Actualitate
GÂNDIREA ÎN DOI PAȘI SAU CUM TREBUIE GÂNDIT RĂZBOIUL INFORMAȚIONAL

Una dintre ideile care se află de multe ori în fundalul analizele dedicate propagandei și/sau a războiului informațional este prezumția de omnipotență a acestora. Acest mod de gândire este cel mai profund rău care i se poate întâmpla spațiului euroatlantic, în general, și Europei, în particular. Ideea omnipotenței propagandei ocultează de fapt tensiunile societale care caracterizează societățile noastre euroatlantice. Eventuala eficacitate a propagandei este direct proporțională cu acestea.
O greșeală de gândire deloc inocentă
Sociologii lucrează cu ceea ce se numește „teorema lui Thomas”. Aceasta spune că „un fapt fals, perceput ca real, devine real prin consecințe”. Aplicația cea mai cunoscută a acestei teoreme este atacul împotriva unei bănci sau a unui sistem financiar-bancar. O suită de zvonuri legate de o bancă care ar fi în faliment deși nu este (faptul fals), odată crezut de public (perceput ca real) duce la acțiunea depunătorilor de a-și scoate bani, concomitent și intempestiv, din bănci. Ca rezultat, banca falimentează (faptul fals devine real prin consecințe). Acest exemplu, și multe altele, prost digerate și utilizate grăbit, alimentează ideea că propaganda și zvonurile false pot influențează irepresibil și decisiv viața socială pe toate palierele acesteia.
În realitate, nu e chiar așa. Iar eroarea care stă la baza acestui mod de gândire se poate vedea și în exemplul anterior: pentru ca zvonul inițial (banca este în faliment sau incapacitate de plată) să fie perceput ca real, trebuie să fi existat deja, în populație, neîncredere și sentimentul precarității sistemului financiar-bancar și, deci, a băncii respectiv. Într-un stat în care încrederea în acest sistem este profundă și justificată, o asemenea campanie de zvonuri are șanse extrem de mici să ducă la rezulte de genul celor descrise mai sus. Este, altminteri spus, nevoie de o criză anterioară, la nivelul încrederii sociale, care să genereze consecințele sugerate mai sus. Înainte de criza propriu-zisă – căderea băncii – trebuie să existe o altă criză, mai puțin vizibilă, dar esențială – criza de încredere.
Avem nevoie, de aceea, în locul unei cauzalități simpliste și, sociologic, inculte, de o gândire în doi pași. Primul nivel este cercetarea gradului de încredere socială în instituțiile unui stat sau a unei entități mai ample (UE, NATO etc.). Când acesta este solid, șansele de reușită ale acțiunilor de destabilizare din partea unui inamic extern printr-o acțiune de manipulare sau atac mediatic sunt reduse. Când societatea respectivă se află deja în criză, când rănile sunt deschise, când nivelul de încredere în instituții și politicieni (în „Sistem”) se prăbușește – atunci intervenția externă are șanse indiscutabile să modifice profilul unei societăți. În afara acestei crize inițiale, intervenția externă va atinge doar un procent nerelevant și nereprezentativ din populație (statele moderne sunt destul de mari ca să găsești în ele o sută de susținători pentru orice!), dar nu poate demantela sau modifica profilul societal.
Primul nivel ține de analiza sociologică, al doilea de analiza operațiunilor de manipulare și dezinformare.
Gândirea în doi pași
Avem acum o grilă adecvată pentru a înțelege mai bine ce se petrece în societățile noastre în relația cu dezinformarea și manipularea. Definiția cea mai bună a omului inteligent este că nu confundă planurile. În acest caz, nici analiza nu trebuie să o facă. A gândi doar palierul al doilea (manipulare, dezinformare etc.) înseamnă a nu vedea pădurea din cauza copacilor sau a transforma efectele în cauze, și viceversa.
Un exemplu relevant: discuțiile legate de implicarea Rusiei în alegerile din SUA. În conformitate cu ceea ce am discutat aici, acestea denotă, de prea multe ori, o incultură sociologică profundă. Ideea că Rusia l-a făcut pe Trump președinte – dincolo de faptul că spune exact ce Rusia vrea să se spună despre ea! – este ilustrarea perfectă a gândirii greșite pe care am analizat-o mai sus. În acest scenariu, nu mai contează nici nemulțumirea publică profundă, nici dezamăgirea în Sistemul american, nici anti-carisma virulentă a lui Hillary Clinton (care, vorba lui Donald Trump, nu putea strânge laolaltă mulțimi de oameni fără să fie dusă de mână de o vedetă consacrată). Nimic. E vorba despre „fake news”, manipulare, dezinformare. Și punctum.
