La finalul primului an de funcționare, am stat de vorbă cu studenta Andreea Gabriela Neagu.

Anul de învățământ care tocmai s-a încheiat a inaugurat, la ANMB, o nouă specializare la Facultatea de Inginerie Marină – Navigation, hydrography and naval equipment (cu predare în limba engleză). Studenta fruntaș Andreea Gabriela Neagu este unul din cei 13 studenți care au încheiat anul întâi la acest program cu predare în limba engleză. A avut media 9,85. Andreea a studiat în Marea Britanie, apoi a fost nevoită să se întoarcă în țară din cauza unei probleme de sănătate a părinților. A dat admitere la academie în ultimul an în care îi mai permitea vârsta, la o facultate cu predare în limba engleză, pusă în funcționare exact atunci. Pare că universul a complotat în favoarea ei și toți pașii de până acum au condus-o aici.

După absolvirea liceului, Andreea a mers la Politehnică, în București. Am realizat că nu e pentru mine și n-am terminat primul an. Mă atrăgea materia, nu-mi plăcea cum se preda. Înainte de Politehnică, avusese ocazia să se înscrie și în străinătate, primise două oferte de la universități din Marea Britanie, în urma unor concursuri. Așa că a mers acolo și a studiat Media Production. Mi-a plăcut, am fost mai mult decât încântată. S-a întreținut singură în Anglia. A lucrat de toate. De la frontdesk la hostess. Am lucrat și ca supervisor într-un depozit, am făcut bannere. În ultima parte, după ce absolvisem, am intrat în domeniu și am fost consilier educațional pentru facultate. Inițial, pentru facultatea unde absolvise, apoi și pentru alte facultăți. Apoi a revenit în țară, o decizie pe care a știut că, la un moment dat, o va lua.

Am ales să mă întorc în țară deoarece am realizat că familia și cei apropiați sunt foarte importanți pentru mine. Nu am de gând să mă întorc în Anglia. A fost frumoasă experiența, dar mereu am știut că mă voi întoarce în România.

 

După ce s-a întors, și-a căutat rostul în țară. Face în continuare fotografii, materiale video. Pentru cei din mediul apropiat sau mai ajută mici business-uri. Mi-am văzut vărul care absolvise academia, uniforma îi stătea foarte frumos, mi-am zis că vreau și eu. Am venit la admitere la ANMB, aveam 26 de ani, era ultimul an în care puteam să aplic. Am intrat și mi-a plăcut din prima, mi-a plăcut tot, uniforma, instrucția de bază.

A ales facultatea cu predare în limbă engleză. S-a gândit că îi va fi mai ușor. Este prima academie militară care aduce o astfel de oportunitate, era primul an de funcționare al acestui program. Și sunt impresionată. Mi-am dat seama că se apropie foarte mult de studiul în străinătate ca parte practică, avem foarte multe laboratoare, facem multe lucruri practice. Nu e doar teorie. Ni se predă și aici, dar totul are aplicație. Ba chiar și la matematică ne spune – asta veți folosi acolo, asta veți folosi acolo.

Chiar dacă anumite experiențe universitare sunt similare cu cele din viața civilă, aici lucrurile sunt mai complexe, mai ales atunci când vine vorba de programul din afara orelor de curs. Condițiile sunt ok, avem sala de sport, loc de relaxare, cu masă de biliard. Ne menținem singuri spațiile curate și sectoarele exterioare. Îl numesc bonding time cu colegii, pentru că, în timp ce dăm cu mătura, povestim, ne destăinuim. Stau câte șase în cameră și e prima astfel de experiență a Andreei. N-am mai stat cu nimeni. Nici când m-am mutat la București n-am stat în cămin, că mi-a fost frică de experiența asta. Văd acum că nu aveam de ce.

Nu găsește nimic care să nu-i placă, până acum. Ce îi place mai puțin sunt sancțiunile colective. Dar ne-o merităm. Cea mai memorabilă pedeapsă am primit-o când câțiva colegi n-au avut ținuta completă și ne-au pus să ne schimbăm în interval scurt de timp, de mai multe ori, din combat în uniformă de oraș, în uniformă de clasă, în combat…

A trecut de instrucția de bază, de prima sesiune, de prima avansare. Emoții, emoții, emoții. Ce mi-a plăcut cel mai mult, cu siguranță, a fost pregătirea nautică de la Centrul de pregătire marinărească și sporturi nautice, Palazu.

Am avut oportunitatea să ies zilnic pe lac cu diferite ambarcațiuni. Recunosc că datul la rame nu e atât de greu pe cât se zvonește. Totodată, am descoperit că îmi place mult yachting-ul, ceea ce probabil voi aprofunda la anul.

Era într-o relație când a intrat pe poarta Academiei și au reușit să găsească modalitatea să continue. A fost greu. În perioada instrucției militare de bază, o lună, ne-am văzut doar la gard. Din păcate, tot ce ține de plan personal va trebui să aștepte până la terminarea academiei.

Așteaptă cu nerăbdare să devină ofițer și o agendă cu gradul și numele ei. Am văzut că primise cineva la avansare și mi s-a părut extrem de drăguț. Și mă aștept în acești patru ani să-mi dezvolt aptitudinile de lider. Când a venit în armată, avea o idee despre cum ar vrea să fie ca lider. Mă gândeam că cheia va fi relaționarea cu subalternii, cu colegii. Cu cât învăț mai mult, cu atât îmi dau seama că nu aceasta va fi cheia succesului. Un ofițer va trebui să se impună.

Am fost curioasă să aflu ce înseamnă un ofițer pentru Andreea, cum ar trebui să arate, în viziunea ei, pentru că i se luminează fața când vorbește despre asta. Ofițerii sunt clasa superioară a armatei. De acolo poți să evoluezi, ai atâtea ramuri.

Nu știu încă ce o să aleg după absolvire. Am venit cu o idee, dar se tot schimbă, constant, pentru că descopăr că-s multe, foarte multe direcții.

Ei i s-a potrivit mănușă, dar ar sfătui tinerii care se gândesc să vină în sistemul militar să se gândească bine. Să se documenteze, să afle despre toate restricțiile care se impun. E greu cu libertatea. Pe primul semestru am avut doar weekendurile în care puteam ieși, pe al doilea semestru integraliștii au avut și o după-amiază din timpul săptămânii liberă, pe lângă weekend. Ar trebui să cunoască toate aceste detalii înainte.

Sunt impresionată de cursuri și facilități. Mi-am dat seama că se apropie foarte mult de studiul în străinătate ca parte practică, avem multe laboratoare. Nu e doar teorie. Ni se predă, dar totul are aplicabilitate. (A. Crisan).