Intrăm direct în subiect, pentru a nu exista niciun dubiu: pe 31 ianuarie premierul în funcție, Ciolacu anunță posibila pierdere a dosarului „Roșia Montană” și sursele „guvernamentale” inundă televiziunile cu știrea despre pierderea dosarului, iar pe 1 februarie acțiunile Gabriel Resources explodează și își dublează valoarea într-o singură lună.

Dacă premierul Ciolacu și apropiații săi nu au tranzacționat acțiuni la această firmă, atunci sunt vinovați de lipsă majoră și flagrantă de inteligență, pentru că, prin declarațiile lor au îmbogățit niște speculatori bursieri, care au câștigat zeci sau poate sute de milioane de dolari (dacă au avut și produse derivate, cu grad de acoperire 1:10 sau poate chiar mai mult). Oare Ciolacu se cunoaște sau nu cu respectivii speculatori? Aceasta este marea întrebare a zilei.

Vineri, 8 martie, târziu în noapte la noi, aproape de închiderea programului la ei, tribunalul arbitral al Băncii mondiale, ICSID a dat verdictul în procesul de arbitraj dintre statul român și Gabriel Resources privind dosarul Roșia Montană: partea română nu are nicio datorie către firma canadiană, acționând deci corect în privința afacerii respective. În România, verdictul a surprins pe toată lumea, căci politicienii dădeau ca sigur că vom pierde acest arbitraj. Motiv pentru care toți răsuflă ușurați că un popor așa de sărac nu trebuie să mai plătească suplimentar încă 2 sau chiar 6 miliarde de dolari. Poate în euforia acestei decizii de la ICSID vom uita cu toții și de deficitul bugetar uriaș (peste 1,6% din PIB) care se anunță pentru primele două luni ale anului.

Prinși în vâltoarea evenimentelor, s-ar putea, totuși, ca multora dintre noi să le scape un amănunt esențial: evoluția prețului la bursa din Toronto a acțiunilor firmei Gabriel Resources:

• Minimul prețului (0,23 dolari canadieni/acțiune), este atins cam acum un an, pe data de 28 aprilie 2023;
• Maximul prețului (0,87 dolari canadieni/acțiune) se atinge pe 7 martie 2024, cu o zi înainte de anunțul deciziei tribunalului arbitral;
• Începând cu iulie anul trecut, prețul acțiunii se stabilizează undeva în jur de 0,4 dolari canadieni/acțiune până pe 31 ianuarie 2024, când atinge pragul de 0,45 dolari canadieni/acțiune;
• Din 1 februarie 2024, prețul acțiunii urcă abrupt până la 0,87 dolari canadieni/acțiune, adică se dublează într-o singură lună;
• În perioada martie-august s-au acumulat câteva zeci de milioane de acțiuni, cu medii de tranzacționare zilnice de până la 800 000 acțiuni, după care intervine o acalmie până pe 31 ianuarie;
• Din februarie încoace avem un adevărat raliu, cu tranzacții zilnice de multe sute de mii de acțiuni și cu un vârf de aproape 1 milion de acțiuni în ziua de 7 martie, în așteptarea deciziei.

Deci, principala întrebare pe care ar trebui să ne-o punem este următoarea: cum se face că pe 1 februarie 2024 începe explozia prețului acțiunilor Gabriel Resorces la bursa din Toronto? Ei bine, cu o zi înainte, pe 31 ianuarie, premierul în funcție al României, Marcel Ciolacu făcea celebrele sale declarații privind faptul că ne așteaptă pierderea acestui arbitraj. Dovadă stă chiar în presa zilei de a doua zi, 1 februarie 2024.

Ce a spus, de fapt, Marcel Ciolacu pe 31 ianuarie 2024? Ei bine, „Premierul Marcel Ciolacu spune că e pregătit pentru discuții cu cei care e posibil să câștige procesul”, ba chiar sugera că va discuta cu firma canadiană eșalonarea plăților: „În ceea ce priveşte plăţile, sunt ferm convins că vom avea o discuţie cu cei care este posibil să câştige acest proces. Întâi şi întâi să vedem, instanţa ce sumă va hotărî. Oricum, vă promit că toate documentele, toate abuzurile, toate deciziile politice şi administrative luate ca România să piardă acest proces am să vi le pun la dispoziţie şi românii să ştie foarte clar cine a greşit în această speţă” .

