„Din momentul în care Florian Coldea şi Dumitru Dumbravă au ajuns la DNA, scenarii complicate şi teorii mai mult sau mai puţin conspiraţioniste au început să curgă fluviu. Nu le voi relua, nici n-are sens, din simplul motiv că în acest moment lipsesc prea multe piese din puzzle pentru ca cineva să îşi formeze o opinie cît de cît corectă asupra a ceea ce se ascunde în spatele întregii poveşti.Featured
O alta viziune in tot peisajul jurnalistic din ultima perioada pe tema Coldea-Dumbrava
„Din momentul în care Florian Coldea şi Dumitru Dumbravă au ajuns la DNA, scenarii complicate şi teorii mai mult sau mai puţin conspiraţioniste au început să curgă fluviu. Nu le voi relua, nici n-are sens, din simplul motiv că în acest moment lipsesc prea multe piese din puzzle pentru ca cineva să îşi formeze o opinie cît de cît corectă asupra a ceea ce se ascunde în spatele întregii poveşti.Nici eu nu o am, dar cred că merită să ne aplecăm asupra cîtorva elemente certe care ne-ar putea ajuta să ne apropiem de adevăr.
Arestarea lui Adrian Năstase a generat la vremea respectivă un val de uluială generală. Era imposibil de crezut că cel care fusese cel mai puternic om din România e săltat de procurori, mai ales după ce acesta scăpase fără prea multă bătaie de cap din dosare precum cel al chinezăriilor şi cel al Mătuşei Tamara. În fapt, Năstase a fost dărîmat de pe piedestal de sistemul putred creat de el însuşi, sistem care l-a trădat într-o clipită cînd puterea politică a trecut în alte mîini. Contrar aparenţelor, însă, Năstase a fost atunci o pradă ieftină. Deşi aflat la şefia Camerei Deputaţilor, el nu mai avea nici influenţa, nici informaţiile şi nici reţelele din timpul în care fusese premier.
Condamnările fostului premier, prima în mod deosebit, au reprezentat un punct de cotitură în istoria justiţiei româneşti, pînă atunci timidă şi laşă.
Cu totul altfel stau lucrurile acum, în privinţa lui Florian Coldea. 12 ani în funcţia de prim-adjunct al unui director al SRI care a fost, s-o spunem pe şleau, doar de decor democratic, i-au asigurat lui Coldea un scut relaţional şi informaţional pe care probabil nimeni în România nu îl mai are, recunoscut ca atare de presă, de oameni de afaceri, de ofiţeri de informaţii, de magistraţi, de toată lumea. Aşa încît, vine absolut firesc întrebarea: cum de s-a putut ca cel considerat a fi cel mai puternic om din ţară să ajungă vedetă la DNA într-un dosar de urmărire penală? Spre deosebire de Năstase, plecarea de pe funcţie nu i-a ştirbit mai deloc lui Coldea influenţa în statul român, după cum s-a văzut constant în ultimii ani şi după cum reiese limpede inclusiv din înregistrările depuse de denunţătorul Cătălin Hideg la dosar şi generos oferite de parchet postului de televiziune Realitatea Plus.
Drept pentru care, putem considera fără teama de a greşi că doar o entitate mai puternică decît generalul ar fi putut să declanşeze o acţiune de inculpare a acestuia. Una din ţară sau una din afara ţării. Sau poate amîndouă.
Şi pentru că spaţiul nu-mi permite să scriu suficient de detaliat şi argumentat precum aş dori, voi începe direct cu concluzia la care am ajuns după anunţul DNA privind punerea sub acuzare a celor patru: Florian Coldea, Dumitru Dumbravă, Doru Trăilă şi Dan Tocaci.
Pe scurt, asistăm la un atac formidabil de şubrezire a Serviciului Român de Informaţii, construit pe obsesia lui Măricel Păcuraru, patronul Realitatea, de a pune mîna pe Romprest, pe chinuiala lui Cozmin Guşă de a mai conta olecuţă în politică şi pe setea de răzbunare a unora care s-au ales de-a lungul timpului cu dosare instrumentate în perioada în care Codruţa Kovesi a fost procuror general, ulterior şefa DNA şi în prezent şefa EPPO.
Excluzînd varianta complet nerealistă în care DNA a fost hodoronc-tronc pătrunsă de fiorul dreptăţii, că doară ştim în ce ţară trăim, lista celor care ar avea acum de cîştigat din decuparea lui Coldea şi a apropiaţilor lui din peisaj e lungă.
Măricel Păcuraru, al cărui post de televiziune a susţinut timp de trei luni de zile o campanie acerbă împotriva lui Coldea şi a lui Dumbravă, ignorînd complet scăderea de audienţă, oftează de cîţiva ani după Romprest. În prezent, nici unul dintre acționari, toţi fiind companii private, nu deține majoritatea simplă: Familia Păcuraru controlează printr-un acţionar 42,69 %, medicul Mihai Dracea controlează prin trei acţionari 43,76 %, iar 10% îl are guvernul prin Compania Națională Aeroporturi București, care este anchetată acum de procurorii DNA în dosarul duty-free-urilor de pe aeroportul Otopeni, dosarul avînd ca punct de plecare un denunț al fostului director al CNAB în legătură cu presiuni ale patronului postului Realitatea Plus pentru a pune mîna pe cele 10% acţiuni ale companiei. La conducerea executivă se află directorul Bogdan Adimi, apropiat al medicului Dracea.
