Connect with us

Featured

„Fenomenul Taylor Swift”

Publicat

pe

Mai mulți comentatori avizați, deci oameni bine informați, au sesizat „fenomenul Taylor Swift”, dar nu pot deduce cine este personajul cu adevărat, lucru firesc pentru oameni dintr-o generație care nu poate sau nu dorește să țină pasul cu apariția pe bandă rulantă a noilor vedete publice.Deoarece o studiez demult pe Taylor Swift, convingându-mă astfel că vedeta este un produs al Deep State-ului american, prezint azi esențialul despre ea, cu concluzia că Swift e un instrument folosit pentru manipularea în masă a tinerilor de azi, fiind pregătită să joace politic serios, nu doar în SUA, unde e limpede că se pregătește să o susțină pe viitoarea candidată Michelle Obama după plecarea lui Biden, dar și în Europa, unde deja a fost invitată de conducerea UE ca să influențeze prezența la vot în campania de europarlamentare din această primăvară.

Taylor Swift este vedeta cu cele mai multe premii și distincții primite în ultimii ani, cea mai faimoasă persoană din lume în acest moment. A devenit cunoscută în 2006, când avea 17 ani, lansând un album de muzică country, intrând brusc în topul primelor 10 cele mai populare cântărețe din lume, unde s-a menținut. Dar în 2020, totul s-a schimbat brusc. Deși muzica ei devenise banală și repetitivă, a început să fie promovată mai mult decât oricine altcineva, azi având palmaresul a 14 premii Grammy, plus alte peste 600 de premii câștigate, are 118 recorduri în Cartea Recordurilor Guinness, printre care și recordul pentru primul turneu muzical care a încasat peste un miliard de dolari (în 2023), respectiv deține titlul de prima femeie miliardară doar din încasări muzicale.

Taylor Sfiwt este cea mai ascultată artistă de pe platforma Spotify (melodiile ei au înregistrat peste 26 de miliarde de ascultări doar în anul 2023, mai mult decât toate melodiile clasice sau de jazz puse la un loc) și anul trecut a primit titlul de „Persoana Anului” din partea publicației Times, revistă care în mod tradițional oferă titlul doar unor șefi de stat sau lideri spirituali, adică unor personalități care au influențat istoria într-un mod decisiv, iar câștigători au fost de-a lungul istoriei Hitler, Stalin, Churchill, Khomeini, JFK, Martin Luther King, Papa Francisc, iar în ultimii ani Trump, Biden, Musk și Zelensky. Să marcăm deci că în 2023 nu au câștigat Putin, Xi Jinping, Tucker Carlson sau Sam Altman (fondatorul Chat GPT), ci domnișoara Taylor Swift, care a fost astfel primul artist și a șasea femeie din istorie care a primit distincția, a cincea femeie fiind activista Greta Thunberg la doar 16 ani, tot un produs artificial de succes, ce-a ajuns să fie arestată anul trecut.O să explic cât de faimoasă este Taylor în lume, printr-un exemplu concret.

Ca studentă în Marea Britanie în ultimii trei ani, eu nu am cunoscut nicio persoană care să nu știe de ea, chit că o simpatizează sau nu, și nu există cafenea, bar sau petrecere unde să nu se asculte piesele ei. O dată, citind într-o cafenea din Manchester, timp de două ore nu am putut auzi altceva în afară de melodiile ei, iar când l-am rugat pe chelner să pună altă muzică, acesta s-a supărat de-a dreptul și mi-a spus că el nu ascultă altceva. Datele statistice îl confirmă pe chelnerul din Manchester, spre exemplu turneul lui Swift din ultimul an a crescut economia americană cu 5 miliarde de dolari, bilete cumpărate cu sute de dolari epuizându-se în puține secunde de la intrarea pe piață, iar lideri mondiali precum Justin Trudeau al Canadei sau președintele Chile s-au rugat public de Taylor Swift să țină concerte în țările lor, intrând pe o listă de așteptare.

La începutul verii, exact în timpul campaniei parlamentarelor europene, Taylor Swift își va continua turneul în Europa, iar efectele economice deja se resimt în cele 18 orașe în care va concerta – hotelurile pentru perioada turneului sunt deja aproape pline, cererea crescând cu 2.000%. Vânzarea de merch (haine cu imaginea ei) i-a adus încasări de 200 de milioane de dolari, iar stocul este epuizat. Ca să pricepeți magnitudinea fenomenului, dar și latura aberantă, aflați că universități cu mare ștaif, precum Harvard sau Stanford, au incluse în programul de învățământ cursuri dedicate studierii muzicii lui Taylor Swift! Are în total 534 de milioane de urmăritori pe social media, și niciun cântăreț, artist, actor sau scriitor nu a mai ajuns vreodată la această performanță.

Nu există însă niciun motiv logic ce poate explica acest nivel de performanță organică, Taylor Swift are o voce bună, dar nu prea bună, este frumoasă, dar nu prea frumoasă, elegantă, dar nu prea elegantă, sexy, dar nu prea sexy, machiată, dar nu prea strident, etc. Taylor Swift și-a creat imaginea de „girl next door” (fata din vecini, de la colț), precum au făcut multe artiste înaintea ei, iar muzica ei chiar nu se distinge prin nimic față de toate celelalte vedete din showbiz-ul american. Și totuși, doar ea a ajuns pe niște culmi ale faimei incredibile.

Ca la o apăsare pe buton, absolut toate entitățile media occidentale postează zilnic orice știre posibilă cu ea, de la o poză simplă cu Taylor pe stradă, la un zvon despre unde ar fi mâncat la prânz, cum s-a îmbrăcat sau încălțat, orice știre ce o include pe Taylor Swift are acum garantat un număr de milioane de cititori. E o nebunie, dar ca fază complet ridicolă v-o relatez pe următoarea: cineva a postat o poză cu ea la masă, iar reporterii profesioniști, neidentificând bine brandul și ca să nu facă o gafă, au scris că Swift a fost văzută mâncând pui cu „ketchup și aparent sos ranch”. Atât de populară a fost știrea încât Heinz, cel mai mare producător de sosuri din lume, a scos imediat pe piață un sos numit „ketchup și aparent sos ranch‘, produs ce-a înregistrat rapid vânzări record. Incredibil, nu?

