Exclusiv
Este deranjant jocul la cacialma pe care îl practică mai mulți reprezentanți sindicali/E jenant
Primesc în ultimele zile un semnal din țară că avem colegi nemulțumiți și dezamăgiți, rulând aceeași bandă veche de magnetofon că ”nimeni nu face nimic pentru noi!”, dezvaluie Vitalie Josanu de la sindicatul Diamantul.
O deznădejde demotivantă sedimentată din așteptările puse mereu în alții și dacă se poate, el să primească (eventual gratuit) o pungă de semințe ca să aibă ce sparge în fața televizorului, când îi urmărește cum aceștia, alții, luptă și pentru drepturile lui!
Acum, pe principiul parafrazat al Academiei Cațavencu după care ”membrii sindicatului nostru sunt mai deștepți decât ai lor”, țin să spun că tocmai un asemenea scenariu ne-a adus aici. Ne-a adus aici, faptul că mai mereu, majoritatea polițiștilor a așteptat să lupte alții pentru drepturi, alții să iasă în stradă. Pe când mobilizam lumea la proteste, nu de puține ori întâlneam inși cu atitudine superioară, afundați – tocmai atunci – în treburi mult mai importante! Pentru că suntem urmăriți de militari – primesc multe semnale de apreciere legate de ceea ce scriem – unde sunt mulțimile de pensionari militari, atunci când polițiștii ies în stradă, se mai intreaba acesta?
Acum, pe un nou val al nemulțumirilor aflu că SNPPC o pune, din nou, de un protest(uț) pe data de 14 decembrie și hai, gloata entuziaștilor face coadă din nou la… semințe! Păi nu ați văzut cum un ditamai mastodontul sindical cu jjjjde mii de membri (le-am mai tăiat noi din zerouri după ce am smuls prin judecăți numărul exact al membrilor) abia dacă reușește să adune o mână de oameni în piață?! Acest mastodont, parcă din specia Iliescu, primea bunăoară gura de oxigen de la colegii de la penitenciare, acum anunță că va defila cu SCMD, mai dezvaluie sursa citata.
De multe ori mă întrebam, cum naiba reușesc unii să adune zilnic, vreo câteva zeci de protestatari în fața MAI… oamenii aștia nu au program? Unde găsești 100 indivizi dispuși să-și sacrifice 2-3 săptămâni din concediu/libere pentru a sufla în vuvuzele pe sub geamurile bine zăvorâte ale MAI? Sau într-o altă variantă vorbim despre un efort logistic extraordinar, rulând 30-40 indivizi (în fiecare zi alții), cu o veritabilă acțiune de programare a efectivelor… Credeți cumva că frustrarea nu macină aceste mici grupulețe de ”eroi”, mai ales că cel mai dificil este să-i mobilizezi pe polițiștii bucureșteni?!
Oricum ar fi și într-un caz și în altul rezultatul este nul, pentru că politicienii noștri se gudură doar în fața mulțimii. Uitați aici dovada: https://drive.google.com/file/d/1cXjdl1IbqIybUSMFOxwzayxNd88WpKjM/view?fbclid=IwAR30GY2Cnpcc-tdgbDqYAd4BLb5BPXAbXfB_NrUGQvFeFbbPGWef6TCEm2U
Ca să reușești, singura soluție e să cumperi mercenari. Fripturiști de ocazie găsești cât lumea prin București. Dacă o vreme doar bănuiam că asta se practică, un interviu luat unui protestatar SNPPC la unul dintre ultimele proteste mi-a confirmat că exact asta se întâmplă! Reportera era destul de tinerică și lipsită de experiență, astfel încât ”onoarea protestatară” scăpase basma curata, altminteri praf ne facea! După ce l-a întrebat pe liderul Zelca, reporterița a decis să plimbe microfonul și pe la alți protestatari ”de rând”, ca să afle ce-i doare. A zis primul cîte ceva, dar când a ajuns la al doilea – un tip, în etate – acesta a zis că nu e bine ce se întâmplă cu polițiștii… La insistența reporteriței, tipul ”s-a spart”: păi, eu nu sunt polițist și nici nu am lucrat în poliție! Dar purta vesta cu însemnele SNPPC!
Guvernanții au apreciat că pentru polițiști și ceilalți din categoria ”prostime” să majoreze salariile cu 5% de la 1 ianuarie 2024 – că deja era prea de tot și vin alegerile! – iar profilor, care erau să blocheze încheierea anului școlar, li se majorează cu 20%! De ce? Pentru că au ieșit în stradă, au fost hotărâți, au răbdat foame… atunci când faci grevă, nu primești salariu.
