Și atunci s-a generat această bârfologie, această agitație maximă, care a avut un singur incident, din fericire, apropo de influența relației instituționale, publice, dintre mine și George Simion, respectiv declarația neglijentă și nerușinată a lui Marius Lulea, care făcea pe prostul și care a încercat să mă jignească (i-am explicat că nu-l bag în seamă la chestii de-astea, îl cunosc demult pe Marius Lulea), spunând ceva de genul că „copiii spun lucruri trăsnite”. Păi care era copilul: eu, care am răspuns ofertei lui George Simion, sau chiar șeful lui de partid, George Simion, care mi-a propus și public, și în mod repetat acest lucru?

Aici voi face o paranteză. În aceste 2 săptămâni am devoalat un lucru pe care îl știau destul de puțini, mai precis îl știau colegi de-ai noștri din presă, din Clubul de Presă, anume faptul că eu îl sprijin pe George Simion de vreo 9 luni, 9 luni în care am comunicat curent, în fiecare zi, atenție, și ne-am întâlnit cel puțin o dată pe săptămână. Poate că s-a văzut acest lucru. Am făcut-o necontractual, din dorința mea, repet, de a avea un președinte tânăr, energic, suveranist, de a nu rămâne la variantele care ni se oferă de la Bruxelles, de la Washington, sau de la cine știe cine mai are interese în România.

Atenție, nu m-ați auzit și nu m-a auzit nimeni (puteți să verificați cu George Simion) că aș fi imixtionat în politica internă a AUR. Niciodată. N-am propus pe nimeni la lista la europarlamentare, deși aș fi putut. În studio (n.r. – la Realitatea Plus) este tânărul patron, fiul meu; nu l-am propus pe fiul meu pentru chestiunea asta. N-am interferat în niciun fel, nu i-am influențat nicio decizie.

Dar am făcut o convenție: te încurci undeva, ai nelămuriri, mă întrebi, te sfătuiesc, dar faci cum vrei, pentru că ești lider de partid. Pe acest fond, a venit această propunere a lui, care a reieșit din dorința mea să-i dau puncte publice, câte am eu, 2, 5, 7, 10, în plan național. Astea 26 de procente de la București sau mai puține să i le dau lui, pentru ca să poată să ajungă în turul 2 la prezidențiale și să poată să și câștige. Asta a fost și discuția. Nu că vrea Cozmin Gușă la primărie. Nu! Cozmin Gușă vrea să trăiască în țara lui, cu partidul lui suveranist la putere.

Revenind la ce m-ai întrebat legat de faptul că, ieri, George Simion mi-a răspuns cumva public. Ăsta e un lucru care pare de necrezut. De ce? Spre exemplu, vineri ne-am dus amândoi pe avion la Timișoara unde am aterizat, am mers cu mașina la Arad, normal că am discutat de toate, că am devenit amici. M-am dus și eu, au rămas ăia înlemniți, când am intrat în sala adunării AUR de acolo, de la Teatrul Ioan Slavici din Arad. George m-a rugat să intru să-i ascult discursul. A venit după aia la noi, împreună cu familia judo-ului, a doua zi a venit la competiție.

Am avut multe prilejuri să vorbim. Dar n-am insistat asupra problemelor interne de partid, relevate prin declarația lui Marius Lulea. Este treaba lui să le rezolve, el este președintele partidului, eu n-am vorbit cu portarul de la AUR atunci când am acceptat propunerea de candidatură și am făcut-o, atenție, doar în urma sondajului. Nu m-am repezit. A trecut o săptămână, s-a făcut sondajul și am zis „ok, dacă sondajul este așa, înseamnă că scopul meu de a-l sprijini pe Simion să ajungă președinte prin candidatură este unul eficient”. Eu am pus o singură condiție: această candidatură a lui la prezidențiale, anunțată și votată de forurile partidului acum.

Acum, sigur, George, când a zis de prietenii lui suveraniști sigur că s-a referit la mine. Nu există altcineva care să-i fi dat sfatul ăsta public sau să-l fi condiționat. Așa e. Probabil că tot din cauza problemelor interne de partid a fost obligat să dea acest mesaj la adunarea AUR, pe care am urmărit-o și eu pe Facebook, dar nu i-a fost de folos. Acolo s-a întâmplat un lucru; cei care ați urmărit, v-ați dat seama. De ce? Pentru că în momentul în care a spus acea frază, că prietenii lui suveraniști, fără nume și prenume, îi cer să-și anunțe candidatura, publicul, ăia 2-3 mii de oameni care au fost acolo, a izbucnit în urale și a început să scandeze „Simion președinte!”, că s-a auzit; iar apoi, la fraza imediat următoare, în care George a zis că nu-și anunță candidatura, publicul s-a pleoștit.

De ce? Pentru că ei nu doar că-l vor pe George Simion președinte, dar ei au nevoie de George Simion președinte, candidat la prezidențiale în campanie. E simplu. Eu, dacă mă duc la București, nu pot să-i dau altfel punctele mele decât dacă și el este candidat la prezidențiale, anunțat și votat. Eu nu am de gând să-i dau punctele altcuiva din AUR, pentru că nu-i cunosc. Pe Simion îl cunosc, ne-am și împrietenit în timpul ăsta, îi știu defectele, dar și calitățile, care sunt incontestabile, și eu vreau să-i dau punctele mele lui, nu unuia pe care o să-l voteze AUR-ul în iunie sau cine știe când. În al doilea rând, această campanie a mea de la București și alegerile trebuie să fie productive din punct de vedere electoral pentru luna septembrie! Dacă se mai trezește un Lulea în timpul campaniei să mă conteste pe mine sau pe Simion?

Acolo („…dar sfatul ăsta o să ducă la schimbarea conducerii partidului şi la schimbarea preşedintelui AUR”) nimeni, nici chiar el, cred că n-a înțeles ce a vrut să spună. A fost o chestie lipită, de tip reflex, care iese ca un gând pe care nu-l poți reprima. Asta e o frază ruptă, care n-are nicio logică. Mâine o să aflu acest lucru, dacă are atâta importanță acest lucru. Dar vedeți cum se judecă în România? Adică dacă eu mă ofer să-l ajut pe omul ăsta și fac eforturi legale, ăștia vin și bârfesc: „Gușă vrea să ne ia partidul”. Gușă e independent, nu intră în partid. „Îl manipulează pe Simion” – înseamnă că-l considerați tâmpit, dacă președintele vostru e tâmpit, atunci sigur, e manipulabil, că eu sunt un monstru, bineînțeles, în viziunea multora. Dacă treburile astea vin din partid, atunci e grav. Înseamnă că nu sunt de calitate. Pentru că din partid nu ar trebui să vină decât mulțumiri și aplauze.

O să ne întâlnim și o să discutăm, dar de pe acum spun că această condiție e necesară. Eu n-am cerut nimic, eu mă arunc în luptă și vine Lulea și zice „copiii spun lucruri trăsnite” sau săracul Mihai a fost săptămâna trecută și repeta ca o rață mecanică că el este candidatul partidului; ok, dar președintele tău a fost la televizor și a vorbit despre altă candidatură. Această singură condiție pe care am pus-o trebuie acceptată. Dacă acceptă să candideze el la prezidențiale, mergem înainte; dacă nu acceptă să candideze la prezidențiale, nu mergem înainte cu mine candidat la Capitală. Nu se pune problema de ceartă, e opțiunea lui.

Cozmin Gușă