Din vara trecută Taylor are și un nou iubit, pe numele său Travis Kelce, care fiind jucător de fotbal american a fost și el intens promovat în ultimii ani, cam pe modelul cântăreței dar neajungând la succesul ei, devenind după idila cu Swift, dintr-un sportiv cunoscut doar de fanii înflăcărați ai ligii americane, o vedetă mondială care a apărut la cele mai mari emisiuni de divertisment și comedie din SUA, totul peste noapte și doar din motivul că e iubitul divei. Kelce, înainte de a se cupla cu Swift, avea însă un pamares plăcut manipulatorilor, în pandemie el fiind purtătorul de mesaj al firmei vacciniste Pfizer din SUA, făcând reclamă la vaccinul anti-COVID, dar și promotorul Bud Light, berea americană care anul trecut a făcut furori cu reclama ce îl/o avea în prim plan pe un influencer transgender.

Azi Swift și Kelce formează cu siguranță cel mai în vogă cuplu al momentului, mult mai notorii decât omologii de-acum două decenii, Brad Pitt și Angelina Jolie, reuniți atunci sub numele public de Brangelina. Și două detalii semnificative, de când a devenit purtătorul de mesaj al Pfizer, echipa lui Travis Kelce, Kansas City Chiefs, a câștigat toate Super Bowl-urile, ultimul chiar duminica trecută, iar relația lui cu Taylor Swift crescut numărul de fane de fotbal american cu 53%.

Concluzia mea, în urma acestor detalii de carieră și viață despre Taylor Swift, este că ea a fost creată și este folosită de către Deep State-ul american exact ca un dispozitiv destinat manipulării în masă, adică un PSYOP (prescurtare în engleză a termenului operațiuni psihologice, ce au scopul de a influența percepțiile și atitudinile oamenilor). Influența ei incredibilă asupra oamenilor a devenit un atu extrem de valoros pentru orice candidat sau partid politic. În plus, datele individuale extrase despre miliardele ei de urmăritori, de la mărimea și culoarea tricoului sau pantofilor, la orele la care le place să asculte muzică, oferă exact „big data”-ul de care are nevoie un partid sau candidat pentru microtargeting-ul electoral (modul în care fiecare individ vede și percepe reclame personalizate pe internet).

Dar de ce a acceptat Taylor Swift să devină un pion de influențare a politicii? Aici, răspunsul este simplu. Până în 2018, Taylor nu a fost niciodată interesată de politică, ba chiar evita cât mai mult subiectul. Dar totul s-a schimbat când producătorul ei, care deținea drepturile de autor asupra cântecelor ei, a refuzat să i le vândă înapoi, apoi le-a cedat în mod spectaculos exact familiei Soros. După ce Swift i-a dat în judecată pe Soros și a făcut mare tam tam public, brusc ea nu a mai deschis subiectul, dar în schimb și-a primit drepturile de autor înapoi în mod miraculos, și subit a devenit interesată de politică. Concluzia vine de la sine, Swift a acceptat să joace rolul de marionetă folosită la influențarea maselor de consumatori, dar mai ales de votanți.

Dar Soros a fost viclean (specialitatea casei!), și nu i-a crescut notorietatea prea rapid după înțelegere, ci treptat. Și opiniile ei politice au fost definite în mod gradual: prima ei acțiune a fost implicarea în promovarea mișcării #metoo în 2018, devenind una dintre fețele fondatoare, printr-un proces de asalt sexual intentat contra unui DJ care a atins-o pe posterior la un eveniment. Apoi, tot în 2018, la alegerile locale a susținut doi candidați democrați(!) în statul ei natal, Tennessee, fiind prima dată când s-a implicat în politică, iar în 2020 l-a promovat în mod deschis pe Biden contra lui Trump, fiind prima dată în 14 de ani de faimă când a susținut un candidat prezidențial.

Acum patru ani, influența ei politică era încă doar testată, dar de atunci promovarea ei a crescut exponențial: într-un sondaj de opinie din octombrie 2023, 59% dintre americani s-au declarat fani Taylor Swift, deci gata să-i urmeze sfaturile. Acesta este un grad de aprobare chiar mai mare decât al lui Trump sau al oricui altcineva în SUA. Iar numărul fanilor i-a crescut simțitor din octombrie, deci nici nu vreau să îmi imaginez ce ne-ar spune sondajele astăzi. Alt detaliu ce confirmă teoria mea este că în septembrie 2023 Swift a postat pe instagram un mesaj prin care le recomandă tuturor americanilor să se înregistreze ca votanți, și chiar în ziua aceea s-au bulucit să se înscrie cca 26 000 de votanți tineri PE ORĂ! Niciodată în istorie nu s-au mai înregistrat la vot atât de mulți votanți tineri într-o singură zi!

Mai mult decât atât, sondajele recente ne spun că, dacă va susține public un candidat la momentul de față, peste 10 milioane de alegători americani o vor asculta. Asta e enorm în jocul electoral american, unde alegerile din diverse state în 2020 s-au decis la doar câteva zeci de mii de voturi. Baza ei de fani este formată majoritar din femei tinere, indecise, deci exact demografia compusă din cei care votează cel mai puțin în SUA și este cel mai ușor de influențat. Dintre fanii ei, 55% sunt democrați, 23% sunt republicani și 23% sunt independenți. Deci, deși e clar o democrată asumată, are mulți fani din celelalte categorii, care s-ar răzgândi doar de dragul ei.

În ultimul timp apar știri că Joe Biden se chinuie să primească susținerea lui Taylor Swift pentru alegeri, ba chiar și Trump s-a exprimat în această direcție zilele trecute, iar echipa de campanie a lui Biden vrea să-l trimită pe acesta la un concert de al ei. Treaba nu e simplă însă, comentatori avizați din SUA susțin că Taylor Swift este preparată că să o susțină pe Michelle Obama, din momentul în care Biden va fi retras. Electoratul ei este perfect pentru Michelle, vorbim despre tinere care nu sunt prea interesate de politică, dar pot fi atrase de către Taylor spre genul de giumbușlucuri electorale simpatice la care iau parte soții Obama. Uitați aici un videoclip cu Michelle Obama la o emisiune de succes din SUA, făcând flotări cu Ellen Degeneres, cea mai cunoscută lesbiană din lume.

Generația Z (tinerii născuți între 1995 și 2009), care e publicul preponderent al lui Swift, formează acum cea mai mare proporție de americani din SUA, întrecându-i pe Boomeri (născuți între 1945 și 1964), deci e foarte plauzibil ca, sub presiunea de tip Soros, cântăreața să fie obligată să-i influențeze pe tinerii americani să voteze contra lui Trump. Mai puțin de jumătate dintre tinerii cu vârste între 18 și 29 de ani au votat în alegerile din 2020, deci este electoratul țintă necesar partidului democrat pentru a reuși performanța de a-l învinge pe Trump.

