Actualitate
Opoziția autohtonă a aflat că mijloacele artificiale nu-i vor asigura în veci succesul politico-electoral
Bibanu’ avea dreptate să spună ”Diploma nu cîntă, domnișoară!”. Poți fi angajat pe șpagă, dar publicul nu te va iubi niciodată. O lecție pe care ar trebui să o asimileze și Opoziția autohtonă, aceea că mijloacele artificiale nu-i vor asigura în veci succesul politico-electoral. Din acest punct de vedere, mitingul fîsîit de ieri e mai mult decît relevant: mult zgomot pentru nimic, un nimic care a ”acoperit”, însă, partidele de opoziție. Exact cum a făcut-o tot anul de după alegeri.
De ce spunem că mitingul de ieri a fost unul fîsîit?
Simplu: deși participarea a fost mai mare, admit, decît mă așteptam, ea a fost una dezamăgitoare, per ansamblu raportat la orizontul de așteptare.
Luînd ca reper cifrele avansate de Euronews, 50.000 de participanți în București, se constată o prezență mai slabă decît la protestele de acum un an, cînd cu Ordonanța 13, deși mitingul e pregătit de cel puțin o lună, în organizare au fost implicate zeci și zeci de ONG-uri, s-au adus oameni din provincie, a fost bine sprijinit de PNL, USR, PMP și chiar de o parte a UDMR și de numeroase personalități publice. Nu mai vorbim de apelurile repetate și disperate dintr-o parte consistentă a mass-media, care, cel puțin în ultimele zile, a zugrăvit un peisaj de-a dreptul apocaliptic, pe ideea acum, ori niciodată!
În plus, a existat ceea ce am putea numi o ”pauză competițională”, impusă atît de decesul Regelui, cît și de sărbătorile de iarnă, ceea ce ar fi putut conduce către o mobilizare mai mare.
Se miza pe o prezență de 5-600.000 de oameni, poate chiar un milion, una dintre grupările organizatoare purtînd chiar numele ”600.000 pentru rezistență”.
Nu a fost să fie, nici pe foarte departe.
După un an de proteste pe bandă rulantă, concluzia e limpede: manifestațiile nu reușesc să treacă de un anumit prag și, cel mai neplăcut pentru organizatori, nu se reușește declanșarea unui veritabil impact emoțional, acel punct teribil dincolo de care lucrurile devin imprevizibile.
Există un segment bine determinat care iese în stradă, mereu aceiași și aceiași oameni, am spune.
”Rulajul” e minim, spre zero.
Aceiași Tudor Chirilă, Mihai Șora, Cărtărescu ori Liiceanu drept guest stars.
Totul se desfășoară după standarde, cele mai multe plagiate de afară.
La proteste, spre exemplu, sunt sistematic aduși copii de cîțiva ani, chiar dacă e caniculă ori ger, chiar dacă se anunță dinainte posibile acțiuni violente – și ieri chiar au fost.
De ce?
Simplu: micuții sunt vînați cu înverșunare de fotografii profesioniști ai marilor agenții de presă, rezultînd imagini emoționante. Din același motiv, sunt aduse persoane cu dizabilități, în scaune cu rotile, cîini de companie, ori se regizează scene înduioșătoare de dragoste între diverse cupluri, în miezul protestelor agitate (vezi montaj foto).

Proteste București

Proteste Vancouver

Proteste Moscova

Proteste Istanbul
De această întreagă recuzită am avut parte și ieri, plus deja prăfuita aprindere a lanternelor de telefon. Și mutarea aiuritoare – aparent- a mitingului din Piața Victoriei în cea a Universității, după tot circul făcut de Crăciun. (În fapt, șmecheria e că la Universitate manifestanții par mai mulți, iar circulația se blochează mai lesne).
A lipsit, din păcate, substanța.
Nu a fost și nu e nici acum clar ce a urmărit manifestația.
Căderea guvernului deja căzut?
Respingerea legilor justiției deja votate?
Alegeri anticipate?
Îndepărtarea PSD de la putere și, eventual, din politică?
S-a scandat din toate cîte puțin, dar a lipsit mesajul, clar, coerent, de impact. ”PSD -ciuma roșie” o fi o figură de stil interesantă, dar mult prea lipsită ce concretețe.
Dacă cineva ar fi urmărit transmisiile TV fără sonor, greu și-ar fi dat seama ce vor manifestanții. Asta, dacă ei înșiși vor fi știut ce vor.
