Maistrul militar principal Eugen Frangeti, șef centru simulatoare, este genul de instructor care poate face pe oricine să înțeleagă și cei mai complicați termeni tehnici. Și genul de om care transformă orice întâmplare într-o poveste. Așa că mi-a fost greu să decid dacă această pagină să fie despre simulator sau despre Eugen Frangeti. Și atunci… n-am ales. Am scris o pagină despre un marinar și nava lui.

Simulatorul este folosit de marinarii militari și civili, împreună cu studenții academiei. Poate fi folosit pentru navigația radar, navigația electronică, manevra navei sau managementul echipei de cart. Situațiile create în simulator ajută la fundamentarea cunoștințelor pe care studenții le învață la orele de curs. Totodată, creează și menține abilitățile și reacția rapidă a marinarilor, fiind extrem de util atât începătorilor, cât și celor experimentați.

Maistrul militar principal Eugen Frangeti are 21 de ani de experiență ca marinar pe fregate și 12 ani în această funcție. Pentru el, navigația e aproape la fel ca respirația – un automatism. Deși numele pare a fi italienesc, militarul se trage din străbunici greci și lipoveni. A părăsit fregata, unde era șef de echipaj, din motive medicale. Am două proteze de șold. Aș putea spune despre mine cum spunem despre tehnică – sufăr de uzură morală și fizică în timpul serviciului.

Simulatorul a fost realizat de firma TRANSAS, în 2010, construit în vechea sală de sport a academiei.

– Înainte, foloseam un bunic al acestui simulator – două calculatoare rudimentare, cu o timonă mică și un telegraf, spune maistrul.

– Ca un joc pe calculator, îmi încerc eu norocul.

– Exact! Softul în sine chiar este un joc. Erau doar trei sau patru posturi, acum avem 11 posturi.

Și uite așa, începe turul. Cât ne plimbăm prin sălile simulatorului, ne întâlnim cu vizitatori și marinari veniți la instruire. Într-una dintre săli, o companie franțuzească de portcontainere își face trainingul, înainte de plecarea pe mare. Lucrează în porturile din China, zona este foarte aglomerată și, înainte de a ajunge efectiv acolo, deja cunosc portul, prin scenariul pus la dispoziție de noi.

Intrăm în lumea mecanicilor și electricienilor. O sală de mașini este ca un bloc cu patru-șase nivele. În camera motoarelor găsim motorul principal diesel, generatoarele, fel și fel de pompe –  de transfer combustibil, de alimentare, de incendiu. Pot lucra pe nave de pasageri, acționate numai de motoare electrice, navă diesel clasică și model dual fuel. În caz că am nevoie de viteză de croazieră, adică încetișor, folosesc diesel. Dacă intru în luptă, am nevoie de rapiditate în mișcare și le pornesc și pe celelalte. Studenții învață să pornească motorul principal sau să găsească și remedieze o eroare a unei instalații. Cu un joystick, te poți plimba în tot compartimentul.

Mi se prezintă apoi o consolă de comunicații și radarul de navigație pe timp de noapte sau ceață, oferind vizibilitate până la 24 de mile marine. La aparatura de navigație, învăț tot felul de cuvinte noi: sonda ultrason, care dă adâncimea apei sub navă, girocompasul, care ține drumul navei, loch-ul, care ne spune viteza navei. Ship Security Alert System e un sistem anti-piraterie. Un astfel de buton e pe puntea de comandă și unul în cabina comandantului. În caz că au reușit pirații să urce la bord, e butonul ascuns, exact ca la bancă. Și vei primi ajutor de pe apă, din aer și de pe uscat.

La partea de semnalizare, luminile nu diferă mult de cele folosite în traficul auto. Pe timp de zi e ceva mai complicat, fiind folosite semne: con, sferă, romb. GPS-ul este întotdeauna pornit și-mi oferă cursul și viteza. Din cauza vântului și a valului, uneori sunt înfrânat. Aparatura de bord este influențată de salinitatea și temperatura apei. Cele mai bune informații sunt cele din satelit.

Din cadrul simulatorului nu lipsesc nici hărțile de hârtie, unde, cu echer și compas, marinarii determină punctul navei. În cei peste 20 de ani ca marinar, Eugen Frangeti s-a lovit de tot felul de situații, iar harta de hârtie poate fi salvarea.

Mi s-a întâmplat să rămân fără tensiune la bord. Una dintre cauze este mentenanța: dacă s-a înfundat un filtru de la pompa de combustibil, se oprește motorul. Și motorul care s-a oprit a fost exact diesel-generatorul care alimenta aparatura de navigație de pe comandă.

La navă, o reparație durează 4h-6h. Iar ea continuă să se deplaseze acest timp, din cauza inerției. Sau poate vin alte nave către mine și tot timpul trebuie să știu care este poziția mea, să mă anunț pentru navele din jur, mai ales într-o zonă aglomerată – sunt navă nestăpână pe manevră, cu capacitate redusă de manevră. Fără curent s-a întâmplat să rămână și simulatorul. Și tot sistemul a trebuit repornit de la zero. Nu e ușor, pentru că sunt în total 128 de calculatoare, plus serverul central, care e creierul. Pentru întreținere și remediere defecțiuni, maistrul militar principal are în subordine doi caporali.

Turul continuă cu sălile în care fac exercițiile complexe: ce se poate întâmpla în realitate la bordul unei nave. Dacă sunt într-o curbă de girație cu cârma stânga și mi s-au oprit pompele, cârma rămâne blocată și mișcarea va fi încontinuu circulară. Trebuie să iau măsuri de siguranță, cea mai simplă și urgentă fiind ancorarea.

Cea mai mare sală, cea mai complexă, cu vizualizare 240°, are în tavan șapte proiectoare. Fiecare creează câte o bucățică de imagine. Printr-un model matematic, cu un computer performant, acestea se unesc. În scenariile de navigație, avem toate porturile românești, dar și porturi străine. Scenariile pentru studenți le fac titularii de disciplină. Eu lucrez cu unitățile militare.

Navele noastre au programate lunar ședințe de antrenament. Dacă nu este planificată nicio ieșire pe mare, nu-și ies din mână. Iar capabilitățile simulatorului se apropie de realitate aproape 100%. Nu mai este necesar să cheltui resurse materiale și umane pentru a te pregăti.

În funcție de misiunile primite, marinarii militari cer anumite scenarii. Cei care au participat la căutarea minelor au venit pentru a găsi varianta cea mai bună de căutare a unei mine pe mare, cu economie de timp și de combustibil. Simulatorul e folosit douăsprezece ore pe zi. Îl pornesc la prima oră și, în perioadele aglomerate, îl închid la orele douăzeci.

Maistrul militar a rămas la simulator pentru că îi place să lucreze cu oamenii și îi oferă o continuitate. Cariera a început-o ca electrician la aparate de navigație, a trecut pe partea de conducere a navei, adică timonerie, apoi a fost șef de echipaj.

Eram responsabil cu toate manevrele executate, de ancorare, de apuntare elicopter, de realimentare pe mare cu două nave mergând în viteză, coborârea și ridicarea ambarcațiunii la apă.

Din toate provocările întâlnite, una o va ține minte toată viața, din cadrul unui exercițiu alături de Marina Regală Britanică. Am avut o realimentare pe timp de noapte între un tanc de combustibil și fregata noastră, în condiții vitrege. De două ori fulgerul a lovit în catargul navei. Era noapte și nu aveam voie să aprindem lumini pe punte, fiind nave militare. Tot timpul trebuia să fiu cu ochii pe oameni, să nu cumva să-mi lipsească vreunul.

Câteodată îi lipsește marea, dar compensează prin lucrul cu oamenii, cărora vrea să le împărtășească din realitățile pe care le-a trăit la bordul navelor. (A. Crisan).