Connect with us

Actualitate

Gaza și West Bank trăiesc în două lumi diferite

Publicat

pe

În momentul în care tancurile israeliene vor începe războiul terestru în Gaza, va fi clar pentru toată lumea că așa-zisul „proces de pace” din Orientul Mijlociu va fi eșuat inclusiv oficial, iar iluzia unei soluții politice la o problemă atât de încâlcită va fi dispărut pentru orice minte lucidă.

Zilele acestea nu au consemnat decât explozia unui puroi care se adună de ani de zile și care nu mai poate avea decât o soluție militară. Paradoxal, numai un război mai poate salva pacea din Orientul Mijlociu. Căci minciuna „procesului de pace” nu mai poate continua: tinerii din Gaza, din ce în ce mai săraci, cad natural în plasa Hamas, Fatah nu mai poate controla nimic în West Bank, Mahmud Abass ajungând la senectute (88 de ani), Gaza și West Bank nu mai formează de mult o entitate unică, iar armele iraniene destinate războiului pentru succesiunea lui Abass ajungând să alimenteze teroriștii din Gaza. Cum să mai poți opri un război total în aceste condiții?

De cele mai multe ori, atunci când începe un război în contemporaneitate, toată lumea se întreabă: cât de mult poate să dureze și unde/cum se poate opri? Iată că, în ultimele decenii au apărut și războaiele în care se poate ajunge oricât de departe și care, în mod evident, nu se pot opri prin mijloace politice sau economice, ci care se pot opri doar cu soluții militare. Este aceasta o constatare care, deși este cât se poate de cinică, este realistă și ne-ar putea face să înțelegem mai bine ceea ce se întâmplă.

Iată, bunăoară, cum s-a încheiat lungul și obositorul conflict din Nagorno-Karabah, o enclavă armeană în interiorul Azerbaidjanului: prin ocuparea militară a enclavei și desființarea auto-proclamatei republici armene Arțah. Din păcate, soluția militară a dus și la „emigrarea” forțată a localnicilor, peste 100.000 de etnici armeni. S-a dovedit, deci, că soluțiile valabile în unele state civilizate nu se potrivesc deloc în zone mai puțin dispuse la înțelegeri politice. De altfel, nici pe continentul european nu prea s-au găsit soluții politice la unele conflicte etnice, astfel încât tot pe cale militară s-a rupt și provincia Kosovo de statul sârb. Iată că, acolo unde nu se găsesc suficiente argumente politice, până la urmă armele vorbesc și problemele tot se dezleagă. Doar că, din nefericire, cu prețul multor vieți pierdute sau distruse definitiv.

Aceste rânduri nu se doresc, câtuși de puțin, o pledoarie pentru război, cât mai degrabă o explicație, cinică, dar realistă, a ceea ce se petrece astăzi pe glob.

Mai concret spus, dacă toată lumea a acceptat, de voie de nevoie, ideea că nu există o soluție politică pentru războiul din Ucraina, ci doar una militară, de ce nu ar accepta și ideea că nici pentru a „calma” entitatea para-statală Gaza nu prea mai există vreo soluție politică, de lungă durată sau chiar permanentă? Căci, de când britanicii au părăsit Orientul mijlociu, în 1948, istoria nu este decât un lung șir de conflicte scurte și mai mult sau mai puțin intense. În pauzele dintre aceste conflicte, mai apar diverși politicieni străini, care mai lansează câte un plan de pace o dată la câțiva ani. Plan care eșuează, mai devreme sau mai târziu, într-o nouă confruntare israeliano-arabă.

Cel mai mare și mai important plan de pace în fosta colonie britanică Palestina a fost așa-numitul set de „acorduri de la Oslo”. Primul acord, după negocieri secrete pe teren neutru, la Oslo, a fost semnat la Washington, în 1993, sub supravegherea lui Bill Clinton, între statul Israel și organizația pentru Eliberarea Palestinei, condusă atunci de către Yasser Arafat. Al doilea acord s-a semnat în 1995, la Taba, în Egipt. Practic, prin aceste două acorduri urma să fie instaurată pacea în regiune, iar israelienii acceptau auto-determinarea palestinienilor și auto-guvernarea lor în două provincii: fâșia Gaza și așa-numitul West Bank (unii îi mai spun Cisiordania, dar evreii își amintesc că aici sunt vechile Iudeea și Samaria). Era acesta planul american de pace în regiune, căci asta a fost, de fapt, procesul Oslo și din acest motiv Clinton a supervizat semnarea primului acord.

Singura mică problemuță, care se vede extrem de greu tocmai de la Washington, era că planul lui Clinton construia un drum incert către crearea unui eventual stat palestinian, drum presărat cu multe obstacole de netrecut. Primul dintre acestea era statutul Ierusalimului, capitala constituțională a statului Israel (orașul fusese deplin cucerit de evrei în 1967), iar al doilea era dreptul refugiaților palestinieni să se întoarcă acolo de unde au plecat în urma celor șase războaie israeliano-arabe. Ambele sunt probleme imposibil de rezolvat politic, iar o soluție bazată pe o pace de durată între două state (Israel și un eventual stat Palestina) nu se poate găsi fără a le accepta că așa cum sunt acum ele sunt deja rezolvate. Dar nici comunitatea occidentală (cu excepția notabilă a Americii), nici arabii nu sunt prea dispuși să accepte ideea că Ierusalimul este capitala Israelului și stăpânit integral de către evrei. De asemenea, întoarcerea refugiaților arabi pe teritoriile israeliene este imposibil de acceptat de către statul evreu, deoarece ar schimba compoziția etnică a acestuia.

La aceste două mari probleme se mai adaugă încă una: teritoriul numit West Bank este împărțit în 3 zone: A, B și C, iar 99% din zona C (care reprezintă peste jumătate din West Bank) este, de facto, sub control militar și civil israelian.

Iar după înființarea auto-determinării palestiniene, a apărut și ultima și cea mai complicată dintre probleme: controlul efectiv, militar și politic, în fâșia Gaza este exercitat de către gruparea teroristă Hamas, în vreme ce Autoritatea palestiniană, condusă de către urmașul lui Arafat, Mahmoud Abbas (numit Abu Mazen de către arabi) guvernează doar așa-numita regiune West Bank. Practic, Hamas, o grupare politică războinică a câștigat alegerile de pe întregul teritoriu „palestinian” în anul 2006, în dauna Fatah (organizația înființată de Arafat), iar un scurt guvern de coaliție a sucombat într-un război civil, în urma căruia Hamas a preluat controlul efectiv în Gaza. Control care a mai fost cedat pentru o scurtă perioadă (2014-2017) unui guvern comun, condus de către Rami Hamdallah. Controlul Hamas în Gaza a fost reluat după demisia lui Hamdallah în 2019, după ce Autoritatea Palestiniană eșuase să preia controlul efectiv al instituțiilor din Gaza și cedase chiar controlul singurului punct de trecere a frontierei cu Egiptul, de la Rafah. Mai mult, încă din 2007, Israelul a instituit o blocadă generală asupra Gazei.

Realitatea de astăzi, de pe teren, implică existența a două entități „palestiniene” diferite și neconectate între ele: West Bank, unde Abu Mazen a proclamat statul „Palestina” și Gaza, unde puterea este deținută de Hamas, condusă de către fostul premier de aici, Ismail Hanieh, aflat de mult în Qatar. Numai că nimeni nu recunoaște, în plan internațional, această realitate, vorbind despre o unică entitate, numită generic „Palestina”, care a încetat, de fapt, să mai existe încă din 2007.

Gaza și West Bank trăiesc în două lumi diferite, cu un PIB/locuitor și un venit mediu/locuitor de patru ori mai mari în West Bank decât în Gaza. În perioada de după 2007 și până în 2022, PIB/locuitor din Gaza a scăzut cu o medie anuală de 2,5%, în vreme ce indicatorul similar din West Bank a crescut cu 2,8% în medie pe an. Astfel încât azi, venitul/locuitor este de patru ori mai mare în teritoriile administrate de gruparea lui Abu Mazen decât în zonele administrate de Hamas. Șomajul este de 45% în Gaza, adică de patru ori mai mare decât în West Bank (11%). Salariul mediu zilnic în Gaza era de 61,4 șekeli în 2021, iar în West Bank era dublu, 122 șekeli. Cât privește diferența între investițiile și stocul total de capital, aceasta este și ea destul de sugestivă.

Este, deci, cât se poate de clar că vorbim de două entități total de-conectate politic, dar și ca nivel de dezvoltare economică, cu o fâșie Gaza extrem de săracă și o formulă mult mai decentă în West Bank. Ca urmare a războaielor prea dese cu Israelul, cererea de electricitate în Gaza este satisfăcută într-o proporție de doar o treime, cu un regim de furnizare/lipsă de electricitate în reprize egale, de câte 12 ore. Furnizorii de electricitate din Gaza sunt compania israeliană (IEC) și centrala proprie din Gaza City, acestea furnizând în total puteri nete de câte 180 de MW, deși zona are nevoie de aproximativ 450 MW.

Dacă ne uităm la geografia Gazei, vom vedea că aceasta este un dreptunghi, mărginit pe două laturi de Israel, de o latură de Mediterana controlată de marina israeliană și de o latură de Egiptul, cu un singur punct de trecere, la Rafah, unde au drept de trecere maxim 200 de persoane/zi. Practic, aici trăiesc 2,3 milioane de oameni aflați sub puterea totală a Hamas și unde singura opțiune de viață ceva mai bună este asocierea cu Hamas. Ei bine, cum trăiesc acești oameni? Păi 80-90% dintre ei sunt asistați social, în special de către agențiile ONU. Între 2014-2020, ONU a pompat în Gaza 4,5 miliarde de dolari, 80% prin agenția ONU pentru refugiați palestinieni (UNRWA). Într-un an, ONU cheltuie aici minim 600 de milioane de dolari.

Qatar este al doilea mare furnizor de ajutoare pentru fâșia Gaza, cu 1,3 miliarde de dolari cheltuiți din 2012 încoace dintre care 860 de milioane de dolari doar în 2021. Qatar-ul plătește, de exemplu, toate salariile celor care lucrează în administrația condusă de gruparea Hamas. Câteva sute de milioane de euro sunt cheltuite și de Autoritatea palestiniană, care plătește lunar salariile celor care au fost dați afară de administrația instaurată de Hamas după 2007. Egipt, Germania și SUA sunt alte state care contribuie anual la cheltuielile celor din Gaza cu zeci de milioane de dolari. Israelul însuși atribuie, anual, 10.000 de permise de muncă pentru gazani, contribuind la veniturile unor familii care nu au legături cu Hamas.

Trăgând linie putem, ușor, să observăm că statele occidentale plătesc peste 1 miliard de dolari anual către o entitate condusă de către o organizație teroristă! Fonduri multe, dar dezvoltare deloc. Unde ajung, oare, toți acești bani? Cine îi cheltuie? Prin comparație, România, o țară de nouă ori mai mare, beneficiază, în medie de puțin peste 4 miliarde de euro/an net din fondurile europene nerambursabile…

În fine, să ne uităm puțin și la sprijinul pe care iranienii îl oferă pentru Hamas și care se crede că a alimentat forța militară a acestei organizații. În primul rând, trebuie să observăm că Iranul sprijină cu sume deloc modeste mișcarea teroristă internațională, chiar dacă nu are prea mulți bani, fiind o economie destul de puțin dezvoltată. În al doilea rând, să remarcăm că Iranul se bazează, ca primă opțiune pe cealaltă mișcare teroristă din zonă, Hezbollah, care este mult mai mare, care este de orientare religioasă șiită (la fel ca Iranul) și care are o putere reală, controlând guvernul libanez. Mai mult, Hamas a dezamăgit profund Teheranul în timpul războiului civil din Siria, atunci când nu l-a sprijinit pe președintele Assad. Așadar, ar fi mai potrivit să credem că Iranul se concentrează pe coordonarea dintre marile organizații teroriste active în Israel și în jur (Hezbollah, Hamas și Jihadul Islamic), Hamas fiind mai degrabă o opțiune secundară. Deloc de neglijat, însă, Hossein Salami, liderul Gărzilor Internaționale Revoluționare, este cel care a dezvoltat tehnica pe care o desfășoară acum Hamas în sudul Israelului: luptele terestre, de genul gherilei urbane. Practic, Salami spune destul de clar de peste un an că superioritatea copleșitoare a Israelului în rachete și alte armamente sofisticate va deveni total ineficientă în lupta de gherilă urbană, între două forțe terestre.

Iranul rămâne însă concentrat pe West Bank, acolo unde operează Hezbollah și unde urmează să se decidă în curând urmașul lui Mahmud Abass/Abu Mazen, care a împlinit 88 de ani și care nu a mai permis alegeri prezidențiale din 2006. Dar armele pe care le aduce Hezbollah în West Bank au căzut, în parte, în mâinile celor de la Hamas și din Jihadul Islamic palestinian, care le-au putut ușor muta în Gaza. Și iată o nouă sursă de armament pentru Hamas, indirect provenind din Iran.

Dacă tot am ajuns aici să spunem și faptul că, numai anul trecut, Uniunea Europeană a trimis un ajutor de 296 de milioane de dolari către corupta administrație a Autorității palestiniene din West Bank. Iar acum după atacul terorist din 7 octombrie 2023, UE încearcă să înghețe un ajutor de 691 de milioane de euro acordat pentru „dezvoltarea” teritoriilor palestiniene. Prilej pentru a ne mai întreba încă o dată: unde ajung toți banii occidentali destinați „dezvoltării” în West Bank sau Gaza? Nu cumva o parte importantă ajunge să finanțeze achiziția de armament și instruirea profesionistă pentru grupările teroriste? Iată de ce „procesul de pace” este o iluzie și iată de ce , din păcate, astăzi, războiul este singura soluție. Căci pentru a readuce pacea în orientul Mijlociu este nevoie de război. Din păcate vor muri mulți oameni, iar mult mai mulți vor deveni refugiați. Dar aceasta este numai consecința unei himere vândută zeci de ani de către marile puteri, himera unei păci care poate fi cumpărată cu miliarde de dolari oferite pentru „dezvoltare”…

Petrișor Peiu

Actualitate

Casa Albă îl propune pe Christopher LaNeve la conducerea Statului Major al Armatei SUA

Publicat

pe

De

Generalul, care a ocupat temporar atât funcția de viceșef, cât și pe cea de șef al Statului Major, este nominalizat oficial pentru conducerea armatei. Pentru postul de viceșef a fost propus generalul-locotenent Marcus Evans.

Casa Albă l-a nominalizat oficial pe generalul Christopher LaNeve pentru funcția de șef al Statului Major al Armatei SUA, potrivit unei notificări transmise recent Congresului. LaNeve conduce de facto armata de mai multe luni, după ce a exercitat atât atribuțiile de viceșef, cât și pe cele de șef interimar.

Președintele Donald Trump l-a nominalizat, de asemenea, pe generalul-locotenent Marcus Evans pentru funcția de viceșef al Statului Major, în locul lui LaNeve.

LaNeve a preluat conducerea după plecarea lui Randy George

LaNeve a devenit principalul lider militar al armatei după ce secretarul Apărării, Pete Hegseth, l-a înlăturat în aprilie pe fostul șef al Statului Major, generalul Randy George. LaNeve, care a comandat anterior Divizia 82 Aeropurtată, a preluat funcția după retragerea generalului James Mingus, viceșeful de atunci, cu doi ani înainte de termenul așteptat.

Înainte de a ajunge în actuala poziție, LaNeve a fost consilier militar al lui Hegseth. Deși a deținut până acum funcția de șef doar cu titlu interimar, el a inițiat deja schimbări importante în cadrul armatei.

Schimbări de doctrină și restructurări

Printre măsurile asociate conducerii sale se numără publicarea îndrumarului „How the Army Fights”, privind modul în care armata se pregătește pentru conflicte, înființarea unei funcții de conducere pentru achiziții în domeniul sistemelor autonome și transformarea Comandamentului pentru Viitor și Concepte în Comandamentul pentru Viitor și Sisteme Autonome al Armatei.

Nominalizarea vine într-un moment delicat pentru calendarul politic. Congresul, controlat de republicani, se apropie de încheierea perioadei sale de lucru programate pentru luna ianuarie. Dacă procedura de confirmare se prelungește până la instalarea noului Congres, parcursul lui LaNeve ar putea deveni mai complicat. Situația pune presiune asupra actualilor legislatori pentru a acționa înainte de încheierea sesiunii.

LaNeve a declarat că servește în armata americană de 36 de ani și că este în prezent viceșef al Statului Major. El și-a exprimat recunoștința pentru încrederea acordată prin nominalizare și a spus că, dacă va fi confirmat, dorește să continue să îi servească pe militari, familiile acestora și țara.

Evans aduce experiență în Pacific și operațiuni speciale

Marcus Evans a ocupat cel mai recent funcția de asistent special al comandantului Comandamentului Armatei SUA din Pacific. Anterior, a comandat Divizia 25 Infanterie și a fost șef de stat major la Comandamentul pentru Operațiuni Speciale al SUA. De-a lungul carierei, a participat la operațiuni de luptă în Afganistan și Irak.

Armata nu are, în prezent, o conducere permanentă confirmată nici la nivel militar, nici la nivel civil. Dan Driscoll a demisionat din funcția de secretar al Armatei în septembrie, iar Adam Telle ocupă postul cu titlu interimar. Casa Albă nu a anunțat încă o nominalizare pentru succesiunea sa.

Citeste in continuare

Actualitate

Cât de pregătită e o familie din Prahova pentru un cutremur? Ce poate face fiecare, fără să aștepte statul

Publicat

pe

De

Știm de zeci de ani că Prahova stă cu un picior pe falia Vrancei. Știm că mulți locuim în blocuri ridicate înainte de normele seismice actuale, că exercițiile de evacuare se fac rar acasă și că sirenele de miercuri au ajuns, pentru mulți, un zgomot de fond. Ce știm mai puțin este cât de pregătite sunt, concret, familiile. Iar răspunsul cinstit este: în majoritatea cazurilor, deloc.

Statul vine, dar nu în primele ore

Nu e o acuzație, e o constatare logistică. După un cutremur major, echipele ISU, SMURD și voluntarii merg întâi acolo unde sunt clădiri prăbușite și oameni prinși. Un bloc care a rezistat, dar a rămas fără apă, gaz și curent, nu este prioritatea zero. Familiile din el sunt pe cont propriu ore, poate zile.

Comisia Europeană a pus recent pe hârtie ceea ce protecția civilă spune de mult. Prin orientările prezentate pe 3 noiembrie 2026, Bruxelles-ul recomandă ca fiecare gospodărie să se poată descurca singură cel puțin 72 de ore: apă, mâncare care nu trebuie gătită, medicamente, lanternă, radio, baterii, bani cash, documente, un rucsac de evacuare și un plan al familiei. Recomandarea nu este obligatorie. Tocmai de aceea depinde de fiecare dintre noi.

Testul de cinci întrebări

Înainte de orice cumpărătură, merită un test simplu. Răspundeți sincer:

  1. Aveți în casă apă de băut pentru trei zile, pentru fiecare membru al familiei? Nu „ceva sticle prin cămară”, ci o cantitate numărată.
  2. Știe fiecare adult unde este robinetul de gaz și cum se închide?
  3. Dacă cutremurul vă prinde la serviciu, iar copiii sunt la școală, unde vă întâlniți? Cine îi ia?
  4. Aveți o lanternă care funcționează acum, nu una cu bateriile oxidate din 2019?
  5. Dacă rețeaua de telefonie cade, cum aflați ce se întâmplă?

Dacă ați răspuns „nu” la mai mult de două întrebări, sunteți în majoritate. Vestea bună este că fiecare dintre aceste goluri se poate acoperi într-o după-amiază și cu bani puțini.

Ce poate face o familie, fără să aștepte pe nimeni

Apa. Cel mai important și cel mai ușor de rezolvat. Câteva baxuri de apă plată, rotite periodic, rezolvă problema de bază. Specialiștii în protecție civilă calculează în general minimum doi litri de băut pe persoană pe zi, plus apă pentru igienă.

Mobila. Dulapurile înalte și bibliotecile prinse în perete costă câteva dibluri și o oră de muncă. Un dulap căzut peste un pat este unul dintre cele mai frecvente motive de rănire în cutremure.

Planul. Locul de întâlnire, persoana de contact din alt oraș (după un seism, apelurile interurbane trec uneori mai ușor decât cele locale), cine ia copiii, cine se ocupă de bunici.

Informația. Aici intervine o problemă reală: în primele ore după un seism, internetul mobil e fie căzut, fie sufocat. Ce nu ai salvat pe telefon înainte, nu mai ai.

Un ghid care rămâne pe telefon

De curând a apărut o resursă românească gratuită care încearcă să rezolve exact această problemă: GhidSOS, o aplicație românească, adună peste 1.000 de articole practice, organizate în 28 de cărți tematice, plus 22 de fișe pentru pași urgenți – de la resuscitare la scurgerea de gaz. Secțiunea dedicată cutremurului are peste 240 de articole.

Partea utilă pentru scenariul prahovean este că tot acest conținut, plus o hartă a României cu peste 13.000 de localități și zona seismică Vrancea marcată, se poate salva pe telefon și consulta fără internet. Aplicația are și un chestionar de șase întrebări care calculează necesarul de provizii pentru familie, un inventar al stocului cu termene de expirare și unelte precum trimiterea coordonatelor GPS prin SMS.

Ca orice instrument de acest tip, are limite clare, pe care chiar dezvoltatorii le spun: nu înlocuiește RO-ALERT, nu înlocuiește instrucțiunile autorităților și nu prezice cutremure. Este un ghid, nu un sistem de avertizare.

Responsabilitatea care nu se deleagă

Putem – și trebuie – să cerem autorităților blocuri expertizate, exerciții reale și sisteme de alertă care funcționează. Dar o parte din pregătire nu se poate delega nimănui. Apa din cămară, dulapul prins în perete și planul familiei depind doar de noi. Iar într-un județ ca Prahova, întrebarea nu este dacă va veni următorul cutremur mare, ci dacă ne va găsi pregătiți.

Citeste in continuare

Actualitate

Ce se întâmplă după rambursarea integrală a unei linii de credit IFN

Publicat

pe

Ce se întâmplă după rambursarea integrală a unei linii de credit IFN

Rambursarea integrală a unui împrumut acordat de o instituție financiară nebancară nu înseamnă întotdeauna și închiderea contractului de credit. În cazul liniilor de credit revolving, consumatorul poate ajunge să nu mai aibă nicio datorie, însă contractul să rămână activ, iar suma rambursată să poată fi utilizată din nou.

Această diferență a fost documentată în urma unor teste în care au fost contractate și rambursate efectiv credite de la mai multe instituții financiare nebancare din România.

Experiențele prezentate de site-ul debitorul.ro arată că închiderea unei linii de credit poate necesita o procedură separată, chiar dacă împrumutul a fost achitat integral și soldul datorat a ajuns la zero.

Rambursarea datoriei nu închide întotdeauna contractul

Un exemplu documentat este cel al unei linii de credit în valoare de 4.500 de lei, din care au fost utilizați efectiv numai 500 de lei.

După rambursarea împrumutului, creditorul a transmis inițial un document care confirma închiderea tranșei de 500 de lei. Documentul nu atesta însă și încetarea contractului aferent liniei de credit de 4.500 de lei.

Pentru închiderea definitivă, a fost necesară o solicitare suplimentară, în urma căreia instituția financiară a emis o a doua confirmare, referitoare explicit la linia de credit.

O situație similară a fost întâlnită în cazul unui împrumut de 700 de lei, rambursat integral a doua zi după acordare. Deși creditorul confirmase restituirea banilor, linia de credit nu fusese închisă definitiv.

Solicitarea de încetare a contractului a fost transmisă ulterior, iar creditorul a confirmat închiderea pe 2 noiembrie 2026. A doua zi, actualizarea a putut fi verificată și în evidențele Biroului de Credit.

De ce rămâne activă o linie de credit după rambursare

Spre deosebire de un împrumut clasic, acordat pentru o perioadă determinată și cu o scadență stabilită, o linie de credit revolving permite, în condițiile contractului, reutilizarea sumelor rambursate.

Prin urmare, achitarea datoriei poate avea ca efect refacerea limitei disponibile, fără ca relația contractuală să înceteze automat.

Într-un alt test, după rambursarea integrală a celor 500 de lei utilizați, aceeași sumă a redevenit disponibilă pentru o nouă retragere. Linia de credit a rămas activă până când a fost solicitată separat închiderea acesteia.

Acest mecanism nu reprezintă, în sine, o neregulă. El face parte din funcționarea produsului financiar, însă poate crea confuzii atunci când consumatorul consideră că efectuarea ultimei plăți echivalează cu încetarea contractului.

Ce documente trebuie verificate

Experiențele documentate evidențiază importanța diferenței dintre confirmarea unei plăți, adeverința de achitare integrală și documentul care atestă închiderea definitivă a liniei de credit.

Un sold zero confirmă că nu mai există o sumă de rambursat la acel moment, dar nu dovedește neapărat încetarea contractului.

Consumatorii care nu mai doresc să utilizeze o linie de credit trebuie să verifice procedura de închidere prevăzută în contract și să solicite, atunci când este necesar, confirmarea scrisă a încetării acestuia.

Verificarea ulterioară a informațiilor raportate în Biroul de Credit poate oferi date suplimentare despre situația împrumutului, fără să înlocuiască însă documentul emis de creditor.

Testele arată că administrarea unui credit nu se încheie întotdeauna în momentul ultimei plăți. Pentru o închidere definitivă, este important ca atât obligațiile de plată, cât și situația contractuală să fie clarificate.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv49 de minute ago

Antrenamente cu tărie și scandal conjugal sub masca legii: Cum își pune în aplicare „tactica de la mascați” o agentă SAS turtă de beată, în timp ce șefii IPJ Prahova țin batista pe țambal și vânează polițiștii corecți!

Dacă mai avea cineva iluzia că Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Prahova este un bastion al siguranței cetățeanului, e cazul...

Exclusiv50 de minute ago

Până la 60.000 de euro de polițist: Statul, marele jefuitor din fluturașul de salariu

În România, cel mai eficient jefuitor de polițiști nu e infractorul, ci statul. Nu sparge seifuri, nu atacă bănci, nu...

Exclusiv50 de minute ago

Feuda cu buldoexcavator și compostor în moarte clinică: Cum își pavează „Nae Comisionaru’” curtea cu utilajele și șoferii TCE Ploiești, sub privirea oarbă a unei conduceri de mucava!

Dacă aveați impresia că la Transport Călători Express (TCE) Ploiești s-a atins deja fundul prăpastiei administrative, pregătiți-vă să mai săpați...

Exclusiv50 de minute ago

Împăratul „Copy-Paste” cu pistol de lemn și togă de catifea: Cum a vrut avocatul stagiar Alexandru Fulgeanu să tragă țeava din Tisău în Cătina, între 118 flotanți în sufragerie, operații estetice din buget și falimente „active” cu bolnavi la patru ore! (II)

Dacă administrația publică din România și barourile de avocați ar avea un muzeu al absurdului, Alexandru Fulgeanu, fostul primar de...

Exclusiv2 zile ago

Spiritism constituțional pe 197,33 lei: Cum au așteptat șapte polițiști șase ani jumate ca să afle că muncesc pe bază de voluntariat, iar CCR folosește Internet Explorer

Dacă mai avea cineva impresia că Justiția din România se mișcă încet, Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” vine cu dovada...

Exclusiv2 zile ago

Croitorii orbi din fruntea pușcăriilor: Cum vrea statul să reformeze penitenciarele înainte să afle câte paturi are în ele

Există în administrația românească o tradiție sacră, aproape mistică: întâi tai panglica, dărâmi zidul și desenezi organigrama din pix, iar...

Exclusiv2 zile ago

Poliția sub acoperire… de ridicol: Cum a ajuns șeful Poliției Municipiului Arad „secret de stat” apărat cu minciuni și GDPR

În Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Arad s-a descoperit recent o nouă formă de muncă operativă sub acoperire: concursul-fantomă pentru...

Exclusiv3 zile ago

„MAESTRUL BOROBOAȚELOR” LOVEȘTE DIN NOU! Cum s-a prăbușit în instanță încă o capodoperă „cusută cu ață albă” a procurorului Eduard Stasie și cum un judecător cu coloană vertebrală i-a predat o lecție usturătoare de Drept!

Dacă cineva mai avea vreo îndoială că la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova „școala de croitorie penală” a fostului...

Exclusiv3 zile ago

IPJ Prahova și „Cartierul General Plopeni”: republica șpăgii cu poliție de decor și primărie de familie

Somn ușor, instituții! D.G.A. și D.G.I.P.I. Prahova, în comă profundă IPJ Prahova revine în „lumina reflectoarelor” ca un serial prost,...

Exclusiv3 zile ago

Avocatul din Cătina: pistol la brâu, toga pe umeri. Fabrica de bani și bolnavi «pe 4 ore» a lui Alexandru Fulgeanu, fost primar la Cătina (Buzău) – (I)

Avocatul din Cătina: de la pistolul din șanț la toga din barou. Fabrica de bani, flotanți și bolnavi „pe 4...

Exclusiv3 zile ago

MAI, ministerul „Mulgeți Armata Internă”: cum fură veteranii la diurnă după ce i-a trimis la moarte pe datorie

Veteranii, jefuiți la întoarcere: după front, urmează țeapa de la stat MAI nu se dezminte: după ce și-a trimis oamenii...

Exclusiv3 zile ago

Șoferul fără permis care a reinventat rușinosul: „Fast and Furious – varianta cu șanț și cătușe”

Când creierul e pe avarii, iar piciorul pe accelerație Potrivit Sindicatului Europol, în județul Călărași s-a mai născut un „erou”...

Exclusiv3 zile ago

Petrolul 52 – campioana Europei la plâns: „Nu ne ajută nimeni!”, dar la masa creditorilor stau cot la cot instituțiile publice

La Petrolul 52, discursul intră mereu primul pe teren. Înainte să apară mingea, gazonul sau tabela, apare refrenul: „Nu ne...

Exclusiv4 zile ago

„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă

Justiție cu frâna de mână trasă: doi ani ca să primești un „apreciem” Doi ani. Atât i-a trebuit Ministerului Afacerilor...

Exclusiv5 zile ago

M.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar

În Poliția Română s-a inventat, în sfârșit, o politică de sănătate publică: dacă îndrăznești să te îmbolnăvești, îți taie weekendurile....

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Depozit Otel Bucuresti

Top Articole Incisiv