Tot pe 31 ianuarie, misterioase „surse guvernamentale” inundă televiziunile „quality” cu informația că România urmează să piardă acel arbitraj: „Citând surse guvernamentale, Digi24.ro scrie că guvernul se așteaptă să piardă procesul cu Gabriel Resources Gold Corporation. O asemenea sentință ar aduce obligații de plată de cel puțin două miliarde de dolari. Inițial, Gabriel Resources a cerut peste trei miliarde de dolari despăgubiri pentru că nu a putut realiza proiectul minier de la Roșia Montană. Sursele guvernamentale citate de Digi24.ro spun că cei care ar trebui să plătească sunt „Dacian Cioloș și cei care au provocat scandalul Roșia Montană”, cu referire la dosarul depus la UNESCO de guvernul Cioloș.”

Pentru a fi cât se poate de clar: rezultatul arbitrajului de la ICSID nu putea fi cunoascut de nimeni înainte de 8 martie, deci toate știrile despre pierderea iminentă a cazului și miliardele pe care urma să le plătim erau niște minciuni imense. ICSID-International Centre for Settlement of Investment Disputes – este un tribunal arbitral aflat în componența grupului Băncii Mondiale. Mai pe scurt, ICSID este parte a Băncii Mondiale, iar completul de arbitri se constituie astfel: un părțile își numesc câte un arbitru, iar președintele tribunalului numește președintele completului, al treilea arbitru.

Este cât se poate de clar că guvernul condus de Ciolacu nu ar fi putut nicidecum să știe ce decizie vor lua pe 8 martie cei trei arbitri! Sau cumva credem că serviciile noastre de informații au pătruns în mintea sau în birourile celor trei arbitri? Oricum o luăm, ideea acreditată de către Ciolacu și ale sale „surse guvernamentale” că ei ar fi știut rezultatul arbitrajului era o imensă minciună, menită să discrediteze un tribunal cât se poate de serios al Băncii Mondiale? Adică, ne sugerau guvernanții, tribunalul Băncii Mondiale este cam ca instanțele de la noi conduse de judecătoare care rămâneau însărcinate cu inculpații (vezi cazul Borcea)? Sau cumva bravii noștri spioni descuiaseră seifurile arbitrilor? Ambele ipoteze sunt dezonorante pentru guvern.

Și atunci ce rămâne? Păi o singură și mare explicație: pentru guvernanți nici nu conta rezultatul de la ICSID, pentru că ei nu urmăreau arbitrajul, ci doar speculațiile bursiere. Pentru că orice investitor normal de la bursă cumpără cu preț mic înainte de un astfel de eveniment, așteaptă o creștere sănătoasă, dar vinde întotdeauna înainte de evenimentul așteptat, tocmai pentru a evita orice surpriză. Deci, toți cei care acționau normal la bursă au vândut acțiunile Gabriel Resources pe 7 martie, cu un profit de 100% sau de 200%, nimeni nu aștepta rezultatul arbitrajului.

Aceasta este explicația volumului mare de acțiuni tranzacționate în ultima lună și , mai ales, în ultima zi, pe 7 martie. Doar „pariorii” au rămas cu acțiuni în portofoliu, așteptând evenimentul de pe 8 martie. O categorie majoră de îmbogățiți de pe urma arbitrajului „Roșia Montană” sunt cei care au „pariat” pe câștigarea de către România, eventual cu o „acoperire-leverage” de peste 1:10. Aceștia vor încasa luni munți de bani. Oare o fi vreun român printre ei? Sau vreun cunoscut al vreunui român lucrător al statului în Piața Victoriei sau în Piața Constituției? La aceste întrebări nu vom afla răspunsurile niciodată deoarece, așa cum vedem cu toții, DNA-ul îi cercetează doar pe cei pe care are voie să îi cerceteze…

Petrișor Peiu