Una dintre surprizele plăcute ale noului val de politicieni liberali, o voce lucidă și de bun simț, Violeta Vijulie, se întreba, ieri, pe Facebook, care e scopul acestor proteste, ce urmăresc ele exact.
Dacă respectivul scop e neclar nu doar pentru analiștii politici, ci chiar pentru membrii partidelor care s-au încolonat în spatele manifestanților, situația e dramatică.
Colac peste pupăză, programele televiziunilor de știri – inclusiv ale celor pro-manifestări, gen Digi 24 sau Realitatea TV – de astăzi, pun accentul pe violențele produse ieri și pe anchetele jandarmeriei în loc să trateze esența protestelor. Dar, poate, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.
Dincolo de toate aceste observații legate de mitingul de ieri există altele, mult mai grave.
În întregul an de după alegeri, am avut un segment de vreo 100-150.000 de manifestanți care au contestat zeci de inițiative legislative ori guvernamentale, trei cabinete pesediste, o droaie de politicieni ai puterii șamd. (O banală observație: într-un an de zile, strada nu a putut veni cu propriile variante de modificări ale legilor justiției, unele ”benefice”, fie și numai ca să dea peste nas PSD și specialiștilor săi).
Aceste manifestații pe bandă, care, inevitabil, sfîrșesc prin a obosi marele public, au avut menirea tristă, însă, de a ține loc de opoziție politică tradițională.
Iar opoziția nu a făcut nimic.
Să amintim cîteva date teribile. Unele, poate, care ar fi meritat mult mai mare atenție.
În decembrie 2016, la alegeri, au stat în case 61% dintre români. Cei mai mulți, adepți ai dreptei.
Dintre cei 39% care au votat, adică cca.7,5 milioane, jumătate au votat cu PSD și ALDE, actualii guvernanți.
Peste 3,5 milioane de români – mai proști, mai deștepți, mai simpli sau mai destupați -, dar care au înțeles să respecte regulile democrației și să își aleagă conducătorii se văd azi supuși unor tentative brutale de anihilare civică de către o mînă de protestatari cam puțin susceptibili că au ieșit la urne în 2016.
Să protestezi spontan contra unor nereguli e una – și e benefic pentru democrație -, să o ții langa, cu anii, numai în mișcări neautorizate menite să răstoarne complet ierarhiile politice e cu totul alta.
Rezultatul votului din 2016 a adus cu sine, însă, și alte informații, în premieră absolută. Astfel, studiile sociologice de după scrutin – să luăm o cercetare IRES difuzată de Digi 24 – au relevat lucruri care ar fi trebuit să îngrozească partidele de dreapta.
Alegerile din 2016, în primul rînd, au contrazis o droaie de stereotipuri privind PSD.
Astfel, PSD (partidul țăranilor fără carte, cum era etichetat) a fost votat în măsură mai mare decît PNL de către alegătorii cu studii superioare.
De asemenea, jumătate din votanţii de la oraş au pus ştampila pe listele pesediste.
În plus, PSD (partidul pensionarilor, cum era etichetat) şi PNL s-au plasat la egalitate pe eşantionul de vîrstă 25-34 de ani.
În fine, PSD (partidul asistaților social, cum mai era etichetat) s-a plasat pe primul loc în privinţa votului românilor care au un loc de muncă, cu peste 10% peste PNL şi dublu faţă de USR.
Ce să mai spunem că 3% din procentele liberalilor de la alegerile locale au migrat tot spre PSD.
Concluzia: în decembrie 2016 s-au produs mutații importante, unele șocante, în structura votului, în defavoarea actualei opoziții.
Ar fi fost momentul unei mobilizări de mare anvergură, măcar la nivelul PNL, dacă nu și al USR, ori al PMP.
Ce a urmat, pe parcursul anului scurs de atunci?
PNL a trecut de la un președinte, Alina Gorghiu, care în seara alegerilor, după terminarea votului, declara că Cioloș are mari șanse să rămînă premier, la unul, Ludovic Orban, care nu a mișcat un pai în partid, plus că e un penal după toate definițiile tefeliste. După cum observa ziare.com, PNL a urcat într-un an și ceva de patru ori dealul Cotrocenilor fără o propunere de premier.
USR a ajuns la cinci congrese în doi ani, iar salvarea României decurge, la ei, în paralel cu certurile interne violente și contestarea pe motiv de fraudă a ultimul congres.
