Featured
Sindicaliștii din sistemul penitenciar se pregătesc de ceea ce este mai rău, AUSTERITATE și se pare că se pregătesc de proteste
Featured
Orizonturi de oțel la Port Alpha: Saronic revoluționează industria navală în Texas
Într-o mișcare strategică menită să rescrie regulile jocului în industria de apărare, compania de tehnologie maritimă Saronic a dezvăluit planurile pentru „Port Alpha”. Acest nou gigant industrial din Brownsville, Texas, promite să devină inima producției navale de ultimă generație, consolidând capacitatea de construcție la o scară fără precedent.
Ambiții teritoriale pe mii de hectare
Proiectul demarează pe o suprafață inițială de 800 de acri, însă planurile de expansiune sunt vaste, vizând un areal total de 4.000 de acri. Dino Mavrookas, cofondator și CEO al Saronic, a explicat că abordarea construcției de la zero permite implementarea unor procese de fabricație avansate și fluxuri de lucru ultra-eficiente. Prin valorificarea economiilor de scară, compania urmărește să obțină un volum ridicat de producție și să reducă semnificativ costurile specifice procesului de construcție navală.
De la nave cu echipaj la flote autonome
Port Alpha va deservi atât sectorul de apărare, cât și pe cel comercial. Facilitatea va avea capacitatea inițială de a găzdui construcția unor nave de până la 260 de metri lungime, având ca obiectiv final realizarea unor coloși de peste 360 de metri. O trăsătură distinctivă a strategiei Saronic este dezvoltarea simultană a navelor cu echipaj uman și a celor autonome. Deși detaliile despre viitoarele linii de produse rămân confidențiale, viziunea companiei este clară: integrarea tehnologiei de vârf în navele cu echipaj pentru a le eficientiza, pregătind terenul pentru o tranziție completă către autonomia totală în viitor.
Un hub economic cu 10.000 de noi locuri de muncă
Impactul social al proiectului Port Alpha va fi unul masiv, Saronic estimând crearea a 10.000 de locuri de muncă pe parcursul următorului deceniu. Nevoia de personal acoperă un spectru larg, de la specialiști în sudură și prelucrare mecanică, până la experți în robotică, inginerie software și arhitectură navală. Pentru a asigura fluxul necesar de specialiști, firma va încheia parteneriate cu autoritățile statale și sistemele educaționale locale, dezvoltând programe dedicate de formare profesională.
Tehnologie validată în teatrele de operațiuni
Construcția șantierului este programată să înceapă la finalul acestui an, urmând ca operațiunile propriu-zise să fie lansate în 2028. Anunțul vine într-un moment de succes pentru companie, după ce navele autonome din clasa „Corsair” au fost utilizate recent în premieră în operațiuni reale de luptă în Orientul Mijlociu. Deși aceste reușite recente au atras atenția internațională, conducerea Saronic a precizat că planurile pentru Port Alpha au fost finalizate independent de evenimentele curente, reprezentând o strategie de dezvoltare pe termen lung care tocmai a fost oficializată.
Exclusiv
IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVI – „Sfântul Bogdan de Telega, tămâie pe draci și foc la foișor”
Grădinița de cadre continuă: agenta cu creme, nașul, finul, „Laika” de la termopane, mita pe WhatsApp și foișorul blestemat
Tămâie la Băicoi, dosar la Parchet: agenta cu creme și mașina poliției
„Grădinița de cadre – IPJ Prahova S.R.L.”, serial documentat de ziarul de investigații Incisiv de Prahova, intră în sezonul XXVI cu încă un episod de antologie: agenta cu creme în fund, Ciubuciu Miruna (sau cum o cheamă oficial în statul de funcții), prinsă nu doar cu „selfie”-uri deocheate, ci și la volanul mașinii de poliție, prin Băicoi.
