Exclusiv
„În urmă cu doar câțiva ani – și ca să fiu mai exact, cam până la Guvernul Câțu – opțiunea tinerilor pentru structurile MAI se afla undeva după Facultatea de Drept sau Medicină.”
Motivele erau evidente pentru oricine: în ciuda vieții cazone și a restricțiilor specifice, tânărul avea perspectiva unui loc de muncă stabil, un statut social respectabil, un venit mulțumitor și sigur, autoritate. Perspectiva pensionării pe grupă de muncă și a compensației de 5 ani – și chiar 10 – în schimbul renunțării la unele drepturi și libertăți civile, înclina balanța și de aceea aveam la porțile instituțiilor de școlarizare cel puțin câte zece inși pe un loc. În atari condiții, pus să alegi din 15 mere într-un coș, vei strâmba din nas la orice pată pe coajă, ori vreo linie de deformare, până găsești fruntea! Din două variante, silit să găsești una, vei închide ochii și la putregai, oricât de fudul se arăta tartorul Despescu astă vară, anunțând că nu va face rabat de la calitate (vom vedea mai jos că o mai făcuse și nu o dată!).
Un candidat la școlile M.A.I. – pe lângă cunoștințele teoretice – ar trebui să dovedească și o bună condiție fizică (ca să nu mai punem în calcul furcile caudine ale examinării medicale și testării psihologice, care lasă multe victime). Prin urmare, segmentul abiturienților țintește undeva spre mijloc, cu rare excepții de excelență teoretică și de condiție fizică luate împreună. E greu să le ai pe amândouă, motiv pentru care mediile de 9 sau 8 sunt destul de rare. Ce-i drept, măcar strict în partea teoretică, nu vorbim despre complexitatea unui examen de admitere la medicină, de aici și diferența valorică a unei note de 7, între cele două. Pentru învățământul postliceal, șansele să găsești tineri de perspectivă la un liceu unde s-a intrat cu 3, deci nu s-au prea omorât cu cartea, sunt cam la fel de reduse cu acelea de la un Colegiu Național ori Liceu cu pretenții.
Toate acestea sunt aspecte pe care nu le simțim analizate și însușite la nivelul MAI. Disperarea, probabil, le întunecă rațiunea câtă vreme se aruncă în campanii de recrutare la elevii de gimnaziu. Unde mai pui că ”promovarea meseriei de polițist” e lăsată – de cele mai multe ori – în grija unor indivizi fără experiență practică în munca de poliție propriu-zisă!
Cu o criză de personal cum nu s-a mai cunoscut până acum în structurile MAI, nu mai faci nazuri iar excesul de zel al unor colegi naște situații hilar-paradoxale precum cel de mai sus. Dincolo de asta, am fost curioși să aflăm dinamica admiterilor la unitățile de admitere în poliție, solicitând informații de la Academia de Poliție, Școlile de la Câmpina și Cluj.
Așadar, în intervalul 2018-2024, doar în două sesiuni de admitere – în ianuarie 2018 și martie-aprilie 2021 – la Cluj media generală de admitere a coborât sub nota 6,4. În restul anilor, avem note și punctaje peste nota 7. Cifra de școlarizare e de 300 și trebuie să spunem că întotdeauna numărul candidaților este mai mare în sesiunea de toamnă – când vine un nou val de abiturienți – decât în iarnă/primăvară, când se înscriu adesea candidați respinși în sesiunile anterioare (sunt persoane care au dat de 3-4 ori examene de înscriere).
Oricum ar fi, declinul este cât se poate de evident, explicând și îndemnurile jenante ale diverșilor promotori, care ademenesc tinerii cu promisiunea că admiterea în poliție a devenit foarte facilă. Este adevărat că și ridicarea unor bareme la sport a redus din șansele fetelor, ceea ce a contribuit ca o parte din potențialii recruți să renunțe la intenția de înscriere.
La Câmpina situația e jalnică, de-a dreptul și vedem aici campanii de admitere cu media generală 5: este cazul sesiunii din ianuarie 2018, cu media generală 5,40; februarie-aprilie 2021 cu media generală 5,90; aprilie-iunie 2023 cu media generala 5,10. Mediile nu contabilizează și pe cele ale minorităților naționale sau rrome (prezentate distinct), care pentru primele două sesiuni ar scădea nota cu câteva sutimi. De asemenea, doar trei dintre cele 10 serii de admitere au obținut media generală 7, restul fiind sub această valoare.
Și la Câmpina, începând cu anul 2021, numărul doritorilor de a îmbrăca haina – dar și restricțiile – de polițist a scăzut vertiginos. Asta în condițiile în care media generală de admitere ridică serioase semne de întrebare asupra calității ”aluatului”, care peste un an descinde în stradă ca să aplaneze stări conflictuale periculoase, ori să instrumenteze cauze penale, cu un Cod și Procedură ce ridică probleme și magistraților, incapabili să asigure predictibilitate actului de justiție.
