Actualitate
A văzut și Iohannis statul paralel

Președintele Klaus Iohannis a avut o intervenție publică, prin care a contestat vehement existența statului paralel. Ceea ce este însă absolut straniu este că el însuși, și asta încă de la începutul mandatului, a pus umărul la edificarea unui stat paralel. Și a făcut-o nu în puterea nopții, ci ziua, în amiaza mare. Printr-un document oficial supus adoptării Parlamentului României. Acest document există. El se numește Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019. Iar acolo este prezentat pe larg conceptul statului paralel, avut în vedere de Klaus Iohannis.
Președintele Klaus Iohannis nu poate contesta realitatea statului paralel. Nici măcar nu poate afirma că, dacă l-a văzut, l-a văzut printre gene. Ar fi incorect. El a evaluat posibilitatea construcției statului paralel în toată splendoarea acestui concept și a prevăzut inclusiv instrumentele indispensabile existenței acestuia. Documentul adoptat de Parlament sub forma unei Hotărâri există încă din data de 23 iunie 2015 și este o Hotârâre a Parlamentului nr. 33/2015 privind aprobarea Strategiei Naționale de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019.
Prima semnătură pe acest document îi aparține lui Valeriu Zgonea, care era președinte al Camerei Deputaților. Iar primul gest de revoltă l-a avut Călin Popescu Tăriceanu, care la acea dată nu era președinte al Senatului României și care a susținut din capul locului că acest document, cel mai important document elaborat de Președinția României, poate constitui o bază juridică care să-i confere președintelui puteri extraconstituționale de natură a conduce la substituirea de către această instituție a unor puteri legitim alese și legitim numite ale statului.
Prima și cea mai importantă caracteristică a documentului creat de Klaus Iohannis și adoptat de Parlamentul României este că, în perioada 2015-2019 un nou concept, cel de securitate – atenție – extinsă urma să guverneze întreaga strategie de apărare a țării. De altfel, din capul locului, dar chiar și ulterior, Klaus Iohannis a avut intenția să înlocuiască termenul de apărare cu termenul de securitate. Dar din motive care îmi scapă, nu a reușit să-și ducă acest plan până la capăt. Ce înseamnă acest concept de securitate extinsă în viziunea noului președinte al României?
Conceptul de securitate extinsă vizează zece domenii. 1). Apărare națională și colectivă; 2) Ordine publică; 3). Activități de informații și contrainformații; 4). Educație; 5) Sănătate; 6) Economie; 7) Energie; 8) Domeniul financiar; 9) Mediu; 10) Infrastructuri critice. Practic, odată cu venirea la putere a lui Iohannis, conceptul de securitate se extindea atât de mult, încât acoperea aproape în exclusivitate societatea românească. Apărarea devenind securitate iar securitatea devenind extinsă, nu mai lăsa niciun domeniu în care cei responsabili pentru materializarea acestui document să nu poată inteveni prin instrumente specifice.
În paranteză fie spus, Traian Băsescu, pe parcursul celor două mandate ale sale, nu a reușit să-și construiască, deși ar fi dorit, un asemenea mecanism prin care societatea românească să poată ajunge în totalitate la mâna președintelui prin intermediul unui concept de securitate extinsă, care să permită instituțiilor de forță ale statului să controleze practic toate domeniile. Traian Băsescu s-a împotmolit atunci când una dintre strategiile elaborate sub președinția sa a identificat presa ca fiind un pericol pentru siguranța națională și când, în urma reacțiilor societății civile, documentul respectiv nu a mai fost prezentat spre aprobare Parlamentului, întrucât risca să fie acolo aruncat în aer. De altfel, ultimul mandat al lui Traian Băsescu nu a mia „beneficiat” din acest motiv de niciun fel de strategie națională de apărare.
Pornind de la acest concept de securitate exinsă, planul lui Klaus Iohannis era ca, pentru fiecare dintre aceste zece domenii sau pentru cea mai mare parte a acestora, să fie create instrumente tactice de intervenție sub forma unor consilii. Și, de altfel, a și fost conceput primul consiliu, cel de supraveghere fiscală care, din fericire, nu a mai putut opera și a rămas doar pe hârtie. Acest consiliu urma să fie condus de guvernatorul Bancii Naționale, Mugur Isărescu. Celelalte consilii nu au mai putut fi create pentru că Parlamentul s-a opus. Cel mai important adversar al implementării în acest fel a securități extinse fiind Călin Popescu Tăriceanu.
Ansamblul acestor consilii, dacă ele s-ar fi constituit și și-ar fi intrat în atribuții, însemna nici mai mult nici mai puțin decât un guvern paralel. Am fi avut un executiv la Palatul Victoria, al cărui rol urma să fie redus la simpla punere în operă a deciziilor luate la Cotroceni în baza implementării strategiei de securitate extinsă și am fi avut un al doilea guvern, cel adevărat, sub umbrelă prezidențială, alcătuit nu din ministere ci din consilii, care elabora strategiile pe domenii urmărind în același timp și implementarea lor de către aparatul executiv din Palatul Victoria.
Este chiar definiția statului paralel. Statul paralel nu este nici mai mult nici mai puțin decât o instituție artificială sau un ansamblu de astfel de instituții neprevăzute în Constituție, care se substituie instituțiilor democratic alese sau democratic numite, parazitând finalmente întreaga societate și răspunzând exclusiv intereselor unui grup privilegiat de persoane. Faptul că Iohannis nu a putut pe parcursul mandatului său prezidențial, care s-ar putea să fie și primul și ultimul, să-și ducă până la capăt acest proiect, nu înseamnă nicidecum că statul paralel nu există sau că el nu ar putea exista.
În finalul acestei analize, nu pot să nu remarc că președintele Klaus Iohannis, atunci când neagă existența statului paralel, o face dintr-un singur motiv. Și anume acela că nicio formă a statului paralel care a funcționat până în prezent în România nu se identifică cu proiectul său din 2015. Nici statul paralel care a însemnat și înseamnă instituii și șefi de instituții scăpate de sub control și care și-au construit instrumente proprii de putere, substituindu-se mecanismelor constituționale, cum sunt cele definite de fostul președinte Traian Băsescu și nici acel stat paralel creat de tandemul Victor Ponta – Gabriel Oprea printr-o hotărâre de Guvern și care avea chiar și o denumire, respectiv Grupul Interministerial Strategic.
Prin urmare, Klaus Iohannis 1). nu recunoaște că sub mandatul său un premier al României, Victor Ponta, este autorul unei construcții de stat paralel care, culmea, a fost și întărită printr-un act normativ, stat paralel căruia i s-a pus capăt în fapt prin eliminarea conducătorului acestuia, în persoana lui Gabriel Oprea; 2) Klaus Iohannis nu recunoaște că, atunci când predecesorul său Traian Băsescu a scăpat lucrurile de sub control, a fost creat un stat paralel condus nemijlocit de directorul operativ al celui mai important serviciu secret al țării, generalul cu patru stele Florian Coldea, stat paralel căruia i s-au afiliat și subordonat persoane din cele mai importante instituții ale statului și 3) Klaus Iohannis nu recunoaște că el însuși a încercat să-și creeze un stat paralel, cu ajutorul căruia să anihileze puterea executivă și să reducă putere legislativă la tăcere. Și că acest stat paralel, ca de altfel și celelalte două, se baza pe transformarea Justiției într-un instrument nu de dreptate, ci de represiune.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală

Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
Actualitate
Baza Aeriană din SUA devine poligon de antrenament pentru Qatar: Un semnal geopolitic puternic
-
Exclusivacum 3 zile
Burcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 3 zile
ANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum o zi
Băicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 3 zile
Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 3 zile
Protest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 2 zile
Jilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum 17 ore
Penitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi
-
Exclusivacum 4 ore
Circul Teoroc își joacă ultima reprezentație: Lacrimi sindicale pentru „Finu” și un grad de chestor confiscat de la obraz!