Situația din SUA este de două ori absurdă, chiar comică, dacă nu ar exista consecințe atât de grave. A spune că Trump a învins din cauza unor „fake news” livrate insidios de hackerii ruși frizează pe alocuri absurdul, iar, sociologic, ne întoarce, parcă, cu aproape 100 de ani în urmă, în perioada de debut a studiilor de sociologia comunicării, în care lumea era convinsă că o injecție mediatică, bine orientată, schimbă orice, oricând, oriunde. De aici teoriile faimoase atunci ale „glonțului magic” sau „injecției hipodermice”, bazate pe o cauzalitate simplistă: emitentul transmite, receptorul, pasiv, receptează.
Când cercetătorii americani au întrebat prizonierii japonezi din cel de-al Doilea Război Mondial cum reacționau la manifestele aruncate din avion înaintea bătăliei și prin care li se spunea că Japonia e învinsă, iar împăratul i-a trădat, deci e inutil să reziste în continuare, răspunsul lor stupefiant pentru cercetători era că…. luptam mai îndârjiți! Ceea ce se credea dintr-o parte că era propagandă demobilizatoare, devenea de fapt, opusul ei.
Dezbaterile publice despre atotputernicia Rusiei se bazează, tacit, pe aceste prezumții naive, după care anumite mesaje media pot totul. Că (altminteri) seducătoarea Russia Today, Sputnik și ale canale insidioase, inclusiv rețelele de socializare, pot schimba realități. Este, evident, o minciună prin exagerare. Și, în cazul american, o profundă contradicție în termeni. Dacă mass media și propaganda rusească au putut, chipurile, să schimbe radical comportamentul de vot în favoarea lui Donald Trump, cum se face că, practic, TOATĂ mass-media de mainstream din SUA (cu rarisime excepții), de la CNN la New York Times, plus Hollywoodul cu celebritățile lui cu tot, fiecare cu conturi de FB de zeci de milioane de urmăritori, nu au reușit să schimbe apetitul electoral al aceluiași public? De câți hackeri ar fi fost nevoie pentru a deturna mesajul anti-Trump a lui Robert de Niro, difuzat și comentat la ore de vârf de toate televiziunile americane, publicat pe site-urile tuturor ziarelor și tirajat abundent pe rețele de socializare? Întrebarea e retorică. În realitate, victoria lui Donald Trump este expresia cea mai pură nu a supra potenței mass-mediei „oficiale” (de sistem), ci a neputinței acesteia în anumite circumstanțe. America nu s-a văzut bine în Europa din cauza CNN-ului. Este o realitate. Dar în America s-a văzut. Iar americanii l-au votat pe Trump în pofida unei presiuni mediatice colosale și fără precedent în favoarea lui Hillary Clinton. De aici ar trebui să înceapă orice discuție serioasă.
În Europa, lucrurile stau la fel. A acredita ideea că Rusia modifică totul prin manipulare și că UE se va destrăma din pricina asta înseamnă a greși flagrant. Sigur că Rusia încearcă așa ceva – e în firea ei și a lucrurilor! -, dar, dacă va reuși, nu va fi doar pentru că încearcă, ci (și) pentru că bate la uși deschise. În acest caz propaganda rusească are, cum spun sociologii, efecte de întărire.
Un singur exemplu: toată lumea în Europa știe că Frontul Național a fost finanțat de către Moscova. Au aflat între timp și francezii, cu certitudine. În pofida acestui fapt, numele liderului acestui partid se află în fruntea sondajelor pentru președinție, iar lupta împotriva ei nu se face cu un candidat care se desparte radical de agenda acesteia, ci unul care începe să îi semene din ce în ce mai mult. Inclusiv în ceea ce privește atitudinea față de viitorul UE și de relația cu Rusia! Iar în Germania, cancelarul Angela Merkel, pentru a mai câștiga odată, trebuie să se reinventeze, inclusiv în ceea ce privește faimoasa și de trista amintire politică a „Willkommenskultur”. Dacă va câștiga mâine, Angela Merkel nu va avea în nici un caz agenda politică de ieri. Și asta nu din pricina hackerilor ruși, ci a unor evoluții europene mai profunde, unei scăderi periculoase a încrederii în liderii europeni și în proiectul european care nu pot lăsa Germania neafectată electoral. Și aceste lucruri există. Ele sunt provocările reale ale lumii euro-atlantice, indiferent de efortul de subminare pe care Rusia îl face la un moment dat.
Obsesia propagandei poate deveni… propagandă
Există propagandă? Evident că da. Și va exista în continuare. Trebuie ea combătută? Firește. Doar că atitudinea față de aceasta trebuie bine calibrată. Eficiența propagandei/dezinformării este direct proporțională cu crizele de încredere din societățile noastre. A nu ne concentra pe acestea și a considera esențial doar al doilea palier este nu doar o greșeală sociologică sau o scuză pentru politicienii europeni, ci o capcană strategică majoră.
Dacă persistă în această capcană strategică, spațiul euroatlantic nu va face decât să repete greșelile URSS în confruntarea cu Occidentul. URSS s-a prăbușit fără să tragă nici un foc de armă. Ignorându-și profunde contradicții interne, criza economică, lipsa de încredere cronică a cetățenilor în „patria” lor, Moscova a căzut în capcane și s-a lansat în aventuri externe sau confruntări cu America („războiul stelelor”) pe care nu avea cum să el câștige. A fost o evaluare complet greșită care nu a putut surmonta contradicțiile sistemului și criza de încredere internă.
Discuția despre propagandă, manipulare și război informațional trebuie făcută obligatoriu, dar cu conștiința că ele nu sunt în nici un caz singurele instrumente care dau seama de evoluțiile realităților din jurul nostru.
Paradoxul paradoxurilor: concentrarea exclusivă și obsesivă pe propagandă și dezinformare poate deveni, la rându-i, un exercițiu propagandistic.
Dan Dungaciu
Actualitate
Halo_Shield: Noua frontieră a apărării împotriva amenințărilor aeriene asimetrice
Un conflict asimetric, o soluție modernă
Sistemele aeriene fără pilot (UAS) au redefinit complet dinamica apărării spațiului aerian, transformând-o într-un joc asimetric și extrem de rapid. Astăzi, dronele accesibile, care pot fi achiziționate cu mai puțin de 1.000 de dolari, reprezintă o amenințare critică pentru infrastructura strategică și obiectivele militare de mare valoare. Metodele tradiționale de apărare, bazate preponderent pe radare punctuale, se dovedesc insuficient de agile pentru a contracara atacurile multiple, rapide și venite din direcții imprevizibile.
Halo_Shield: Arhitectura rezilienței distribuite
Pentru a răspunde acestor provocări, a fost dezvoltată arhitectura modulară Halo_Shield, un sistem de combatere a dronelor (C-UAS) conceput să fuzioneze datele de la senzori activi și pasivi într-o imagine operațională unificată. Sistemul funcționează prin „Tile-uri” – componente integrate care conectează senzori tactici și efectori (inclusiv lasere de mare energie, precum sistemul LOCUST) într-un lanț de neutralizare distribuit. Această abordare elimină dependența de un singur punct de detecție, crescând semnificativ rata de succes a apărării.
De la experiment la succes operațional
În cadrul unor exerciții riguroase – T-REX 25-2, TWIX 2026 și T-REX 2026 – Halo_Shield a demonstrat capacități de necontestat. Validările din teren au confirmat că sistemul poate fi configurat în câteva minute, oferind o disponibilitate aproape continuă și interoperabilitate avansată. La Grand Forks, Halo_Shield a marcat o premieră prin coordonarea angajărilor cu laser de mare energie, preluând rolul de comandă și control direct și confirmând viabilitatea unui concept de apărare stratificat, gata pentru desfășurări rapide în medii complexe.
Ingeniozitate sub presiune: Lecții din deșert pentru tehnologia militară
Criza din Mojave
În timpul unor teste recente desfășurate în temperaturile extreme ale deșertului Mojave, terminalele terestre Starlink utilizate de armată au început să cedeze din cauza supraîncălzirii. Fără sprijin tehnic specializat în proximitate, soldații au recurs la o soluție de avarie ingenioasă: răcirea antenelor cu tricouri ude. Această abordare neașteptată a reușit să mențină fluxul de date esențial pentru operațiuni, demonstrând că adaptabilitatea pe câmpul de luptă poate suplini, uneori, lipsa echipamentelor complet ranforsate.
Tehnologia comercială: Avantaje și limite
Incidentul a scos la iveală dilema actuală a achizițiilor militare: echilibrul dintre rapiditatea tehnologiei comerciale și durabilitatea echipamentelor de tip „bespoke”. Dacă soluțiile comerciale, precum Starlink sau sistemele 5G, permit o desfășurare rapidă și costuri reduse cu 50% față de sistemele tradiționale, ele nu sunt întotdeauna proiectate pentru mediile austere.
Viitorul achizițiilor: Pragmatism peste supradimensionare
Lecția desprinsă de armată este clară: nu orice limitare tehnică necesită reproiectarea completă a unui sistem. Oficialii militari susțin acum că, dacă o procedură tactică simplă (precum răcirea improvizată) rezolvă problema fără a afecta misiunea, aceasta este preferabilă investițiilor masive în „supraransforsare”. Această filozofie, aplicată în urma experimentelor recente, ar putea schimba fundamental modul în care armata accelerează adopția tehnologiilor moderne, punând accent pe eficiență și adaptabilitate.
Schimbări la vârful Armatei SUA: Interim interimar în timpuri incerte
O numire surpriză
Într-o mișcare rapidă, Adam Telle a fost numit secretar interimar al Armatei, preluând funcția imediat după demisia surprinzătoare a predecesorului său. Telle, care ocupă în prezent funcția de asistent al secretarului Armatei pentru lucrări civile, a fost descris drept un patriot respectat, decizia fiind salutată de liderii din cadrul Comitetului pentru Forțele Armate din Senat.
Leadership în tranziție
Această schimbare vine într-un moment critic pentru forțele terestre, care traversează o perioadă de modernizare accelerată. Instituția se confruntă însă cu un vid de conducere la nivel înalt, atât pe plan civil, cât și militar. În timp ce Telle ocupă temporar fotoliul de secretar, postul de șef al Statului Major rămâne sub semnul incertitudinii după eliminarea generalului Randy George. Deși s-au vehiculat nume pentru acest post, Casa Albă nu a formalizat încă nicio nominalizare, pe fondul unor controverse politice privind credentialele potențialilor candidați. Pentagonul a dat asigurări că se lucrează la finalizarea acestor numiri, însă instabilitatea de la vârful ierarhiei militare rămâne un punct fierbinte în dezbaterea de la Washington.
Actualitate
Oshkosh Defense pune presiune pe pușcașii marini: oferta pentru vehicule JLTV expiră la 31 octombrie
Compania promite primele vehicule în mai puțin de un an
Oshkosh Defense le-a transmis pușcașilor marini americani că trebuie să decidă până la 31 octombrie dacă acceptă oferta companiei de a furniza vehicule tactice ușoare comune — JLTV — într-un interval mai mic de un an.
Propunerea vine în contextul în care AM General întâmpină întârzieri în producția versiunii modernizate JLTV A2, după ce a câștigat contractul pentru fabricarea acesteia. În lipsa unei decizii din partea Marine Corps, viitorul liniei de producție JLTV operate de Oshkosh rămâne incert.
Un „pod de producție” pentru a evita blocajele
Oshkosh își promovează intens oferta, denumită „production bridge” — sau „pod de producție”. Compania susține că soluția ar permite Marine Corps să continue procesul de modernizare, oferind în același timp AM General timpul necesar pentru a recupera întârzierile de producție.
Reprezentanții companiei afirmă că fiecare zi în care noile vehicule nu ajung în unități amână modernizarea forțelor și sporește riscurile operaționale. În acest scenariu, contractul propus de Oshkosh ar funcționa ca un mecanism temporar de protecție, nu ca o încercare de a elimina AM General din program.
Investiții private de peste 50 de milioane de dolari
Pentru a putea începe rapid producția, Oshkosh spune că a alocat peste 50 de milioane de dolari din capital propriu. Banii sunt destinați extinderii capacității industriale și achiziției anticipate a materialelor cu termene lungi de livrare.
Compania estimează că poate produce și livra aproximativ 1.200 de vehicule JLTV pe an. Primele unități ar putea ajunge la pușcașii marini în aproximativ zece luni de la activarea acordului.
Oferta se bazează pe forța de muncă disponibilă, spațiul actual de producție și relațiile existente cu furnizorii. Dacă decizia este amânată după 31 octombrie, toate aceste elemente — inclusiv capacitatea industrială și disponibilitatea componentelor — ar trebui reevaluate.
Fără semnale clare din partea Marine Corps
Oshkosh susține că Marine Corps a fost informat cu privire la termenul-limită și că oficialii au înțeles motivele pentru care compania a impus această dată. Cu toate acestea, până în prezent nu ar fi existat niciun semnal clar privind direcția în care intenționează să acționeze serviciul militar.
În lipsa unei cereri ferme, Oshkosh ar putea redirecționa capacitățile pregătite către alte activități: mentenanța flotei existente, contracte cu parteneri internaționali sau programe asociate, precum ROGUE Fires. Țările partenere reprezintă deja o piață concretă, după ce Țările de Jos au selectat compania pentru producția unei versiuni olandeze a vehiculului JLTV.
Marine Corps caută un al doilea furnizor
Marine Corps a publicat în luna mai o solicitare pentru identificarea unui al doilea furnizor de JLTV. Documentul viza variante comerciale sau deja dezvoltate, „mature, pregătite pentru producție și rapid de introdus în dotare”.
Serviciul militar american a precizat că analizează permanent opțiunile de achiziție pentru a respecta cerințele aprobate privind JLTV, pentru a menține nivelul de pregătire operațională și pentru a limita riscurile asociate introducerii noilor vehicule.
În acest context, Oshkosh s-a poziționat pentru a furniza modelul JLTV A1, a cărui linie de producție a rămas activă pentru comenzile comerciale ale companiei.
Un necesar de 12.500 de vehicule
Pentru anul fiscal 2027, Marine Corps solicită 244,9 milioane de dolari pentru achiziția a peste 340 de vehicule JLTV A2. Obiectivul total al pușcașilor marini este de aproximativ 12.500 de vehicule, însă Oshkosh estimează că până acum a fost livrat mai puțin de 60% din necesarul planificat.
Întârzierile AM General au atras critici din partea parlamentarilor americani, atât republicani, cât și democrați. Un senator democrat din Wisconsin a catalogat situația drept o performanță inacceptabilă pentru unul dintre cele mai importante contracte de vehicule ale Departamentului Apărării.
AM General invocă dificultăți de tranziție
Conducerea AM General a pus întârzierile pe seama unor probleme complexe de tranziție și a anunțat că firma intenționează să atingă producția la capacitate maximă în 2027.
În pofida acestor probleme, Oshkosh insistă că oferta sa nu urmărește falimentarea sau blocarea programului AM General. Compania afirmă că obiectivul este să ofere Marine Corps o soluție intermediară, astfel încât serviciul să își continue modernizarea, iar producătorul desemnat să câștige timp pentru recuperarea întârzierilor.
Actualitate
Cum poate fi îmbunătățit controlul proceselor de producție: 5 sfaturi pentru antreprenori
Controlul proceselor de producție reprezintă un factor critic pentru succesul unei companii care realizează diverse tipuri de produse. Lipsa unei monitorizări eficiente poate genera întârzieri, costuri suplimentare, pierderi de materiale și dificultăți în respectarea comenzilor. În schimb, o organizare bine pusă la punct permite utilizarea optimă a resurselor și creșterea productivității.
Fie că administrezi o fabrică de dimensiuni mici sau o companie cu procese complexe de producție, implementarea unor metode moderne de control te poate ajuta să identifici rapid problemele și să optimizezi activitatea. Iată cinci recomandări care pot contribui la îmbunătățirea performanței operaționale:
1. Monitorizează permanent fluxul de producție
Primul pas către un control eficient este să ai o imagine clară asupra fiecărei etape din procesul de producție.
Este important să urmărești în permanență:
- stadiul comenzilor;
- consumul de materii prime;
- timpul necesar fiecărei operațiuni;
- gradul de utilizare a utilajelor;
- eventualele blocaje din proces.
Monitorizarea continuă permite identificarea rapidă a întârzierilor și intervenția înainte ca acestea să afecteze termenele de livrare.
2. Standardizează procesele de lucru
Lipsa unor proceduri clare poate conduce la diferențe de calitate și la apariția erorilor.
Standardizarea proceselor contribuie la:
- reducerea variațiilor dintre loturile produse;
- respectarea acelorași pași de lucru;
- instruirea mai rapidă a noilor angajați;
- creșterea eficienței operaționale.
În plus, procedurile bine documentate facilitează identificarea și corectarea eventualelor neconformități.
3. Analizează indicatorii de performanță
Deciziile eficiente se bazează pe date concrete, nu pe estimări.
Stabilește indicatori relevanți pentru activitatea companiei, precum:
- timpul de producție;
- costul pe unitatea produsă;
- gradul de utilizare a echipamentelor;
- rata produselor neconforme;
- productivitatea echipelor;
- respectarea termenelor de livrare.