Situația de la Academia de Poliție nu trădează acest trend, deși trebuie să atragem atenția că în cifra de 500 de absolvenți/an se încadrează, de-a valma, producția de ofițeri de poliție, poliție de frontieră și pompieri. Media generală este peste 7 și atinge valori de 9, ceea ce arată – că măcar la ofițeri – pretențiile sunt încă ridicate. Această valoare mă împiedică să operez cu cifre exacte pentru fiecare ”armă” în parte. Oricum, marja de eroare nu este atât de mare încât să deformeze realitatea:
1. începând cu anul 2020, volumul pensionărilor în Poliția Română a fost dublu față de capacitatea de școlarizare a instituțiilor de învățământ MAI;
2. lărgirea ecartamentului dintre nivelul de pregătire a agentilor care au preluat ștafeta și calitatea agenților plecați;
3. neatractivitatea domeniului;
4. tendința de sedentarizare a tinerilor, cu apetențe tot mai reduse pentru sport și mișcare.
- Toate acestea se reflectă în degradarea climatului de ordine și siguranță publică, pierderea încrederii publice față de polițist, mai ales în contextul relaxării regimului sancționator al legilor. Marile provocări sunt conturate de tot mai numeroasele cazuri de bravură ”bombardieră” cu acte de ultragiere manifestă, nu doar tolerată, nesancționată, ci chiar încurajată și promovată, inclusiv de media, politicieni și magistrați.
- Din numărul total de 51175 de polițiști activi la ora actuală, peste 50% sunt tineri sub vârsta de 30 ani, respectiv generații născute după anul 1994. Tot aici – în încercarea de a acoperi criza de personal – un sfert din Poliția Română numără încadrări din sursă externă, cu perioadă de formare de 3 luni. Dacă primele valuri de încadrare din sursă externă din 2005-2006 se integrau în colective majoritar formate din polițiști cu școală și experiență, odată cu trecerea timpului masa acestora s-a diluat astfel încât integrarea externilor este mult mai dificilă, cu efecte inevitabile în calitatea serviciului polițienesc.
- Recent, un coleg întors din Franța îmi arăta un model prin care polițiștii ”cu pensia în buzunar” sunt determinați – nu forțați, ci motivați financiar – să rămână în activitate:
În primii trei ani, polițistul care alegea să rămână în activitate, beneficia de o creștere anuală a veniturilor într-un sistem de calcul ce avea în vedere și locul de muncă, iar începând cu anul patru, bonusul crește. Dacă le au și sunt postate public, înseamnă că la ei funcționează!
Prin urmare, cât încă nu e prea târziu, Guvernul trebuie să înțeleagă că golirea sistemului de profesioniști nu se face prin majorarea vârstei de pensionare – călcând în picioare angajamentele statului față de noi și predictibilitatea legii – ci tocmai printr-un asemenea tip de stimulente, întotdeauna mai convingătoare și etice. Nu trebuie să inventați roata, au făcut-o alții înaintea voastră, voi doar ar trebui să copiați., mai dezvaluie Vitalie Josanu de la sindicatul Diamantul. (Cerasela N.).
Exclusiv
Arde satul, stingem cetățeanul! Biroul Control Intern IPJ Prahova, pompier de imagine pentru polițiștii ‘deranjați’”.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VIII)
Ardere, fum gros, 112. Șoc și groază: cetățeanul… deranjează
Pe 19 mai 2026, într-o comună din România reală – Scorțeni, jud. Prahova – un sătean vede ce orice om normal ar numi „problemă gravă”: arderi mari, fum gros și înecăcios, risc pentru mediu, sănătate și gospodării. Omul face ce i se spune mereu la televizor că trebuie să facă: sună la 112 și anunță Poliția Băicoi.
În teorie, acesta e momentul în care instituțiile statului ar trebui să se pună în mișcare.
În practică, după cum reiese din relatarea cetățeanului, s-a pus în mișcare doar aroganța.
Poliția Băicoi și comunitarii: „Nu e urgență, dom’le! Urgență e că ne-ai chemat!”
La fața locului ajung polițiștii de la Băicoi, alături de polițiștii locali/comunitari de la Primăria Scorțeni. În loc să verifice ce arde, să ancheteze, să vadă de noxe, poluare, risc de incendiu la gospodării, după cum povestește omul, aceștia găsesc alt „incendiu” de stins: curajul cetățeanului.
Săteanul susține că:
- a fost certat pentru că a sunat la 112,
- i s-a spus că „pentru atâta” i-a deranjat,
- i s-a repetat că „asta nu e urgență”,
- i s-a sugerat ferm să nu mai sune la 112, chiar dacă arde.
Ca să priceapă „lecția”, omul nu a primit mulțumiri pentru spirit civic, ci, conform relatării sale, o amendă usturătoare din partea Poliției. Adică: a văzut fum, a sunat la urgență și a plecat acasă „educat financiar”.
Body-cam cu comutator selectiv: „înregistrăm doar ce ne convine”
Cetățeanul mai spune ceva și mai interesant: polițiștii nu ar fi folosit body-cam-ul tot timpul. Din ce a înțeles el:
- camerele video au fost ținute oprite,
- au fost pornite doar când au vrut ei,
- astfel încât să nu se înregistreze chiar tot ce se spune și se face,
- și, implicit, să nu se vadă că nu s-au luat măsuri reale la fața locului.
