Connect with us

Actualitate

Desfășurarea războiului de azi validează, încă o dată, consistența strategiei Trump

Publicat

pe

Pentru a înțelege ceea ce se întâmplă acum în Orientul Mijlociu, ar trebui să ne întoarcem în urmă cu exact trei ani, la 5 ianuarie 2021, atunci când intra în vigoare, oficial, normalizarea deplină a relațiilor Israelului cu a doua cea mai importantă monarhie sunnită din lume, încununând ani buni de eforturi diplomatice din partea (pe atunci, încă) președintelui american Donald Trump de a schimba total arhitectura celei mai fierbinți zone geopolitice de pe planetă.

Cu doar trei ani înainte, la finalul primului său an ca președinte, Donald Trump semnase recunoașterea Ierusalimului drept capitala statului evreu și decisese mutarea ambasadei americane de la Tel Aviv la Ierusalim.

Trecuse, în acel 5 ianuarie 2021, un singur an de la alt eveniment important care a condus la re-modelarea regiunii: în 3 ianuarie 2020, pe aeroportul din Bagdad, o dronă americană îl ucidea pe Qasem Soleimani, un legendar general iranian, comandantul batalionului Quds din Gărzile Revoluționare Islamice, unul dintre principalii artizani ai forțelor militare anti-americane din Siria, Liban și Irak. Deloc întâmplător, generalul Soleimani se afla în drum spre o întâlnire cu Adil Abdul-Mahdi al-Muntafiki, premierul șiit al Irakului de atunci. Soleimani era, se pare, creierul operațiunii de atacare a sediului ambasadei americane de la Bagdad, petrecută câteva zile mai devreme, la 31 decembrie 2019, atunci când militanții Forțelor de Mobilizare Populare – al-Hashd al-Sha’abi au pătruns în zona „verde” din capitala irakiană, fără a fi deranjate de către trupele de securitate locale.

Tratatele de normalizare a relațiilor dintre Israel pe de o parte și Emiratele Arabe Unite, Bahrein, Maroc și Sudan pe de altă parte, dar și eliminarea lui Soleimani au desenat un alt Orient Mijlociu, clar diferit de ceea ce fusese până atunci. Lumea Golfului arab devenea neutru față de statul evreu, iar pe de altă parte Iranului i se fixaseră limitele pe care nu avea voie să le depășească. Americanii și-au pacificat, practic, aliații lor din zonă, iar iranienii au rămas doar cu victoriile din Siria și cu controlarea cvasi-totală a Libanului, prin intermediul Hezbollah.

La 15 septembrie 2020, cu câteva luni înainte de finalul primului mandat al președintelui Trump, acesta a mijlocit semnarea, la Casa Albă, a unui tratat istoric, supra-numit „avraamic”: Tratatul de pace, relații diplomatice și deplină normalizare între Emiratele arabe Unite și statul Israel. Acordul a fost numit „avraamic” pentru că era încheiat între națiuni constituite din urmașii fiilor patriarhului Avraam, Isaac (copilul patriarhului cu soția legitimă, Sara) și Ismael (fiul lui Abraham cu slujnica egipteancă Agar). Denumirea aceasta este cât se poate de simbolică, făcând referire la modul în care profetul Mahomed se raportează la Ismael chiar în Coran (sura a -II-a, 127-128):

„Și când Avraam și Ismail au ridicat temeliile Casei au zis: (…) Doamne fă-ne pe noi supuși Ție și fă din urmașii noștri o comunitate supusă Ție (…) Doamne trimite-le lor un Trimis dintre ei, care să le recite versetele Tale și să îi învețe Cartea”.

De altfel, Mahomed însuși aparținea tribului Quraișit, pe care tradiția islamică îl consideră ca descendent al lui Chedar, unul din fii lui Ismail. Bahrein și Maroc au fost următoarele monarhii arabe care au decis, tot în 2020, să-și normalizeze relațiile cu Israelul.

Cea mai importantă monarhie sunnită, Arabia Saudită a păstrat o neutralitate binevoitoare față de acest tratat. Binevoitoare din două motive: întâi pentru că ministrul de externe Faisal bin Farhan Al Saud a comentat acordul ca „putând fi privit drept pozitiv”, chiar dacă țara sa nu va normaliza relațiile cu Israelul înainte de semnarea păcii între statul evreu și palestinieni și, în al doilea rând, pentru că guvernul de la Riad, încă din 1 septembrie 2020 și-a deschis spațiul aerian pentru aeronavele israeliene care zboară către și din Emiratele Arabe Unite.

Mai mult, după ce l-au acuzat pe Trump că destabilizează Orientul Mijlociu cu inițiativa sa de normalizare a relațiilor dintre Ierusalim și statele arabe sunnite din Golf, democrații lui Biden au continuat, cu nonșalanță, politica precedentei administrații de a obține alăturarea saudiților la acordurile de pace avraamice. Ba chiar au păstrat sediul ambasadei americane în suburbia Talpiot a Ierusalimului, după ce își sfâșiaseră hainele de pe ei în 2017 că mută Trump ambasada într-un teritoriu cucerit în războiul de șase zile din 1967, adică fix acolo unde chiar legea americană o prevedea, conform Jerusalem Embassy Act din 23 Octombrie 23 1995.

Într-o mișcare clară de continuitate cu viziunea geopolitică a lui Donald Trump, în luna mai 2023, consilierul pentru securitate al lui Joe Biden, Jake Sullivan, a mers la Riad pentru a discuta cu prințul Mohammed bin Salman Al Saud’s planul american de normalizare a relațiilor monarhiei saudite cu Israelul. Prințul Salman a răspuns pozitiv, indicând condițiile sale pentru acest lucru: unele concesii care ar trebui făcute palestinienilor plus un acord de tipul articolului 5 din tratatul NATO, de garantare a securității de către americani.

Luna următoare, secretarul de stat Antony Blinken s-a dus și el la Riad în același scop, după care americanii l-au primit la Washington, în iulie, pe șeful Mossad, David Barnea.

La 28 iulie 2023, președintele american Biden a declarat următoarele: „there’s a rapprochement maybe under way between Saudi Arabia and Israel” (este în lucru o reabordare între Israel și Arabia Saudită), iar purtătorul de cuvânt al ambasadei saudite la Washington, Fahad Nazer, a replicat:, „Israel has a lot of potential, normalization can do wonders; trade, cultural exchanges, but for that to happen, for the kingdom to take that step, we need that core dispute to be resolved.” (Israelul are un mare potențial, putem să ne imaginăm normalizarea cu ei în comerț și schimburi culturale, dar regatul așteaptă să se încheie disputa centrală, cea cu palestinienii)” .

Revenind la geopolitica inițiată de Trump, iată că ceea ce se întâmplă acum, în urma atacului Hamas din 7 octombrie și a războiului început în Gaza, nu face decât să confirme justețea viziunii lui Donald Trump. Practic, monarhiile arabe din Golf, cele mai puternice economii din lumea arabă, asistă, de departe la lupta dintre israelieni și Hamas. Iar asta determină o poziție delicată pentru Turcia lui Erdogan, care critică extrem de vocal Israelul, dar nu recurge la alte măsuri (în fara celor retorice) împotriva Ierusalimului. Iranul, marea putere șiită, deși în curs de apropiere de monarhiile arabe sunnite, nu riscă nici el, oricât de mare i-ar fi armata o confruntare militară directă cu evreii. Iar Hezbollah, brațul înarmat al iranienilor în regiune, se mărginește, cel puțin deocamdată, la isterii verbale în lupta cu armata israeliană.

Soliditatea strategică a alegerilor făcute de către precedentul președinte american s-a observat încă din primele zile de după 7 octombrie 2023, atunci când reprimarea militanților Hamas a fost demarată în forță de către Țahal (armata israeliană) și mult-clamata „solidaritate” arabă nu a funcționat: saudiții și celelalte state din golf s-au mărginit să avertizeze asupra pierderilor de vieți omenești din rândurile civililor, iar Recep Tayyip Erdogan a organizat mai multe mitinguri de solidaritate cu cauza „poporului palestinian”.

