Consultarea publică „la mișto” este oprită cu acte în regulă

Consultarea publică pe Legea salarizării a fost suspendată de instanță, dezvăluie Sindicatul Europol. În mai puțin de patru zile de la momentul în care ministrul interimar al muncii a aruncat în „transparență decizională” proiectul noii Legi a salarizării – la solicitarea Președintelui României, ca să se bifeze frumos și la capitolul „implicarea Cotrocenilor” – Guvernul a ajuns în postura penibilă de a fi redus la rangul de „martor asistent” în propriul circ legislativ.

Executivul, care se visa mare reformator al sistemului bugetar, a ajuns să privească de pe tușă cum instanța îi scoate siguranțele de la panoul de comandă chiar pe tema de care se lăuda mai tare: „noua Lege a salarizării”.

Curtea de apel București trage cablul din priză: consultarea este suspendată oficial

Totul a pornit de la o acțiune în instanță introdusă de Federația Sanitar, care a decis să nu mai înghită „consultarea publică” făcută în stil „repede, prost și pe tăcute”. Ca urmare a acestei acțiuni, Curtea de apel București a emis o ordonanță președințială prin care:

• suspendă procedura de consultare publică a proiectului Legii salarizării personalului plătit din fonduri publice;
• stabilește că măsura produce efecte până la soluționarea cauzei pe fond.

Cu alte cuvinte, tot mecanismul de consultare publică, așa cum a fost el șmecherește pus în mișcare de Guvern, a fost pus pe pauză, cu ștampilă de instanță. Nu s-a mai mers pe clasicul „lasă, că merge și-așa”, ci pe „stop, vedem întâi dacă e legal ce încercați să vindeți drept reformă”.

Guvernul primește lecția de bază: nu reformezi bugetarii călcând legea în picioare

În funcție de modul în care va fi soluționată cauza pe fond, Guvernul României riscă să primească, negru pe alb, un mesaj pe care nici cel mai talentat consilier de imagine nu-l poate parfuma:

• nu poți pretinde că reformezi sistemul bugetar ignorând legea;
• nu poți mima consultarea publică bifând niște proceduri formale;
• nu poți impune decizii cu impact asupra a sute de mii de angajați din sectorul public fără un dialog real.

După cum subliniază Sindicatul Europol, orice reformă serioasă trebuie:

• construită transparent;
• făcută cu respectarea cadrului legal;
• bazată pe un dialog real cu organizațiile sindicale, nu pe simulări administrative și consultări de fațadă, puse pe site cât să treacă de ochiul neavizat.

Spectacolul de „democrație de carton”, în care Guvernul întreabă de formă și decide de fapt, a ajuns în fața instanței, iar instanța a decis să dea cu decorul de pereți până se lămurește dacă piesa respectă sau nu legea.

„Marea reformă” parcată la dosar: întregul traseu al legii este în aer

Ca efect direct al ordonanței președințiale emise de Curtea de apel București, întregul parcurs de adoptare a noii Legi a salarizării este suspendat. Proiectul care trebuia să regleze salariile personalului plătit din fonduri publice a fost trimis, elegant, la colț, să aștepte.

Decizia nu este definitivă:

• hotărârea Curții de apel București poate fi atacată cu recurs;
• termenul pentru recurs este de 5 zile de la comunicare.

Până una-alta, Guvernul nu mai poate continua, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, procedura de consultare publică pe care a încercat să o ruleze pe modul „formal, rapid și, dacă se poate, pe șest”.

De la „reformă istorică” la „martor asistent”: anatomia unei aroganțe birocratice

Situația de azi, așa cum reiese din informațiile făcute publice de Sindicatul Europol și din acțiunea Federației Sanitar, arată un Executiv care a încercat să:

• dea impresia că ascultă societatea, dar să evite dialogul real cu sindicatele;
• treacă pe repede înainte o lege cu impact uriaș asupra a sute de mii de bugetari;
• se ascundă în spatele formulei „transparență decizională”, fără să respecte spiritul ei: participarea efectivă a celor afectați.

Rezultatul: Guvernul se vede obligat să asiste, ca un figurant cu obligație de prezență, la derularea unui proces care îi verifică tocmai corectitudinea „consultării” cu care se lăuda. Din mare jucător, a devenit spectator de categorie „martor asistent”.

Justiția decide, sindicatele veghează, Guvernul așteaptă cu pixul în aer

Parcursul procesului va fi urmărit pas cu pas de organizațiile sindicale – Federația Sanitar, care a inițiat acțiunea, și Sindicatul Europol, care a dezvăluit public blocajul. Acestea anunță că vor informa în dinamică privind finalitatea cauzei, mai ales în condițiile în care decizia Curții de apel București poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Până la o soluție pe fond și până la eventuala judecare a recursului, Legea salarizării stă cu frâna trasă, iar Guvernul are o ocazie rară: să priceapă că „reforma” făcută prin mimă, prin șmecherii de calendar și prin consultări de fațadă nu trece testul unei instanțe care chiar citește legea. (Cerasela N.).

Culise murdare la trap: regulamentul, călcat în picioare

Pe hipodromul din Ploiești nu se mai aleargă doar caii, ci și legea. În spatele porților, combinațiile cu iz penal au devenit sport oficial: presiuni, telefoane, amenințări, totul pentru un singur scop – să fie făcut praf și pulbere testul antidoping obligatoriu al cailor de trap și, dacă se poate, scos discret din regulament.

De aproape două săptămâni, Comisia de Apel se joacă de-a amânarea, în loc să aplice negru pe alb ce scrie în regulament: calul care refuză testul antidoping OBLIGATORIU este descalificat, iar proprietarul și antrenorul intră frumos în sfera răspunderii penale, cu sesizarea imediată a Poliției Animalelor pentru posibile fapte penale.
În loc de decizie clară, avem circ.

Proprietarul „Stimatu’”: recidivistul dopajului, făcut erou de sistem

În centrul scandalului, un proprietar de cai, pe care îl vom numi în acest pamflet „Stimatu’ – nemaiipomenitu’”. Nu este la prima abatere, spun oamenii din hipodrom. Potrivit relatărilor din interiorul lumii trapului, acest personaj s-ar ocupa de ani buni cu doparea cailor cu substanțe interzise.

Anul trecut, povestesc aceleași surse, același tip de refuz la test antidoping, aceeași schemă de manual: pentru a „se pierde urma”, calul NELSTROM ar fi fost trecut pe numele altui proprietar, doar-doar să se evite testul și eventualele consecințe.
În plus, proprietarul ar fi amenințat comisia de arbitraj, fără să fie sancționat măcar cu o amendă simbolică. Nici suspendare, nici excludere, nici măcar un „nu e frumos ce faceți, domnule”.

Comisia de Apel: gardianul regulamentului sau paznicul la ușa combinațiilor?

Regulamentul de trap este clar: refuzi testul antidoping – ești descalificat. Punct. Nu scrie nicăieri „se amână două săptămâni până iese fumul alb de la presiuni și combinații”.
În practică însă, Comisia de Apel a ales varianta „mai vedem, mai discutăm, mai sunăm, mai negociem…”.

Și aici vine „cireașa de pe șa”: la conducerea Comisiei de Apel se află un domn numit politic, pe care îl vom numi în acest pamflet „Nae Comisionaru’. Un personaj despre care surse locale susțin că nu are nicio legătură reală cu fenomenul trapului, dar are mare experiență în a fi plantat pe funcții.

După ce a avut un rol controversat în alte instituții publice, acum este așezat elegant în fruntea unei comisii care poate decide soarta hipodromului din Ploiești și poate crea un precedent periculos pentru toți cei care practică dopajul la cai.

Cum se umflă comisia: de la trei la cinci, ca să încapă toți „oamenii buni”

Conform regulamentului, comisia este formată din trei membri. Atât. Trei. Nu trei azi, cinci mâine, șapte poimâine, în funcție de ce cal trebuie „salvat” de la descalificare.

Numai că, în aceste zile, potrivit celor implicați în fenomen, proprietarul calului care a refuzat testul antidoping ar face presiuni pe lângă „Nae Comisionaru’” și pe lângă angajați ai CSM Ploiești pentru mărirea comisiei la cinci membri, cu tot cu „oamenii lor” introduși acolo, gata să voteze „cum trebuie”.

Membrii actuali ai Comisiei de Apel au fost sunați unul câte unul, fiind întrebați senin dacă sunt de acord să se mărească comisia, deși aceasta a fost deja constituită în baza legii.
Se încearcă, spun sursele, tot felul de „inginerii de culise” pentru a transforma un organism de arbitraj într-o masă de manevră.

De la hipodrom la dosar penal: când gluma se termină

În tot acest timp, caii rămân simple victime colaterale ale unei lumi unde banii și influența vor să decidă cine e dopat și cine e „curat” doar pe hârtie.
Ceea ce se întâmplă pe hipodromul din Ploiești nu mai ține doar de sport, ci intră în plin în zona faptelor cu potențial penal, care ar trebui să atragă atenția organelor de anchetă.

Acest pamflet nu este o hotărâre judecătorească, ci o radiografie satirică a unui caz relatat de oameni din interiorul hipodromului. Dar, dincolo de satiră, rămâne o realitate tulbure:
– un cal care refuză testul antidoping;
– un regulament scris clar și încălcat ostentativ;
– o comisie care amână;
– tentative de modificare a componenței comisiei pentru a salva un singur cal și un singur proprietar.

Concluzie: hipodromul ca manual de „așa nu”

Hipodromul din Ploiești riscă să devină exemplu de manual pentru cum se compromite un sport: prin combinații, prin presiuni, prin transformarea regulamentului într-o hârtie bună de pus sub potcoavă.

Vom rămâne cu ochii pe acest caz cu iz penal și pe toți cei care cred că dopajul, amenințările și comisiile umflate la comandă pot ține loc de lege și de bun-simț. Într-o zi, ștafeta s-ar putea să nu o mai ducă nici caii, nici oamenii, ci procurorii. Vom reveni. (Cerasela N.).