În loc să fie un instrument de transparență și protecție pentru toată lumea, body-cam-ul ar fi devenit, dacă povestea omului e corectă, un simplu întrerupător de imagine: on când „dă bine”, off când adevărul încurcă.
Biroul Control Intern – când „controlul” sună a protecție de clan
Aici intră în scenă Biroul Control Intern (BCI) din cadrul IPJ Prahova, adică exact structura care, teoretic, trebuie să verifice sesizări, să lămurească fapte și să arate că sistemul corectează derapaje.
În acest caz, după cum reiese din relatarea cetățeanului, dosarul ajunge la o ofițereasă de la BCI cu un CV… „interesant”:
- se numește „Mare Adelina”,
- este inspector principal,
- a lucrat anterior la post în Cocorăștii Mislii, unde a fost colegă cu polițiștii de la Băicoi,
- mama ei are magazin în comuna Scorțeni, exact locul incidentului,
- iar tatăl ei, fost polițist, ar fi lucrat chiar la Băicoi, coleg cu polițiștii implicați în poveste.
Cu alte cuvinte, reclamația săteanului împotriva polițiștilor de la Băicoi ajunge, potrivit afirmațiilor cetățeanului, să fie „verificată” tocmai de cineva:
- cu fosti colegi în cauză,
- cu părinți ancorați exact în aceeași zonă,
- cu un istoric profesional direct legat de oamenii reclamați.
Asta nu mai e „conflict de interese”, e aproape glumă de birou: „Din toți ofițerii de la BCI, cui dăm plângerea? Fix fostei coleguțe și fiicei fostului coleg!”.
BCI, varianta „de familie”: să fie bine ca să nu fie rău
Cetățeanul, pe bună dreptate, ridică o întrebare care ar trebui să ardă mai tare decât focul de vegetație:
- Cum a ajuns tocmai reclamația lui exact la doamna Mare Adelina de la BCI?
- Cum e posibil ca verificarea unor polițiști de la Băicoi să fie făcută de cineva care, conform relatării, are legături de colegialitate și de familie cu aceștia?
Săteanul se teme – și o spune destul de clar – că:
- polițiștii reclamați, foști colegi, vor fi scoși nevinovați,
- iar vinovat va rămâne tot omul care a făcut fapta bună: a sunat la 112 ca să anunțe că arde vegetația și riscă să se extindă la gospodării.
În interpretarea lui, Biroul Control Intern, în loc să fie gardianul legalității, pare mai degrabă un fel de filtru de protecție pentru „ai noștri”. Un fel de: „Stai liniștit, te verifică prietenii”.
Când arde vegetația, se sufocă și încrederea în instituții
Fumul gros și înecăcios reclamat de sătean nu ține doar de noxe și poluare. Ține și de atmosfera morală în care un cetățean:
- vede un pericol,
- sună la 112,
- este certat că a îndrăznit,
- este amendat ca „lecție”,
- vede cum body-cam-ul pare folosit „la buton”,
- iar reclamația lui ajunge, din pură „coincidență”, la cineva cu legături personale și profesionale cu cei reclamați.
În tot acest carusel, întrebarea omului lovește în plin:
„Unde mai este transparența față de cetățean?”
O întrebare simplă, dar devastatoare, atunci când este pusă în fața unui sistem care, în loc să protejeze omul care sună la 112, pare preocupat să protejeze orgoliul și confortul celor „deranjați”.
Concluzie: „Nu mai sunați la 112, deranjați sistemul!”
Dacă povestea acestui sătean din Scorțeni este exact așa cum o descrie el, mesajul transmis în practică este grotesc de clar:
- Nu mai suna la 112, că nu noi suntem de serviciu, tu ești.
- Nu semnala probleme, că ieși tu problemă.
- Nu deranja poliția, că te „educă” cu amendă.
- Și nu te baza pe Control Intern, că poate controlează exact cine nu trebuie.
În timp ce arde vegetația și fumul îneacă gospodăriile, încrederea în instituții se transformă și ea în scrum.
Restul e tăcere. Sau, mai bine zis, tăcerea pe care sistemul o vrea de la cetățeni. (Cristina T.).
CARACATIȚA DE CARTIER DIN „MINISTERUL DE TOATE”
Economia, Digitalizarea, Antreprenoriatul, Turismul și… Renovările la negru
În timp ce Guvernul predică austeritatea cu ton de preot la slujba de înmormântare a economiei, în Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului se desfășoară o veritabilă operetă administrativ-penală. Ceea ce, la prima vedere, părea doar un moft de protocol al unui demnitar cu gust pentru lux discret s-a dovedit, la o simplă ridicare a mochetei, o mostră de manual despre cum arată complicitățile, suveicile și rețelele subterane de interese din vârful statului.
În timp ce țara numără bani pentru pâine, în minister se numără galerii duble de draperii groase, schimbate ca în showroom de designer. Legile și bugetele sunt fentate cu o lejeritate aproape sportivă, iar în centrul acestui ecosistem administrativ toxic răsare nu doar axa funcționarilor „de specialitate”, ci mai ales figura politică ce dă umbrela: Daniela Vișoianu, directoarea de cabinet a ministrului Irinel Ambrozie Darău.
„CAREUL DE AȘI” DE LA VÂRF
Cum arată o umbrelă politică sub care plouă cu favoruri
Pentru a înțelege cum un minister strategic – Economia, Digitalizarea, Antreprenoriatul și Turismul – a devenit teatru de operațiuni pentru manevre administrative de tip suveică, trebuie privită cu atenție camarila din jurul ministrului Irinel Ambrozie Darău. Pe holuri se șoptește deja, cu un amestec de teamă și sarcasm, că ministrul nu se mișcă fără „triada de influență”, cu Daniela Vișoianu în frunte.
În calitate de directoare de cabinet, Vișoianu controlează agenda, accesul, și, mai ales, filtrul politic al deciziilor. Această „pricepere” de a naviga prin sistem oferă protecția ideală sub care restul grupului – secretarul general Adriana Laura Miron, directoarea generală Mina și directorul general Adrian-Viorel Dragomir – își poate derula liniștit jocurile de culise.
Pe scurt: strânsa conexiune Vișoianu–ministru funcționează ca un scut anti-semnale de alarmă. Orice mecanism intern de control se blochează în fața acestei uși politice, lăsând rețeaua tehnică să opereze în voie. Ministerul e oficial pe recesiune, neoficial pe „relațiuni”.
PROGRAM DE NOAPTE CU DRAperii GROASE
„Lucrez doar noaptea”: când tabieturile devin politică de investiții
Sub această acoperire politică la nivel înalt a explodat scandalul renovării ilegale și preferențiale a biroului Secretarului General, Adriana Miron. Pe repede-înainte, ca în reality show de amenajări interioare, biroul acesteia a fost transformat radical: mocheta schimbată, pereții zugrăviți, galerii duble instalate, draperii groase și opace montate cu sfințenie.
Motivul invocat intern, demn de un roman de proză scurtă absurdă: doamna secretar general „lucrează doar noaptea”, iar lumina zilei îi tulbură productivitatea. Zilele sunt pentru muritori de rând, nopțile pentru decidenții cu draperii blackout și bugete „off the record”.
VÂNĂTOAREA DE „PLOȘNIȚE”
Paranoia interceptărilor, cu prize noi și bani vechi
Pe lângă decorul opac, paranoia interceptărilor a devenit noua normă de lucru. Au fost montate prize noi și corpuri de iluminat noi, sub pretextul „securității”, pentru a neutraliza posibile sisteme de urmărire audio, așa-numitele „ploșnițe în prize”.
Rămâne întrebarea de bun-simț: ce firmă „specializată” a fost chemată, cu atâta discreție, să dezumfle ploșnițele din infrastructura electrică a statului? Evident, fără contract, fără licitație, dar cu acces liber în incinta ministerului.
De aici, farsa se transformă în potențial dosar penal:
- Fentarea legii achizițiilor publice:
Pentru că banul public nu era accesibil din cauza restricțiilor și lipsei de prevedere bugetară, s-a apelat la așa-zise „sponsorizări” cu proveniență neclară. Ministerul a permis accesul unei firme private în instituție și a derulat lucrările fără niciun contract, fără bani prinși în buget.
Sponsorizările fantomă au devenit noul buget paralel. - Abuz și umilință instituțională:
Pentru a păstra discreția, un șef de serviciu a fost smuls din atribuțiile oficiale și transformat, timp de trei zile, în paznic personal al muncitorilor firmei private. Funcția publică, redefinită: de la management la bodyguard de șantier ilegal.
SECRETAR GENERAL CU GALETA ÎN MINISTER ȘI DOSARUL ÎN INSTANȚĂ
Reabilitarea pe hârtie, explozivul din prezent
Pentru cunoscătorii jocurilor politice bucureștene, modul relaxat în care sunt călcate normele în picioare nu e o surpriză dacă ne uităm la profilul juridic al Adrianei Miron.
Conform surselor judiciare, doamna secretar general are deja la activ o condamnare penală. Din punct de vedere legal, este astăzi reabilitată – ceea ce îi permite, din punct de vedere tehnic, să ocupe o funcție publică de asemenea anvergură. Practic, condamnarea a fost ștearsă din CV-ul oficial, nu și din realitatea de facto.
Și totuși, în timp ce contrasemnează ordine de ministru și avizează bugete publice, Adriana Miron are în derulare încă un dosar penal, aflat pe rolul instanțelor. Cu un picior în minister și altul în sala de judecată, prioritățile ei se aliniază natural: mai întâi autoconservarea, apoi interesul public – dacă mai rămâne timp între două ședințe de judecată și o rundă de montat draperii.
ALIANȚA DISPERAȚILOR
Cum se cumpără „imunitatea” cu mochete și mobilă
Întrebarea care circulă pe holuri e simplă și usturătoare: cine a permis acest circ? Cine a dat undă verde accesului ilegal al firmei private în instituție?
Răspunsul duce direct la Direcția Generală Management Instituțional (DGMI), condusă de Adrian-Viorel Dragomir. De pe această poziție, el controla achizițiile, logistica și patrimoniul instituției – adică exact butoanele necesare pentru a transforma un moft personal într-un șantier de tip „facem, că se poate”.