În altă ordine de idei, este deranjant jocul la cacialma pe care îl practică mai mulți reprezentanți sindicali, dintre care SNPPC pare a fi campion în materie. Ei sunt perfect conștienți că nu au de unde scoate oameni iar noi suntem naivi să credem că vreunul dintre organizatorii de proteste a pus vreodată pe primul loc EFICIENȚA acțiunii. Dimpotrivă, aceștia sunt preocupați să muște startul, după care să-și arunce eșecul în curtea celorlalți competitori sindicali care – vezi Doamne! – ar fi foarte comozi și nu ies în stradă! Refuz să accept această mizerabilă variantă de activitate sindicală, să te lauzi că te bați în proteste pentru a câștiga adeziunile naivilor sau ale comozilor. Pentru că iarăși mulți se complac în acest veritabil lanț al complicităților: o parte crede că din 20 lei/membru îl cumpără pe ministrul de interne cu tot cu Despescu la pachet (doar că sindicatele s-au vândut), iar cealaltă mimează proteste periodice pentru a-și justifica încasările.

Înainte de a intra în luptă, un comandant deștept face revista frontului, estimează pe ce efective se bazează și abia după aceea decide dacă aruncă ori nu mănușa. Nu faci, ca prostul, declarație de război, dacă tu – de unul singur – nu poți aduna o prezență onorabilă. Aliații trebuie să știe din timp, să fie solicitați, eventual consiliați iar trupele lor să-ți fie ca un adaos la grosul armatei tale. La ultimul mare protest, cel cu ”unitatea”, mega sindicatul nu număra mai mulți polițiști activi decât SPR Diamantul, al treilea sindicat ca număr de membri! A avut județe cu ZERO prezență iar în altele le plătisem noi autocarul, că oricum erau o mână de oameni!
SNPPC prestează ca o ceată de lăieși care bat ciuberele prin mahala și cheamă a revoltă dar se împrăștie ca un cârd de ciori la prima confruntare. După care își pun poalele în cap și urlă că alții i-au împiedicat să izbândească! Așadar, fără să fim întrebați și noi, ceilalți, de fiecare dată ne trezim cu marcaje în calendar, bat ciuberele pe toate paginile de socializare, aruncă săgeți și prin părți, în timp ce cu greu reușesc să adune câțiva suflători de vuvuzele, apoi urlă a ”lipsă de unitate!”
Pe cuvânt, e jenant, domnilor, mai declara Vitalie Josanu. (Cerasela N.).
Exclusiv
Olimpia Bin Go: plătești ca la Bingo, trăiești ca la groapa de gunoi
„Olimpia gunoiului”: la Sala Sporturilor din Ploiești, campion e doar coșul care se uită neputincios la mizeria de pe lângă el
Olimpia nu mai e sală de sport, e sală de expoziție a eșecului la salubritate

Sala Sporturilor Olimpia, situată pe strada Mărășești- Ploiesti, azi, 17.05.2026, orele 16.00
Sala Sporturilor „Olimpia”, de pe strada Mărășești din Ploiești, ar trebui să fie templul mișcării, al fair-play-ului și al respectului pentru comunitate. În realitate, zona arată ca un decor de antrenament pentru echipa națională de aruncat gunoiul „pe lângă coș”.
Imaginea din jurul sălii spune tot: un coș de gunoi verde, singur, copleșit, iar pe jos – ambalaje, pahare, resturi de mâncare, șervețele îmbibate, cutii, de parcă orașul și-ar fi făcut încălzirea la capitolul nesimțire, nu la capitolul sport.
Banca din apropiere veghează scena ca un martor mut la falimentul unui oraș care plătește „ca la lux” (după cum reiese din dezvăluirile Incisiv de Prahova privind tarifele la salubritate), dar trăiește – vizual, olfactiv și moral – ca la groapa de gunoi.
De la „Olimpia” la „Coșimia”: coșul stă în picioare, dar logica administrației e la pământ
Fotografia e simplă și devastatoare:
- coșul e gol sau aproape gol;
- gunoiul e pe jos, în jur;
- iar aleea, într-un oraș care se laudă cu „strategii” și „contracte”, arată ca o intrare laterală la un tomberon, nu la o sală de sport.
Aici se vede, fără raport de audit și fără tabele stufoase, „rezultatul final” al combinației letale dintre:
- tarife la salubritate stabilite ca la cazinou, după cum a arătat Incisiv de Prahova în analiza despre Bin Go Solutions;
- administrație locală paralizată;
- cetățeni obișnuiți să arunce „un pic pe lângă”, că „nu se vede”.
Ce nu se vede în poză, dar se simte la fiecare factură: ploieșteanul plătește, oficial, pentru un serviciu de salubritate care, în teren, se traduce prin mizerie „de patrimoniu” lângă una dintre cele mai cunoscute locații sportive ale orașului.
„Ruletă Bin Go”: tarife premium, peisaj de ligă inferioară
În timp ce la facturi se joacă fin cu zecimale și diferențe de câțiva lei pe persoană între casă, bloc și chiar bloc vs. bloc, realitatea de lângă Sala Sporturilor „Olimpia” e brutal de simplă:
- gunoaiele sunt „la comun”;
- peisajul e „standard”: ambalaje aruncate pe jos, resturi împrăștiate, coș umilit de propria inutilitate;
- singurul element „personalizat” rămâne suma de plată de pe factură.
Același operator, același oraș, același tip de deșeu, dar, după cum arăta Incisiv de Prahova, tarife diferite – 23,73 lei, 24,51 lei, 25,95 lei/persoană. În schimb, la Sala „Olimpia”, tariful psihologic e unic: „bătaie de joc inclusă”.
Când pui alături:
- mormanele de gunoi dintre blocuri,
- tarifele „coafate” din listele de întreținere,
- și acum imaginea de pe strada Mărășești, lângă Sala Sporturilor,
tabolul e clar: Ploieștiul a reușit performanța de a transforma întreg orașul într-o sală uriașă de sport pentru gândaci, șobolani și bacterii.
Olimpia „disciplinei” administrative: primarul tace, coșul „vorbește” în mizerie
Primarul, altădată extrem de vocal pe tema „jafului din salubritate”, a ajuns acum să privească același film în reluare, dar cu sonorul dat la zero.
În timp ce Incisiv de Prahova documentează în rapoarte și analize modul în care s-au scurs bani pe tarife, bunuri de retur și contracte, administrația locală oferă, la Sala Sporturilor, o demonstrație practică de:
- lipsă de control;
- lipsă de întreținere a spațiilor publice;
- lipsă de rușine.
Sala „Olimpia” ar fi trebuit să fie un reper vizual al orașului. A devenit, prin mizeria tolerată lângă ea, un panou publicitar al eșecului comun: instituții + operator + parte dintre cetățeni.
Campioni la aruncat pe jos, codași la bun simț
Nu poți da vina doar pe Bin Go pentru farfuriile de plastic, paharele și resturile alimentare vărsate sub ochii coșului de gunoi. Acolo e și:
- nesimțirea unor ploieșteni care aruncă intenționat pe jos;
- absența patrulelor de control;
- indiferența autorităților care nu înțeleg că o sală de sport murdară la exterior trimite un mesaj clar la interior: „nu există reguli, doar improvizație”.
În loc ca „Olimpia” să fie locul în care copiii învață despre disciplină, respect și ordine, aceștia trec pe lângă munți de mizerie și învață, involuntar, lecția reală a orașului:
- gunoiul se aruncă pe jos, că „oricum nu pățești nimic”;
- tarifele cresc, dar spațiile publice decad;
- nimeni nu răspunde pentru nimic.
Ploiești – orașul în care sala de sport arată ca un vestiar după meciul cu bunul simț
Imaginea de pe strada Mărășești nu e un accident, e o concluzie.
Concluzia anilor în care:
- tarifele la gunoi au fost jonglate ca fisele pe masa de ruletă;
- bunurile de retur au dispărut „în ceață”;
- administrația a preferat comunicate în loc de controale;
- iar o parte din cetățeni au acceptat să trăiască printre gunoaie, atâta timp cât coșul „nu le vorbește”.
Sala Sporturilor „Olimpia”, simbol al mișcării, a fost transformată într-un fundal perfect pentru un oraș blocat într-o mocirlă de neglijență și aroganță administrativă.
Concluzie: la Ploiești, sportul oficial e „aruncatul la coș… pe lângă coș”
Până când Primăria Ploiești, ADI Prahova și operatorul de salubritate nu vor fi obligați să explice, la leu și la imagine, de ce:
- ploieșteanul plătește tarife „de oraș civilizat”;
- dar primește, la Sala Olimpia și nu numai, peisaje „de mahala abandonată”;
Ploieștiul va rămâne capitala unui singur tip de performanță:
- performanța de a transforma fiecare coș de gunoi într-un monument al neputinței,
- și fiecare sală de sport într-o vitrină rușinoasă a bătaiei de joc față de cetățeni.
Olimpia nu mai e doar o sală. E diagnoza unui oraș care continuă să înoate în gunoi, dar se laudă că face „înot de performanță” în acte și strategii.
Vom reveni. (Cerasela N.).
Exclusiv
SRL Dică & Asociații: La I.P.J. Constanța, legea se aplică doar cu „bon de ordine” de la jupânul serviciului
SRL IPJ Constanța: Legea se aplică doar cu „bilet de voie” de la jupânii cu epoleți
Constanța, tărâmul unde marea se întâlnește cu cerul și unde logica polițienească se îneacă oficial la mal sub greutatea unor epoleți care se cred patroni de tarabă. Într-o demonstrație de forță a absurdului, Serviciul Siguranță Transporturi din cadrul IPJ Constanța a fost transformat, prin pixul unui șefuleț, într-un fel de club privat unde legea intră doar dacă este pe lista de invitați a „conducerii”.
Comisarul Dică și „biletul de voie”: Cum să pui legea în lanțuri pentru liniștea „sistemului”
Potrivit unor dezvăluiri incendiare făcute de Sindicatul Europol, universul polițienesc de la malul mării a fost zguduit de o dispoziție care frizează patologicul administrativ. Se pare că domnul comisar șef Dică Alexandru, marele arhitect al ordinii și liniștii (mai ales a liniștii „prijtenilor”), a decis că polițiștii din subordine sunt prea harnici.
Astfel, a emis o dispoziție scrisă prin care le interzice agenților să aplice legea rutieră în afara intervalelor și locurilor stabilite de domnia sa. Practic, dacă un polițist vede un pericol public pe șosea, acesta trebuie să stea în poziție de drepți și să ceară „aprobare” pentru a-și face meseria. Oare ce urmează, domnule Dică? Cerere cu timbru fiscal pentru a sufla în etilotest?
Filtre birocratice pentru „pile”: Sindicatul Sidepol confirmă dictatura „camarilei”
În timp ce drumurile sunt pline de vitezomani, „geniile” de la SST Constanța par mai preocupate să ridice scuturi de protecție deasupra cui trebuie. Sursa citată, Sindicatul Sidepol, dar și colegii de la Europol, ridică o întrebare legitimă: nu cumva aceste „aprobări” sunt, de fapt, filtre de sortare a victimelor?
Republica autonomă a sefuleților: La IPJ Constanța, legea se aplică doar cu „bilet de voie” de la stăpânire
Dacă agentul constată o contravenție și trebuie să sune după permisiune, nu cumva la celălalt capăt al firului se verifică dacă „contravenientul” este vreo pilă a sistemului, vreun apropiat al șefului sau vreun membru al „camarilei” de partid și de stat? Este pentru prima dată când vedem o tentativă atât de grosolană de control subiectiv, o condiționare a legii care transformă uniforma de polițist într-un costum de lacheu la curtea „Jupânului” Dică.
Interese de grup și „stenogramele” rușinii: Când poliția devine scut pentru traficul de influență
Această limitare absurdă a atribuțiilor nu este doar o eroare managerială, ci pare să facă parte dintr-un tablou mult mai sinistru. În contextul actual, unde stenogramele scot la iveală cum procurori, oameni de afaceri și polițiști își dau mâna în „frății” obscure, dispoziția de la Constanța miroase a interes de grup.
Sindicatul Europol subliniază gravitatea situației: polițistul este vulnerabilizat și forțat să intre într-un joc periculos de „sunat șeful”. Este o tentativă clară de a anula autonomia agentului, pentru a se asigura că nicio „persoană importantă” nu este deranjată de rigorile Codului Rutier în timp ce se deplasează spre port sau spre vreo vilă de protocol.
Chestorul Mototolea, somnul rațiunii naște monștri cu epolet!
Întrebarea care rămâne este: unde este șeful IPJ Constanța în tot acest circ? Chestorul Mototolea privește cum subordonații săi reinventează statul de drept după bunul plac? Dacă intervenția polițienească se face cu „viza de la Dică”, înseamnă că siguranța cetățeanului a fost scoasă la mezat pentru liniștea „băieților deștepți”.
Domnilor șefuleți, legea (OUG 195/2002 și Legea 218/2002) nu se suspendă prin dispoziții interne de consum propriu. Polițistul nu trebuie să ceară voie să fie polițist. Așteptăm cu interes să vedem dacă mai există vreo urmă de onoare sau dacă IPJ Constanța va rămâne oficial un SRL unde dreptatea se dă pe sub mână, cu aprobarea prealabilă a patronatului. Până atunci, dragi constănțeni, dacă vă oprește poliția, întrebați agentul dacă are „bilet de voie” de la domnul Dică sau dacă a visat și el azi-noapte că are voie să aplice legea! (Cerasela N.).
Exclusiv
Palatul secretelor la M.A.I. și Bayraktarul pe hârtie: când statul pune lacăt pe lumină
Transparență cu parafa „Clasificat”
Secretariatul General al Guvernului a scos la transparență un proiect de hotărâre care ar obliga RA-APPS să publice periodic lista completă a imobilelor din administrare și cine le folosește, cu tot cu prețuri și chirii. Sună a revoluție cu fișă tehnică. Dezvăluirea vine de la Sindicatul Diamantul, care întreabă, pe bună dreptate, de ce a trebuit atâta beznă ca să aflăm câți metri pătrați se plimbă pe sub masă.
Vila imperială și poporul curios
Recorder a scos la iveală, în februarie 2024, investigația „Palatul Împăratului” (sursa: Recorder), despre o vilă de 1.200 mp, cu sume vehiculate de 7–9 milioane de euro, pregătită discret pentru o singură familie. Contractul? Ascuns în detaliu prin HG 999/2022, semnată de premierul Nicolae Ciucă — eroul administrativ care pare să fi câștigat mai multe bătălii decât Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș la un loc, cel puțin pe frontul ștampilei „Secret”.
Ministerul Adevărului Incomod — intrare interzisă
Când dai cu lanterna prin instituții unde nu are ce căuta întunericul, găsești, surpriză, avantaje cu circuit închis. MAI nu face excepție. Potrivit Sindicatului Diamantul, refuzurile de a comunica informații publice și de a declasifica acte au acoperit, de prea multe ori, incompetență, abuzuri și privilegii cu nume mic și cheltuieli mari.
Sindicate de decor vs. sindicatul care deranjează
Și mai ustură altceva: „sindicatele reprezentative” care ar fi fost consultate și chipurile de acord cu secretizarea unor ordine ce privesc drepturile și obligațiile polițiștilor. Întrebare simplă, cu ecou mare: de ce te duci la masă ca „reprezentant” ca să pui semnătura pe tăcerea celor pe care îi reprezinți?
Bayraktarul bugetar — zboară doar din fluturaș
Diamantul spune că trage singur să desecretizeze OMAI S7/2018 și contestă criteriile de reducere/sistare a majorării „Bayraktar”, fixate ilegal, zic ei, prin ordin de ministru secret, sub lege și peste bun-simț. Câți pierd bani lunar din cauza acestor criterii făcute la adăpostul clasificat? Probabil mii. Cine se ocupă concret? Întreabă Emil Păscuț de la Sindicatul Diamantul. Răspunsul din sală: ecou.
Intertitlu: Lecție de igienă publică — aerisiți dulapurile! Concluzia e scurtă și taie: acolo unde secretul nu are ce căuta, lumina nu e opțională, e datorie. Iar când HG-urile devin cortine, publicul are dreptul să tragă de sfoară. Sursa investigației privind vila: Recorder. Sursa acuzațiilor privind MAI și ordinele secrete: Sindicatul Diamantul. Restul e liniștea din spatele ușilor închise. Deocamdată. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 5 zileREPUBLICA „LENTILEI UNSE” : Cum s-a transformat MEDAT în bancomat de familie, iar IOR în „El Dorado” de 51.850 lei
-
Exclusivacum 2 zileȘAH MAT LA CARACATIȚA DIN PENITENCIARE: CUM S-A ÎNECAT „FAMIGLIA” TEOROC LA MALUL ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR
-
Exclusivacum 5 zileEpoleți cu miros de clor: La IPJ Prahova, „Siguranța și Încrederea” se livrează la pachet cu mopul și găleata
-
Exclusivacum 5 zilePLOIEȘTI, CAPITALA GUNOIULUI PE DATORIE – Ruleta Bin Go lovește din nou: Incisiv de Prahova a avut dreptate, primarul ține în brațe un operator îngropat în datorii
-
Exclusivacum 4 zileJustiția dă verdictul în cazul „Luptătorul vs. Sistemul”: Internarea forțată la psihiatrie, folosită ca armă de represiune în Poliția Română
-
Exclusivacum 4 zileRăzboi total în Ministerul de Interne: Sindicatul „Diamantul” dă șah-mat sistemului prin „avalanșa” de procese câștigate
-
Exclusivacum 3 zileMAFIA CAZANELOR ȘI REȚETA SUCCESULUI „DUPĂ GRATII”: CUM A DEVENIT ISCIR PLOIEȘTI FEUDA UNUI PUȘCĂRIAȘ ȘI A PROTECTORILOR SĂI DIN MINISTER
-
Exclusivacum 3 zileMASACRUL INTEGRITĂȚII LA FRONTIERĂ: Cum să execuți un polițist incomod prin „metoda asfixierii” financiare