De asemenea, turneul mondial al lui Taylor Swift, care a început în SUA în 2023, are în plan să se întoarcă înapoi în SUA fix în octombrie, înainte de alegerile prezidențiale americane. Prea bine se potrivesc concertele cu datele alegerilor la care i-a fost cerut să intervină! Iar ea, ca o democrată ascultătoare ce va încerca să influențeze în mai-iunie și europarlamentarele din Europa, a început să îl critice pe Trump încă din 2020, spunând că el este responsabil pentru criza din SUA. Trump o vrea acum de partea lui, spunând că nu are cum Taylor Swift să îl susțină pe Biden atâta timp cât el a dat legea care le permite artiștilor americani să se îmbogățească atât de tare, nu pare însă că va avea succes având în vedere că drepturile de autor ale lui Taylor Swift aparțin încă, în mod escamotat, familiei Soros.

Problema este că Taylor Swift, despre care s-a susținut că ar putea candida ea însăși la prezidențiale (!), chiar va fi cea mai influentă persoană în campania din 2024, iar asta s-a întâmplat doar datorită mașinațiunilor Deep State din ultimii ani, iar ea pare pregătită să o susțină doar pe Michelle Obama. Oprah Winfrey, o vedetă de culoare celebră, dar a cărei popularitate nu se compară cu cea a lui Taylor Swift, a călătorit alături de Obama în campania din 2008, și studiile arată că ea i-a crescut numărul de alegători cu 1 milion. Momentan, dar tardiv, republicanii și-au dat seama de șmecheria sorosistă și au început să vorbească public despre mișcările din spatele lui Taylor, dar toată media mainstream încadrează această explicație ca fiind teorie conspiraționistă. De la Jimmy Kimmel și SNL la The Economist și CNN, toate emisiunile și toți reporterii mainstream din SUA, în afară de cei de la FOX News, ironizează idea că Taylor ar putea fi utilizată de către Deep State, deși tot ei raportează că Biden este disperat după susținerea ei.

Ca să concluzionăm, Deep State-ul, după ce a recrutat-o pe Taylor Swift prin mobilizarea familiei Soros, a testat-o cu alegerile din statul Tennessee în 2018, înainte să o pună în funcțiune pentru Biden în 2020, iar anul acesta probabil pentru Michelle Obama. Ea a acceptat pentru a-și salva drepturile de autor, dar există și ipoteza suplimentară că ea chiar este „spălată pe creier” de către media mainstream LGBTi-stă din SUA: un videoclip din 2018 o arată aproape plângând când discută despre motivele pentru care s-a implicat în politică, declarând că acum este o luptă dintre bine și rău, desigur cu democrații reprezentând binele și republicanii reprezentând răul. Notorietatea ei va fi folosită împotriva lui Trump, lucru confirmat de toate entitățile media liberalo-transumaniste, ce se chinuie să demonstreze că această ipoteză este una conspiraționistă. Metoda clasică a Deep State, ce-a fost folosită în pandemie și războiul ucrainean!

Daria Gușă

Exclusiv

IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVI – „Sfântul Bogdan de Telega, tămâie pe draci și foc la foișor”

Publicat

pe

De

Grădinița de cadre continuă: agenta cu creme, nașul, finul, „Laika” de la termopane, mita pe WhatsApp și foișorul blestemat

Tămâie la Băicoi, dosar la Parchet: agenta cu creme și mașina poliției

„Grădinița de cadre – IPJ Prahova S.R.L.”, serial documentat de ziarul de investigații Incisiv de Prahova, intră în sezonul XXVI cu încă un episod de antologie: agenta cu creme în fund, Ciubuciu Miruna (sau cum o cheamă oficial în statul de funcții), prinsă nu doar cu „selfie”-uri deocheate, ci și la volanul mașinii de poliție, prin Băicoi.

Conform informațiilor venite „din sistem” și coroborate cu verificările BCI (Biroul Control Intern):

  • BCI ar fi finalizat verificările și a probat că agenta:
    • a condus mașina poliției prin Băicoi,
    • fără să fie în drept și cu acordul tacit al lui Stoican Bogdan;
  • aceste acte au fost trimise la Parchet pentru deschiderea unui dosar penal privind conducerea mașinii de poliție.

Aspectele privind mașina poliției condusă de agenta cu „pasiuni cosmetice” au fost dezvăluite în exclusivitate de Incisiv de Prahova.

Acum, când BCI a confirmat faptele și a expediat documentele spre Parchet, Stoican își schimbă repertoriul:

  • în fața colegilor: „nu știam, nu am văzut, nu am auzit, nu recunosc”;
  • în realitate: tăcere, amnezie interesată și o nouă cărămidă în zidul de ipocrizie al IPJ Prahova S.R.L.

Nunta de la Ramatuelle: șeful cu darul în pix și hărțuirea „ofiterului necredincios”

Înainte de a da cu tămâie prin birouri, Stoican Bogdan a dat cu invitații printre subalterni.

Povestea, relatată din interior:

  • final de mai, nunta fiicei lui la un local de fițe, Ramatuelle;
  • Stoican, în calicia lui după bani, invită masiv subordonați de la Poliția Băicoi:
    • unii vin,
    • alții refuză,
    • alții anunță că vin, apoi spun că nu mai pot, pentru că:
      • au probleme acasă,
      • nu au bani de „dar”.

„Aici devine frumos”, spun sursele. Un ofițer Popescu Răzvan, venit din Dolj și considerat până atunci unul din lingăii fideli ai lui Stoican:

  • anunță inițial că vine la nuntă;
  • apoi spune că nu mai vine, invocând probleme de sănătate ale viitoarei sale soții, gravidă. Ulterior vine….

Din acel moment, Stoican intră pe modul „șef de S.R.L.”, nu comandant de poliție:

  • începe să-l monitorizeze obsesiv:
    • pe unde merge cu mașina,
    • ce face în birou,
    • cât stă în pauza de masă,
    • dacă în pauza de masă îndrăznește să treacă pe acasă, la soția gravidă și bolnavă;
  • îl hărțuiește cu atenția unui mic dictator de secție, supărat că nu i se respectă „taxa de protecție de nuntă”.

Rețeta medicală, bârfă de șef și batjocura bolii: „Sfântul Bogdan” fără niciun Dumnezeu

Episod demn de manualul „așa nu” în managementul polițienesc:

  • ofițerul Popescu Răzvan pierde o rețetă medicală în interiorul clădirii poliției, pentru o boală a soției sale;
  • un coleg „binevoitor” găsește hârtia și, în loc să i-o înapoieze discret, i-o duce direct lui Stoican.

De aici, Stoican:

  • citește, comentează, bârfește problema medicală a soției subalternului;
  • își strânge în jur lingăii de serviciu și face glume ieftine pe seama bolii femeii;
  • totul, ca răzbunare că Popescu Răzvan:
    • a zis că vine la nuntă,
    • apoi a îndrăznit să spună că nu mai vine.

Confidențialitatea datelor medicale? Respect pentru suferința unui om și a soției lui? Zero.

Comportamentul descris de surse arată un „șef” care nu are toată țigla pe casă, dar are destul cinism cât să transforme o problemă de sănătate într-o cafenea de bârfă de birou.

Tămâie în sediu și draci în birou: „Sfantul Bogdan din Telega” exorcizează IPJ S.R.L.

Dincolo de micile răzbunări la nuntă, Stoican Bogdan și-a construit în poliție o imagine bizară de „sfânt pios”.

Relatări din interior:

  • aproape în fiecare dimineață, Stoican:
    • ia tămâia,
    • „sfințește” sediul poliției,
    • umple birourile de fum, de nu se mai vede nimic.
  • colegii, ironici, spun că:
    • dă cu tămâie ca să „scoată dracii” din biroul lui,
    • sau să mai estompeze mirosul de corupție, abuz și hărțuire.

În loc de un comandant echilibrat, IPJ Prahova are un personaj cu comportament de Voila, care:

  • dimineața face pe monahul cu tămâia,
  • la prânz hărțuiește subordonați pentru că nu i-au făcut dar consistent la nuntă,
  • seara râde de bolile soțiilor subalternilor.

„Sfântul Bogdan din Telega”, varianta IPJ S.R.L.: tămâie peste mizerie, nu curățenie în sistem.

„Laika” de la termopane: de la vânzătoare de geamuri la „penală” pe dosare complicate

Agenta de poliție Ilioiu Gabriela Roxana, deja menționată în episoadele anterioare ca „Laika”, are și ea un traseu „de firmă de cartier”, nu de instituție a statului.

Conform datelor din interior, coroborate cu dezvăluirile Incisiv de Prahova:

  • angajată direct din civilie în 2016–2017, „când se intra cu buletinul”;
  • vine la peste 30 de ani în poliție, în timp ce:
    • ceilalți colegi aveau deja 10 ani vechime,
    • unii trecuseră prin școli de poliție, examene, stagii.

Înainte:

  • fostă vânzătoare de geamuri și uși termopan, aflată în căutarea unui „job stabil”.

După:

  • intră la rutieră;
  • se bagă în seamă cu ofițerul Vîrlan Florin (încă ne-șef atunci):
    • la început, „glume expirate”,
    • apoi apropiere „trup și suflet”,
    • relație comentată intens în colectiv;
  • ulterior, Vîrlan (rebotezat de colegi „Mârlan Florin”) este:
    • împuternicit șef la Biroul Rutier,
    • ea devine „favorita” lui:
      • nu mai face stradă,
      • e „secretară” comodă,
      • iese cu „șeful–nașul” prin oraș să „verifice agenții”,
      • face muncă de 2 lei, dar cu beneficii de top.

Răsturnarea lui Drăghici, „merite” salariale și anchete făcute praf

Când la conducerea Biroului Rutier ajunge Drăghici Laurențiu:

  • acesta o trimite pe Ilioiu la munca de secretariat;
  • acolo, „Laika” începe să:
    • gafeze,
    • cadă în greșeli,
    • demonstreze că nu duce greul.

Reacția? În loc să fie corect evaluate competențele:

  • Ilioiu Gabriela Roxana și Vîrlan Florin încep să:
    • caute sprijin printre agenți,
    • comploteze,
    • încerce să-l răstoarne de la conducere pe Drăghici Laurențiu.

Apoi:

  • „Laika” se mută la Cercetări Penale – Biroul Rutier;
  • beneficiază de salarii de merit, în timp ce:
    • alți agenți cu vechime,
    • absolvenți de școli de poliție,
    • nu primesc astfel de bonificații;
  • meritul ei real?
    • sprijinul și relația cu Vîrlan, nu competența profesională.

La Cercetări Penale Rutiere:

  • colegii spun că nu se descurcă,
  • „nu o ajută capul”,
  • „procuroarea cu care lucra” a început să o certe că:
    • nu știe anchetă penală,
    • face praf dosarele penale.

Nu pentru că vrea să le saboteze, ci pentru că nu știe efectiv ce face.

Aici e vina sistemului: angajezi foste vânzătoare de termopane „cu buletinul”, le așezi în structuri de cercetare penală pe rutieră, apoi te miri că dosarele complicate sunt făcute praf.

Mita „pe mesaje”: agentul care cere 10 milioane și se miră că e reclamat la DGA

Și ca tabloul să fie complet, să nu uităm că Biroul Rutier Ploiești este exact locul în care:

  • în ianuarie, s-a dat foc la arhivă,
  • un agent a fost prins că a luat mită.

Conform relatărilor din interior:

  • agentul Petre Răzvan oprește în trafic un șofer;
  • îi cere șoferului „să-i dea ceva”;
  • șoferul spune că „nu are la el”;
  • în acel moment, un polițist normal ar înceta orice demers.

În loc de asta:

  • agentul face schimb de numere de telefon cu șoferul;
  • îi spune că:
    • „se văd mai târziu”
    • să-i dea 10 milioane (vechi);
  • șoferul zice „da” și pleacă.

Trec:

  • o zi,
  • două.

Văzând că șoferul nu îl sună și el „are nevoie de bani”, agentul:

  • începe să-l streseze cu mesaje,
  • îi spune textual:
    • „dar tu chiar nu te simți?”

Atunci șoferul:

  • ia foc,
  • înțelege că mita i se cere pe față,
  • sună la DGA.

Final: încă un „cadru” intrat direct din viața civilă în poliție, care tratează uniforma ca pe un abonament la șpagă.

Foc la foișor în Telega: blesteme, fasole, alcool și pretenții de chetă pentru șef

Spre final de 2025, iarna, Stoican Bogdan face un gest „rar” pentru el:

  • cheamă câțiva argați la domeniul său din Telega;
  • îi adună la un ceaun de fasole cu carne;
  • vrea să arate că e „om”, că își cinstește oamenii fideli.

Se bea, se râde, se face chef.

