Featured
Nu se știe dacă așa-numitul „Hexagon” va reuși să se revitalizeze ca stat național coerent.
Franța a fost cuprinsă de un val exploziv de tulburări civile alimentate de rivalitățile interetnice în creștere.
Oameni bătuți, magazine jefuite, vehicule incendiate, vandalism. În timp ce forțele de ordine au fost copleșite de proporțiile și intensitatea acestei revolte populare, guvernul francez – incapabil să răspundă eficient – a fost puternic zguduit de undele de șoc politice care au urmat.
(Preluare National – Radu Jacota):
„Raison d’état” nu a fost văzut nicăieri în Palatul Elysee. Percepția pericolului i-a făcut pe oameni să creadă că nu există nicio garanție sigură că viața, integritatea și proprietatea lor vor fi respectate.
Atribuirea acestor evenimente unui incident tragic în care au fost implicate forțele de poliție franceze și un adolescent arab într-un schimb de focuri fatal este o simplificare exagerată a realității, notează Modern Diplomacy. A fost doar declanșatorul care a aprins revoltele.
În ultimele decenii, Franța a îmbrățișat imigrația în masă -în principal din regiunea MENA și din Africa Subsahariană- pentru a compensa ratele scăzute de natalitate ale populației locale și, de asemenea, pentru a importa muncitori a căror forță de muncă ieftină reprezenta un atu valoros atât pentru angajatori, cât și pentru politicienii interesați să dezvolte blocuri de vot.
În cele din urmă, Franța a devenit un focar de islamism militant și de tensiuni interetnice. Grupurile care aparțin unor civilizații diferite sunt profund conștiente de faptul că distincțiile lor substanțiale, viziunile asupra lumii, interesele și identitățile lor sunt dificil de reconciliat.
Statul francez nu a făcut nimic pentru a aborda aceste probleme, pentru a atenua asimetria percepțiilor sau pentru a construi punți de legătură.
În mod previzibil, neglijența a alimentat creșterea tensiunilor. Se reflectă în proliferarea actelor violente ale islamismului militant, în ascensiunea forțelor naționaliste de linie dură și chiar în atacurile anticreștine, precum și în cele antisemite. În aceste condiții, concentrarea imigranților neasimilați în anumite zone urbane periferice a dat naștere la enclave etnice în care prezența puterii statului nu este nici măcar simbolică.
Cu toate acestea, poate cea mai problematică implicație a evenimentelor recente din Franța este că o dinamică similară ar putea să câștige teren în societăți cu condiții similare, în special în Marea Britanie, Germania și Suedia. Semnele de animozități interetnice violente devin parte integrantă a vieții de zi cu zi în astfel de națiuni europene.
O Franță implicată într-un conflict intern ar putea implica riscuri pentru echilibrul regional de putere în Europa.Inutil să mai spunem că un potențial triumf fie al forțelor naționaliste, fie al islamiștilor, ar modifica probabil corelația internațională de forțe în mai multe feluri, ca urmare a realinierilor geopolitice ale învingătorului.
Un război civil în Franța ar deschide ferestre de oportunitate pentru o intervenție străină – ascunsă sau deschisă. În funcție de interesele și înclinațiile lor ideologice, alte state ar putea decide să sprijine liberalii, naționaliștii, islamiștii sau africanii.
Având în vedere reactivarea în curs a rivalităților strategice, acest scenariu ar putea duce la un război prin procură în inima Europei de Vest.
Este posibil ca Franța să se afle deja într-o stare de război civil de mică intensitate. Deocamdată, rămâne de văzut dacă ciocnirile vor rămâne intermitente sau dacă vor scăpa de sub control. Reacția nehotărâtă a guvernului francez reflectă lipsa de dorință de a se confrunta cu o situație dificilă.
Rădăcinile revoltelor urbane rămân neschimbate. Nu se știe dacă așa-numitul „Hexagon” va reuși să se revitalizeze ca stat național coerent.
Exclusiv
Familia Teoroc: De la padoc de lux la circ de strada – Râsul plânsului în sistemul penitenciar! (Ediția cu polițiști santajați și vuvuzele sub frică)
Motto: În România, corupția e ca o telenovelă: nu se termină niciodată, dar măcar ne mai amuză (amar). Atenție, însă, că te poți trezi figurant fără să vrei!
Jilava, mon amour (sau mai bine, mon „caușmar”!) cu figuranți forțați
În adâncurile sistemului penitenciar românesc, acolo unde dreptatea și legalitatea se ascund sub pat, o familie a transformat corupția într-o artă: familia Teoroc. Dar, ca în orice comedie (neagră), vine și momentul de cotitură, când clovnii își dau arama pe față și publicul începe să arunce cu roșii. Iar ieri, la Ministerul Justiției, am avut parte de un spectacol trist: polițiști trimiși în stradă ca ostatici ai răzbunării unui clan.
„Baroneasa WhatsApp” și aventurile padocului fantastic (continuă!)
Cristina Teoroc, alias „Baroneasa WhatsApp”, a transformat Penitenciarul Jilava într-un fel de „Fermă Animalelor” a lui Orwell, dar cu mai multă risipă și mai puțină morală. În loc de porci conducători, aveam câini de lux, tolăniți în padocuri construite pe bani publici, în timp ce angajații se întrebau dacă nu cumva au greșit meseria și trebuiau să se facă dresori. Acum, însă, „ferma” e în vizorul autorităților, iar „Baroneasa” încearcă să își spele imaginea cu orice preț.
Ștefan Teoroc, Liderul de sindicat cu vedere selectivă (si santaj inclus)
Și unde era Ștefan Teoroc, marele apărător al drepturilor angajaților? Probabil prea ocupat să numere banii din cotizații sau să admire „realizările” soției. Că doar nu era să se supere pe „Baroneasă” pentru niște fleacuri, cum ar fi colectările ilegale de fonduri sau amenințările la adresa subalternilor. Ah, și să nu uităm de liderii din teritoriu, recompensați cu funcții de conducere pentru a ține „armata” de membri în frâu! Asta nu e reprezentare sindicală, e șantaj curat!

SNPP: Sindicatul care apără corupția cu unghiile și cu dinții (sau mai bine, cu vuvuzele sub frică și pensionari recrutați cu forța)
Când „Baroneasa” a fost detronată de șeriful Bogdan Burcu, SNPP a sărit ca ars. Circa 400 de polițiști au fost trimiși în stradă, mulți dintre ei fără voia lor, obligați, șantajați sau intimidați de șefi. Au strigat împotriva Ministerului Justiției și a ANP de frică, nu din conștiință. Au suflat în vuvuzele de frică pentru susținerea unei familii care a pus mâna pe un sindicat și îl folosește pentru influență și îmbogățire personală. Asta nu e luptă sindicală, e răzbunare personală pe banii și nervii oamenilor!
FSSP: O umbră ieftină și inutilă a lui Teoroc
Și să nu uităm de Florin Șchiopu și FSSP, o prelungire inutilă a SNPP, o umbră ieftină a lui Teoroc, fără personalitate și fără principii. Prezența lor la protest? O glumă proastă, o încercare disperată de a da greutate unui protest care s-a dovedit a fi un eșec total.
Bogdan Burcu: Eroul sau nebunul? (sau poate doar un tip sătul de mizerie?)
Haos în sistemul penitenciar – Un director general vs. caracatița corupției (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc.
În mijlocul acestui circ grotesc, apare un personaj: Bogdan Burcu, directorul general al ANP. Unii îl consideră un erou, un justițiar care a venit să curețe cloaca din sistemul penitenciar. Alții îl văd ca pe un nebun, un Don Quijote care se luptă cu morile de vânt. Un lucru e cert: a avut curajul să dea cu bâta-n baltă și să deranjeze liniștea corupților. Și, se pare, a reușit să spulbere mitul invincibilității familiei Teoroc.
Morala poveștii (dacă exista așa ceva în România, mai ales când vine vorba de corupție)
Familia Teoroc a crezut că poate transforma sistemul penitenciar într-o afacere de familie. SNPP a crezut că poate manipula angajații la nesfârșit. Dar, ca în orice comedie proastă, vine și momentul în care publicul se trezește și începe să huiduie. Iar polițiștii care au refuzat să participe la mascaradă sunt dovada vie că, în sistem, încă mai există conștiință, discernământ și rușine.
Concluzie: România, tara minunilor (si a corupților cu polițiști santajați și lideri disperați)
Sperăm că instituțiile statului vor avea curajul să pună capăt acestei mascarade și să curețe sistemul penitenciar de corupție și abuzuri. Până atunci, nu ne rămâne decât să râdem (sau să plângem) și să ne întrebăm: oare câți Teoroci mai trebuie să apară ca să ne dăm seama că ceva e putred în Danemarca (pardon, în România)? Și, mai ales, câți polițiști vor mai fi folosiți ca marionete în războaiele personale ale unor lideri corupți?
Întrebarea zilei:
Oare dacă am pune toți corupții din România într-un penitenciar administrat de familia Teoroc, cu lideri SNPP pe post de gardieni șantajatori, s-ar mai fura ceva sau ar ajunge să se fure între ei (și să dea vina pe Burcu)? Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
„Conduită infectă și abuzivă”: Sindicatul Diamantul denunță secretizarea cercetării disciplinare a lui Vitalie, invocând o comparație flagrantă cu o altă procedură
Featured
Polițiștii SIDEPOL se alătură protestului național din 29 octombrie: „Uniți pentru o viață decentă!”
-
Exclusivacum 3 zileBurcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 4 zileANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 2 zileBăicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Exclusivacum 12 oreCircul Teoroc își joacă ultima reprezentație: Lacrimi sindicale pentru „Finu” și un grad de chestor confiscat de la obraz!
-
Administratieacum 4 zilePenitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 3 zileProtest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 3 zileJilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum o ziPenitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi



