Featured
Câţi ani pot fi pierduţi pe un război aflat într-o situaţie fără ieşire?

Într-un articol recent, am scris că războiul din Ucraina s-a încheiat, dar nimeni nu ştie cum să-i pună capăt. M-am referit la faptul că aspectele militare generale ale acestui război sunt îngheţate, iar conflictul este controlat. Războiul a fost iniţiat de ruşi, care au vrut să preia controlul asupra Ucrainei pentru a crea o zonă tampon, care ar putea preveni SUA şi Ucraina din a ameninţa Rusia. SUA au intervenit prin livrarea de echipamente Ucrainei pentru a bloca avansul ruşilor, care ar putea ameninţa NATO şi Europa Occidentală. Ucrainenii au vrut să blocheze ruşii din ocuparea vreunui teritoriu naţional.
Războiul a făcut parte dintr-o serie de acţiuni defensive ale Rusiei, SUA şi Ucrainei, fiecare dintre ele fiind mai ofensivă şi mai periculoasă decât ultima. Ruşii nu au reuşit învingă ucrainenii şi americanii. Capabilităţile lor de apărare, alături de teama înfrângerii, au oprit avansul rusesc. Teama ruşilor i-a ţinut din a abandona eforturile constante de a le fi distrusă apărarea.
Eu nu cred că ruşii îşi distrug inamicii. În acelaşi timp, nici ucrainenii nu vor putea să distrugă ruşii, în mare parte pentru că improbabilitatea succesului va limita orice atac şi pentru că SUA, care au reuşit că blocheze orice ameninţare la interesele lor, nu prea mai vor să susţină lupta. Asta aduce un sfârşit de ambele părţi, însă problema este mult mai complexă.
Orice înţelegere care nu se încheie cu înfrângerea totală a uneia dintre părţi va trebui să trateze cauza acestui război, adică teama Rusiei de un viitor atac. Rusia va trebui atrasă într-o înţelegere atât de realizarea improbabilităţii unui succes militar, cât şi de reducerea sentimentului său de vulnerabilitate, în urma anexării unei părţi semnificative din Ucraina, dar departe de ocuparea întregului teritoriu. Problema pentru Ucraina este că o astfel de înţelegere ar putea reprezenta doar o pauză până când Rusia şi-ar reface forţele şi şi-ar relua atacurile. Ucraina nu poate fi sigură de sprijinul militar al SUA până mai târziu şi, prin urmare, s-ar confrunta cu o situaţie militară dificilă.
Într-un război care se termină fără înfrângerea totală a uneia dintre părţi, există teama că orice înţelegere va fi doar o pauză până la un nou conflict. Perspectiva ruşilor ar fi că orice cedare de teritoriu ar fi insuficientă. Ucrainenii s-ar teme că orice cedare de teren ar face Rusia şi mai periculoasă, iar americanilor le-ar fi frică de un război fără sfârşit, care ar duce la mişcări de rezistenţă şi vulnerabilitate domestică la alte ameninţări.
În examinarea a ceea ce pare a fi o situaţie fără speranţă, trebuie să luăm în considerare şi nevoile non-militare ale Rusiei. Uniunea Sovietică a fost sărăcită, iar poziţia sa militară nu a mai fost pe atât de puternică pe cât o credeau unii. Rusia are nevoie să rectifice această situaţie, într-o perioadă în care slăbiciunile armatei sale sunt clare. Pentru Rusia, transformarea sa într-un stat care se află în prima linie economică este esenţială. Folosirea forţei militare nu a ajutat Rusia să obţină acest lucru.
SUA se confruntă cu o alegere: continuarea războiului sau capitularea în faţa Rusiei. Teama Rusiei de un atac coincide cu realitatea că SUA plănuiesc să distrugă Rusia din punct de vedere economic. Prin susţinerea Ucrainei, clar aceasta este intenţia Washingtonului, însă, înainte de război, abordarea SUA era mai degrabă indiferenţa. După cel de-Al Doilea Război Mondial, SUA au avut o traiectorie cumva economică faţă de foştii inamici. În loc să distrugă statul japonez şi pe cel german, ceva ce ar fi fost oarecum raţional, SUA au desfăşurat programe de reconstrucţie, oferind atât Japoniei, cât şi Germaniei posibilitatea de a deveni puteri economice mondiale.
Americanii au înţeles, în urma abordării faţă de Germania, după Primul Război Mondial, că încercarea de a distruge un stat ar costa mult SUA şi lumea întreagă, în timp ce reabilitarea celui învins ar duce la evitarea războaielor cauzate de răzbunare întărind, totodată, şi sistemul economic global. De asemenea, a deschis uşa alianţelor militare şi politice. Germania de Vest s-a alăturat NATO, iar Japonia a devenit un aliat pe termen lung al americanilor.
Am încercat să arăt că războiul s-a încheiat – în sensul că nimeni nu este în poziţia de a-şi atinge obiectivul – însă că o înţelegere care să dureze este extrem de dificil de făcut. Dacă SUA urmează modelul celui de-Al Doilea Război Mondial, unde în loc să ceară capitularea, care nu este posibilă pentru Moscova, se concentrează pe o relaţie de reconstrucţie, nu de distrugere a Rusiei, s-ar putea retrage dintr-un război care este încheiat, în timp ce ruşii ar putea să îşi urmeze interesul economic: dezvoltarea unei economii care să-i plaseze în topul statelor.
Rusia este plină de resurse naturale valoroase, o forţă de muncă enormă care necesită instruire şi o uzină industrială care necesită reconstrucţie. Aceste lucruri nu ar fi un proiect guvernamental, ci o oportunitate de investiţie. Guvernul SUA nu au creat Toyota sau Daimler-Benz. Strategia a umanizat inamici barbari.
Nu sunt un pacifist cu orice preţ, nici nu cred în fantezii. Însă trebuie să subliniez că SUA sunt implicate într-un război care nu va duce la ceva bun din cauza temerilor rezonabile ale ambelor părţi. Şi mă întorc la lecţiile din Al Doilea Război Mondial şi la cum şi-au tratat SUA inamicii învinşi. Rusia nu este învinsă şi are puterea de a continua războiul, chiar dacă nu câştigă. Asta nu este în interesul Americii, însă transformarea Rusiei dintr-un inamic nesigur într-o oportunitate de investiţie ar putea fi. Şi, desigur, trupele SUA ar rămâne pentru moment în Europa, dacă este necesar.
Nu e nimic idealistic aici. Este doar felul în care tind să se încheie războaiele americane. Aşadar, ar putea fi o soluţie în interes naţional. Dacă va fi urmată sau dacă va fi cineva de acord cu ea, nu ştim, însă rămâne întrebarea: Câţi ani pot fi pierduţi pe un război aflat într-o situaţie fără ieşire? (GEORGE FRIEDMAN).
Exclusiv
Jilava, Mioveni – aceeași mizerie! Baroneasa Whatsapp și tunurile penitenciarelor românești

Spovedania unei „Baronese” nervoase: Jilava plânge după Mioveni!
Cristina Teoroc, supranumită „baroneasa” de la Jilava – penitenciarul cu o reputație sinistră, „al morților subite” – a erupt pe grupul de WhatsApp al directorilor de penitenciare. Motivul? Schimbările de strategie ale noii conduceri ANP, care au îndrăznit să atingă sacrosanctele „aranjamente” ale vechii găști. Se pare că „baroneasa” își varsă nervii pentru că un anumit director Sabăreanu – un apropiat al familiei sale și partener de drum sindical al soțului – a fost „decapitat” de la Spitalul Penitenciar Mioveni de către noul director general, comisar-șef Bogdan Geo Burcu. (Conform informațiilor publicate inițial de FSANP și preluate de diverse surse media).
𝐌𝐚𝐢 𝐞 𝐜𝐢𝐧𝐞𝐯𝐚 𝐭𝐫𝐞𝐚𝐳 𝐥𝐚 𝐨𝐫𝐚 𝐚𝐬𝐭𝐚?
Sabăreanu, cel îndepărtat din funcție, nu ar fi fost schimbat degeaba. Se vorbește tot mai insistent despre un tun de 200.000 de lei, orchestrat împreună cu dr. Costin Ștefan, consilierul bine-cunoscut al ministrului Sănătății, Alexandru Rafila, conform investigațiilor FSANP. Dar în loc să-și plece capul rușinat, Sabăreanu se victimizează: „Sindicatul schimbă directori prin reclamații!”. O victimizare clasică, desprinsă parcă din manualul infractorului bugetar de succes! Se pare că reacția promptă a Corpului de Control a stricat socotelile celor care sperau la o mușamalizare ca la carte.
De la pile și umbrele, la scaunul de director: Rețeta succesului în sistemul penitenciar
Sursele noastre sunt fără echivoc: Sabăreanu nu a ajuns în scaun prin merite sau competențe, ci prin protecție sindicală și sprijin politic. Un traseu tipic pentru mulți directori din sistemul penitenciar, unde pilele și umbrelele sunt mai importante decât rezultatele și munca cinstită. Oare cum ar reacționa ministrul Radu Marinescu dacă ar vedea cu ochii lui cum se fac numirile în sistem, dincolo de rapoartele cosmetizate?
Baronesele dau lecții de morală: Ipocrizie la nivel inalt
„Baroneasa” Teoroc, în timpul ăsta, dă lecții despre corectitudine și „dublu standard”, deși conduce un penitenciar, Jilava, care este un focar de probleme. Orice critică la adresa „baronesei” este imediat întâmpinată cu amenințări de proteste de către soțul sindicalist. Un adevărat scut familial împotriva oricărei forme de control sau responsabilizare!
Apel către Ministrul Justiției: Curățenie generală la Jilava și Mioveni!