Din neatenție:

  • ia foc foișorul din curte;
  • sursele spun: „l-au ajuns blestemele”.

Vin pompierii:

  • sting incendiul,
  • pleacă.

Rezultatul:

  • Stoican rămâne:
    • fără asistentă,
    • fără ceaun,
    • fără foișor.

Dar partea „tare” vine după:

  • zilele trec,
  • nimeni dintre „oamenii lui” nu îl sună să vadă:
    • cum se simte,
    • dacă e bine,
    • dacă are nevoie de ajutor;
  • nimeni nu face chetă ca să-i ridice un foișor nou „omului la necaz”.

Stoican devine și mai supărat pe subalterni, nu pentru lipsa de profesionalism, ci pentru:

  • lipsa de „compasiune financiară”,
  • faptul că n-au pus mână de la mână să-i refacă „simbolul de domeniu”.

IPJ Prahova S.R.L. în varianta Telega: șeful se așteaptă la daruri, la chetă pentru foișor ars și la empatie financiară, în timp ce așteptările față de propriul comportament rămân la zero.

De la pietrișari și „Laika” la agenta cu creme și „Sfântul Bogdan”: aceeași firmă de familie

Dacă punem cap la cap:

  • polițistul de la Câmpina care, conform presei locale (inclusiv Observatorul Prahovean), și-a amanetat laptopul sau laptopurile de serviciu pentru bani la păcănele;
  • finul Olteanu Mihnea Ilie, indicat de surse (consemnate de Incisiv de Prahova) în „dispariția” unuia sau a două telefoane de serviciu;
  • nașul Vîrlan Florin, șef de secție, cu istoric de relații „speciale” cu „Laika”;
  • „Laika” – Ilioiu Gabriela Roxana, fostă vânzătoare de termopane devenită „specialistă” în cercetări penale rutiere, cu dosare făcute praf;
  • agentul de la Rutieră Ploiești, Petre Răzvan, care cere 10 milioane mită prin mesaje și se supără că șoferul nu se „simte”;
  • agenta cu creme, Ciubuciu Miruna, care conduce mașina poliției prin Băicoi, fapt confirmat de BCI și trimis cu acte la Parchet (după ce a fost dezvăluit în exclusivitate de Incisiv de Prahova);
  • Stoican Bogdan:
    • cu hărțuirea ofițerului Popescu Răzvan pentru că nu i-a onorat „darul” de nuntă,
    • cu bârfa pe boala soției subalternului,
    • cu tămâia de dimineață în sediul poliției,
    • cu foișorul din Telega ars și supărarea că nimeni nu a făcut chetă să i-l reconstruiască;
  • sezoanele anterioare cu:
    • pietrișari „la negru”,
    • turnători SIPI (gen Duță Georgiana),
    • „mașini fantomă”,
    • „arme rătăcite”,
    • șefi reciclați și promovați,

avem aceași concluzie:

IPJ Prahova nu funcționează ca un inspectorat de poliție, ci ca un S.R.L. de familie, cu:

  • amanet de bunuri de serviciu,
  • tămâie peste abuzuri,
  • protecție pentru „ai lor”,
  • bârfe și răzbunări personale,
  • mită „organizat” prin mesaje,
  • dosare penale și disciplinare închise convenabil.

Concluzie: Circ cu girofar, tămâie în sediu și foișor la ofertă

În timp ce:

  • o parte din presă se oprește la „caz incredibil, detalii în comentarii”,
  • IPJ Prahova mimează transparența prin comunicate anemice,
  • șefi ca Stoican fac ritualuri cu tămâie și răfuieli cu subalterni „necredincioși” la nuntă,

realitatea, așa cum se vede din dezvăluirile documentate în presa locală, în special de Incisiv de Prahova, arată așa:

  • poliția – circ cu girofar,
  • IPJ Prahova – S.R.L. de familie cu influențe de mănăstire dubioasă,
  • cetățeanul – fraierul de serviciu, spectator la:
    • amanet de laptopuri,
    • dispariții de telefoane,
    • mașini de poliție conduse de agente „cu creme”,
    • termopane ajunse în birouri de cercetare penală,
    • tămâieri matinale și foișoare arse.

Până când:

  • procurorii,
  • structurile de control,
  • și politicul care patronează acest sistem

nu vor trata aceste episoade nu doar ca pe un pamflet, ci ca pe material de dosar serios, IPJ Prahova S.R.L. va continua:

  • să vândă credibilitatea la tarabă,
  • să emită bon fiscal de tăcere,
  • să crească, în „grădinița de cadre”, pietrișari, turnători, amanetari, „Laika” de la termopane, șefi cu tămâie și colectori de daruri de nuntă.

Sezonul XXVI se închide aici.
Din păcate pentru Prahova, serialul e abia la mijloc. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Sănătate la sticlă, pericol la fabrică: cum se joacă Coca‑Cola Ploiești de‑a ruleta rusească cu angajații

Publicat

pe

De

„Nu sunați la 112 fără aprobare!” – politica nescrisă a fabricii

Sănătatea și securitatea în muncă par a fi, la fabrica Coca‑Cola din Ploiești, un fel de reclamă frumos colorată: bună doar pe afiș. În spatele panourilor lucioase și al sloganurilor zâmbitoare, sursele interne descriu o realitate în care omul este, în cel mai bun caz, „daună colaterală”, iar accidentul de muncă – un „inconvenient birocratic” care trebuie musai ascuns.

Potrivit informațiilor primite din interiorul fabricii, conducerea ar fi transmis supervizorilor, șefilor de tură și maiștrilor un mesaj halucinant: nu se sună la 112 fără acordul expres al unui manager. Nici dacă omul este căzut, rănit, în pericol. Apelul la ambulanță devine, astfel, nu un reflex de salvare a unei vieți, ci o decizie de management, filtrată prin grija pentru „imagine”, „raportări” și „bătăi de cap”.

ITM‑ul, teoretic, există. Practic, spun aceleași surse, accidentul trebuie, dacă se poate, „rezolvat intern”. Cu taxiul, cu mașina colegului, cu tăcere, cu „lasă că trece”. Salvarea vieții poate aștepta; ce nu poate aștepta e teama conducerii de dosare, anchete și responsabilități.

Accident la silozuri: zahăr peste om, om sub tăcere

Unul dintre cele mai recente incidente, povestit de sursele noastre din interior, a avut loc la silozurile de zahăr. Potrivit acestora, instalațiile s‑ar fi defectat, zahărul „a amorsat” și a căzut peste un angajat, provocând răni serioase în zona cervicală și la coloană.

Într‑o lume normală, într‑o țară care se pretinde europeană, scenariul ar fi simplu: se sună imediat la 112, vine ambulanța, se asigură asistență medicală de urgență, se raportează accident de muncă, se anchetează, se iau măsuri.
În „lumea Coca‑Cola Ploiești”, conform surselor, s‑ar fi ales alt scenariu: omul nu ar fi fost preluat de ambulanță, ci transportat cu mașina unui coleg, departe de ochii și pixurile instituțiilor. Nu viața, ci hârtia contează; nu sănătatea, ci statistica.

„Fiecare accident aduce hârtii, mai bine să nu existe… oficial”

Sursele noastre susțin că, în interior, logica e cinică și crudă: fiecare accident de muncă înregistrat atrage cercetări, documentație, timp pierdut, observații pentru conducere și, posibil, diminuări salariale pentru cei considerați responsabili. Concluzia? Dacă nu vrei dosare, nu vrei controale, nu vrei „belele” – mai bine nu ai accidente. Sau, și mai bine, nu le ai… în acte.

În aceste condiții, tentația de a evita raportarea oficială a accidentelor de muncă nu mai e un derapaj, ci aproape o politică internă. Se încurajează „stingerea” problemelor în interior, cu prețul sănătății, al vieții și al adevărului.
Hârtia iese „curată”, omul pleacă șchiopătând.

„Siguranță la cel mai mic preț”: rețeta defectelor programate

Un alt capitol negru, relatat de surse, privește întreținerea instalațiilor din fabrică. În loc de mentenanță serioasă, profesionistă, făcută de specialiști calificați, s‑ar fi mers – potrivit informațiilor interne – pe varianta „contractorului cel mai ieftin”.
Cea mai mică ofertă, cel mai mare risc.

Rezultatul? Defecțiuni, improvizații, reparații făcute pe genunchi, instalații lăsate să funcționeze în regim de „merge și așa”. Într‑o fabrică ce lucrează cu silozuri de zahăr, praf combustibil și, după cum aflăm, cu substanțe chimice periculoase în imediata apropiere, „merge și așa” poate însemna, la propriu, „azi lucrăm, mâine explodăm”.

Cocktail exploziv: zahăr, acid clorhidric, sodă caustică și… nepăsare

Conform surselor noastre din interior, în imediata apropiere a silozurilor de zahăr se află rezervoare cu acid clorhidric și sodă caustică. Din cauza improvizațiilor și exploatării defectuoase, aceste substanțe ar putea fi eliminate în atmosferă sau pe diverse materiale, creând un amestec periculos cu praful de zahăr.

Acolo unde un proiectant sau un specialist independent ar trebui să verifice, să autorizeze, să certifice siguranța, sursele susțin că, în practică, s‑ar fi mers pe varianta „verificării interne”: o omologare făcută în casă, într‑o companie care, în public, se laudă cu standarde globale și responsabilitate socială.

Praful de zahăr și substanțele chimice nu știu PR, nu înțeleg comunicate de presă. Înțeleg doar fizică, chimie și reacții. Iar combinația dintre ele, alături de improvizații, poate deveni o bombă cu ceas în mijlocul unei fabrici pline de oameni.

Muncitorii în „saună chimică”, birourile la aer condiționat

În timp ce muncitorii din producție, potrivit relatărilor din interior, își duc zilele în hale cu temperaturi ridicate, în praf, zgomot și expunere potențială la substanțe periculoase, angajații din birouri – inclusiv cei care ar trebui să asigure sănătatea și securitatea în muncă (SSM) – stau la aer condiționat, cu monitoarele curate și rapoartele „aranjate”.

Ironia grotescă: tocmai cei plătiți ca să protejeze muncitorii ajung, conform surselor, să fie parte din sistemul de cosmetizare a realității. Se transmite „discret” că e mai bine să nu exagerezi cu sesizările, să nu creezi „probleme”, să nu zgudui barca. Barca e a companiei; dacă se scufundă, se îneacă, evident, cei de jos.

SSM cu semnătură forțată: „Ori semnezi, ori pleci”

O altă acuzație gravă venită din interior este presiunea pusă pe angajații cu atribuții SSM. Conform surselor, aceștia ar fi împinși să își dea acordul, prin semnătură, pe decizii și situații cu care, profesional, nu sunt de acord.
Dilema lor este simplă și cinică: ori semnezi, ori îți pierzi locul de muncă.

Astfel, sănătatea și securitatea în muncă devin o formalitate birocratică: se bifează că totul este în regulă, se semnează: „Am luat la cunoștință”, „Nu sunt probleme”, „Nu există riscuri semnificative”. Pe hârtie, fabrica e un paradis al siguranței. În realitate, oamenii știu că își pun viața în joc la fiecare tură.

„Paza” imaginii: ambulanțe blocate, poliție la poartă, tăcere în interior

Nu e vorba doar de tăcerea internă. Sursele noastre mai afirmă că șeful serviciului de securitate ar fi transmis firmei de pază să NU permită accesul unei ambulanțe sau al unei echipe de poliție în incinta fabricii până când nu își dă acordul un manager. Cu alte cuvinte, chiar și salvarea are voie să intre doar după ce verifică marketingul.

Dacă un angajat moare sau este grav rănit, problema principală nu este viața lui, ci cum arată situația „în exterior”. În cazul în care un angajat pleacă brusc din tură după un incident, potrivit relatărilor, se poate întâmpla să nu mai existe niciun „caz oficial” de accident la locul de muncă. Omul suferă, dar pentru fabrică, el devine doar „un absenteist”.

„Nu există accidente, doar absențe nemotivate”

Logica relatată de surse este de un cinism monumental: dacă omul pleacă acasă, la spital sau „undeva”, fără ambulanță, fără poliție, fără raport, atunci – în acte – nu s‑a întâmplat nimic la locul de muncă. Nicio responsabilitate, nicio anchetă, nicio sancțiune.
A dispărut doar „o resursă umană”, nu un om.

Din această perspectivă, problema nu mai este doar una de securitate în muncă, ci una de moralitate fundamentală. O companie care la nivel global se promovează ca model de „responsabilitate socială” ajunge, în practica de zi cu zi, să fie acuzată, prin sursele interne, că își apără mai tare procedurile și bonusurile manageriale decât sănătatea oamenilor care îi produc marfa.

Concluzie: între imaginea globală și realitatea din hală

Cazul Coca‑Cola Ploiești, așa cum reiese din relatările angajaților și sursele interne, ridică întrebări grave pentru toate instituțiile care ar trebui să conteze: ITM, inspectoratele de muncă, autoritățile de mediu, Ministerul Muncii, ministerele de resort.

Dacă ceea ce descriu sursele este corect, atunci avem de‑a face nu doar cu incidente izolate, ci cu un întreg sistem de:

  • mușamalizare a accidentelor,
  • presiune asupra angajaților SSM,
  • improvizații tehnice periculoase,
  • ignorare deliberată a riscurilor chimice și mecanice,
  • blocare a accesului serviciilor de urgență fără „aprobarea” conducerii,
  • sacrificare a sănătății oamenilor în numele profitului și al imaginii.

Coca‑Cola, ca brand, vinde „fericire la doză”.
La Ploiești, conform surselor, fericirea asta pare produsă într‑o fabrică în care omul e, în cel mai bun caz, un consumabil. Iar întrebarea finală rămâne, inevitabil, pentru autorități:
câte „doze de tăcere” mai sunt dispuse să înghită până când cineva moare „oficial” la locul de muncă? (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Famiglia Teoroc & Co.: cum se face sindicalism cu presiune, pile și tăcere

Publicat

pe

De

În primul rând, peștii mari!” – Sindicalism de buzunar la Giurgiu, cu “ăia mici” pe post de cotizanți de decor

“Cu ăia mici n-am ce să vorbesc” – slogan nescris al unui sindicalism de castă

Domnule Oprică ȘERBAN, înainte să vă cocoțați pe Facebook și prin ședințe ca mare explicator de ce pleacă oamenii din SNPP, poate ar fi cazul să vă puneți întrebarea de bun-simț: de ce au început, de fapt, să plece?

Nu dă deloc bine să vorbiți cu emfază despre lozinca „În primul rând, oamenii!” în timp ce peste dumneavoastră plutește episodul interceptărilor ambientale în care ați fi rostit, foarte relaxat:
„Cu ăia mici n-am ce să vorbesc.”

Dacă afirmația vă aparține – și în mediul polițiștilor de penitenciare se știe foarte bine la ce episod se face referire – atunci colegii au tot dreptul să se întrebe:
cine sunt, în realitate, „oamenii” puși pe primul loc?
Agenții de poliție penitenciară sau ofițerii cu funcții de conducere, adică “peștii mari”, cei care contează cu adevărat la încasarea cotizațiilor?

“Peștii mari”, cotizații mari, influență mare: sindicat sau afacere cu adeziuni?

Explicația e simplă, aproape banală:
“Peștii mari” = venituri sindicale mari.

Mai ales când acești “pești mari” sunt șefi în unitate, cu salarii mai consistente, cu influență directă sau indirectă asupra carierei “ălora mici” și, mai ales, cu puterea de a deveni instrument de recrutare pentru SNPP.

Iar de aici apare întrebarea pe care dumneavoastră o ocoliți cu o grație demnă de un dansator pe gheață:
De ce pleacă oamenii?

Nu după ce le explicați dumneavoastră doct “marea strategie sindicală”, ci înainte, în momentul în care decideți să vă uitați onest în oglindă. Abia apoi aveți ce să “explicați” celor 415 membri cu care vă tot lăudați.

Câți dintre acești 415 membri SNPP au aderat din convingere și câți au fost influențați de faptul că anumite persoane din conducerea SNPP sunt, simultan, și șefi în Penitenciarul Giurgiu?
Câți au semnat liber, și câți au considerat că e mai prudent să fie în același sindicat cu cei care le pot atinge cariera, postul, mutarea, evaluarea?

“Pleacă fără argumente”? Nu cumva pleacă din cauza minciunilor, presiunii și pilelor?

Spuneți, cu aerul eternului neînțeles, că unii pleacă “fără argumente”.
Poate problema nu este la cei care pleacă, ci la cei care conduc SNPP.

V-ați întrebat vreodată, serios, nu mimat, dacă nu cumva dumneavoastră sunteți problema, nu membrii care ies pe ușă?

Poate oamenii pleacă pentru că s-au săturat de minciuni, manipulări și presiune.
Poate pleacă pentru că s-au săturat să vadă cum:

  • amante,
  • rude,
  • și tovarăși de pahar

ai conducerii SNPP ajung să ocupe funcții “călduțe” în Penitenciarul Giurgiu, în timp ce “ăia mici” nu au:

  • niciun drept susținut real,
  • niciun sprijin concret,
  • ci doar obligația de a cotiza și de a umple numărul cu care SNPP iese la paradă publică.

“În primul rând, oamenii!”, dar în practică:
în primul rând, amanta, ruda și prietenul de șpriț.

Dacă n-ar fi șefi în unitate, câți membri ar mai avea SNPP?

Mai există o întrebare pe care și-o pun tot mai mulți în Penitenciarul Giurgiu, între două schimburi și două rapoarte:

Dacă persoanele din conducerea SNPP nu ar avea și funcții de conducere în Penitenciarul Giurgiu, iar liderul sindicatului nu ar lucra la Resurse Umane, SNPP ar mai avea astăzi 415 membri?

Sau am descoperi brusc că numărul real de membri, fără presiune, influență și teamă, ar fi cu totul altul – mult mai mic și mult mai apropiat de realitatea din teren?

Sindicalism autentic vs. “scut” uman în jurul Famigliei Teoroc

Sindicalismul autentic nu se măsoară în:

  • grosimea dosarului cu adeziuni,
  • nici în numărul de atacuri la adresa celuilalt sindicat din penitenciar.

Se măsoară în:

  • libertatea fiecărui polițist de penitenciare de a alege fără influențe,
  • fără presiuni,
  • fără frica faptului că opțiunea sindicală i-ar putea spulbera șansele de promovare sau i-ar putea aduce “griji” inutile de la șefi.

Abia atunci, și numai atunci, puteți rosti fără să roșiți: „În primul rând, oamenii!”

Până atunci, lozinca se traduce mai cinstit prin:
“În primul rând, funcțiile și cotizațiile!”

Sindicatul cu 20 de oameni muncește, SNPP se pozează

În timp ce SNPP se ocupă intens cu gardă sindicală de corp pentru Famiglia Teoroc, conform mesajului postat pe Facebook de liderul FSANP – președintele Sindicatului FRATERNITATEA – realitatea din teren arată altfel.

Conform aceleiași surse, în Penitenciarul Giurgiu:

  • FSANP încearcă să construiască o organizație sindicală puternică,
  • în condițiile în care directorul unității este FULGA, cel cu familia arestată, despre care s-a mai scris public,
  • iar acest director nu agrează FSANP, ci susține familia TEOROC, adică are “grijă” ca angajații să cotizeze la SNPP și să fie ținuți sub presiune.

În acest timp, un sindicat cu doar 20 de oameni se luptă, concret, pe toate fronturile, pentru:

  • salarizare mai bună a “ălora mici”,
  • condiții de muncă mai bune,
  • și pentru drepturile tuturor polițiștilor de penitenciare din Penitenciarul Giurgiu, indiferent în ce sindicat sunt.

Întrebarea care răsună, legitim, în rândul membrilor este:
Dumneavoastră, unde sunteți în momentele acestea?

Câte proteste, câte negocieri, câte demersuri – și câte poze cu “scutul” pentru TEOROC?

Domnule Oprică ȘERBAN, haideți să lăsăm teoriile și să trecem la inventarul rece al faptelor recente:

  • La câte acțiuni sindicale reale ați participat în ultima perioadă?
  • La câte proteste (nu poze și comunicate)?
  • La câte negocieri concrete pentru drepturile celor 415 polițiști de penitenciare?
  • La câte demersuri efective pentru “ăia mici”, cei despre care “n-aveați ce să vorbiți”?

În schimb, la câte acțiuni de tip “scut” în jurul Famigliei Teoroc ați fost prezent, oficial sau neoficial?
La câte momente de solidaritate cu “peștii mari” și câte cu agenții de pe secții?

Poate că, înainte de a le ține predici altora despre ce înseamnă sindicalism, ar fi sănătos să răspundeți, punctual, la aceste întrebări.
Până atunci, “În primul rând, oamenii!” rămâne doar un slogan gol, lipit peste o realitate în care “ăia mici” sunt buni doar la număr și la cotizații, iar “ăia mari” își împart funcții, protecții și scuturi sindicale. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv10 ore ago

IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVI – „Sfântul Bogdan de Telega, tămâie pe draci și foc la foișor”

Grădinița de cadre continuă: agenta cu creme, nașul, finul, „Laika” de la termopane, mita pe WhatsApp și foișorul blestemat Tămâie...

Exclusiv11 ore ago

Sănătate la sticlă, pericol la fabrică: cum se joacă Coca‑Cola Ploiești de‑a ruleta rusească cu angajații

„Nu sunați la 112 fără aprobare!” – politica nescrisă a fabricii Sănătatea și securitatea în muncă par a fi, la...

Exclusiv11 ore ago

Famiglia Teoroc & Co.: cum se face sindicalism cu presiune, pile și tăcere

În primul rând, peștii mari!” – Sindicalism de buzunar la Giurgiu, cu “ăia mici” pe post de cotizanți de decor...

Exclusivo zi ago

Republica fiduciei și orbul găinii: cum spală Blue Planet gunoaiele, banii și responsabilitatea în Sectorul 1 (și de ce Ploieștiul se face că nu vede)

„Nu știm cine încasează banii, dar semnăm” – noua doctrină a Primăriei Sectorului 1 Contractul de salubrizare cu Blue Planet...

Exclusivo zi ago

IPJ Prahova S.R.L. – Grădinița de cadre intră în sezonul XXVI: de la laptopuri amanetate la dosare ținute la sertar la Poliția Orașului Băicoi

De la „caz incredibil” pe Facebook la serialul cu inventarul furat În timp ce o parte din presa locală se...

Exclusivo zi ago

Tribunalul București a prins IPJ-urile cu „nu ținem evidență” în gură: minciuna administrativă nu mai ține la judecător

IPJ-urile, prinse cu mâna în sacul opacității: „Nu avem registru” nu mai spală refuzul de informații Un precedent extrem de...

Exclusiv2 zile ago

IPJ Prahova S.R.L.: se vând telefoane, laptopuri și funcții, cu bon fiscal de tăcere. Grădinița de cadre – sezonul XXV: de la pietriș, turnătorii și mașini „fantomă” la polițiști amanet și telefoane dispărute

De la „știrișoare” pe Facebook la mizeria reală din inventar În timp ce o publicație locală se laudă pe Facebook...

Exclusiv2 zile ago

Tatăl invizibil și sistemul somnoros — pamflet despre un copil lăsat pe pilot automat

O mamă disperată își povestește cazul „Bine ați venit la vizite… poate” — programul-fantomă Judecătoria a stabilit week-end-uri de vizită:...

Exclusiv2 zile ago

Cumetria de Merit SRL – Poliția Română, filială de familie cu bani publici

Salariul „de excelență” la plic, între cumetri: statul plătește, nașa încasează În timp ce colegii din Poliția Română află din...

Exclusiv3 zile ago

O nouă aritmetică la IGPR: sindicatul cere drepturi salariale, iar nota de plată vine de la SRI

Când ceri drepturi salariale: ți se pune în brațe factura SRI Într-un dosar în care reclamanți sunt un sindicat și...

Exclusiv3 zile ago

O justiție cu două viteze: judecătorul blindat, polițistul abandonat în stradă

Un judecător, protejat imediat. Un polițist, lăsat să aștepte. În România pro-europeană, ediția 2026, statul pare să poarte uniformă doar...

Exclusiv4 zile ago

Comisia cu racheta în buzunar: cum îl îngroapă chiar Senatul pe Tánczos Barna în scandalul antigrindină (DOCUMENTE)

„Mafia antigrindină”, la buton. Comisia pentru Mediu, la pix Chiar dacă ministrul interimar al Agriculturii, Tánczos Barna, forțează cu orice...

Exclusiv4 zile ago

Grădinița de cadre – IPJ Prahova, sezonul  (XXIV). Turnătoarea de serviciu și protectorul ei cu stele căzătoare

De la ofițerul cu pietriș la ofițerul cu note informative După episodul cu „ofițerul–transportator de pietriș la negru” de la...

Exclusiv4 zile ago

ANP – Dentistul-tornado de la Penitenciarul Târgșor: între „benzină, lichid de parbriz” și sticla fluturată prin bar

„Sectorul medical” pe sticle: când imaginea ANP se îneacă în alcool În Penitenciarul de Femei Târgșor, „sectorul medical” pare să...

Exclusiv5 zile ago

Vestul Sălbatic de Țăndărei: Polițiști cu pistolul la brâu, statul cu mâinile în buzunar

Atac armat la prânz: „Bună ziua, tragem în casă!” În plină zi, în municipiul Țăndărei, județul Ialomița, doi bărbați au...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv