O mână de tineri, majoritatea sergenți și sublocotenenți proaspăt ieșiți din școală, au un vis: să devină parte din ceva special. Calificarea ca operator de Forțe pentru Operații Speciale, FOS, le asigură apartenența la un grup restrâns de luptători ale căror calități militare îi transformă în legende.

Au început cursul duminică, poate ca să înțeleagă de la început că ceea ce se întâmplă în viața unui luptător FOS nu are legătură cu obișnuitul vieții.

Au avut o oră la dispoziție în care să-și mai regleze treburile acasă și apoi au încetat contactul cu realitatea și au intrat în programul de evaluare și selecție pentru forțe speciale.

Hell Week, săptămâna iadului, le testează rezistența fizică, rezistența psihică, toleranța la durere și la frig, munca în echipă, atitudinea și capacitatea de a lucra în condiții de stres fizic și psihic ridicat și de lipsă de somn.

Lipsa somnului asta ne-a pus capac multora și efortul fizic prelungit, însă ne-am ambiționat. Ne-am motivat pentru că fizicul te duce până într-un punct, de acolo psihicul preia controlul și voința te face să termini treaba pe care ai început-o, îmi spune unul dintre cursanți, deși ideea a fost exprimată de toți cei cu care am discutat.

Mai mult decât orice, determinarea și dorința de a face parte din FOS le este testată pe tot parcursul programului de selecție, pentru a-i departaja pe cei care pot duce până la capăt cele 11 luni cât durează toată perioada de formare a
unui operator FOS de cei care participă doar pentru a-și încerca puterile și a vedea care-i treaba cu această armă.

A doua săptămână a fost dedicată orientării topografice, de zi și de noapte. Orientare clasică, cu hartă și busolă, pentru că Garminul poate să nu funcționeze, îmi spune un instructor și misiunea trebuie îndeplinită, indiferent de condiții.

Asta implică și condițiile atmosferice, pentru că săptămâna a doua a fost udată din belșug de ploi, dar nici apa, nici frigul n-au părut să fie factori care să-i influențeze în vreun fel pe instructori în a-și continua programul.

Aflați în permanență lângă cursanți, instructorii, toți luptători FOS, împreună cu cei trei psihologi ai Școlii de Instruire a Forțelor pentru Operații Speciale „Burebista” monitorizează și evaluează încontinuu prestația participanților.

Le testăm adaptabilitatea, inteligența, reacția la stres, timpul de reacție, lucrul în echipă, atenția, nivelul percepției atunci când sunt supuși la lipsuri – hrană, somn, dacă sunt sinceri și-și asumă greșelile…,  îmi explică unul din psihologi calitățile de care trebuie să dea dovadă un viitor membru al FOS.

Luptătorii trebuie să fie un tot, nu să exceleze la ceva și să dea rateu la altceva.

A treia și ultima săptămână a programului de evaluare și selecție urmărește capacitatea militarilor de a lucra în echipă, pentru că deși sunt extrem de bine pregătiți individual, luptătorii nu acționează niciodată singuri, grupul este cel mai important.

Adaptându-se în permanență pentru a rezolva situații născute din experiența reală a FOS, candidații trebuie să demonstreze și că sunt capabili să-i pună pe ceilalți membri ai grupului înaintea propriei lor persoane.

Sunt obosiți psihic și fizic, pentru că efortul lor este gradat pe parcursul celor trei săptămâni,  și tot ceea ce se întâmplă este imprevizibil, deoarece ei trebuie să vadă, și noi trebuie să vedem, cum reacționează în momentul în care sunt supuși unui stres care nu are o constanță, care nu este previzibil, care nu seamănă cu absolut nimic din ceea ce au făcut până acum, aflu de la instructorul Geo, care-mi explică și filosofia întregii evaluări.

Pe parcursul cursului vrem să facem militari profesioniști, care sunt stăpâni pe lucrurile de bază; după ce termină acest curs vor trece la activități mult mai avansate, exerciții mult mai avansate și cursuri mult mai avansate.

Dar în primul rând, asta este ceea ce le cerem noi să știe, să facă un lucru foarte, foarte bine, la modul de expert, iar satisfacția vine din a putea face ceea ce îți place. (B. Oproiu).