În fine, PMP aproape a dispărut în a doua jumătate a anului, explicabil prin ”transferul” peste Prut al liderului Băsescu. Ideea propunerii a doi candidați de premier e, și ea, de rîsul curcilor. (De năduf că a fost ignorat, ”premierul” Siegfried Mureșan s-a răcorit ieri în stradă, locul unde a fost cît de cît băgat în seamă)
Acestea sunt partidele dreptei, care visează să dărîme gruparea PSD-ALDE la viitoarele alegeri.
Un an de inactivitate crasă, soldat cu sondaje care dau ca lider autoritar tot PSD, în ciuda seismelor din palatul Victoria și a numeroase gafe politico-administrative.
În locul unor reforme interne profunde și a unor acțiuni politice de calibru, partidele dreptei s-au ascuns sub fustele ”Corupția ucide”, ”#Rezist” sau ”600.000 pentru rezistență”.
Opoziția nu o fac Orban, Băsescu ori Nicușor Dan, ci Florin Bădiță și Mălin Bot, spaima stîlpilor rutieri.
Nici ei, cu prea mare succes. Mișcarea tefelistă își dă, lent și inevitabil, duhul.
Partidele dreptei nu au înțeles nimic din lecția anului 1990, cînd plasarea partidelor istorice în spatele Golaniadei și lipsa altor acțiuni, a adus FSN două treimi din parlament și lui Iliescu 85% din voturi. Măcar atunci erau abia zorii democrației; azi, după aproape trei decenii, nu mai există scuze.
În PNL, e drept, încep să apară glasuri lucide, care simt pericolul ca lipsa acțiunilor politice, democratice, și manifestațiile aiuritoare de stradă să nu aibă drept rezultat decît împingerea PSD spre o nouă victorie.
Sunt prea puține, încă, și prea timide.
Și sunt toate șansele, din nefericire, ca pe agenda PNL și a USR să nu figureze, în acest moment, decît data următorului miting al lui Bădiță, Bot & comp. (Bogdan Tiberiu Iacob)
Actualitate
Tehnologiile spațiale și sistemele antirachetă, în centrul atenției la Huntsville
Industria de apărare își dispută contractele pentru „Golden Dome”
Simpozionul anual dedicat apărării spațiale și antirachetă a început la Huntsville, în statul Alabama, reunind oficiali militari, reprezentanți ai industriei de apărare și specialiști în tehnologii spațiale.
Evenimentul are loc într-un moment în care Statele Unite accelerează dezvoltarea unor proiecte majore pentru spațiu și apărare antirachetă, inclusiv inițiativa „Golden Dome”. Companiile americane și internaționale își expun cele mai noi sisteme și echipamente, încercând să obțină o parte din finanțările alocate acestor programe.
Oficiali militari și lideri ai industriei, față în față
Participanții la ediția din 2026 a simpozionului au asistat la discursurile inaugurale și la prezentările dedicate evoluției tehnologiilor de apărare. Evenimentul oferă un cadru pentru dezbateri privind viitorul operațiunilor spațiale, protecția împotriva rachetelor și integrarea noilor sisteme în arhitectura militară americană.
Printre personalitățile prezente s-a numărat generalul Mike Guetlein, coordonatorul programului „Golden Dome”, surprins în discuții cu generalul-locotenent în rezervă Dan Karbler, fost oficial de rang înalt al armatei americane.
Roboți, muniții inteligente și interceptori de ultimă generație
Zona expozițională a reunit sisteme militare complexe, dar și proiecte demonstrative cu o componentă mai puțin convențională. Echipa de robotică Browncoats, din Huntsville, a prezentat robotul „Vera”, conceput pentru competiții tehnice și capabil să lanseze mingi din plastic.
În același spațiu au fost expuse și echipamente destinate direct operațiunilor militare. Compania L3Harris a prezentat muniția Red Wolf, un sistem proiectat pentru misiuni de atac de precizie și lovirea unor ținte aflate la distanță.
Senzori și interceptori pentru apărarea antiaeriană
Raytheon a adus la Huntsville două dintre sistemele sale importante pentru apărarea antiaeriană și antirachetă. În prim-plan s-a aflat LTAMDS, senzorul Lower Tier Air and Missile Defense Sensor, destinat detectării și urmăririi amenințărilor aeriene și balistice.
În spatele acestuia a fost prezentat interceptorul SM-3, utilizat în arhitectura americană de apărare împotriva rachetelor balistice. Sistemul este proiectat pentru interceptarea țintelor în afara atmosferei sau în faze avansate ale traiectoriei acestora.
Răspunsul la amenințarea rachetelor hipersonice
Northrop Grumman a expus interceptorul Glide Phase Interceptor, cunoscut sub acronimul GPI. Sistemul este conceput pentru apărarea stratificată împotriva rachetelor hipersonice, în special în etapa de planare a zborului.
Dezvoltarea unor asemenea interceptori reprezintă una dintre principalele direcții ale apărării antirachetă americane, în condițiile în care armele hipersonice pot schimba traiectoria, pot zbura la viteze extrem de mari și pot reduce timpul disponibil pentru detectare și reacție.
PAC-3 și THAAD, în centrul expoziției Lockheed Martin
Lockheed Martin a prezentat două dintre cele mai cunoscute sisteme ale sale: racheta PAC-3 și interceptorul THAAD.
PAC-3 este destinat combaterii rachetelor balistice tactice și a altor amenințări aeriene, în timp ce THAAD oferă apărare împotriva rachetelor balistice în faza finală a zborului, atât în atmosferă, cât și în afara acesteia.
Prezența celor două sisteme subliniază accentul pus pe apărarea stratificată, în care mai multe tipuri de senzori și interceptori sunt conectate pentru a proteja obiectivele militare și infrastructura critică.
Huntsville, punct de întâlnire pentru viitorul apărării spațiale
Deschiderea simpozionului a transformat Huntsville într-un punct de întâlnire pentru principalii actori ai sectorului spațial și antirachetă. Pe durata evenimentului, oficialii și companiile de apărare analizează evoluția amenințărilor, noile soluții tehnologice și modul în care acestea pot fi integrate în proiectele strategice ale Statelor Unite.
Expoziția din prima zi a oferit o imagine asupra direcțiilor care domină în prezent domeniul: detectarea rapidă, interceptarea rachetelor hipersonice, mobilitatea sistemelor, munițiile de precizie și dezvoltarea unor rețele capabile să lege apărarea terestră de operațiunile spațiale.
Actualitate
Armata SUA vrea o „dublură digitală” a rețelelor pentru a testa inteligența artificială în războiul cibernetic
O replică virtuală a întregii infrastructuri informatice
Pentru a valorifica pe deplin potențialul inteligenței artificiale, Armata Statelor Unite intenționează să creeze o simulare complexă a propriilor rețele informatice — un așa-numit „geamăn digital”.
Modelul ar reproduce în detaliu infrastructura reală și ar fi alimentat permanent cu date despre modul în care aceasta funcționează. Într-un astfel de mediu, militarii ar putea antrena atât algoritmii de inteligență artificială, cât și operatorii umani care îi folosesc.
General-maiorul Jacqueline Denise McPhail, șefa Army Network Command (NETCOM), a recunoscut că un asemenea proiect ar fi extrem de dificil de realizat. Cu toate acestea, ea i-a îndemnat pe reprezentanții industriei de apărare să înceapă dezvoltarea lui, considerând că beneficiile ar justifica efortul și amploarea investiției.
Un poligon virtual pentru atacuri cibernetice
Un geamăn digital al rețelelor armatei ar putea deveni un spațiu de antrenament extrem de realist pentru operatorii de rețea, specialiștii în apărare cibernetică și sistemele bazate pe inteligență artificială.
Aceștia ar putea studia modul în care funcționează infrastructura, ar testa reacția acesteia la atacuri și ar identifica metode pentru menținerea operaționalității chiar și în condiții de presiune extremă.
Armata americană se confruntă cu aproximativ 1,2 milioane de atacuri cibernetice în fiecare zi, iar amenințările devin tot mai sofisticate. Atacurile nu mai sunt dominate de metode ușor de recunoscut, precum blocarea masivă a serviciilor prin atacuri distribuite de tip DDoS.
De la atacuri evidente la comportamente suspecte
În prezent, apărarea cibernetică trebuie să detecteze modificări subtile în comportamentul rețelei. Specialiștii sunt nevoiți să analizeze volume uriașe de date pentru a face diferența dintre traficul obișnuit, zgomotul informațional și semnalele care indică o activitate ostilă.
Întrebarea esențială nu mai este doar dacă sistemul a fost atacat, ci ce comportament s-a modificat și de ce.
Inteligența artificială ar putea avea un rol decisiv în această analiză. Un model digital al rețelei DoDIN-A — Departamentul de Rețele Informatice al Apărării pentru componenta terestră — ar permite identificarea vulnerabilităților, a zonelor insuficient protejate și a componentelor care demonstrează reziliență.
