Căpitanul Raluca Răileanu este pilot de elicoptere în cadrul Escadrilei 712 Elicoptere Giarmata. O discuție cu ea ne arată cum se transformă pasiunea pentru zbor într-o meserie și cum ajunge un vis să devină realitate.

Dragostea pentru armată a căpitanului Raluca Răileanu a început încă din copilărie. Este originară dintr-o garnizoană în care mereu au existat militari și tehnică militară. Sunt din Brăila și zona în care locuiam era înconjurată de unități militare.

Când militarii aveau exerciții, marșuri, treceau tot timpul pe strada din fața blocului și de fiecare dată eram nelipsită să-i privesc cum merg spre poligon sau spre unitate. De atunci mi-am dorit să fac și eu parte din forțele armate, își amintește ea.

S-a hotărât să urmeze un liceu militar în clasa a VIII-a, când școala ei a primit vizita reprezentanților de la Centrul militar zonal. Au venit să ne prezinte oferta educațională și, bineînțeles, n-am stat pe gânduri prea mult. M-am înscris și am optat pentru Colegiul Național Militar Dimitrie Cantemir de la Breaza.

Nu știe acum cum să perceapă cei patru ani de liceu militar. A fost oare greu sau ușor pentru ea să se adapteze sistemului militar? A fost o schimbare, asta e clar, spune pilotul.

Pleci de-acasă, mergi într-un loc necunoscut, înconjurat de străini, de copii din toate colțurile țării, fiecare cu obiceiurile și tradițiile lui. A fost un pic greu la început, dar m-am adaptat cu succes și am continuat în cariera militară.

În perioada liceului, foști absolvenți, studenți ai academiilor militare, veneau ocazional la diverse activități și evenimente. Ne povesteau din experiențele lor și mi s-a înfiripat o pasiune pentru aviație. Dar impactul cel mai mare a fost în momentul în care, în excursia de studii, am intrat pe poarta Academiei Forţelor Aeriene Henri Coandă din Brașov și am văzut, pe platou, elicoptere, avioane, rachete, povestește Raluca Răileanu.

Și-a zis că aici vrea să ajungă, deși făcuse un tur al tuturor instituțiilor militare de învățământ pe care le putea urma – academii și școli militare de maiștri militari și subofițeri.

În primul an de academie a avut și primul zbor. Povestește că a fost o experiență de neuitat și că atunci și-a dat seama cât de mult trebuie să te pregătești și să înveți pentru a-ți face meseria de pilot cu lejeritate.

La primul zbor nu știam exact la ce să mă aștept. Una e să te pregătești la sol și să-ți stabilești în cap toți pașii pe care îi ai de urmat, pe ce să apeși, unde pui mâna, la ce să te uiți. Însă în momentul în care te ridici de la sol, totul se schimbă un pic. Nu mai ai aceeași viziune, afirmă pilotul, subliniind că teoria diferă întotdeauna de partea practică, mai ales la început, când ai emoții de tot felul.

Când am fost la manșă, am zis că nu știu dacă o să învăț vreodată exact ce și cum trebuie să fac și dacă o să-mi iasă, pentru că aveam impresia că tot ce fac nu e suficient, dar, ușor-ușor, prin pregătire și prin antrenament, am trecut de etapa asta.

După primul zbor, aveam impresia că plutesc. Primul zbor e chiar deosebit. Nu are un termen de comparație și senzațiile sunt pe măsură, își amintește ea, la aproape 14 ani de la acel moment.

Nimic nu e imposibil. Dacă îți dorești cu adevărat ceva și muncești pentru ceea ce îți dorești, cu siguranță îl vei obține.

Căpitan Raluca Răileanu,
pilot de elicoptere

La școala de aplicație, unde făcea practica de zbor anuală, a realizat că îi plac elicopterele mai mult. Își aduce aminte că erau colegi din anii mai mari care zburau cu elicopterele și era fascinată.

Colegii de la elicoptere erau chiar lângă noi, lângă linia de avioane, și tot timpul mă uitam mai mult către ei. Zgomotul era altfel, aparatul de zbor era altfel și cumva mi-au stârnit curiozitatea mai mult.

La un eveniment public, a avut și ocazia să urce la bordul unui elicopter, în calitate de pasager. Atunci am zis că pe elicopter trebuie să zbor.

Iar acum își amintește zâmbind de emoțiile de început. Spune că lucrul cel mai important pentru un student la aviație sau pentru cineva care își dorește să urmeze o carieră în acest domeniu este determinarea.

Contează să-și dorească foarte mult. Nimic nu e imposibil. Dacă îți dorești cu adevărat ceva și muncești pentru ceea ce îți dorești, cu siguranță îl vei obține, transmite Raluca Răileanu.

Mai spune, totuși, că trebuie să fii dispus să faci și sacrificii atât din punct de vedere personal, cât și profesional. În anumite situații vei fi limitat. Nu vei putea pleca unde vrei, când vrei. În carieră, nu vei putea urma întotdeauna pașii pe care ți-i dorești, pentru că vor apărea diferite situații, exerciții, misiuni la care va trebui să participi. Trebuie să ai răbdare, transmite căpitanul Răileanu. (D. Luca).