Domnule ministru Radu Marinescu, vă îndemnăm să mergeți la Jilava nu doar în „vizită”, ci într-un control adevărat. Poate veți descoperi mai multe decât rapoartele cosmetizate și declarațiile sforăitoare de pe WhatsApp. E timpul să faceți curățenie în sistemul penitenciar, începând cu aceste două focare de corupție și incompetență!
Decență și gura mică!
Pentru doamna Cristina Teoroc și domnul Sabăreanu, mesajul nostru este simplu:
- Baroneaso, mai puțină morală de doi bani și mai multă decență! Nu mai da lecții de corectitudine, când conduci un penitenciar cu probleme grave!
- Sabăreane, gura mică! Ultimul om care ar putea da lecții despre integritate ești tu, cel acuzat de sifonarea banilor publici! (Cristina T.).
Exclusiv
Dezamăgire în Poliție: Tineri polițiști vor să renunțe din cauza presiunii, lipsei de sprijin și salarizării precare

Sindicatul Sidepol trage un semnal de alarmă cu privire la dezamăgirea și frustrarea tot mai mari resimțite de polițiștii tineri, mulți dintre ei dorind să părăsească sistemul din cauza presiunii, lipsei de sprijin, salarizării precare și a condițiilor de muncă improprii. Sindicatul dezvăluie un „caz real, problemă generală”, în care un polițist tânăr și-a exprimat dorința de a demisiona din cauza nemulțumirilor acumulate.
Stres, lipsă de sprijin și deficit de personal: Problemele majore ale polițiștilor
Potrivit Sindicatului Sidepol, principalele neajunsuri cu care se confruntă polițiștii sunt:
- Stres psihic acumulat prin tot mai multe atribuții acordate.
- Lipsa de sprijin din partea managerilor, adesea lipsiți de pregătirea necesară.
- Lipsa resursei umane (peste 25.000 de angajați lipsă), un coleg fiind nevoit să lucreze pentru 3-4.
- Salarizare incorectă și lipsa de predictibilitate a carierei, prin modificarea succesivă a legislației în defavoarea angajaților.
- Condiții de muncă improprii.
- Dotare precară și legislație care nu apără angajatul.
„Guvernul Bolojan nu face decât să adâncească criza”: Critici la adresa măsurilor guvernamentale
Sindicatul critică măsurile anunțate de Guvernul #Bolojan, care, în loc să îmbunătățească situația, „nu fac nimic altceva decât sa adâncească și mai mult criza din sistem”.
Cerințe concrete: Cariere predictibile, salarizare echitabilă și recunoașterea bolilor profesionale
Sindicatul Sidepol solicită măsuri imediate și concrete pentru îmbunătățirea situației polițiștilor:
- Un cadru predictibil al carierei polițistului.
- Salarizare echitabilă și motivantă.
- Recunoașterea bolilor profesionale și sprijin real pentru sănătatea polițiștilor.
- Suplimentarea resursei umane prin încadrări și școli adaptate nevoilor actuale.
- Dotare modernă și eficientă.
- Legislație care să apere angajatul în raport cu atribuțiile pe care le desfășoară.
„Polițiștii nu cer privilegii, ci doar respectul și condițiile minime”: Un apel la responsabilitate
Sindicatul subliniază că polițiștii nu cer privilegii, ci doar respectul și condițiile minime pentru a-și putea face datoria față de cetățeni și față de România. (Cerasela N.).
Featured
Agresorul polițistului lovit cu o sticlă, arestat preventiv după 3 zile. Complicele, sub control judiciar
-
Exclusivacum 4 zile
PANICĂ LA MITITELU! Corupții din Poliția Penitenciară, în corzi! Vine DNA-ul?!
-
Exclusivacum 4 zile
Penitenciarul Ploiești: De la gunoaie de lux la instagramul promisiunilor pierdute – Un director cu „APT Limitat” la decență!
-
Exclusivacum 14 ore
Dezamăgire în Poliție: Tineri polițiști vor să renunțe din cauza presiunii, lipsei de sprijin și salarizării precare
-
Exclusivacum 3 zile
Justiția imobiliară română: O nouă modă – Morții dau case, judecătorii pupă cruci, poliția acoperă hoții!
-
Exclusivacum 3 zile
Marioara „ciuruitoarea”, Nichita „smecherul” și justiția „somnoroasă”: Ploieștiul, capitala fraudelor imobiliare?
-
Exclusivacum 5 zile
Panică în MAI: Guvernul vrea creșterea vârstei de pensionare, sindicatul Diamantul avertizează asupra riscurilor și inechităților
-
Exclusivacum 2 zile
Prahova sub asediu: Cum mafia imobiliară ne vinde sicrie cu vedere. „White Tower”, „City Gate”, „Mărășești”: Triunghiul Bermudelor imobiliare
-
Exclusivacum 4 zile
Coca-Cola: Sifonul penalității de la Ploiești – Cum Nan și gașca au transformat „băutura fericirii” într-un cocktail Molotov de otrăvuri și minciuni!