De altfel, nici până astăzi, după trei luni de război, niciun stat musulman nu s-a angajat într-o dispută de altă natură decât cea verbală cu guvernul lui Benjamin Netanyahu. Teheranul, cel mai motivat și mai puternic dintre potențialii inamici ai evreilor, a preferat să condamne intervenția din Gaza, dar să nu intre în conflictul real.

Asasinarea, pe 2 ianuarie 2024, la Beirut a numărului doi din ierarhia Hamas, Saleh al-Arouri, tot de către o dronă, ar fi marcat, într-o altă arhitectură regională, o amplificare importantă a războiului din Gaza și o extindere a acestuia cel puțin în zona Malului de Vest (West Bank pentru occidentali, Cisiordania pentru arabi și Iudeea și Samaria pentru evrei). Doar că și de această dată răspunsul a fost tot… unul retoric. Erdogan a organizat un miting de protest, iar liderii iranieni au mai amenințat încă o dată cu contra-măsuri. Cea mai mare violență verbală a fost însă atinsă în cazul liderilor Hezbollah.

Acum să vedem câteva amănunte importante: în primul rând, al Arouri a fost născut în Malul de Vest, el nu era din Gaza. Era, deci, mai predispus unei colaborări cu Hezbollah, o mișcare șiită, în relații destul de reci cu sunniții din Hamas.

Deși el fondase aripa militară a Hamas, Izz ad-Din al-Qassam Brigades , rolul său de șef al aripii militare din Malul de Vest, nu era unul de prim-plan, atâta timp cât acolo nu există operațiuni militare ale Hamas. Deci, practic, contribuția sa la operațiunile Hamas era cel puțin neglijabilă, dar el a fost ucis ca un mesaj foarte clar transmis direct către Teheran, căci Saleh al-Arouri era omul iranienilor în Hamas și singurul capabil să coalizeze Hezbollah în vederea alăturări luptei efective duse de propria sa organizație în Gaza.

Al -Arouri a fost acuzat că a pus la cale atacul din 7 octombrie, dar acest lucru trebuie înțeles mai mult ca o figură de stil, căci el nu prea avea cum să ajungă în Gaza. De fapt, uciderea lui este o nouă avertizare pentru Iran, să nu intervină militar împotriva Israelului, fiind în același timp un avertisment clar și pentru Hezbollah.

Al-Arouri a fost arestat în Israel de câteva ori, dar a fost eliberat în 2010 și deportat în Siria, unde a ales să se stabilească, alături de liderul Hamas, Khaled Meshaal. Atunci când a început războiul civil din Siria, în decembrie 2011, Khaled Meshaal s-a mutat în Qatar, iar al – Arouri în Istanbul. Vice-liderul Hamas a părăsit Istanbulul în 2015, motivat fiind de decizia lui Erdogan de a se reconcilia cu Israelul.

Între timp, relațiile dintre Hamas și Hezbollah s-au deteriorat dramatic, ca urmare a războiului sirian. În acest conflict, șiiții din Hezbollah au luptat de partea președintelui Bashar al-Assad, în vreme ce premierul Hamas, Ismael Haniyeh ținea o cuvântare lacrimogenă în moscheea din Cairo, lăudând eroismul rebelilor sirieni și încheind cu îndemnul: „ Să spunem NU Iranului și Hezbollah-ului!”.

Libanul, care îl găzduia pe al-Arouri, este o țară capturată de către miliția șiită Hezbollah. La ultimele alegeri, cele din 2022, Hezbollah a obținut 18,56% din voturi, adică 13 din cele 128 de locuri din Parlament (64 alocate creștinilor, iar câte 27 șiiților și sunniților), iar alianța din care face parte s-a ales cu aproape 40% din voturi, adică cu 41 de mandate. Hezbollah participă și la guvernare cu 2 miniștri și încă 9 miniștri din partidele afiliate.

Pentru a vedea justețea viziunii lui Trump și în cazul libanez, să spunem că aliatul creștin principal al Hezbollah, Mișcarea Liberă Populară condusă de către Michel Aoun a ajuns la doar 20 de parlamentari și 8 miniștri, fiind egalată de către Forțele Libaneze, partid creștin condus de către Samir Geagea și apropiat… Arabiei Saudite (tot 20 de locuri).

Oricum, Hezbollah și aliații săi creștini domină componența noului cabinet libanez, deci guvernează Libanul. Poziție din care ar putea să atace Israelul prin nord. Iată de ce a fost atât de important să i se transmită un mesaj atât de clar prin asasinarea lui al-Arouri.

Liderul Hezbollah Hassan Nasrallah, pe de altă parte, își aduce foarte bine aminte războiul din iulie (Ḥarb Tammūz ) 2006, un conflict de 34 de zile, început prin tiruri asupra Haifei și terminat prin intrarea trupelor evreiești în sudul Libanului, război în care au murit 200 de evrei și vreo 1200 de libanezi. Acel război a dus la distrugerea infrastructurii libaneze din sud, demolarea unei mari centrale electrice și pierderea de către Liban a 22% din PIB-ul său (5 miliarde de dolari pierderi). Războiul respectiv nu a fost dus de Israel cu Libanul, ci cu Hezbollah, care a declanșat întreaga nebunie răpind doi soldați evrei. Motiv pentru care Nasrallah știe, de atunci încoace, foarte bine să „citească” liniile roșii trasate de către guvernul israelian.

Iată, deci, cât de bine a înțeles Donald Trump Orientul Mijlociu și cât de valabil rămâne planul său pentru regiune: pace între Israel și statele arabe din Golf, război împotriva milițiilor teroriste simultan cu intimidarea Iranului și a Hezbollah.

Oricât l-au criticat din 2017 până în 2020, democrații s-au văzut siliți să continue aplicarea viziunii lui Trump asupra Orientului Mijlociu. Iar desfășurarea războiului de azi validează, încă o dată, consistența strategiei Trump. Unde mai pui că astăzi a uitat toată lumea de sediul din Ierusalim al ambasadei SUA, de parcă ar fi fost acolo dintotdeauna…

Petrișor Peiu

Actualitate

Anunț finalizare implementare proiect: „DIGITALIZAREA ACTIVITATII SOCIETATII PESTCONTROL BUCURESTI SRL”

Publicat

pe

De

Citeste in continuare

Actualitate

Scutul olandez pentru Europa: Destinus prezintă interceptorul Vorexon pentru eliminarea punctelor oarbe din apărarea aeriană

Publicat

pe

De

Compania olandeză Destinus a dezvăluit un nou sistem de interceptare a rachetelor, conceput special pentru a aborda vulnerabilitățile critice din arhitectura de apărare aeriană integrată a Europei. Denumit Vorexon, acest interceptor lansat de la sol promite să detecteze și să neutralizeze rapid proiectilele inamice, asigurând protecția activelor prioritare printr-o selecție inteligentă a țintelor.

Viteză de peste Mach 2 și precizie sub control uman

Aflat încă în faza de dezvoltare, sistemul Vorexon este proiectat să atingă o viteză maximă de peste Mach 2 și să aibă o rază de acțiune de peste 20 de kilometri. Tehnologia funcționează în cadrul unei rețele integrate de senzori și control al focului, utilizând radare externe pentru a identifica și clasifica proiectilele primite. După lansare, interceptorul beneficiază de corecții de curs pe traiectoria medie, până când propriul radar se blochează pe țintă pentru atacul final. Un aspect esențial subliniat de producători este faptul că decizia finală de angajare a țintei rămâne în permanență sub comanda unui operator uman.

Eficiența costurilor: O lecție învățată de pe frontul din Ucraina

Dezvoltarea Vorexon vine ca un răspuns direct la realitățile războiului modern, unde bombardamentele masive de artilerie au demonstrat că utilizarea interceptorilor scumpi pentru a opri rachete ieftine este nesustenabilă economic. În prezent, nicio arhitectură de apărare nu poate angaja fiecare proiectil fără a epuiza resursele financiare ale apărătorului. Vorexon urmărește să echilibreze acest raport de forțe, oferind o soluție scalabilă împotriva rachetelor de artilerie și a bombelor ghidate, care sunt produse în masă la costuri reduse.

Calendarul implementării și protecția infrastructurii critice

Destinus estimează că Vorexon va trece prin teste operaționale anul viitor, având ca țintă lansarea producției de masă în 2028. Sistemul este gândit să protejeze puncte strategice precum posturile de comandă, hub-urile logistice, depozitele de muniție și bateriile de apărare aeriană. Deși nu au fost anunțați clienți oficiali de lansare, compania a confirmat purtarea unor discuții cu mai multe state europene, inclusiv cu Ucraina, țară unde alte tehnologii ale firmei, precum racheta de croazieră RUTA Block 2, sunt deja utilizate în contextul conflictului actual.

Citeste in continuare

Actualitate

Thunder: Noua eră a aviației militare – Drona autonomă care devine „camaradul loial” al elicopterelor de atac

Publicat

pe

De

Sectorul tehnologiei de apărare asistă la o premieră majoră prin lansarea „Thunder”, o dronă din Grupa 5 concepută să revoluționeze modul în care sunt desfășurate operațiunile aeriene. Dezvoltată printr-un parteneriat strategic între gigantul tehnologic Anduril și producătorul de aviație Archer, noua platformă este proiectată pentru a îndeplini rolul de „loyal wingman” (camarad loial), zburând alături de elicoptere de atac precum Apache sau viitoarea flotă Cheyenne.

Simbioză tehnologică: De la taxiuri aeriene la prădători autonomi

Thunder nu este doar un proiect teoretic, ci rezultatul a trei ani de dezvoltare intensă. Această aeronavă cu rotoare basculante (tiltrotor), complet autonomă și înarmată, a fost creată pe baza lecțiilor învățate din dezvoltarea aparatului cu aripi fixe YFQ-44A „Fury”. Interesant este faptul că geneza sistemului Thunder se află în tehnologia „taxiurilor aeriene electrice” dezvoltată de Archer, demonstrând o tranziție fără precedent a inovației din sectorul comercial către cel militar, special adaptată pentru „războiul de manevră” în zonele litorale.

Forță brută și precizie chirurgicală: Un arsenal echivalent cu al unui Apache

Din punct de vedere al performanțelor, Thunder se anunță a fi un monstru al eficienței. Cu o rază de acțiune și viteză comparabile cu cele ale elicopterului Cheyenne, drona dispune de o capacitate de încărcare similară cu cea a unui Apache, dar cu avantajul de a opera la altitudini superioare. Configurația sa tactică prevede grupuri de trei până la șase drone Thunder care escortează aeronavele cu echipaj uman, oferind protecție și putere de foc suplimentară.

Arsenalul este impresionant: compartimentul principal poate găzdui până la 10 rachete Hellfire, 16 muniții de tip „air-launched effects” sau 76 de rachete. Mai mult, botul aeronavei este echipat cu sisteme specializate pentru combaterea altor drone (Counter-UAS), asigurând o bulă de protecție pentru întreaga formație de zbor.

Inteligența „Lattice”: Când algoritmii mașinilor autonome cuceresc cerul

Dincolo de blindaj și armament, adevărata putere a dronei Thunder rezidă în software. Anduril a integrat platforma Lattice, un sistem bazat pe inteligență artificială care colectează și sintetizează datele de la toți senzorii pentru a crea o imagine tactică completă. Pentru a permite zborul autonom la joasă altitudine și viteze mari, inginerii au preluat și adaptat tehnologii din industria vehiculelor autonome (self-driving cars), oferind dronei capacitatea de a evita formele de relief în timp ce reacționează instantaneu la amenințările inamice.

Orizont 2030: Standardizarea războiului de manevră pe scară largă

Thunder a fost concepută pentru a fi „atritabilă” (înlocuibilă cu costuri rezonabile), facilitând desfășurarea unor cantități mari de senzori și arme pe câmpul de luptă. Designul său modular permite dezasamblarea și transportul într-un container ISO standard de 40 de picioare, putând fi livrată rapid prin infrastructura terestră, maritimă sau aeriană. Primele teste de zbor sunt programate pentru anul viitor, software-ul fiind deja verificat pe aeronave surogat în ultimii doi ani. Dacă cererea din partea forțelor armate se menține, producția de serie va debuta în intervalul 2029-2030, marcând o schimbare radicală în modernizarea aviației de atac.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv14 ore ago

Furtuna transatlantică a cenzurii: Cum a ajuns România cârpa de șters a Congresului SUA și a Comisiei Europene

România, primul cobai electoral aruncat sub roțile algoritmilor În decembrie 2024, România a intrat în istoria politică mondială nu printr-o...