Cunoscând foarte bine vulnerabilitățile și trecutul penal al Adrianei Miron, Dragomir a pus la dispoziție toată logistica direcției pentru refacerea și mobilarea noului birou de secretar general. Nu din devoțiune pentru estetică, ci din instinct de supraviețuire.
Rămas fără susținere politică și izolat în fotoliul de la DGMI, Dragomir și-a găsit colacul de salvare în doamna „hărțuită de dosare” Miron. Prin aprobarea personală și executarea rapidă a unor lucrări nebugetate, cu ignorarea totală a normelor, el și-a cumpărat, de facto, „imunitatea” în fața unei viitoare epurări administrative.
DE LA „PROFESIONALISM EXCEPȚIONAL” LA EXILAȚI PNRR
Când ești dat afară „ca puricii”, dar revii ca factor de influență
Parcursul lui Adrian Dragomir explică perfect acest joc de glezne executat în birourile oficiale. La fuziunea ministerelor din care a rezultat actualul mamut guvernamental, fostul ministru l-a lăsat pe dinafară, preferând numirea unui alt înalt funcționar. Oficial, din motive de „profesionalism excepțional” – expresie folosită ironic de colegi pentru a descrie un mod de lucru rigid, controversat și orientat mai degrabă spre interese de grup, nu spre interes public.
Ruptura definitivă s-a produs când fostul ministru s-a descotorosit de Dragomir „precum câinele de purici”, lăsându-l moștenire toxică următoarei conduceri. Pe același calapod a picat și Leila Banciu, „apropiata” lui și director general considerat „șefa banilor din PNRR” – persoana-cheie care controla direct robinetul euroilor din Planul Național de Redresare și Reziliență.
Noua echipă de conducere de atunci a refuzat să-și asocieze numele cu metodele lor de lucru, abandonându-i pe amândoi. Faptul că acești actori „de prestigiu” au fost reciclați în actuala rețea, chiar sub ochii cabinetului condus politic de Daniela Vișoianu, ridică un semn de întrebare cât o pancartă: ce fel de stat de drept e acela în care exilații PNRR se întorc pe ușa din spate direct în centru de comandă?
MONEDA DE SCHIMB: UN TRON DE AUR LA COMUNICAȚII ELECTRONICE
Cum se răsplătește ascultarea orbească
Serviciul făcut la timp nu rămâne niciodată nerăsplătit într-un sistem clădit pe loialități obscure. Devotamentul lui Adrian Dragomir față de tabieturile nocturne și capriciile de decor ale șefei sale a fost decontat prompt.
Ca premiu pentru gestionarea discretă și eficientă a șantierului nebugetat din biroul Adrianei Miron, aceasta l-a propulsat pe Dragomir direct pe scaunul de director general al Direcției Generale Comunicații Electronice, Politici și Strategii în Digitalizare.
Mutarea este de aur: îl scoate definitiv din zona administrativă secundară și îl așază la butoanele unui domeniu strategic, cu miză financiară și tehnologică uriașă. În administrația românească, supunerea oarbă la șantiere dubioase se premiază cu acces la infrastructura digitală a statului. Cariera de „paznic de mochete” se transformă instant în „strateg în digitalizare”.
ECHIPĂ PENTRU NOAPTEA LUNGĂ A INSTITUȚIEI
Secretarul general adjunct, introdus pe furiș în organigramă
În timp ce renovările pentru „programul de noapte” curgeau lin, aparatul de conducere a fost îmbogățit cu un nou personaj: secretarul general adjunct Marian Niculescu, aterizat în instituție pe filiere greu de explicat la lumina zilei.
Întrebarea care persistă, în șoaptă și cu zâmbet amar, pe holuri: pentru ce a fost, de fapt, adus Marian Niculescu? Pentru competență administrativă sau pentru a face „echipă bună” în tura de noapte cu o doamnă secretar general pretențioasă la decor și presată de probleme penale?
Coincidență? Poate. Sau poate încă un pion plasat strategic, pentru ca noaptea, când lumina e oprită de draperii groase, mesele să poată fi aranjate în liniște.
CINE PLĂTEȘTE NOTA? CETĂȚEANUL, CA DE OBICEI
Recesiune pentru popor, mochete de lux pentru sistem
În timp ce cetățenii se luptă cu facturi, inflație și recesiune, în minister se joacă un cinic joc de cărți: banii publici nebugetați și funcțiile strategice devin monedă de schimb între directori generali controversați, secretari adjuncți aterizați pe filiere obscure și un secretar general cu trecut penal și prezent exploziv.
Peste toate tronează figura Danielei Vișoianu, directoarea de cabinet a ministrului, care, în loc să garanteze integritatea instituției, pare să ofere acoperirea politică acestui cerc închis de interese și recompense.
Rămâne doar de văzut dacă procurorii și Curtea de Conturi vor găsi curajul – și interesul – să tragă de mocheta groasă a acestui minister până când caracatița își va arăta toate tentaculele. Sau dacă, în stilul consacrat, dosarul va fi mutat „la noapte”, odată cu draperiile, prizele și „ploșnițele” scoase din circuit. (Cristina T.).
Exclusiv
Link-ul, noul timbru sec al Poliției Române. Cum se spală IGPR pe mâini cu un URL, când legea cere răspuns scris
IGPR la întrebări incomode: „Vreți documente? Luați un link și nu mai deranjați”
Când Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” cere, în baza Legii 544/2001, informații de interes public, Inspectoratul General al Poliției Române nu răspunde. Sau, mai exact, mimează că răspunde: aruncă un link, un comunicat generic și consideră „cazul închis”.
Sindicatul „Diamantul” revine însă, în 16 iunie 2026, cu o reclamație administrativă (SPRD nr. 18/16.06.2026) către Inspectoratul General al Poliției Române – în atenția inspectorului general –, prin care pune pe masă, negru pe alb, ceea ce IGPR încearcă să ascundă după perdeaua unui „copy–paste” de comunicat de imagine.
Legea 544/2001 vs. „dați click aici”: când obligația scrisă e aruncată în brațele internetului
În fapt, povestea începe cu cererea nr. 16/10.06.2026, prin care Sindicatul „Diamantul”, entitate legal constituită (Sentința civilă nr. 22PJ/23.11.2006, dosar nr. 15033/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 București, CIF 19544011, sediu în București, str. Ienăchiță Văcărescu nr. 17A, sector 4), cere IGPR șapte categorii de informații și documente.
Nu despre rețete de zacuscă, ci despre:
- accesul organizațiilor sindicale în școlile de poliție,
- temeiurile normative ale acestui acces,
- egalitatea de tratament între sindicate.
Cererea este înregistrată la IGPR sub nr. 407.197/10.06.2026. Până aici, procedură.
Răspunsul? O perlă: Centrul de Informare și Relații Publice al IGPR emite adresa nr. 407.214/15.06.2026, în care nu comunică absolut niciuna dintre informațiile cerute, ci oferă un link către un comunicat postat pe site (https://politiaromana.ro/…/comunicate/informare1781516058).
Adică, în loc să răspundă punctual, în baza art. 7 din Legea nr. 544/2001 („răspuns în scris, comunicat solicitantului”), IGPR ridică din umeri digital: „e pe net, căutați!”
Comunicarea „din oficiu”: când IGPR confundă conferința de presă cu obligația legală
La adresa indicată, nu se găsește niciunul dintre răspunsurile cerute, niciun act, niciun număr, nicio dată, nimic concret. Doar o poziție „de imagine”: IGPR declară solemn că nu favorizează niciun sindicat, că totul se desfășoară legal, că lumea e frumoasă și democrația înflorește.
Legea 544/2001 e mai puțin impresionată de asemenea poezie.
Art. 5 – informarea „din oficiu”, prin comunicate și site.
Art. 6 și 7 – informarea „la cerere”, punctuală, obligatorie.
IGPR încearcă să se spele cu săpunul „comunicatului din oficiu” pe mâinile murdare de obligația „răspunsului la cerere”. Doar că legea nu prevede nicăieri: „dacă ai comunicat ceva generic pe site, poți ignora cererile precise”.
În plus, Normele metodologice (art. 15 alin. (3) din HG nr. 123/2002) sunt explicite: informațiile solicitate se comunică în formatul cerut de solicitant – scris, pe hârtie sau electronic. Sindicatul „Diamantul” a cerut răspuns la adresa de corespondență sau, electronic, la petitii.sprdiamantul@yahoo.com.
IGPR livrează un link. Nici hârtie, nici PDF, nici măcar un „attached”. Doar „click aici și descurcă-te”.
Tombole, telefoane Galaxy și afișe sindicale în școala de poliție: „nu există, dar uite pozele”
Sindicatul „Diamantul” nu bate la poartă de dragul teoriei. În sprijinul cererii, atașează două fotografii care, dacă n-ar fi vorba de o instituție de forță, ar putea trece drept material promoțional de mall:
- materiale inscripționate cu sigla și denumirea Sindicatului Național al Polițiștilor și al Personalului Contractual (S.N.P.P.C.);
- telefoane mobile Galaxy A17 5G, prezentate ca „premii” la tombolă;
- totul, într-un spațiu cu dotări clar inscripționate ca aparținând unei școli de agenți de poliție.
Sursa indicată: Școala de Agenți de Poliție „Septimiu Mureșan” Cluj-Napoca, subordonată IGPR.
Adică exact acel tip de „activitate de promovare și atragere de membri” – cu tombole și premii – despre care IGPR, în comunicatul său „de imagine”, susține că nu are bază factuală sau că nu ar implica favorizarea vreunei organizații. Pozele, însă, spun altceva.
Iar când pozele contrazic comunicatul, nu mai ajunge să ridici din umeri pe site. Trebuie să livrezi actele: cine a aprobat, în baza cărui ordin, ce acces are un sindicat față de altele, ce norme s-au aplicat.
„Refuzul motivat”? Nu, „refuzul mascat în link”: cum se evită art. 7 din Legea 544/2001
Legea 544 e clară ca o somație: dacă refuzi comunicarea informațiilor, o faci motivat, în 5 zile, cu trimitere la art. 12 – excepțiile prevăzute de lege (securitate națională, date personale, etc.).
În cazul de față:
- Nu se comunică niciuna dintre cele 7 informații cerute.
- Nu se invocă niciun articol de la art. 12.
- Nu se motivează nimic.
Se trimite doar un link cu un comunicat general, care nici măcar nu atinge obiectul concret al cererii. În termeni juridici, asta se numește refuz nejustificat. În termeni de pamflet, se numește „poftim, ia un link și lasă-ne în pace”.
Sindicatul „Diamantul” subliniază și contradicția internă a răspunsului: IGPR proclamă că este neutru și legalist, dar refuză să pună pe masă singurele documente care ar putea proba această neutralitate.
Întrebările incomode pe care IGPR le ascunde sub covorul „nu comentăm, vedeți comunicatul”
Reclamația administrativă cere, punctual, ceea ce IGPR se ferește să spună clar:
- A știut IGPR, a coordonat sau a aprobat activități de promovare și atragere de membri (cu premii, tombole, telefoane) ale unei organizații sindicale – de exemplu, S.N.P.P.C. – în Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina și/sau în alte școli subordonate? Da sau nu?
- Există vreun ordin, dispoziție, instrucțiune sau alt act intern care reglementează accesul sindicatelor și al terților în școlile de poliție și activitățile cu cursanții? Cu număr, dată și copie.
- Există acte interne prin care accesul unor organizații sindicale în școli a fost restricționat sau interzis? Cu temei legal, copie și mențiunea dacă se aplică tuturor, în mod egal.
- A încheiat IGPR vreun protocol, acord sau înțelegere cu vreun sindicat, prin care îi acordă acces sau „facilități” în unitățile de învățământ? Unde e documentul?
- Au beneficiat toate organizațiile sindicale reprezentative de același tip de acces și facilități? Dacă nu, ce solicitări au fost respinse sau ignorate și din ce motive?
- Ce măsuri a dispus IGPR pentru a asigura neutralitatea instituției și a unităților subordonate față de competiția dintre sindicate, mai ales față de cursanți, care sunt în formare inițială și, deci, vulnerabili la „campanii promoționale”?
- Care este structura și funcția persoanelor din IGPR competente să aprobe sau să avizeze accesul sindicatelor în școlile de poliție?
Pe scurt: cine dă cheile școlilor în mâna sindicatelor, pe ce bază, cu ce reguli și de ce unii par să intre mai des decât alții?
Când „funcționarul desemnat” devine problema: abaterea disciplinară numită „nu aplic legea”
Sindicatul „Diamantul” nu se oprește la simpla constatare a refuzului. Cere aplicarea art. 21 din Legea nr. 544/2001:
- să se constate că adresa nr. 407.214/15.06.2026 NU este un răspuns în sensul art. 7;
- să se facă cercetare administrativă cu privire la refuzul de comunicare;
- să fie identificați:
- funcționarul desemnat cu aplicarea Legii 544/2001 la nivelul Centrului de Informare și Relații Publice,
- persoana care a dispus și a semnat adresa cu „link-ul-minune”;
- să fie angajată răspunderea disciplinară a celui vinovat.
Art. 21 alin. (1) e fără echivoc: refuzul explcit sau tacit al funcționarului desemnat de a aplica Legea 544/2001 constituie abatere disciplinară. Nu „scăpare”, nu „eroare de comunicare”, nu „neînțelegere”. Abatere disciplinară.
Sindicatul cere și ca răspunsul la această reclamație să fie transmis în termen de 15 zile, în condițiile legii, și să conțină:
- informațiile de interes public cerute inițial;
- mențiunea sancțiunilor disciplinare aplicate persoanei vinovate.
Altfel spus: nu doar „dați-ne actele”, ci și „cine a decis să nu respecte legea și ce pățește pentru asta?”.
De la PR la contencios: când IGPR riscă să fie chemat în fața instanței pentru un link
În final, Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, prin președinte Vitalie Josanu, pune IGPR în fața unei alegeri simple:
- fie respectă Legea 544/2001, comunică efectiv informațiile solicitate și își asumă sancționarea disciplinară a celor care au tratat drept opțională obligația de transparență;
- fie se pregătește de instanță, în temeiul art. 22 din Legea 544/2001, pentru a fi obligat prin hotărâre judecătorească să facă ceea ce ar fi trebuit să facă din oficiu: să răspundă clar, complet și motivat.
Răspunsul este așteptat la adresa de corespondență a sindicatului sau, în format electronic, la petitii.sprdiamantul@yahoo.com.
Până atunci, rămâne întrebarea:
În Poliția Română, Legea 544/2001 e un act normativ obligatoriu sau doar încă un link aruncat, cu nonșalanță, într-un comunicat de PR? (Cerasela N.).
Arde satul, stingem cetățeanul! Biroul Control Intern IPJ Prahova, pompier de imagine pentru polițiștii ‘deranjați’”.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VIII)
Ardere, fum gros, 112. Șoc și groază: cetățeanul… deranjează Pe 19 mai 2026, într-o comună din România reală – Scorțeni,...
Noaptea, ca hoții de mochete. Pamflet despre caracatița de lux din Ministerul Economiei
CARACATIȚA DE CARTIER DIN „MINISTERUL DE TOATE” Economia, Digitalizarea, Antreprenoriatul, Turismul și… Renovările la negru În timp ce Guvernul predică...
Link-ul, noul timbru sec al Poliției Române. Cum se spală IGPR pe mâini cu un URL, când legea cere răspuns scris
IGPR la întrebări incomode: „Vreți documente? Luați un link și nu mai deranjați” Când Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” cere,...
TRĂDĂTOR CU GRAD ȘI CU TUNEL INUNDAT. Cum a schimbat Adrian Veștea PNL pe un bilet la „Guvernul Sistemului”
Premierul de carton și nașterea unui trădător cu epoleți Măștile au căzut. Ce a defilat în ultimele 24 de ore...
De vânzare: stat de drept ușor folosit, preț negociabil în milioane de euro
700 DE MILIOANE ȘI-O LEGE LA OFERTĂ Cum s-a „prostituat” legea pentru PNRR, la Curtea de Apel București FSANP LA...
JUSTIȚIARUL DE TERASĂ CU TIKTOK LA CENTURĂ ȘI MORALĂ LA REDUCERE
CUM SE NAȘTE UN EROU DE LIVE DINTR-O TRAGEDIE REALĂ În județul Neamț, unde oamenii încă mai știu ce înseamnă...
VICEPRIMARUL CARE NU SE FEREȘTE DE ADEVĂR: ALEXANDRU SĂRARU ȘI BĂTĂLIA PENTRU IDENTITATEA PLOIEȘTIULUI
CÂND ALȚII TAC DE FRICĂ, SĂRARU SPUNE PE NUME Într-un context politic în care prea mulți aleși preferă să tacă,...
Breaking news din Prahova profundă: comuna Ariceștii Rahtivani dă peste cap handbalul românesc și învață granzii ce înseamnă ambiția la vârsta de 11-12 ani
O știre pozitivă, dar prea pozitivă ca să intereseze pe cineva? La capitolul „fapte pozitive” din județul Prahova, unde de...
De la „Prestij” la „Maneliadă”: fief interlop în buricul Ploieștiului, cu IPJ Prahova la butonul de mute
Restaurant „de fițe”, clientele de clan: Ploieștiul și-a făcut ring de luptă în centru În centrul Ploieștiului, la doi pași...
Pensie cu „viluță la pachet”: șeful împuternicit de la IPJ Prahova fuge din funcție, dar nu și cu mâna goală
Când nu te mai țin nervii la ședință, te ține pensia specială Un șef din IPJ Prahova, etern împuternicit pe...
Cămătar Center Bărcănești: drum național ocupat, instituții în poziția ghiocel (IPJ PRAHOVA)
Magazin cu roți pe DN, legea în șanț: cum a ajuns Bărcăneștiul parcare pentru un „cămătar strategic” Comerț pe carosabil,...
Evadare cu scandal de pe șantier, evadare pe șest din fortăreață: când sare gardul deținutul, sare și dublul standard din ANP
Evadare de pe șantier: sirene, comisii, ședințe, breaking news Când un deținut a fugit de la punctul de lucru exterior...
Protejat: „Bodycam la mișto”: Agentul Irimia, starul rutier (IPJ PRAHOVA) care dă amenzi pe filmare și iertări pe șoptite.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VII)
Nu există niciun rezumat deoarece acesta este un articol protejat.
Băicoi, republica panourilor ilegale: „STOP VEXLER”, START CIRC. Statul numără melci, extremismul ridică schele
Băicoi, kilometrul zero al tupeului: panouri fără acte, lege făcută afiș Pe DN1, la Băicoi, între Forja Neptun și viitorul...
Republica Scorțeni: Codul Penal – regulament de ordine interioară, avertizorul de integritate – dușmanul poporului
Pe 12 iunie 2026, ziarul de investigații Incisiv de Prahova a publicat articolul „Primăria teroarei: Micuța comună Scorțeni și marele...
-
Exclusivacum 3 zile
Evadare cu scandal de pe șantier, evadare pe șest din fortăreață: când sare gardul deținutul, sare și dublul standard din ANP
-
Exclusivacum 2 zile
Breaking news din Prahova profundă: comuna Ariceștii Rahtivani dă peste cap handbalul românesc și învață granzii ce înseamnă ambiția la vârsta de 11-12 ani
-
Exclusivacum 3 zile
De la „Prestij” la „Maneliadă”: fief interlop în buricul Ploieștiului, cu IPJ Prahova la butonul de mute
-
Exclusivacum 3 zile
Pensie cu „viluță la pachet”: șeful împuternicit de la IPJ Prahova fuge din funcție, dar nu și cu mâna goală
-
Ancheteacum 5 zileSabotaj la vârful Armatei? Ministrul Radu Miruță, acuzat de „manipulare mizerabilă” pentru a îngropa industria de apărare românească
-
Exclusivacum 4 zileEVADARE CU BONUS LA PUSCARIA MĂRGINENI: CÂND SARE DEȚINUTUL GARDUL, SARE ȘI SALARIUL DIRECTORULUI
-
Exclusivacum 4 zile
Protejat: „Bodycam la mișto”: Agentul Irimia, starul rutier (IPJ PRAHOVA) care dă amenzi pe filmare și iertări pe șoptite.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VII)
-
Exclusivacum 5 zileDN1, Băicoi: unde se întâlnesc extremismul pe carton, melcul instituțional și un mormânt de 5.000 de ani