Actualitate
„Ciorbă reîncălzită”
Ieri am prezentat deranjul din PSD generat de candidatura lui Geoană (Decriptarea unei manipulări despre Mircea Geoană și viitorii săi susținători din PSD.
Cazul Cazanciuc), respectiv a pesediștilor ce se pregătesc să dezerteze în primăvară și să îl susțină, menționându-i doar pe Vasile Dîncu și Robert Cazanciuc, deocamdată. Operațiunea apare ca fiind coordonată de o parte dintre rezerviștii Statului Paralel, conduși de către Florian Coldea, fapt ce e un argument în plus, prieteni, pentru a analiza azi potențialul lui Geoană, cine anume îl susține și ce șanse are.
Născut de Ziua Franței, în 1958, Mircea Geoană este fiul unui important general din regimul lui Nicolae Ceaușescu, generalul Geoană ce a fost implicat inclusiv în tranzacționarea sumelor încasate de către statul comunist român pentru repatrierea evreilor din Israel. Ascendența familială a favorizat integrarea tânărului Geoană în structura Ministerului Afacerilor Externe, unde a ocupat funcția de purtător de cuvânt după 1989.
În acest fel a reușit numirea ca ambasador în SUA, din partea regimului Emil Constantinescu, ajungând apoi să fie numit și ca Ministru de Externe în guvernarea Adrian Năstase. A devenit președintele PSD, dar și al Senatului României, funcții pe care le-a pierdut odată cu înfrângerea la prezidențialele din 2009 în fața lui Traian Băsescu. Din 2019 este secretarul general adjunct al NATO, funcție cu atribuții minore, ba chiar inexistente acestea până la războiul ucrainean, dar sinecură calculată pentru Geoană spre a-i asigura acestuia trambulina exact la alegerile din 2024.
Potențialul electoral al lui Mircea Geoană este unul slab, dovedit prin candidaturile avute la activ. În 2004 a pierdut competiția pentru Primăria București în fața lui Băsescu chiar din primul tur, deși era susținut de un PSD cu un scor electoral de peste 40%. În 2009, deși din nou era foarte bine susținut la prezidențiale și în competiția cu un Băsescu căzut în genunchi, Geoană a pierdut din nou, făcând inclusiv în mod intenționat, atenție, toate greșelile posibile, generând astfel dictatura Statului Paralel asupra României, punându-și astfel colegii din PSD și susținătorii din campanie sub prigoana securiștilor lui Băsescu.
În 2012, Geoană a intrat din nou în Parlament prin benevolența prostească, dar impusă cu pârghii externe colegilor tăi din PSD, pe care i-a trădat rapid, făcându-și propriul partid, Partidul Social Român (PSRO), cu care a candidat la alegerile din 2016. Scorul obținut de PSRO-ul său la locale a fost, atenție, de 99.000 de voturi pe țară, fapt ce l-a obligat să părăsească competiția de la parlamentare în mod rușinos.
Ăsta a fost candidatul Geoană. Cine îl susține astăzi însă pe acest candidat perdant în mod repetat și rușinos până în acest moment? Apoi pe lângă rezerviștii Statului Paralel, conduși de către Coldea, după cum v-am explicat, în mod vizibil se distinge o sumă de oportuniști ce-și justifică alegerea în virtutea faptului că ei ar susține omul NATO, deci al americanilor. Aceștia toți împreună încearcă să-i racoleze lui Geoană oameni de prin partidele politice, respectiv îi asigură sprijin mediatic prin suport financiar sau prin alocarea unor entități media pe care le controlează, de tipul televiziunilor Prima.
Oricât de ciudat vi s-ar părea, sprijinul american, prieteni, pentru Geoană este incert. Aveți încredere, pentru că vă spune unul, adică eu, care a discutat această temă în Statele Unite de 2 ori, chiar la Casa Albă, și în 2004, și în 2009; o să detaliez în mod precis și spectaculos cu altă ocazie. Geoană se bazează doar pe sprijinul a câtorva membrii din staff-ul lui Joe Biden, membri care astăzi este clar că vor dispărea din peisajul puterii în 2024. Ce șanse are Geoană? Foarte mici conform analizei mele.
Candidatura lui nu este una consolidată, nici măcar susținută corespunzător, iar scandalurile care deja au început vor avea efectul ca s-o ridiculizeze. El nu va putea juca nici măcar rolul candidatului Factorului Extern, deoarece protagoniștii puterii de azi din România și-au securizat deja această postură, având avantajele împărțirii și alocării de contracte guvernamentale și oportunități de mari afaceri. De aici și așa să citiți și caracterizarea fatală făcută de către Marcel Ciolacu despre candidatul Mircea Geoană, aceea de „ciorbă reîncălzită”. Voi reveni asupra temei de câte ori se va reîncălzi, tema mă refer; până atunci, despre Mircea Geoană să auzim numai de bine.
Cozmin Gușă
Actualitate
Anunț finalizare implementare proiect: „DIGITALIZAREA ACTIVITATII SOCIETATII PESTCONTROL BUCURESTI SRL”
Actualitate
Scutul olandez pentru Europa: Destinus prezintă interceptorul Vorexon pentru eliminarea punctelor oarbe din apărarea aeriană
Compania olandeză Destinus a dezvăluit un nou sistem de interceptare a rachetelor, conceput special pentru a aborda vulnerabilitățile critice din arhitectura de apărare aeriană integrată a Europei. Denumit Vorexon, acest interceptor lansat de la sol promite să detecteze și să neutralizeze rapid proiectilele inamice, asigurând protecția activelor prioritare printr-o selecție inteligentă a țintelor.
Viteză de peste Mach 2 și precizie sub control uman
Aflat încă în faza de dezvoltare, sistemul Vorexon este proiectat să atingă o viteză maximă de peste Mach 2 și să aibă o rază de acțiune de peste 20 de kilometri. Tehnologia funcționează în cadrul unei rețele integrate de senzori și control al focului, utilizând radare externe pentru a identifica și clasifica proiectilele primite. După lansare, interceptorul beneficiază de corecții de curs pe traiectoria medie, până când propriul radar se blochează pe țintă pentru atacul final. Un aspect esențial subliniat de producători este faptul că decizia finală de angajare a țintei rămâne în permanență sub comanda unui operator uman.
Eficiența costurilor: O lecție învățată de pe frontul din Ucraina
Dezvoltarea Vorexon vine ca un răspuns direct la realitățile războiului modern, unde bombardamentele masive de artilerie au demonstrat că utilizarea interceptorilor scumpi pentru a opri rachete ieftine este nesustenabilă economic. În prezent, nicio arhitectură de apărare nu poate angaja fiecare proiectil fără a epuiza resursele financiare ale apărătorului. Vorexon urmărește să echilibreze acest raport de forțe, oferind o soluție scalabilă împotriva rachetelor de artilerie și a bombelor ghidate, care sunt produse în masă la costuri reduse.
Calendarul implementării și protecția infrastructurii critice
Destinus estimează că Vorexon va trece prin teste operaționale anul viitor, având ca țintă lansarea producției de masă în 2028. Sistemul este gândit să protejeze puncte strategice precum posturile de comandă, hub-urile logistice, depozitele de muniție și bateriile de apărare aeriană. Deși nu au fost anunțați clienți oficiali de lansare, compania a confirmat purtarea unor discuții cu mai multe state europene, inclusiv cu Ucraina, țară unde alte tehnologii ale firmei, precum racheta de croazieră RUTA Block 2, sunt deja utilizate în contextul conflictului actual.
Actualitate
Thunder: Noua eră a aviației militare – Drona autonomă care devine „camaradul loial” al elicopterelor de atac
Sectorul tehnologiei de apărare asistă la o premieră majoră prin lansarea „Thunder”, o dronă din Grupa 5 concepută să revoluționeze modul în care sunt desfășurate operațiunile aeriene. Dezvoltată printr-un parteneriat strategic între gigantul tehnologic Anduril și producătorul de aviație Archer, noua platformă este proiectată pentru a îndeplini rolul de „loyal wingman” (camarad loial), zburând alături de elicoptere de atac precum Apache sau viitoarea flotă Cheyenne.
Simbioză tehnologică: De la taxiuri aeriene la prădători autonomi
Thunder nu este doar un proiect teoretic, ci rezultatul a trei ani de dezvoltare intensă. Această aeronavă cu rotoare basculante (tiltrotor), complet autonomă și înarmată, a fost creată pe baza lecțiilor învățate din dezvoltarea aparatului cu aripi fixe YFQ-44A „Fury”. Interesant este faptul că geneza sistemului Thunder se află în tehnologia „taxiurilor aeriene electrice” dezvoltată de Archer, demonstrând o tranziție fără precedent a inovației din sectorul comercial către cel militar, special adaptată pentru „războiul de manevră” în zonele litorale.
Forță brută și precizie chirurgicală: Un arsenal echivalent cu al unui Apache
Din punct de vedere al performanțelor, Thunder se anunță a fi un monstru al eficienței. Cu o rază de acțiune și viteză comparabile cu cele ale elicopterului Cheyenne, drona dispune de o capacitate de încărcare similară cu cea a unui Apache, dar cu avantajul de a opera la altitudini superioare. Configurația sa tactică prevede grupuri de trei până la șase drone Thunder care escortează aeronavele cu echipaj uman, oferind protecție și putere de foc suplimentară.
Arsenalul este impresionant: compartimentul principal poate găzdui până la 10 rachete Hellfire, 16 muniții de tip „air-launched effects” sau 76 de rachete. Mai mult, botul aeronavei este echipat cu sisteme specializate pentru combaterea altor drone (Counter-UAS), asigurând o bulă de protecție pentru întreaga formație de zbor.
Inteligența „Lattice”: Când algoritmii mașinilor autonome cuceresc cerul
Dincolo de blindaj și armament, adevărata putere a dronei Thunder rezidă în software. Anduril a integrat platforma Lattice, un sistem bazat pe inteligență artificială care colectează și sintetizează datele de la toți senzorii pentru a crea o imagine tactică completă. Pentru a permite zborul autonom la joasă altitudine și viteze mari, inginerii au preluat și adaptat tehnologii din industria vehiculelor autonome (self-driving cars), oferind dronei capacitatea de a evita formele de relief în timp ce reacționează instantaneu la amenințările inamice.
Orizont 2030: Standardizarea războiului de manevră pe scară largă
Thunder a fost concepută pentru a fi „atritabilă” (înlocuibilă cu costuri rezonabile), facilitând desfășurarea unor cantități mari de senzori și arme pe câmpul de luptă. Designul său modular permite dezasamblarea și transportul într-un container ISO standard de 40 de picioare, putând fi livrată rapid prin infrastructura terestră, maritimă sau aeriană. Primele teste de zbor sunt programate pentru anul viitor, software-ul fiind deja verificat pe aeronave surogat în ultimii doi ani. Dacă cererea din partea forțelor armate se menține, producția de serie va debuta în intervalul 2029-2030, marcând o schimbare radicală în modernizarea aviației de atac.
-
Exclusivacum 2 zileDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 5 zileIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
-
Exclusivacum 5 zileCum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară
-
Exclusivacum 4 zileNoua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum 4 zileImaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum 3 zileMAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
-
Exclusivacum 2 zile„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale
-
Exclusivacum 2 zile„Specialii” din noroi și experții din pixeli: când militarii cară nămol, vitejii de internet cară comentarii