Exclusiv14 ore ago

O nouă rușine în siguranța muncii: polițiști trimiși la lucru în condiții toxice, instituția se ascunde după „cercetare prealabilă”

Când arestul devine risc profesional: „Diamantul” sună alarma la IPJ Sibiu Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” a ajuns să facă...

Exclusiv14 ore ago

O frână de mână trasă la Palatul Victoria: instanța transformă „marea reformă a salarizării” în spectacol cu martori asistenți

Consultarea publică „la mișto” este oprită cu acte în regulă Consultarea publică pe Legea salarizării a fost suspendată de instanță,...

Exclusiv14 ore ago

Hipodromul cu iz penal: cum se dopează caii și se diluează regulamentul, sub ochii unei comisii de decor

Culise murdare la trap: regulamentul, călcat în picioare Pe hipodromul din Ploiești nu se mai aleargă doar caii, ci și...

Exclusiv2 zile ago

IPJ CONSTANȚA, MANUAL DE ABUZ INSTITUȚIONAL: NU CONTEAZĂ LEGEA, CONTEAZĂ TURNĂTORUL!

PRIORITATE ZERO LA IPJ CONSTANȚA: VÂNĂTOAREA DE „VINOVAȚI” CARE SPUN ADEVĂRUL La IPJ Constanța, urgența nu poartă uniformă, nu are...

Exclusiv2 zile ago

„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale

Adam Smith, sindicalist post-mortem: ce nu vor să audă politicienii când deschid „Avuția națiunilor” Când polițiștii și militarii cer bani,...

Exclusiv2 zile ago

TIR-istul cu „curaj” de cauciuc: beat criță, fără permis și cu tupeu cât DN 57

Așa arată inconștiența la volan: 40 de tone, alcool și zero creier AȘA CONDUCE UN ȘOFER INCONȘTIENT! – o spun...

Exclusiv2 zile ago

„Specialii” din noroi și experții din pixeli: când militarii cară nămol, vitejii de internet cară comentarii

„Unde s-au evaporat experții de serviciu?” Unde sunt acum „experții” care strigă, cu mâna pe tastatură și curajul în spatele...

Exclusiv2 zile ago

De la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX

Grădinița de cadre – sezonul XXIX: întoarcere la Blejoi, unde cadrele cresc pe tractor Serialul „Grădinița de cadre – IPJ...

Exclusiv3 zile ago

„Prescripția salvează hoția”: cum a ajuns România cimitirul dosarelor cu fonduri europene, pus la zid de CJUE

„Dragi hoți de fonduri europene, nu vă mai bazați pe calendar!” Prescripția dosarelor cu fonduri europene din România a fost...

Exclusiv3 zile ago

MAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor

Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” cere, în baza Legii 544/2001 și a Constituției, să afle cine, de ce și cum...

Exclusiv4 zile ago

Noua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii

Un proiect nou, o lege veche „ucisă din pix” La 16 iulie 2026, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale...

Exclusiv4 zile ago

Imaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul

De la „nu am fost eu” la „da, recunosc!”: când tractorul minte, camera de bord vorbește Totul a pornit de...

Exclusiv4 zile ago

Noul proiect al legii salarizării: polițiști la tarif de chilipir, promisiuni la preț de lux

Sindicatele bat la ușă, parlamentul se preface că nu e acasă Federația Sindicatelor Democratice din România (FSDR), organizație reprezentativă la...

Exclusiv5 zile ago

IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane

Breaking-ul mic, gunoiul mare În timp ce un „caz incredibil” face turul Facebook, realitatea inventarului la IPJ Prahova arată mult...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv