Administratie
M-am întrebat în multe rânduri de unde vine impulsul unor oameni de a fi jurnaliști de ocazie, cu telefoanele în mână, mai pregătiți să fotografieze un accident de circulație, o casă în flăcări, o bătaie pe stradă decât să dea o mână de ajutor la nevoie
Să fie oare dorința de celebritate, care zace undeva, bine ascunsă, un soi de narcisism, să fie nepăsare față de aproapele lor ori poate chiar un simț civic bine conturat, gata să ia atitudine publică atunci când un derapaj social se produce spontan? E greu de răspuns, mai ales că efectele acțiunilor mediatice ale oamenilor obișnuiți sunt încă greu de analizat.
În trecutul apropiat însă, deși pare că lucrurile erau mai simple, iar imaginile șocante doar la îndemâna profesioniștilor din mass-media, reprezentarea violenței în media era, de multe ori, dusă la mare artă.
Aflați mereu într-o luptă cu propria conștiință, jurnaliștii care relatau despre drame umane deveneau uneori chiar victimele propriilor subiecte.
Un caz care avea să șocheze o lume întreagă prin forța și viteza cu care a făcut înconjurul lumii este interesant mai ales prin prisma efectelor pe care le-a produs asupra autorului, nimeni altul decât celebrul fotograf Kevin Carter.
Autorul avea să primească premiul Pulitzer, în 1994, pentru o imagine care a zguduit lumea. O fetiță subnutrită este pândită de un vultur, care o așteaptă să moară.
La numai un an de la realizarea acestei fotografii și la scurt timp după obținerea marelui premiu, fotograful se sinucide. Un destin fulminant, o poveste dură de viață a unui idealist care credea că fotografiile pot schimba lumea.
La aproape 300 de metri de Ayod am întâlnit-o pe micuţă. Era moartă de foame şi încerca să ajungă la centrul de alimentare. Era atât de slăbită că nu putea face mai mult de doi paşi fără să cadă pe spate.
Căuta cu disperare să se protejeze de soarele care ardea, acoperindu-şi capul cu mâinile scheletice. La un moment dat, s-a ridicat cu greu în picioare pentru o nouă tentativă de a merge, gemând încetişor, cu vocea ascuţită.
Bulversat, m-am retras în spatele muncii mele, fotografiindu-i mişcările dureroase. Dintr-o dată, micuţa a căzut şi s-a oprit cu faţa în praf. Câmpul meu vizual era cedat teleobiectivului, de aceea nu am observat zborul vulturilor care se apropiau, până ce unul dintre ei a intrat în cadru.

Am declanşat, apoi am alungat pasărea cu o lovitură de picior. Totul urla în mine. Ajunsesem la unu sau doi kilometri de sat când am izbucnit în lacrimi.
Fotograful a fost acuzat de cruzime, dar și de indiferență, atunci când publicul a fost convins că a lăsat un copil să moară de dragul unei imagini bune. Unele voci afirmă chiar că privind la cadru, Carter s-ar fi regăsit în copilul suferind, aproape mort de foame.
El doar a crezut că prezentarea realității necosmetizate, în forma ei cea mai primitivă, va sensibiliza, va face lumea mai bună, va arăta mapamondului ororile umane, foametea, sărăcia, războiul civil şi seceta cu care se confrunta Sudanul anilor ‘90.
Martor cu aparatul de fotografiat în mână la crimele şi execuţiile comise în plină stradă în Africa de Sud, mai exact în Johannesburg, locul său de naştere, Kevin Carter simte încă de la începutul carierei că nu poate continua.
Criza socială izbucnită în oraşul său natal este printre primele subiecte de docu-mentare pentru ziarul Johannesburg Star unde lucra în 1984.
Ulterior, avea să-şi amintească de acea perioadă de debut: Am fost şocat si dezgustat de ceea ce făceau. Însă oamenii au început să discute despre acele imagini… şi am simţit că acţiunile mele nu erau rele. Să fii martor la ceva atât de oribil nu era neapărat ceva rău.
În 1990 izbucneşte războiului civil între Congresul Naţional African şi Partidul Libertăţii Inkatha, al etnicilor Zulu.
Kevin Carter, împreună cu alţi trei fotojurnalişti, Ken Oosterbroekde de la The Star, Greg Marinovich si Joao Silva, freelanceri, se aventurează în cartierele rău famate, lucru extrem de riscant în epocă. Imaginile surprinse au preţul lor şi de această dată.

Cei patru, supranumiţi de presa locală Clubul Bang-Bang, încep să consume droguri, pentru a fi mai uşor acceptaţi în găştile din lumea interlopă. Carter rămâne fidel acestui obicei în momentele de criză, ceea ce-i accentuează depresia și-i distruge echilibrul interior.
Trece uşor de la o relaţie la alta. Cu totul întâmplător, dintr-o aventură i se naşte o fetiţă, pe care o iubeşte şi faţă de care se simte dator şi neputincios în anumite momente.
În 1993, Carter participă la misiunea ONU Operation Lifeline, în Sudan. Aici îi apare, cu totul întâmplător, subiectul care avea să pună capăt unei cariere intense. Fotografii vremii încercau să transmită lumii efectele devastatoare ale foametei.
Mulți au fotografiat copii subnutriți, mulți au relatat despre boală, deshidratare, moarte prematură. Niciunul nu a fost însă atât de „norocos” precum Kevin Carter. Publicată în New York Times, imaginea avea să producă reacţii dintre cele mai dure.
Sutele de telefoane primite la redacţie au avut ca urmare apariţia în numărul următor a unei note explicative, prin care se clarifica soarta fetiţei.
Aceasta avusese destulă forţă să ajungă în tabără. Reacţiile publicului s-au îndreptat mai ales către autorul fotografiei, adâncindu-i rănile provocate de propria conştiinţă.
Kevin se hotărăşte să devină freelancer, şi, pentru o perioadă, se pare că norocul îi surâde din nou, deşi perioadele de depresie se succed tot mai alert, consumul drogurilor le accentuează, iar violenţa pe care continuă să o pozeze îi acutizează rănile nevindecate din prima tinereţe.
Ajunge la un moment dat să nu-şi mai poată onora contractele, este criticat că nu răspunde așteptărilor publicului, îşi uită filmele în avion, suferă din lipsuri materiale, nu-şi poate ajuta fetiţa.

Premiul Pulitzer pentru Fotojurnalism, obţinut în 1994, pare să fie, pe moment, un colac de salvare. Din nou în prim-plan, este curtat de prestigioasa agenție Sygma, unde va lucra pentru o scurtă perioadă.
Criticile care continuă să vină în avalanșă și sentimentul inutilității îl fac să comită din nou greșeli profesionale care atrag nemulțumirea editorilor.
Gândul la sinucidere începe să prindă contur tot mai puternic. Rămas fără prea mulţi prieteni, părăseşte New York-ul pentru un Johannesburg trist, rece şi plin de amintiri urâte.
După o ceartă cu un vechi coleg, care-i recomandă o vizită la psiholog, se retrage într-o suburbie a Johannesburgului, unde se sinucide prin conectarea unui furtun la eșapamentul mașinii, din care inhalează până la asfixiere.
Din scrisorile dedicate familiei şi prietenilor rezultă imposibilitatea de a continua o luptă invizibilă pentru ceilalţi: „Îmi pare rău, îmi pare tare rău. Durerea depăşeste bucuria de a trăi până într-acolo încât bucuria nu mai există.” […]
În memoria lui Kevin Carter s-a turnat, în 2005, filmul The Death of Kevin Carter: Casualty of the Bang Bang Club, în regia lui Dan Krauss, nominalizat la Oscar în acelaşi an pentru cel mai bun documentar de scurt metraj.
Indiferent de modul în care îi vom percepe şi judeca viaţa, un lucru este cert: Kevin Carter nu ne va lăsa indiferenți, iar pe lângă fotografia devenită carte poștală nu vom putea trece fără să ne gândim măcar o secundă la câtă suferință există în lume şi la noi, cei care nu facem mare lucru s-o ameliorăm. (Constantin Mireanu).
Administratie
Grațiela Gavrilescu: Avans de doar 5% pentru tinerii care vor să-și cumpere o locuință prin „Noua Casă”
Un pas concret pentru tinerii care își doresc să-și construiască viitorul în România
O veste bună pentru tinerii care visează la propria locuință: Senatul a aprobat reducerea la 5% a avansului necesar pentru cumpărarea unei case prin programul „Noua Casă”, a transmis deputata PUSL Grațiela Gavrilescu.
Propunerea a fost susținută de Grupul PSD, din care face parte și PUSL, iar măsura vizează tinerii cu vârsta sub 35 de ani. Potrivit anunțului, avansul redus s-ar aplica inclusiv locuințelor cu valori de până la 140.000 de euro, după promulgarea legii.
De la 15% la 5%: o diferență care poate deschide drumul spre propria casă
În prezent, tinerii care cumpără prin program o locuință mai scumpă de 70.000 de euro trebuie să achite un avans de 15%. Schimbarea aprobată de Senat ar reduce această contribuție inițială la numai 5% pentru categoria vizată.
Pentru mulți tineri, strângerea avansului este una dintre cele mai mari piedici în drumul spre o locuință. Reducerea lui poate face diferența dintre un plan amânat și șansa reală de a cumpăra o casă — un pas important spre independență, stabilitate și întemeierea unei familii.
„Dacă vrem să ne ținem tinerii în țară, trebuie să dovedim prin fapte”
Grațiela Gavrilescu a subliniat că sprijinirea tinerilor, încurajarea natalității și susținerea familiei trebuie să se reflecte în măsuri concrete, nu doar în declarații.
„Dacă spunem că vrem să ne ținem tinerii în țară, să încurajăm natalitatea și să susținem familia, trebuie să dovedim prin fapte”, a transmis deputata.
În opinia sa, aprobarea măsurii reprezintă un semnal de voință politică și o posibilă schimbare de direcție în sprijinul celor care își doresc să rămână și să-și construiască viitorul în România.
O locuință înseamnă mai mult decât patru pereți
Deputata a pus accent pe valoarea unei locuințe în viața tinerilor: siguranță, stabilitate și curajul de a face planuri pe termen lung acasă.
„O casă înseamnă stabilitate, familie, curajul de a rămâne acasă”, a afirmat Grațiela Gavrilescu.
Sprijin pentru familii și pentru economia locală
Efectele unei măsuri de acest fel pot depăși piața imobiliară. O locuință cumpărată înseamnă și activitate economică: proiecte de construcții, locuri de muncă, salarii și susținerea puterii de cumpărare.
„Un șantier — locuri de muncă, salarii, putere de cumpărare, încredere în viitor!”, a transmis deputata PUSL.
Următorul pas: promulgarea legii
Reducerea avansului la 5% a fost aprobată de Senat. Pentru ca măsura să intre în vigoare, legea trebuie să parcurgă etapele legislative rămase și să fie promulgată. Grațiela Gavrilescu a prezentat votul drept un semnal încurajator pentru tinerii care își doresc propria locuință și o perspectivă mai sigură în România.
Administratie
Virgil Nanu, mesaj de Sfântul Dumitru: „Să ai curajul să rămâi drept, chiar și atunci când ai de pierdut”
O sărbătoare despre credință, curaj și caracter
Președintele Consiliului Județean Prahova, Virgil Nanu, a transmis un mesaj cu prilejul sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, evocând tăria de caracter și curajul de a rămâne fidel propriilor convingeri, chiar și atunci când acest lucru presupune sacrificii.
„Să ai curajul să rămâi drept, chiar și atunci când ai de pierdut. Asta mă impresionează cel mai mult în povestea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, pe care îl sărbătorim astăzi”, a transmis Virgil Nanu.
Exemplul unui om care nu și-a negociat credința
În mesajul său, președintele CJ Prahova a amintit că Sfântul Dimitrie a fost un om cu putere și autoritate, conducător al Tesalonicului, dar nu și-a trădat credința pentru a-și păstra funcția ori privilegiile. Pentru alegerea sa, a plătit cu viața.
Virgil Nanu a subliniat că povestea sfântului rămâne un exemplu puternic despre demnitate și despre puterea de a apăra ceea ce consideri drept, chiar și în momentele dificile.
Un îndemn pentru cei aflați în slujba comunității
Lecția Sfântului Dimitrie este, în opinia lui Virgil Nanu, una deosebit de importantă pentru cei care au primit responsabilitatea de a lua decizii în numele oamenilor. Funcțiile și privilegiile sunt trecătoare, însă felul în care o persoană își exercită responsabilitățile și îi tratează pe ceilalți îi definește caracterul.
„Cred că avem multe de învățat din exemplul lui. Mai ales noi, cei cărora oamenii ne-au încredințat responsabilitatea unor decizii. Funcțiile sunt trecătoare. Caracterul și felul în care îi tratăm pe ceilalți spun mult mai mult despre cine suntem”, a transmis președintele Consiliului Județean Prahova.
O tradiție păstrată din generație în generație
Mesajul lui Virgil Nanu evocă și legătura profundă dintre sărbătoarea Sfântului Dumitru și viața comunităților românești. În Prahova, la fel ca în multe alte locuri din țară, această zi face parte de generații întregi din calendarul familiei, al bisericii și al comunității.