În încercările repetate de a prelua controlul Romprest, Păcuraru a demarat în ultimii ani, prin Realitatea Plus, repetate campanii împotriva celor care i-au stat în drum, soldate toate doar cu amenzi serioase din partea CNA. Fără legătură cu subiectul, la una dintre şedinţele Consiliului de administraţie a şi fost înregistrat afirmînd: „Băi, am furat atât de mult, am furat atât de mult ca să vă dau și vouă bani, mă! (…) Respectă infractorii, mă! Cine nu e infractor în ziua de azi, înseamnă că e prost. Nu are ce căuta în business!”
În mai multe rînduri, Păcuraru a acuzat, prin jurnaliştii de la Realitatea Plus, că în spatele grupării Dracea ar sta Florian Coldea şi alţi cîţiva apropiaţi de-ai lui. Ceea ce cred că este adevărat, avînd în vedere că nu există companie importantă în România fără epoleţi în spatele ei. În consecinţă, prin demolarea lui Coldea urmată de retragerea SRI din umbra medicului, Dracea ar rămîne fără protecţia de care a beneficiat pînă acum şi visul de preluare a controlului asupra Romprest ar putea deveni realitate.
Dar cum ar putea Păcuraru să scape de Coldea? Obişnuitele campanii de linşaj mediatic purtate de Realitatea Plus s-au dovedit cam inutile, drept pentru care Păcuraru şi cei din spatele lui au gîndit o altă strategie şi au trecut la identificarea unui procuror suficient de motivat, de cointeresat pentru a deschide şi un dosar penal ca o încununare a campaniei purtată de televiziunea lui. Acesta a fost găsit în persoana Mihaelei Iorga Moraru, numită de Alina Gorghiu procuror-şef al Secţiei de combatere a corupţiei din DNA.
Mihaela Iorga Moraru a fost acuzată, în 2017, de DNA-ul condus la acea vreme de Kovesi că l-ar fi ajutat pe omul de afaceri Florian Walter, fostul patron Romprest, decedat în 2019, care era urmărit internaţional şi cercetat de DIICOT, scopul fiind acela de a îngreuna cercetările şi tragerea la răspundere penală a acestuia. Iorga a încercat, în fapt, să preia nelegal respectivul dosar.
Peste doar cîteva luni de la trimiterea ei în judecată, judecătoarea Silvia Cerbu de la Înalta Curte de Casație și Justiție anula rechizitoriul DNA. Soțul Silviei Cerbu, procurorul fost DIICOT acuzat, cu mai mulţi ani în urmă, de abuzuri grosolane comise într-un dosar în care erau vizate două judecătoare, este în prezent consilierul procurorului șef al DNA, Marius Voineag. Judecătoarea Cerbu are şi ea un trecut profesional cu semne de întrebare, fiind cea care a trimis înapoi pentru completări rechizitoriul întocmit de Secţia Parchetelor Militare (SPM) în cazul Ursu pe motiv că nu e convinsă de faptul că regimul comunist a fost unul opresiv.
Despre procuroarea Iorga ar fi multe de spus, dar merită reţinut conflictul adînc dintre aceasta şi Kovesi, soldat cu revocarea din funcţia de procuror DNA în 2017 şi trimiterea ei, în 2018, în judecată pentru favorizarea infractorului şi fals intelectual. După spălarea de către judecătoarea Cerbu, Iorga ajunge în martie 2019 la Secţia Specială de Investigare a Magistraţilor (SIIJ). Tot în martie, Kovesi este pusă de SIIJ sub control judiciar şi procuroarea Adina Florea îi deschide două dosare penale. Iorga a rămas la SIIJ pînă în 2022, timp în care a finalizat zero rechizitorii, soluţionînd prin clasare un sfert din dosarele repartizate, restul rămînînd în sertare.
Dată fiind relaţia antagonică cu Kovesi şi istoricul acesteia în privinţa manierei controversate, ca să nu spun altfel, de instrumentare a dosarelor, cointeresarea procuroarei Mihaela Iorga Moraru într-o acţiune de deschidere a unui dosar penal lui Coldea a venit firesc, în termenii scenariului probabil următor: noi îl tocăm mediatic pe Coldea pînă îl lăsăm despuiat în boxeri pe uliţa publică, voi îl preluaţi cu dosar şi-l strîngeţi de boxeri pînă toarnă tot ce ştie despre Kovesi. O ofertă greu de refuzat de către procuroarea familiarizată bine cu afacerea Romprest şi a cărei carieră a fost binişor pătată de fosta şefă DNA.
Nu ştiu dacă ideea acestui agreement a venit din vreo zonă aflată deasupra celor doi sau pur şi simplu au fost demersuri ale grupării Păcuraru. Înclin să cred a doua variantă. În opinia mea, trocul pare a fi fost făcut undeva la începutul acestui an şi a început a fi pus în aplicare cu ocazia Untold Dubai. Iar faptul că, în ciuda audienţei în scădere, Realitatea Plus a continuat campania împotriva generalilor SRI ne arată că miza acelor emisiuni a fost dublă: pe de o parte, distrugerea imaginii acestora, iar pe de altă parte – şi poate cel mai important – culegerea de informaţii relevante cu potenţial probatoriu şi identificarea de potenţiali martori sau denunţători.
De altfel, am convingerea că dosarul în cauză e deocamdată mai subţire decît foiţa de ţigară, bazîndu-mă nu numai pe audierea straniu de lungă de 15 ore a celor doi generali, probabil pentru ca cei audiaţi să obosească, să cedeze şi să ofere ceva consistent procurorilor, cît şi pe subţirimea materialelor prezentate de Realitatea Plus în toate aceste trei luni de campanie, dar mai ales pe acuzaţia adusă lor de către DNA, aceea de trafic de influenţă. Adică fix-pix. Nu numai că este greu de probat o astfel de acuzaţie, dar însuşi denunţătorul Hideg afirmă, întrebat de Antena 3, că nu are probe pentru cele afirmate, procurorii fiind cei care trebuie să dovedească faptele acuzaților, și că nu este sigur că parte din cei 100.000 de euro pe care i-ar fi dat avocatului Trăilă au ajuns la Florian Coldea.
În ceea ce-l priveşte pe Hideg, legăturile acestuia cu Dan Tocaci şi Dumbravă au fost detaliate de el însuşi, dosarul său de corupție instrumentat de Parchetului European condus de Kovesi, pentru fraude la achiziții efectuate în pandemie, fiind în prezent pe rol la Curtea de Apel. Interesul acestuia este evident unul singur şi este vital, să scape de puşcărie.
Nu în ultimul rînd, este totuşi greu de crezut că ceea ce probabil a început ca un troc între o grupare condusă de Măricel Păcuraru şi o procuroare controversată nu a atras atenţia, eventual şi implicarea altor indivizi şi entităţi publice sau private din ţară. Bunăoară, în 2023, EPPO a deschis 215 dosare legate de fraudarea fondurilor europene, cu prejudiciu total estimat la 1,87 miliarde euro, în total EPPO avînd 260 de investigații active în România, cu un prejudiciu total de aproape 2 miliarde de euro. 29 de persoane au fost deja inculpate, iar în 7 dosare inculpații și-au recunoscut vina. Aşa încît, dacă miza demolării lui Coldea se regăseşte în preluări de afaceri, miza demolării Codruţei Kovesi se regăseşte în scăparea multora de la nişte condamnări deocamdată inevitabile.
De asemenea, mi se pare interesant şi nu doar o simplă întîmplare faptul că acestă campanie împotriva generalilor SRI a fost dusă la o televiziune apreciată de mulţi analişti şi jurnalişti ca fiind o portavoce a intereselor ruseşti în România. În septembrie 2023, publicaţia online Podul scria: “Realitatea PLUS are, de peste un an, un discurs puternic anti UE, alimentând în emisiunile sale euro-scepticismul și susținând „suveranitatea românilor” în fața deciziilor de la Bruxelles. De asemenea, Realitatea Plus, televiziunea lui Păcuraru, s-a remarcat în ultimii ani prin mai multe campanii de presă duse împotriva rivalilor de business ai patronului, dar și printr-un fel de propagandă suveranistă, combinată periodic cu punctaje de comunicare apărute pe canale rusești. Tot Maricel Păcuraru este finanțatorul Clubului de Presă, din care fac parte foști jurnaliști condamnați, dar și personaje controversate, precum Cosmin Gușă sau Iosefina Pascal, ambii cu discursuri conspiraționiste și antieuropene. În noiembrie 2014, Maricel Păcuraru a fost condamnat definitiv la patru ani de închisoare cu executare pentru spălare de bani în același dosar cu fostul director al Companiei Poșta Română, Mihai Toader. Faptele s-au derulat în 2006 și au produs Poștei un prejudiciu de patru milioane de euro, fiind eliberat în 2017.” Eliberarea s-a făcut cu încălcarea flagrantă a legii, după cum a demonstrat jurnalista Sorina Matei, iar din acel moment Realitatea a devenit o portavoce cuminte şi pentru Cotroceni.
Desigur, este doar o simplă coincidenţă faptul că taman în ziua audierilor celor patru aflăm că avem un ditamai spionul printre noi, care timp de 2 ani a fotografiat clădiri şi maşini pentru Putin fără să-l tulbure SRI-ul, iar MAE, drept urmare, a expulzat un diplomat rus.
Revenind la accentele ruseşti care răzbat constant la Realitatea, cred că e legitim să ne punem întrebarea dacă Rusia are un interes în şubrezirea şi chiar destabilizarea contrainformaţiilor româneşti? Desigur că da. Cu atît mai mult cu cît momentul este propice, avînd în vedere că SRI nu are un director de atîta amar de vreme, conducerea rămînînd în sarcina unor militari a căror unică posibilitate de manifestare în relaţia cu decidentul politic este aceea de a saluta docili, în poziţie de drepţi. Şi de a tăcea, aşa cum au făcut pe întreaga durată a campaniei Realitatea Plus, deşi operaţiunea de decredibilizare a generalilor SRI s-a reflectat substanţial şi în mod profund negativ asupra instituţiei.
Apropos de salutul docil, nu sînt de acord cu teoriile care spun că Florian Coldea a plecat din SRI cu tot cu afacerile serviciului, că a luat-o razna pe arătură, furat de putere şi de bani, de aceea este înlăturat chiar de cei care i-au fost subalterni. Coldea e militar, iar cariera fulminantă şi-a construit-o tocmai pe obedienţă şi pe disciplina executării ordinelor. Un astfel de om nu o ia pe arătură, aşa cum îşi imaginează unii. Şi nici cu cei care spun că fostul prim-adjunct al SRI a schimbat taberele cînd a ieşit la pensie, dînd cu flit americanilor ca să se pupe cu francezii, nu sînt de acord. Din acelaşi motiv de mai sus, la care adaug şi constrîngerile provenite din susţinerea de care a beneficiat de-a lungul anilor, atît de pe continent, cît şi de peste ocean. Relaţia dintre serviciile de informaţii americane şi cele europene cu SRI a fost şi este strînsă, iar Coldea, ca şef de facto al serviciului, ştie poate cel mai bine că taberele nu se schimbă ca pe ciorapi, fiindcă există consecinţe, iată de ce le-aş sugera conspiraţioniştilor să nu îl creadă pe Coldea mai prost decît este, chiar dacă pe Dumbravă îl putem socoti mai prost decît pare. Acesta este şi motivul pentru care cred că demolarea lui Coldea nu a plecat din vreun ordin de peste graniţă, chiar dacă poate ulterior a fost stîrnit interesul unor entităţi externe, ci este pur şi simplu rodul unor manevre domestice, dîmboviţene, la fel ca multe altele care au dat jos de pe piedestal personaje cunoscute din stratosfera autohtonă. Însă conspiraţiile sună întotdeauna mai bine în urechile românilor mari amatori de palpitaţii.
Nu în ultimul rînd, alte două alte entităţi ar fi interesate în şubrezirea SRI. Este vorba despre SIE care nu are cum să nu miroasă oportunitatea comasării dintre cele două servicii cu preluarea SRI de către SIE, fapt care este posibil să convină şi aliaţilor în perspectiva extinderii războiului din Ucraina, fiindcă una este să dialoghezi cu două servicii de informaţii, fiecare de capul ei, alta e să controlezi un singur serviciu coerent de informaţii şi contrainformaţii, şi DGIA a cărei poftă de extindere a cadrului atribuţional în sfera culegerii de informaţii din zona civilă pare a fi din ce în ce mai acută.
Închei cu părere de rău că sînt nevoită să domolesc entuziasmul general, redînd un comentariu postat de Adrian Severin: “Ce vedem nu e lichidarea statului subteran, ci doar execuția rituală a vechii gărzi, menită a-i arăta celei noi că puterea reală se află în altă parte.”
Da, oamenii pleacă, sistemul rămîne. Iar locul lăsat liber de Coldea va fi ocupat rapid de un altul care va prelua din mers conexiunile de afaceri şi reţelele de influenţă.
Cînd Năstase şi apoi Băsescu au deschis larg cutia Pandorei lăsînd corupţia, traficul de influenţă şi şantajul să zburde liber prin toate ungherele statului, eşaloanele predecembriste doi şi trei din Partid şi din Securitate s-au organizat rapid în găşti care timp de trei decenii şi-au respectat teritoriile, au colaborat dacă a fost cazul şi uneori şi-au dat la glezne, fără însă a ajunge la cuţite. La fel şi de acum înainte, doar naivii şi necunoscătorii sistemului pot crede în vreun iluzoriu punct de cotitură. De aceea înclin deocamdată să cred că Florian Coldea şi Dumitru Dumbravă nu vor vedea nici măcar o secundă cerul patriei printre gratii. Şi ei cred acelaşi lucru, dovadă comunicatul lui Coldea ca un mieunat de pisicuţ inocent. E drept, îşi vor pierde substanţial influenţa, le rămîn însă banii şi informaţiile cu care, după ce va trece valul penal, o vor putea răscumpăra.
Pe de altă parte, în cazul în care în spate există mai mult decît o răfuială între găşti şi dacă mizele ating chestiuni de securitate naţională, posibilitatea ca ancheta să se extindă şi să vedem şi niscai condamnări nu este de ignorat, însă acest lucru presupune înainte de toate şi ceva profesionalism, lucru greu de găsit în curtea DNA. O dovadă de incompetenţă şi de grabă inexplicabilă, în cazul de faţă, este punerea celor patru sub acuzare din spatele unui birou, fără măcar o percheziţie demonstrativă de ochii lumii.
A nu se înţelege că nu salut deschiderea dosarului de la DNA, chiar dacă raţiunile care stau în spatele acestui demers nu au legătură cu justiţia, ci doar cu banii şi interesele personale ale unor clici. Dimpotrivă. Din cînd în cînd, un semnal de aparentă schimbare de direcţie în bine trebuie dat cetăţenilor, ca măcar licărul ăla prăpădit din capul tunelului să mai pîlpîie olecuţă.
În ceea ce priveşte minunatul cîmp tactic de care acum probabil şi vecina mea de şase ani a auzit, întreb nedumerită: cu ce diferă declaraţia lui Dumbravă privind cîmpul tactic şi influenţa SRI în justiţie de declaraţiile altui general SRI, Anton Rog, șeful Centrului Național Cyberint, care a povestit cu seninătate despre implicarea serviciului în politică şi alegeri? Nici în cazul lui Dumbravă nu am văzut demiteri, nici în cazul lui Rog, dovadă că SRI îşi protejează de fiecare dată oamenii, indiferent de mărimea gafelor pe care aceştia le fac.
La fel cum nu am văzut şi nici nu vom vedea sancţiuni în rîndul magistraţilor care, încălcînd nonşalant legea, scurg către presă informaţii din dosare şi folosesc jurnalişti pe post de momeli pentru denunţători. Nu poţi instrumenta ilegalităţi încălcînd tu însuţi legea. Cîtă vreme vom tolera acestă putredă realitate, nu vom putea avea o justiţie curată. Nici măcar speranţa că poate totuşi…
In loc de concluzie, adaug un singur lucru: dosarul generalilor SRI va fi folosit electoral.”
Daniela Tobă

Mai mult, doamna ii tot da zor cu rusii. O fi o interferenta si a lor. Dar, la cate au acum pe cap, nu alocau ei resurse si timp pentru o operatiune anti Coldea si Dumbrava ca sa loveasca cu manta in SRI. Fara acordul CIA/FBI si al DGSE -ului francez, nu se facea acest pas.
Exclusiv
Furtuna transatlantică a cenzurii: Cum a ajuns România cârpa de șters a Congresului SUA și a Comisiei Europene
România, primul cobai electoral aruncat sub roțile algoritmilor
În decembrie 2024, România a intrat în istoria politică mondială nu printr-o reformă curajoasă și nici printr-un lider vizionar, ci printr-un spectacol grotesc: Curtea Constituțională a anulat integral primul tur al alegerilor prezidențiale. Motivul oficial: TikTok s-a transformat, potrivit autorităților, în armă de manipulare hibridă în favoarea candidatului suveranist Călin Georgescu.
Nu mitinguri fraudate, nu saci de voturi dispăruți, nu buletine tipărite în garaj. Nu. Algoritmi, boți și „actori ostili externi”.
Democrația românească nu ar fi căzut la urne, ci în feed-ul de TikTok.
Documentele declasificate de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) și rapoartele SRI, SIE, STS au completat tabloul oficial: mecanismele de moderare ale TikTok au eșuat în a marca și trata corect conținutul electoral, permițând o amplificare artificială, disproporționată, a unui singur candidat în raport cu restul.
Întrebarea care arde însă dincolo de comunicate și rapoarte este simplă:
Când aperi democrația și când, de fapt, o confisți în numele „securității naționale” și al „integrității procesului electoral”?
Bruxelles-ul moralist: „Vă protejăm de voi înșivă, prin algoritmi curați”
Versiunea oficială de la București și Bruxelles este bine împachetată: România ar fi fost victima unei operațiuni hibride, iar statul – ghidat de lumina regulamentelor europene și a Actului privind Serviciile Digitale (DSA) – ar fi intervenit eroic.
Pe limbaj de pamflet, rețeta arată așa:
– algoritmul devine noul bau-bau;
– DSA devine noua bâtă de „igienizare a discursului”;
– iar cetățeanul este considerat prea slab pentru a discerne singur, deci trebuie „protejat” prin ștergeri, limitări, etichetări și, la nevoie, prin anularea votului.
Așa se naște doctrina de „democrație defensivă”: dacă nu iese cine trebuie, înseamnă că au greșit algoritmii, nu partidele.
Washington-ul nervos: Congresul descoperă „exportul de cenzură” made in UE
Ceea ce părea o criză internă românească a devenit, peste ocean, probă într-un dosar mult mai mare. Sub conducerea lui Jim Jordan (R-OH), președintele Comisiei Judiciare a Camerei Reprezentanților, Congresul SUA a început să scormonească în culisele relației dintre Comisia Europeană și giganții tech.
Din scrisorile oficiale și citațiile transmise către TikTok, Meta și celelalte mari platforme online (a se vedea corespondența publicată de Comisia Judiciară a Camerei Reprezentanților), reiese, potrivit lui Jordan, că:
- companiile de tehnologie au pus la dispoziția Congresului mii de documente interne și comunicări cu Comisia Europeană și cu statele membre ale UE;
- aceste documente indică, în viziunea Comisiei Judiciare, amploarea unei campanii globale de cenzură orchestrate de Bruxelles;
- UE ar fi constrâns platformele să elimine discurs legal, să-și rescrie politicile de moderare la nivel global și să impună restricții de exprimare nu doar pentru europeni, ci și pentru utilizatorii americani;
- în loc să-și revizuiască abordarea, Comisia Europeană ar părea că își dublează eforturile de cenzură, încercând în același timp să le ascundă de public;
- până în prezent, Comisia Europeană nu a reușit să formuleze, în percepția anchetatorilor din Congres, o respingere convingătoare a dovezilor prezentate.
În acest decor, România devine cazul-șoc:
țară membră UE, alegeri anulate, rețea socială chineză, „actori ostili externi” – o combinație perfectă pentru a arăta cum se îmbină cenzura politică, geopolitica și ingineria algoritmică.
Mesajele care se autodistrug: „transparența” UE intră pe Signal și dispare
În martie 2026, ancheta Congresului SUA a făcut un salt exploziv. Au fost emise citații oficiale (subpoenas) către TikTok, Meta, Alphabet, Microsoft, OpenAI, xAI și alți giganți, după ce a apărut numele lui Prabhat Agarwal, șeful echipei de aplicare a DSA în cadrul Comisiei Europene.
Potrivit documentelor invocate public de Comisia Judiciară, Agarwal le-ar fi sugerat colegilor să folosească aplicații de mesagerie criptată cu funcții de auto-ștergere (precum Signal) atunci când se comunică dispoziții sensibile către reprezentanții platformelor online și către responsabili de la nivel național din statele membre.
Concluziile provizorii formulate de Comisia Judiciară a Congresului SUA:
- Obstrucționarea anchetei: oficiali europeni ar fi încercat să-și șteargă urmele, făcând dificilă reconstituirea presiunilor puse pe companiile tech;
- Cenzura extrateritorială: prin amenințarea cu amenzi până la 6% din cifra de afaceri globală, DSA devine, din perspectiva Congresului, o ghilotină financiară care împinge platformele să limiteze discursul politic inclusiv pentru utilizatorii americani, ocolind Primul Amendament.
Pe scurt: reglementăm în numele „transparenței”, dar vorbim pe canale care își șterg singure memoria. Iar România este primul loc unde efectele acestui dans opac se văd direct în urne.
România, prinsă la mijloc între două dogme care nu se suportă
Dincolo de jargonul juridic, conflictul este de fapt unul între două dogme politice ireconciliabile:
- Dogma Bruxelles-ului: „Democrația trebuie apărată, dacă e nevoie, chiar de deciziile propriilor cetățeni, cu ajutorul experților, al regulatorilor și al algoritmilor controlați.”
- Dogma Washington-ului (aripa Jordan): „Libertatea de exprimare este aproape absolută; cine controlează moderarea și penalizează discursul face cenzură politică, nu protecție democratică.”
Cazul alegerilor din România este transformat în afiș de campanie pentru ambele tabere:
- Pentru Comisia Europeană și autoritățile de la București, România devine demonstrația practică a faptului că, fără intervenție fermă, algoritmii și campaniile obscure pot deturna votul.
- Pentru Congresul SUA, România este proba vie că, sub pretextul „combaterii dezinformării”, un aparat birocratic poate legitima anularea votului popular atunci când rezultatul nu convine.
Utilizatorul român, captiv într-o bulă filtrată, cu buletin și buletin de vot
Pentru România, efectele se simt pe trei niveluri majore:
- Credibilitate instituțională: Rapoartele serviciilor secrete și decizia Curții Constituționale se află sub lupa unei investigații externe. Dacă ancheta Congresului SUA va sugera că deciziile de moderare ale TikTok au fost influențate sau deturnate de canale neoficiale ale unor oficiali europeni, legitimitatea anulării alegerilor riscă să se prăbușească, transformând „apărarea democrației” în abuz transnațional de putere.
- Subordonare tehnologică: Platformele sociale aplică deja setări și filtre speciale pentru spațiul european. Utilizatorul român riscă să trăiască într-o bulă informațională puternic filtrată, în care ceea ce nu trece de grila reglementatorilor nu mai apare în feed – nu pentru că nu există, ci pentru că a fost etichetat ca „risc”, „dezinformare”, „conținut problematic”.
- Precedent electoral periculos: Reluarea alegerilor deschide o cutie a Pandorei. De acum înainte, de fiecare dată când un candidat „neconvenabil” obține o victorie organică prin canale alternative, narațiunea „interferenței algoritmice” poate fi scoasă din sertar pentru a cere invalidarea rezultatului.
Cine stăpânește algoritmul, stăpânește democrația
Anularea alegerilor din România nu este un accident izolat, ci primul mare seism produs de coliziunea dintre:
- legile statelor naționale,
- regulamentele Uniunii Europene,
- algoritmii platformelor globale,
- și ambițiile politice de la Washington și Bruxelles.
În timp ce Bruxelles-ul invocă „securitatea națională” și „integritatea alegerilor”, Washington-ul acuză apariția unui aparat global de cenzură. La mijloc rămâne cetățeanul român – primul alegător dintr-o democrație declarată matură căruia i s-a spus, practic:
„Votul tău e valabil… până când algoritmii și birocrații decid că nu mai este.”
Cenzura nu mai poartă uniformă, nu mai închide tipografii și nu mai confiscă ziare de pe tarabe. Cenzura de azi vine cu logo de platformă, interfață prietenoasă, politici de „siguranță”, mesaje criptate care se auto-șterg și, la final, cu puterea de a reseta urnele.
2026-03-16-jdj-to-meta-zuckerberg-re-preservation 2026-03-16-jdj-to-tiktok-custodian-of-records-re-preservation
Tabel sintetic: Războiul narativelor pe spinarea României
| Aspect | Bruxelles și București – „Democrație defensivă” | Congresul SUA (Jim Jordan & co.) – „Libertate vs. cenzură” |
|---|---|---|
| Interpretarea cazului România | Protecție a securității naționale și a integrității alegerilor | Exemplu de abuz de reglementare și anulare a votului sub pretext digital |
| Rolul DSA | Cadru legitim de transparență și responsabilizare a platformelor | Pârghie de șantaj financiar și export de cenzură la nivel global |
| Rolul TikTok și al platformelor | Vinovate de încălcarea normelor electorale și de amplificare nejustă a unui candidat | Victime ale presiunii politice a UE, forțate să limiteze discurs legal |
| Algoritmii | Vector de dezinformare și risc de securitate ce trebuie controlați | Pretext comod pentru intervenții politice și control asupra opoziției |
| Anularea alegerilor | Măsură „excepțională, dar necesară” pentru a salva democrația | Semn de capturare a procesului electoral de către birocrați și regulatorii UE |
| Poziția României | Stat „protejat” în războiul informațional | Cobai într-un experiment de cenzură transnațională |
| Mesaj către cetățean | „Te apărăm de manipulare, ai încredere în instituții și în reguli stricte” | „Ți-au anulat votul în numele unei corectitudini algoritmice foarte discutabile” |
(Cristina T.).
Exclusiv
O nouă rușine în siguranța muncii: polițiști trimiși la lucru în condiții toxice, instituția se ascunde după „cercetare prealabilă”
Când arestul devine risc profesional: „Diamantul” sună alarma la IPJ Sibiu
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” a ajuns să facă ceea ce instituția ar fi trebuit să facă din oficiu: să sesizeze încălcarea normelor de securitate și sănătate în muncă la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al IPJ Sibiu.
Acolo unde, pe hârtie, ar trebui să existe „condiții optime de lucru pentru personalul MAI”, în realitate polițiștii își desfășoară activitatea zilnic într-un mediu care le pune în pericol sănătatea și siguranța. Nu vorbim despre mofturi, ci despre un amestec de neglijență, indiferență și dispreț față de cei care duc, efectiv, greul muncii de zi cu zi.
O adresă și un dosar: așa arată „grija” sistemului față de propriii oameni

Demersul sindicatului nu a putut fi îngropat sub preș. Prin adresa nr. 915163/2026, Direcția Control Intern a Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR) comunică faptul că, în urma sesizărilor formulate de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, conducerea IPJ Sibiu a dispus declanșarea cercetării prealabile privind respectarea obligațiilor legale la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă.
Tradus din birocrată în română: după ce polițiștii au tras semnalul de alarmă prin sindicat, IPJ Sibiu s-a văzut obligat să mimeze, deocamdată, trezirea. S-a descoperit, brusc, că poate ar trebui verificat dacă nu cumva normele de securitate și sănătate în muncă sunt călcate în picioare chiar acolo unde polițiștii își riscă sănătatea.
Condițiile de muncă ale polițistului nu sunt moft: dar sistemul le tratează ca pe o glumă proastă
„Diamantul” repetă răspicat un adevăr care, în mod normal, ar trebui să fie banal: condițiile de muncă ale polițistului nu sunt un moft, ci o obligație a instituției.
Realitatea însă arată altfel:
– polițistul e bun la intervenții, la reținerea infractorilor, la asumat riscuri;
– dar când vine vorba de aer respirabil, spații sigure, igienă și respectarea normelor de securitate și sănătate în muncă, brusc totul devine „vedem”, „analizăm”, „cercetăm prealabil”.
Acolo unde condițiile sunt încălcate, sindicatul este obligat să facă ceea ce ar trebui să fie reflex instituțional: să sesizeze, să insiste și să urmărească până la capăt. Fără presiunea sindicatelor, multe „centre de reținere” ar rămâne, liniștite, centre de risc maxim pentru propriii polițiști.
Vocea din teren versus zidul de beton din birouri: cine chiar apără polițistul?
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” își exprimă deschis recunoștința față de colegii care au semnalat situațiile de la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al IPJ Sibiu. Ei sunt cei care văd zilnic realitatea: infiltrații, igrasie, instalații precare, spații improprii, norme de securitate și sănătate în muncă tratate ca niște recomandări opționale.
„Sunteți vocea din teren, iar noi vă suntem scutul” – transmite sindicatul. O frază care sună frumos, dar care, din păcate, spune și altceva: fără vocea din teren și fără „scutul” sindical, instituția i-ar lăsa pe polițiști exact unde sunt acum – între pereți care crapă și rapoarte care mint.
Scut sindical, armură de hârtie instituțională: cât valorează o viață de polițist într-un centru de arest?
Faptul că a fost nevoie de sesizarea Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul” și de o adresă oficială a Direcției Control Intern, cu număr de înregistrare și formulări seci, arată cât de puțin contează, în practică, sănătatea și siguranța polițistului.
Instituția funcționează după principiul:
– până nu există sesizare, „nu știm”;
– până nu există scandal, „nu e problemă”;
– până nu se cer hârtii, „merge și-așa”.
Iar când, în sfârșit, se mișcă ceva, totul începe cu „cercetare prealabilă”, nu cu „remediere imediată”.
Până când normele de securitate și sănătate în muncă vor fi aplicate pentru polițiști cu aceeași strictețe cu care sunt aplicate legea și regulamentele pentru cetățeni, rămâne valabilă formula amar de exactă a „Diamantului”:
polițiștii sunt vocea din teren, sindicatul le este scutul.
Instituția, în schimb, prea des rămâne doar un zid rece, pe care se lipește o adresă cu număr și semnătură. (Cristina T.).
Exclusiv
O frână de mână trasă la Palatul Victoria: instanța transformă „marea reformă a salarizării” în spectacol cu martori asistenți
Consultarea publică „la mișto” este oprită cu acte în regulă
Consultarea publică pe Legea salarizării a fost suspendată de instanță, dezvăluie Sindicatul Europol. În mai puțin de patru zile de la momentul în care ministrul interimar al muncii a aruncat în „transparență decizională” proiectul noii Legi a salarizării – la solicitarea Președintelui României, ca să se bifeze frumos și la capitolul „implicarea Cotrocenilor” – Guvernul a ajuns în postura penibilă de a fi redus la rangul de „martor asistent” în propriul circ legislativ.
Executivul, care se visa mare reformator al sistemului bugetar, a ajuns să privească de pe tușă cum instanța îi scoate siguranțele de la panoul de comandă chiar pe tema de care se lăuda mai tare: „noua Lege a salarizării”.
Curtea de apel București trage cablul din priză: consultarea este suspendată oficial
Totul a pornit de la o acțiune în instanță introdusă de Federația Sanitar, care a decis să nu mai înghită „consultarea publică” făcută în stil „repede, prost și pe tăcute”. Ca urmare a acestei acțiuni, Curtea de apel București a emis o ordonanță președințială prin care:
- suspendă procedura de consultare publică a proiectului Legii salarizării personalului plătit din fonduri publice;
- stabilește că măsura produce efecte până la soluționarea cauzei pe fond.
Cu alte cuvinte, tot mecanismul de consultare publică, așa cum a fost el șmecherește pus în mișcare de Guvern, a fost pus pe pauză, cu ștampilă de instanță. Nu s-a mai mers pe clasicul „lasă, că merge și-așa”, ci pe „stop, vedem întâi dacă e legal ce încercați să vindeți drept reformă”.
Guvernul primește lecția de bază: nu reformezi bugetarii călcând legea în picioare
În funcție de modul în care va fi soluționată cauza pe fond, Guvernul României riscă să primească, negru pe alb, un mesaj pe care nici cel mai talentat consilier de imagine nu-l poate parfuma:
- nu poți pretinde că reformezi sistemul bugetar ignorând legea;
- nu poți mima consultarea publică bifând niște proceduri formale;
- nu poți impune decizii cu impact asupra a sute de mii de angajați din sectorul public fără un dialog real.
După cum subliniază Sindicatul Europol, orice reformă serioasă trebuie:
- construită transparent;
- făcută cu respectarea cadrului legal;
- bazată pe un dialog real cu organizațiile sindicale, nu pe simulări administrative și consultări de fațadă, puse pe site cât să treacă de ochiul neavizat.
Spectacolul de „democrație de carton”, în care Guvernul întreabă de formă și decide de fapt, a ajuns în fața instanței, iar instanța a decis să dea cu decorul de pereți până se lămurește dacă piesa respectă sau nu legea.
„Marea reformă” parcată la dosar: întregul traseu al legii este în aer
Ca efect direct al ordonanței președințiale emise de Curtea de apel București, întregul parcurs de adoptare a noii Legi a salarizării este suspendat. Proiectul care trebuia să regleze salariile personalului plătit din fonduri publice a fost trimis, elegant, la colț, să aștepte.
Decizia nu este definitivă:
- hotărârea Curții de apel București poate fi atacată cu recurs;
- termenul pentru recurs este de 5 zile de la comunicare.
Până una-alta, Guvernul nu mai poate continua, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, procedura de consultare publică pe care a încercat să o ruleze pe modul „formal, rapid și, dacă se poate, pe șest”.
De la „reformă istorică” la „martor asistent”: anatomia unei aroganțe birocratice
Situația de azi, așa cum reiese din informațiile făcute publice de Sindicatul Europol și din acțiunea Federației Sanitar, arată un Executiv care a încercat să:
- dea impresia că ascultă societatea, dar să evite dialogul real cu sindicatele;
- treacă pe repede înainte o lege cu impact uriaș asupra a sute de mii de bugetari;
- se ascundă în spatele formulei „transparență decizională”, fără să respecte spiritul ei: participarea efectivă a celor afectați.
Rezultatul: Guvernul se vede obligat să asiste, ca un figurant cu obligație de prezență, la derularea unui proces care îi verifică tocmai corectitudinea „consultării” cu care se lăuda. Din mare jucător, a devenit spectator de categorie „martor asistent”.
Justiția decide, sindicatele veghează, Guvernul așteaptă cu pixul în aer
Parcursul procesului va fi urmărit pas cu pas de organizațiile sindicale – Federația Sanitar, care a inițiat acțiunea, și Sindicatul Europol, care a dezvăluit public blocajul. Acestea anunță că vor informa în dinamică privind finalitatea cauzei, mai ales în condițiile în care decizia Curții de apel București poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Până la o soluție pe fond și până la eventuala judecare a recursului, Legea salarizării stă cu frâna trasă, iar Guvernul are o ocazie rară: să priceapă că „reforma” făcută prin mimă, prin șmecherii de calendar și prin consultări de fațadă nu trece testul unei instanțe care chiar citește legea. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 2 zileDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
-
Exclusivacum 4 zileCum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară
-
Exclusivacum 3 zileNoua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum 3 zileImaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum 2 zileMAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
-
Exclusivacum o zi„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale
-
Exclusivacum o zi„Specialii” din noroi și experții din pixeli: când militarii cară nămol, vitejii de internet cară comentarii