Analiza periodică a acestor indicatori oferă informații valoroase despre performanța proceselor și evidențiază zonele care necesită optimizare.
4. Automatizează colectarea și centralizarea datelor
În multe companii, informațiile despre producție sunt încă înregistrate manual, ceea ce poate genera întârzieri și erori. Prin digitalizarea proceselor, datele pot fi colectate și actualizate în timp real, oferind managerilor acces rapid la informații privind:
- comenzile aflate în lucru;
- consumurile efective;
- stocurile de materii prime;
- gradul de încărcare al liniilor de producție;
- situația livrărilor.
Centralizarea automată a datelor contribuie la reducerea timpului alocat activităților administrative și la creșterea acurateței informațiilor.
5. Utilizează o soluție integrată pentru managementul producției
Pe măsură ce activitatea companiei se dezvoltă, coordonarea proceselor devine tot mai complexă. Implementarea unui sistem ERP pentru producție permite integrarea informațiilor din producție, achiziții, gestiune, planificare, contabilitate și vânzări într-o singură platformă. Astfel, managerii pot urmări în timp real evoluția comenzilor, consumurile de materiale, costurile de producție și gradul de utilizare a resurselor, având la dispoziție informațiile necesare pentru luarea unor decizii rapide și bine fundamentate.
Alte măsuri care contribuie la eficientizarea producției
Pe lângă digitalizare și monitorizarea proceselor, există și alte acțiuni care pot avea un impact important asupra performanței companiei. Printre acestea se numără:
- planificarea corectă a comenzilor;
- întreținerea preventivă a utilajelor;
- optimizarea fluxurilor de materiale;
- instruirea continuă a angajaților;
- colaborarea eficientă între departamente.
Aceste măsuri reduc riscul apariției blocajelor și contribuie la desfășurarea activității în condiții optime.
Beneficiile unui control eficient al proceselor de producție
Companiile care investesc în optimizarea proceselor obțin avantaje importante atât din punct de vedere operațional, cât și financiar. Printre cele mai importante beneficii se numără:
- reducerea costurilor de producție;
- utilizarea mai eficientă a resurselor;
- diminuarea pierderilor de materiale;
- respectarea termenelor de livrare;
- creșterea productivității;
- îmbunătățirea calității produselor;
- decizii bazate pe date actualizate.
Greșeli frecvente pe care antreprenorii ar trebui să le evite
Chiar și companiile cu experiență pot întâmpina dificultăți dacă nu acordă suficientă atenție controlului proceselor de producție. Cele mai întâlnite greșeli sunt:
- lipsa unor indicatori de performanță;
- planificarea ineficientă a producției;
- utilizarea unor sisteme neintegrate;
- monitorizarea manuală a activităților;
- comunicarea deficitară între departamente.
Identificarea și corectarea acestor probleme generează îmbunătățiri semnificative în performanța operațională.
Controlul eficient al proceselor de producție reprezintă unul dintre cele mai importante elemente pentru dezvoltarea unei companii competitive. Monitorizarea activităților, standardizarea procedurilor, analiza indicatorilor și digitalizarea fluxurilor de lucru permit reducerea costurilor și utilizarea mai eficientă a resurselor. Prin implementarea unor soluții moderne și adoptarea unei abordări bazate pe date, antreprenorii pot crește productivitatea, pot îmbunătăți calitatea produselor și pot răspunde mai rapid cerințelor de pe piețe tot mai dinamice.
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 55: Pinochio de Băicoi își taie singur nasul… la pensie
-
Exclusivacum 3 zileTCE Ploiești – „Organigrama cu chiloți” trece, oamenii cu 40 de ani vechime pleacă. AGA, cu ștampila pe teroare
-
Exclusivacum o ziMinistrul Darău, lovit în față cu propriul proiect – Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”
-
Exclusivacum 3 zileTriada care vrea să-și facă minister la purtător: Darău, Vișoianu, Miron și operațiunea „Jaf la MEDAT”
-
Exclusivacum o zi„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex
-
Exclusivacum o ziTCE Ploiești – Feuda lui Nae Comisionaru’. De la cai dopați la „organigrama cu chiloți”, falsuri în acte și teroare pe banii ploieștenilor Pamflet jurnalistic (cu acte oficiale și probe audio la dosar)
-
Exclusivacum o ziIndustria groazei lângă casă: cum se topește sticla, nervii și legea, toate la un loc – Fabrica de coșmar de la Blejoi: „reciclare” pe nervii și plămânii vecinilor