Un proiect uriaș, care ar putea începe la scară redusă
McPhail a admis că realizarea unei asemenea replici virtuale reprezintă un obiectiv de proporții.
„Este o solicitare majoră. Știu că este un efort de mare amploare. Cred că trebuie să începem cu o componentă restrânsă și să dezvoltăm treptat sistemul”, a transmis șefa NETCOM.
Strategia ar presupune construirea progresivă a modelului, prin adăugarea succesivă a unor segmente de rețea, a unor fluxuri de date și a unor scenarii de atac.
Ce înseamnă, de fapt, un geamăn digital
În doctrina Pentagonului, un geamăn digital este definit drept o reprezentare computerizată — formată dintr-un ansamblu integrat de modele — care funcționează ca echivalent digital, în timp real, al unui obiect sau proces fizic.
În mediul militar, astfel de modele pot reproduce aeronave, lanțuri logistice sau chiar pacienți virtuali utilizați pentru pregătirea personalului medical.
Scopul este ca fiecare componentă și interacțiune să fie simulate cu suficientă precizie încât replica virtuală să reacționeze la fel ca sistemul real în orice situație dată.
Teste imposibile în lumea reală
Un asemenea model ar permite armatei să supună rețeaua unor teste extreme, fără riscul de a afecta infrastructura operațională. Specialiștii ar putea simula atacuri, testa configurații noi, evalua modernizări și analiza consecințele unor modificări înainte ca acestea să fie aplicate în sistemele reale.
Geamănul digital ar putea fi folosit inclusiv pentru anticiparea incidentelor și identificarea unor soluții preventive.
În cazul rețelei militare, avantajul este cu atât mai important cu cât cea mai mare parte a activității care trebuie analizată se desfășoară la nivel software, chiar dacă infrastructura are la bază echipamente fizice precum procesoare, cabluri de fibră optică, routere și centre de date.
Rețeaua trebuie protejată fără a fi destabilizată
Obiectivul nu este doar descoperirea componentelor defecte. La fel de important este ca armata să înțeleagă ce funcționează corect, pentru a evita ca o intervenție sau o actualizare să provoace noi probleme.
În logica proiectului, geamănul digital ar deveni un instrument permanent de verificare: ar arăta ce trebuie reparat, dar și ce trebuie păstrat intact pentru ca reziliența rețelei să nu fie compromisă.
Actualitate
Avantajul decisiv se câștigă prin viteza informației Comandanții nu-și mai permit întârzieri
În conflictele moderne, accesul rapid la informații esențiale poate face diferența dintre succes și eșec. Comandanții au nevoie de date disponibile instantaneu, dar și de certitudinea că acestea sunt corecte, sigure și suficient de clare pentru a susține o decizie imediată.
Atunci când rapoartele de informații indică apariția unei amenințări, fiecare secundă devine importantă. Timpul pierdut pentru verificarea, interpretarea sau corelarea datelor îi oferă adversarului ocazia de a-și ajusta poziția și de a acționa primul.
În acest context, problema nu mai este doar accesul la informații despre misiune, ci capacitatea de a stabili rapid dacă acestea pot fi utilizate cu încredere. Viitorul câmpului de luptă va aparține forței capabile să transforme informațiile protejate în decizii operative înaintea adversarului.
Decizia rapidă nu depinde de un singur sistem
Avantajul decizional nu poate fi obținut printr-o platformă izolată. El trebuie construit prin integrarea mai multor capabilități, de la sateliții aflați pe orbite geosincrone, la rețelele de comunicații și sistemele terestre.
O astfel de arhitectură trebuie să permită detectarea amenințărilor, transmiterea sigură a datelor, confirmarea informațiilor și coordonarea reacției pe întregul lanț operațional.
Supraveghere permanentă de pe orbita geosincronă
Orice decizie începe cu o imagine clară a situației operative. În domeniul apărării antirachetă, această imagine presupune supraveghere permanentă și informații verificate.
De ani de zile, sistemul spațial cu senzori infraroșii SBIRS reprezintă una dintre componentele principale ale avertizării și urmăririi rachetelor de pe orbită. Acesta asigură monitorizarea continuă a unor regiuni extinse și reflectă experiența acumulată în dezvoltarea sistemelor de detectare a lansărilor și de urmărire a traiectoriilor.
