Summitul BRICS, de acum o săptămână, găzduit de Africa de Sud, trebuia să trâmbițeze zorii Noii Ordini Mondiale. Însă, se pare că la Johannesburg nu a fost numai despre sfârșitul dominației americane și ridicarea la putere a națiunilor în curs de dezvoltare. În termeni de PR, analiști excitați peste măsură au vorbit ca de o altă conferință de la Bandung, care în 1955 deschidea calea pentru o mișcare nealiniată ordinii trasate de beligeranții Războiului Rece, SUA și URSS.
Însă, lucrurile nu stau chiar așa, iar realitatea ascunsă opiniei publice arată o organizație – BRICS – mai divizată ca niciodată, căci ambițiile sunt mari în fiecare tabără și nimeni nu are curajul, tupeul și puterea Americii, de a-și asuma rolul de conducător (precum Washingtonul în cadrul NATO).
Ce știm
Oficial, summitul de la Johannesburg a reușit ce și-a propus – prima extindere a alianței de la înființarea sa, în 2009. Din 2024, celor cinci membri fondatori ai BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud) li se vor alătura Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Egipt, Iran, Etiopia și Argentina (în cazul sud-americanilor, trebuie ca actualul guvern să câștige viitoarele alegeri, ceea ce pare puțin probabil).
Dar, poate cel mai semnificativ lucru de reținut de la acest summit a fost înclinația blocului BRICS de a-și folosi influența economică în creștere pentru a contesta ordinea globală dominată de Occident, cu SUA în frunte. Combinarea celor două elemente – folosirea forței economice și îndrăzneala politică – arată că BRICS (redenumit BRICS+) a devenit un actor geopolitic cu sânge pur, care nu mai poate fi ignorat pentru mult timp.
În termeni demografici și economici, puterea BRICS este prea evidentă și greu de trecut cu vederea.
Noua realitate arată că, după extinderea de anul viitor, BRICS+ va reprezenta aproape jumătate din populația Pământului. Mai departe… Vorbind despre paritatea puterii de cumpărare (PPP) – cea mai potrivită măsură pentru compararea dimensiunii economice a țărilor -, aceasta oricum reprezenta o treime din PIB-ul global înainte de extinderea de la Johannesburg, adică era deasupra economiilor G7, conduse de SUA (care reprezintă aproape 30%). Cu noile adăugiri (cele șase state invitate să adere), BRICS+ va ajunge la o cotă de piață de aproape 40%. Iar decalajul față Occident doar se va mări pe viitor, având în vedere că se preconizează, în viitor, o creștere economică a țărilor emergente și în curs de dezvoltare.
De aceea, se și vorbește (și nimeni nu exclude asta!) despre extinderea BRICS+, tot mai multe state fiind interesate să adere la această organizație. Sunt voci care spun că peste 40 de țări și-au exprimat interesul de a face parte din BRICS+, iar 22 dintre ele au cerut în mod oficial să fie admise; cert este că doar cele șase deja anunțate au primit invitația de a adera.
Concluzia pe care o putem trage este că majoritatea covârșitoare a populației de pe Terra trăiește în țări care fie sunt deja în BRICS, fie aspiră să facă parte din acest bloc.
Unde să ne uităm
În ultimele decenii, economiile Vestului s-au transformat, devenind niște falange ale sectorului financiar-bancar; producția industrială a stagat, iar o parte din PIB a ajuns să fie doar calcule/cifre trecute pe hârtie, fără susține în bunuri reale, de consum/comerț.
Pornind de aici, specialiștii care au urmărit lanțul de producție au văzut că decalajul dintre Occident și BRICS este și mai puternic – țările G7 contribuie la producția globală de bunuri de larg consum aproape la fel de mult cât o face China pe cont propriu!
În plus, sperie faptul că puterea în creștere a BRICS+ este despre mult mai mult decât doar PIB. Este și despre resurse. Iar integrarea a doi dintre cei mai mari producători mondiali de petrol – Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite – înseamnă că BRICS+ va monopoliza piața globală de țiței.
Când doi dintre cei mai fermi aliați ai SUA din Golful Persic au decis să se alăture unei alianțe conduse de Rusia și China înseamnă că asistăm la o schimbare evidentă a mersului lucrurilor în lume. Oricât de mult al minimaliza CNN semnificația summitului BRICS de la Johannesbiurg, valoarea sa simbolică este clară. E de ajuns să vedem că celor două țări din Golf care vor adera la BRICS li se alătură Iranul, unul dintre cei mai notorii dușmani ai Americii.
Pentru America, consecințele sunt mai mult decât simbolice. Mișcarea pusă la cale de Moscova și Beijing reprezintă o amenințare serioasă pentru sistemul petrodolar, cimentat încă din anii ’70, când Arabia Saudită a încheiat un acord cu SUA prin care a fost de acord să-și listeze petrolul pe piața globală în dolari; și, conform înțelegerii, dolarii încasați de Riad pentru vânzările sale de țiței (așa-numiții petrodolari) trebuiau și au fost „reciclați” în SUA sub formă de depozite și achiziții de trezorerii americane; cu alte cuvinte, SUA au oferit securitate Arabiei Saudite, care a plătit prețul protecției în „petrodolari”. Acest lucru a permis SUA să aibă preț de zeci de ani un deficit comercial masiv fără a vedea dolarul depreciat. A fost una dintre pietrele-cheie ale hegemoniei globale postbelice a Americii, care a permis Washingtonului să susțină un regim de război perpetuu, pe lângă exercitarea dominației financiare asupra lumii.
Iată, însă, că din 2020 încoace au cam început să apară fisuri. Arabia Saudită tocmai ce a anunțat că ia în considerare vânzarea țițeiului în alte valute (în pofida presiunilor Casei Albe, despre care Național a scris), iar Emiratele Arabe Unite s-a și grăbit să facă asta, tranzacționându-și petrolul în yuani.
Simbolică este și invitarea Etiopiei să facă parte din alianța BRICS. Nu numai că vorbim despre a doua cea mai populată țară din Africa (după Nigeria), dar în capitala Addis Abeba este sediul Uniunii Africane. Mișcarea asta ar trebui citită ca un mesaj către întregul continent cum că BRICS este deschisă oricărei țări din Africa dornică să adere. De asemenea, națiunile africane văd în invitația lansată Etiopiei o afirmare a angajamentului BRICS de a ajuta țările în curs de dezvoltare.
Pentru unii, BRICS reprezintă o „umbrelă geopolitică” care oferă un grad de protecție în fața politicii externe din ce în ce mai agresive a Occidentului, întruchipată de strategia evidentă a Washingtonului – „dublă izolare” pentru Rusia și China, plus extinderea NATO până în îndepărtata Asie. Cei interesați să intre în BRICS văd în această organizație singurul loc în care națiunile care nu sunt interesate să participe la noul Război Rece se pot „ascunde” pentru a nu fi nevoite să aleagă o tabără.
În același timp, sunt „jucători” care au o motivație mai degrabă ideologică – slăbirea controlului Occidentului, care de 500 de ani dictează asupra afacerilor globale. Aceste țări, cu Africa de Sud în frunte, vorbesc despre o nouă mișcare de decolonizare.
Cine trădează
În pofida tuturor celor enunțate anterior, nu toți membrii BRICS sunt pe aceeași lungime de undă. Rusia și China, din motive evidente, vor să transforme grupul într-o organizație capabilă să conteste hegemonia SUA și a Occidentului, țintind crearea unei Noi Ordini Mondiale, o lume multipolară și echitabile. Chiar Xi Jinping, în discursul său de la Johannesburg, a acuzat: „SUA au făcut tot posibilul pentru a paraliza piețele emergente și țările în curs de dezvoltare. Oricine se dezvoltă rapid devine o țintă de izolare și obstrucționare pentru America”.
Dar, nu toți membrii BRICS sunt de acord cu această abordare de confruntare și deja sunt voci care anunță că organizația va face o implozie înainte de a se extidne.
De exemplu, India, condusă de premierul Narendra Modi, menține, în continuare, relații foarte bune cu Washingtonul, inclusiv în domeniul securității, și nu s-a ferit să-și exprime îngrijorarea față de evoluția BRICS într-o organizație anti-SUA, condusă de China și Rusia. Pe scurt, India vrea o abordare neutră, nicidecum una anti-Occident.
Deocamdată, India pare să nu poată bloca inițiativa China&Rusia, a căror poziție anti-America se bucură de un sprijin larg în cadrul BRICS.
Anul viitor se va dovedi crucial pentru viitorul organizației și al lumii, în ansamblul ei. Nu numai că aderarea la BRICS a noilor țări va avea efect în economia (doar atât?!) globală, dar Rusia va prelua și președinția anuală a blocului.
O să avem la putere într-o organizație cuprinde jumătate din umanitate o țară angajată într-o confruntare militară „de facto” cu Occidentul. Dacă recentul summit BRICS din Africa de Sud nu a însemnat un start în Noua Ordine Mondială, cu siguranță că schimbarea va începe în 2024.
