Multimiliardarul Beny Steinmetz a fost reținut în Cipru de autorități, care execută astfel un mandat internațional. România solicită extrădarea sa, pentru a executa cei cinci ani de închisoare la care a fost condamnat. Israelul îl revendică la rândul său. Cine va avea câștig de cauză? Care este adevărata miză?

Miza este politică. În jurul persoanei lui se duce o întregă bătălie pe întreg mapamondul. România nu este decât terenul de război ales pentru executarea sa ritualică. Beny Steinmetz i-a finanțat pe republicanii lui Donald Trump, este un adversar al democraților lui Joe Biden și, în consecință, în lumea afacerilor reprezintă cel mai de temut dușman pentru George Soros. Miliardarul care de mai mulți ani este pe cai mari și dirijeză bună parte a jocurilor la nivel mondial prin intermediul uriașei sale rețele de fundații „Pentru o societate deschisă”, adevărate motoare de promovare a unor protejați în poziții politice cheie. În același timp, Beny Steinmetz este un susținător în Israel al lui Netanyahu, iar Netanyahu, după cum se știe, deși este validat prin voturile majorității israelienilor, face obiectul unor atacuri furibunde ale neomarxiștilor, atacuri puse la cale de Casa Albă, în parteneriat cu fundațiile lui George Soros.

Și ce legătură are tot acest război desfășurat la nivel mondial cu România? Are. Și cum se face că Beny Steinmetz este condamnat la cinci ani de închisoare cu executare în România? Veți afla în cele ce urmează. Aparent, istoria este încălcită. În realitate, e mult mai simplă decât își imaginează mulți. După decembrie 1990, unul dintre personajele pitorești care și-a făcut apariția în România este Paul Lambrino. Pe care eu și ziarul „Ziua” l-am numit „Prințul de tinichea”. O progenitură a Regelui Carol, care la data respectivă se cuplase, dând cu tifla Casei Regale, cu o tânără doamnă, pe numele ei de familie Lambrino, alături de care de altfel și-a dat în Peninsula Iberică și obștescul sfârșit. După care „Prințul de tinichea” a moștenit un număr impresionant de mare de averi, pe care, prin corupție, Carol al II-lea le acumulase în România. Totalul proprietăților acestuia, incluzând imobile, terenuri, diamante, cantități de aur și alte metale prețioase, precum și opere de artă, însumează circa șase miliarde de euro. După 1990, „Prințul de tinichea” a venit în România cu pantalonii rupți în fund și a făcut eforturi consistente pentru a pune mâna pe uriașa avere care, testamentar, îi aparținea. Dar nimeni nu-l băga în seamă. În România acelor ani – nici azi lucrurile nu sau prea schimbat – pentru a-și valorifica drepturile, avea nevoie de o autoritate legitimă aflată în spatele lui. A făcut în acest sens nenumărate demersuri. S-a prezentat chiar și la trustul de presă „Ziua”, pe care-l conduceam, dar unde nu a fost primit decât în parcare și nu a avut posibilitatea să converseze decât cu portarul. Nu după mult timp însă, ofițeri ai Serviciului Român de Informații au aflat de existența unei importante oportunități de a pune ei înșiși și partenerii lor politici mâna pe sume importante de bani.

Și astfel „Prințul de tinichea” a ajuns sub radarul PSD și, în scurt timp, a încheiat un parteneriat cât se poate de legal cu un important personaj, Remus Truică, care tocmai se retrăsese de la Cancelaria primului-ministru. Între o firmă controlată de Remus Truică și Paul Lambrino a fost încheiat un contract pe deplin legal, conform căruia societatea lui Truică acoperea toate costurile uriașe reprezentate de plata avocaților care acționau în întreaga țară în vederea valorificării drepturilor litigioase, câștigurile realizate în final prin valorificarea bunurilor urmând să fie împărțite conform clauzelor. În scurt timp, Remus Truică ți-a dat seama că urmau să fie suportate onorarii uriașe datorate avocaților, precum și numeroase alte cheltuieli, pe care instituțiile statului le pretindeau pentru derularea proceselor de restituire, care se desfășurau în întreaga țară. Și astfel Remus Truică a făcut conexiunea cu Beny Steinmetz. Lucrurile au evoluat conform înțelegerilor stabilite, până când Președinția României a fost câștigată de Traian Băsescu, iar acesta a numit în poziții importante ale statului și în primul rând în justiție oamenii recomandați de fundațiile lui George Soros, între care Monica Macovei și care, la schimb, îi garantau acestuia o libertate de mișcare pe care nu a avut-o nici măcar Ion Iliescu. În scurt timp, covorul a fost tras de sub picioarele lui Remus Truică și pus sub cele ale lui Traian Băsescu, care l-a adoptat pe „Prințul de tinichea”, fiind naș la cununia acestuia și apoi devenind și naș al vlăstarului familiei Lambrino. Se înțelege că Traian Băsescu și oamenii acestuia din servicii și justiție au preluat din mers nu numai uriașele afaceri de restituire a proprietăților, ci și grosul beneficiilor rezultate. Această preluare s-a făcut însă cu cântec. Împotriva lui Remus Truică, a lui Beny Steinmetz, dar și a „Prințului de tinichea”, ca să fie avut la mână, s-a declanșat faimosul proces „Ferma Băneasa”. Un proces care ar fi trebuit, dacă aveam o justiție corectă, să se încheie cât ai zice pește. Pentru că ferma Băneasa fusese preluată după ce, în prealabil, documentele depuse a Paul Lambrino au fost recunoscute de justiție și omologate în totalitate ca fiind autentice. Și, cu toate acestea, Remus Truică a fost condamnat la opt ani de închisoare cu executare și se află după gratii și de asemenea au fost condamnați în lipsă Paul Lambrino, care a fugit în Franța, și Beny Steinmetz, la cinci ani de închisoare, care a fost pentru scurt timp reținut în Grecia și apoi pus în libertate, pe motiv că justiția din România nu e corectă.

În această situație ne aflăm în acest moment. Traian Băsescu este scos pe tușă și scapă bine merci de rigorile legii, pentru că nimeni din Parchet nu s-a preocupat să strângă cuvenitele dovezi legate de implicarea sa penală și financiară în manipularea nenumăratelor procese de restituire. Firește, ca de obicei, a făcut-o prin interpuși. Iar astăzi Beny Steinmetz, fugărit de George Soros și urât de echipa de la Casa Albă, este reținut în Cipru și disputat între autoritățile din București, care îl vor după gratii, și autoritățile israeliene, care-l vor liber. În acest sens, presiunile din direcția lui George Soros și a Casei Albe sunt uriașe. În paranteză fie spus, acest scandal legat de Beny Steinmetz poate arunca o perdea de fum peste nenumăratele ilegalități de care se face vinovată familia Biden. Și care sunt cercetate doar în relanti de autoritățile americane.

Sorin Rosca Stanescu