Următoarea etapă este reprezentată de sateliții Next-Generation OPIR GEO, cunoscuți sub denumirea NGG. Concepută pentru a răspunde unor amenințări tot mai sofisticate, inclusiv rachete hipersonice, noua generație urmărește să îmbunătățească atât capacitatea de detecție, cât și rezistența sateliților în fața tentativelor de perturbare sau atac.
Sateliții NGG sunt construiți pe platforma LM2100 Combat Bus, proiectată pentru un nivel ridicat de supraviețuire în mediul spațial. Obiectivul este furnizarea unor informații sigure și permanente exact în punctele în care acestea sunt necesare.
Datele trebuie să circule fără întreruperi
Informația poate deveni un avantaj militar doar dacă este transmisă rapid, protejat și fără discontinuități între toate componentele forței.
Sateliții Transport Layer, construiți pe platforma LM50, sunt destinați transportului securizat al datelor între senzori, operatori și sistemele de misiune. Prin comunicații reziliente, cu latență redusă, aceștia pot distribui aproape instantaneu informațiile provenite de la rețelele de detecție și urmărire.
Un asemenea sistem permite ca datele despre o amenințare să ajungă rapid la centrele de comandă și la unitățile responsabile de reacție, menținând ritmul operațiunilor chiar și în condiții de bruiaj sau degradare a infrastructurii.
Apărarea antirachetă se extinde pe mai multe orbite
Rezistența unei arhitecturi spațiale nu poate fi asigurată prin utilizarea unei singure orbite. Pentru a îmbunătăți continuitatea supravegherii și pentru a menține urmărirea rachetelor tot mai avansate, Forța Spațială a Statelor Unite dezvoltă o componentă de avertizare și urmărire pe orbita medie a Pământului, denumită MEO.
Această capacitate este introdusă treptat, prin mai multe etape de dezvoltare. Ea ar urma să completeze sistemele de avertizare amplasate pe orbita geosincronă și capabilitățile de urmărire de pe orbita joasă, cunoscută drept LEO.
Prin combinarea celor trei niveluri orbitale, arhitectura urmărește să ofere o acoperire mai persistentă, mai multe surse de date și o redundanță sporită în cazul pierderii sau perturbării unei componente.
Lockheed Martin participă la competiția pentru contractul aferent celei de-a doua etape de dezvoltare, cunoscută drept Epoch 2. Compania își consolidează astfel implicarea în evoluția sistemului american de avertizare, urmărire și apărare împotriva rachetelor.
O arhitectură integrată pentru întregul lanț de reacție
Fiecare legătură dintre detectarea unei amenințări și răspunsul militar trebuie proiectată astfel încât să consolideze etapa următoare.
Supravegherea permanentă din orbita GEO, senzorii distribuiți pe orbita LEO și rețelele de comunicații sunt completate de noile capabilități MEO. Împreună, aceste elemente pot forma o arhitectură capabilă să detecteze amenințările din timp, să transmită informații verificate, să scurteze procesul decizional și să coordoneze reacția pe întregul lanț operațional de lovire la distanță.
Această abordare este ilustrată și în scenariile de operațiuni comune în toate domeniile, cunoscute sub acronimul JADO, unde datele provenite din spațiu sunt integrate cu sistemele terestre și cu celelalte componente militare.
Integrarea sistemelor devine esențială
În calitate de integrator de sisteme pentru întregul spectru al misiunilor, Lockheed Martin promovează o abordare bazată pe conectarea tuturor capabilităților într-o singură arhitectură operațională.
Pe măsură ce timpul disponibil pentru luarea deciziilor se reduce, obiectivul devine tot mai clar: dezvoltarea unor sisteme capabile să deplaseze informația rapid, să reziste atacurilor și perturbărilor și să permită acțiuni coordonate într-un timp cât mai scurt.
Privite separat, fiecare capabilitate aduce un avantaj important. Proiectate să funcționeze împreună, acestea pot genera un efect superior: avantajul decizional care permite unei forțe să observe prima, să înțeleagă mai repede situația și să acționeze înaintea adversarului.
-
Exclusivacum 4 zileEpisodul 53 din serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor
-
Exclusivacum 20 de ore„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine
-
Exclusivacum 5 zileTCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?
-
Exclusivacum 12 oreFamiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare
-
Exclusivacum 4 zileTCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul
-
Exclusivacum 2 zileTCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)
-
Exclusivacum 3 zileMătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie
-
Exclusivacum 4 zileCum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri



