea acestuia.

În fața acestor provocări, Kasparas Spokas de la Clean Air Task Force a subliniat că, deși SMR-urile inițial pot părea mai costisitoare pe termen scurt, structura lor mai mică și construcția mai accesibilă pot extinde baza de clienți pe termen lung.

Buongiorno a observat că aproximativ 70% din costurile totale ale unei centrale nucleare derivă din construcție, iar datorită capacității mai reduse a SMR-urilor, costul pe megawatt poate crește. Aprobatările de reglementare pot prelungi semnificativ timpul necesar pentru dezvoltarea proiectelor SMR, care trebuie să fie evaluate din punct de vedere al siguranței și impactului asupra mediului înainte de a primi avizele necesare.

În plus, companiile SMR se confruntă cu taxe de licență semnificative din partea NRC, cum ar fi 300 de dolari pe oră pentru inspecții, ceea ce poate adăuga un alt strat de dificultate financiară. De exemplu, NuScale a plătit aproape 50 de milioane de dolari pentru licențierea primului său reactor.

Pe scurt, în timp ce mini-reactoarele nucleare au fost considerate o soluție, provocările economice și de reglementare subliniază relevanța reactoarelor nucleare mari existente, care ar putea juca un rol esențial în tranziția către o energie curată și sustenabilă.