Este o sărbătoare care aduce oamenii împreună și păstrează vii obiceiurile și legăturile transmise de la o generație la alta.
Urări pentru toți cei care își sărbătoresc onomastica
La finalul mesajului, Virgil Nanu le-a transmis urări tuturor celor care poartă numele Sfântului Dimitrie și își sărbătoresc astăzi onomastica, dorindu-le sănătate și bucuria de a-i avea aproape pe cei dragi.
„La mulți ani, Dumitru, Dumitra, Dimitrie și tuturor celor care vă sărbătoriți astăzi!”
Administratie
Paltinu și Măneciu, în atenția autorităților după criza apei din Prahova
Grup de lucru și termen de două săptămâni pentru primul raport privind intervențiile necesare
Criza apei din județul Prahova a scos la iveală costurile întârzierilor și ale coordonării deficitare, iar autoritățile trebuie să evite repetarea unei astfel de situații. Acesta este mesajul transmis de președintele Consiliului Județean Prahova, Virgil Nanu, după o vizită la barajele Paltinu și Măneciu, alături de ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, Natalia Intotero.
Potrivit declarației publicate de Virgil Nanu, vizita a inclus discuții cu specialiștii și cu reprezentanții instituțiilor implicate în alimentarea cu apă a județului. Oficialii au analizat situația acumulărilor și intervențiile care ar putea fi necesare.
„Unele probleme se înțeleg mai bine pe teren”
Nanu a apreciat prezența ministrului la fața locului și dialogul cu personalul care lucrează în domeniul gospodăririi apelor. În opinia sa, evaluarea directă a situației poate oferi o imagine mai clară decât rapoartele analizate la sediile instituțiilor.
Președintele CJ Prahova a atras atenția și asupra experienței angajaților care lucrează de ani buni la aceste obiective. El a spus că aceștia își cunosc meseria în detaliu și merită mai mult respect, inclusiv în ceea ce privește salarizarea.
Grup de lucru pentru măsuri, responsabilități și termene
În urma discuțiilor, s-a convenit formarea unui grup de lucru care să stabilească intervențiile necesare, instituțiile responsabile pentru fiecare etapă și calendarul de implementare. Primul raport al grupului este așteptat în două săptămâni, potrivit lui Nanu.
Șeful administrației județene a declarat că va urmări îndeaproape evoluția demersurilor și va cere instituțiilor implicate să își respecte angajamentele. El și-a exprimat speranța că întâlnirea va duce la măsuri concrete, nu doar la concluzii și promisiuni.
„Prahovenii au dreptul să știe ce se face”
Mesajul lui Virgil Nanu pune accentul pe nevoia unor acțiuni clare, cu responsabilități și termene precise, după zilele în care locuitorii județului au rămas fără apă. „Prahovenii au trecut deja prin prea multe zile fără apă”, a transmis acesta, subliniind că oamenii au dreptul să afle ce măsuri sunt luate pentru a preveni repetarea crizei.
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova – În Băicoi, „legea” se cântă la ureche. Grădinița de cadre: „Curva”, lăutarul, Wetterbestul și „Pulea” Rozin
-
Exclusivacum 5 zileCURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ: BINGO–ROSAL (“BINGO PENAL”) A JEFUIT CETĂȚENII DIN PRAHOVA! INCISIV DE PRAHOVA – SINGURUL ZIAR CARE A DEZVĂLUIT, ÎN EXCLUSIVITATE, FURTUL CELOR 65.000 DE BUNURI DE RETUR! (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 5 zileArhitectura dezmatului (II). Urbanism cu scaunul în valiză: Raduna are hotărâre definitivă, Pandele și Polițeanu au de dat explicații
-
Exclusivacum 3 zileArhitectura dezmatului (III). Polițeanu o intimidează pe Rădună, o protejează pe Pandele: manual de abuz urbanistic la Primăria Ploiești
-
Exclusivacum 5 zileStrict secret: cum își ascund șefii M.A.I. abuzurile sub ștampilă
-
Exclusivacum 4 zileDosarul Antigrindină – Partea a XVI‑a –Electromecanica plânge cu lacrimi de iodură: «Nu noi, Doamne, SNACP-ul!»” (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 5 zileCamere, tăcere și confidențialitate la kilogram: cum își filmează MAI polițiștii, iar ANSPDCP se uită în altă parte
-
Administratieacum 5 zileDouă instanțe dau dreptate polițiștilor în disputa privind sporul pentru condiții grele în concediul de odihnă