Conform informațiilor venite „din sistem” și coroborate cu verificările BCI (Biroul Control Intern):
- BCI ar fi finalizat verificările și a probat că agenta:
- a condus mașina poliției prin Băicoi,
- fără să fie în drept și cu acordul tacit al lui Stoican Bogdan;
- aceste acte au fost trimise la Parchet pentru deschiderea unui dosar penal privind conducerea mașinii de poliție.
Aspectele privind mașina poliției condusă de agenta cu „pasiuni cosmetice” au fost dezvăluite în exclusivitate de Incisiv de Prahova.
Acum, când BCI a confirmat faptele și a expediat documentele spre Parchet, Stoican își schimbă repertoriul:
- în fața colegilor: „nu știam, nu am văzut, nu am auzit, nu recunosc”;
- în realitate: tăcere, amnezie interesată și o nouă cărămidă în zidul de ipocrizie al IPJ Prahova S.R.L.
Nunta de la Ramatuelle: șeful cu darul în pix și hărțuirea „ofiterului necredincios”
Înainte de a da cu tămâie prin birouri, Stoican Bogdan a dat cu invitații printre subalterni.
Povestea, relatată din interior:
- final de mai, nunta fiicei lui la un local de fițe, Ramatuelle;
- Stoican, în calicia lui după bani, invită masiv subordonați de la Poliția Băicoi:
- unii vin,
- alții refuză,
- alții anunță că vin, apoi spun că nu mai pot, pentru că:
- au probleme acasă,
- nu au bani de „dar”.
„Aici devine frumos”, spun sursele. Un ofițer Popescu Răzvan, venit din Dolj și considerat până atunci unul din lingăii fideli ai lui Stoican:
- anunță inițial că vine la nuntă;
- apoi spune că nu mai vine, invocând probleme de sănătate ale viitoarei sale soții, gravidă. Ulterior vine….
Din acel moment, Stoican intră pe modul „șef de S.R.L.”, nu comandant de poliție:
- începe să-l monitorizeze obsesiv:
- pe unde merge cu mașina,
- ce face în birou,
- cât stă în pauza de masă,
- dacă în pauza de masă îndrăznește să treacă pe acasă, la soția gravidă și bolnavă;
- îl hărțuiește cu atenția unui mic dictator de secție, supărat că nu i se respectă „taxa de protecție de nuntă”.
Rețeta medicală, bârfă de șef și batjocura bolii: „Sfântul Bogdan” fără niciun Dumnezeu
Episod demn de manualul „așa nu” în managementul polițienesc:
- ofițerul Popescu Răzvan pierde o rețetă medicală în interiorul clădirii poliției, pentru o boală a soției sale;
- un coleg „binevoitor” găsește hârtia și, în loc să i-o înapoieze discret, i-o duce direct lui Stoican.
De aici, Stoican:
- citește, comentează, bârfește problema medicală a soției subalternului;
- își strânge în jur lingăii de serviciu și face glume ieftine pe seama bolii femeii;
- totul, ca răzbunare că Popescu Răzvan:
- a zis că vine la nuntă,
- apoi a îndrăznit să spună că nu mai vine.
Confidențialitatea datelor medicale? Respect pentru suferința unui om și a soției lui? Zero.
Comportamentul descris de surse arată un „șef” care nu are toată țigla pe casă, dar are destul cinism cât să transforme o problemă de sănătate într-o cafenea de bârfă de birou.
Tămâie în sediu și draci în birou: „Sfantul Bogdan din Telega” exorcizează IPJ S.R.L.
Dincolo de micile răzbunări la nuntă, Stoican Bogdan și-a construit în poliție o imagine bizară de „sfânt pios”.
Relatări din interior:
- aproape în fiecare dimineață, Stoican:
- ia tămâia,
- „sfințește” sediul poliției,
- umple birourile de fum, de nu se mai vede nimic.
- colegii, ironici, spun că:
- dă cu tămâie ca să „scoată dracii” din biroul lui,
- sau să mai estompeze mirosul de corupție, abuz și hărțuire.
În loc de un comandant echilibrat, IPJ Prahova are un personaj cu comportament de Voila, care:
- dimineața face pe monahul cu tămâia,
- la prânz hărțuiește subordonați pentru că nu i-au făcut dar consistent la nuntă,
- seara râde de bolile soțiilor subalternilor.
„Sfântul Bogdan din Telega”, varianta IPJ S.R.L.: tămâie peste mizerie, nu curățenie în sistem.
„Laika” de la termopane: de la vânzătoare de geamuri la „penală” pe dosare complicate
Agenta de poliție Ilioiu Gabriela Roxana, deja menționată în episoadele anterioare ca „Laika”, are și ea un traseu „de firmă de cartier”, nu de instituție a statului.
Conform datelor din interior, coroborate cu dezvăluirile Incisiv de Prahova:
- angajată direct din civilie în 2016–2017, „când se intra cu buletinul”;
- vine la peste 30 de ani în poliție, în timp ce:
- ceilalți colegi aveau deja 10 ani vechime,
- unii trecuseră prin școli de poliție, examene, stagii.
Înainte:
- fostă vânzătoare de geamuri și uși termopan, aflată în căutarea unui „job stabil”.
După:
- intră la rutieră;
- se bagă în seamă cu ofițerul Vîrlan Florin (încă ne-șef atunci):
- la început, „glume expirate”,
- apoi apropiere „trup și suflet”,
- relație comentată intens în colectiv;
- ulterior, Vîrlan (rebotezat de colegi „Mârlan Florin”) este:
- împuternicit șef la Biroul Rutier,
- ea devine „favorita” lui:
- nu mai face stradă,
- e „secretară” comodă,
- iese cu „șeful–nașul” prin oraș să „verifice agenții”,
- face muncă de 2 lei, dar cu beneficii de top.
Răsturnarea lui Drăghici, „merite” salariale și anchete făcute praf
Când la conducerea Biroului Rutier ajunge Drăghici Laurențiu:
- acesta o trimite pe Ilioiu la munca de secretariat;
- acolo, „Laika” începe să:
- gafeze,
- cadă în greșeli,
- demonstreze că nu duce greul.
Reacția? În loc să fie corect evaluate competențele:
- Ilioiu Gabriela Roxana și Vîrlan Florin încep să:
- caute sprijin printre agenți,
- comploteze,
- încerce să-l răstoarne de la conducere pe Drăghici Laurențiu.
Apoi:
- „Laika” se mută la Cercetări Penale – Biroul Rutier;
- beneficiază de salarii de merit, în timp ce:
- alți agenți cu vechime,
- absolvenți de școli de poliție,
- nu primesc astfel de bonificații;
- meritul ei real?
- sprijinul și relația cu Vîrlan, nu competența profesională.
La Cercetări Penale Rutiere:
- colegii spun că nu se descurcă,
- „nu o ajută capul”,
- „procuroarea cu care lucra” a început să o certe că:
- nu știe anchetă penală,
- face praf dosarele penale.
Nu pentru că vrea să le saboteze, ci pentru că nu știe efectiv ce face.
Aici e vina sistemului: angajezi foste vânzătoare de termopane „cu buletinul”, le așezi în structuri de cercetare penală pe rutieră, apoi te miri că dosarele complicate sunt făcute praf.
Mita „pe mesaje”: agentul care cere 10 milioane și se miră că e reclamat la DGA
Și ca tabloul să fie complet, să nu uităm că Biroul Rutier Ploiești este exact locul în care:
- în ianuarie, s-a dat foc la arhivă,
- un agent a fost prins că a luat mită.
Conform relatărilor din interior:
- agentul Petre Răzvan oprește în trafic un șofer;
- îi cere șoferului „să-i dea ceva”;
- șoferul spune că „nu are la el”;
- în acel moment, un polițist normal ar înceta orice demers.
În loc de asta:
- agentul face schimb de numere de telefon cu șoferul;
- îi spune că:
- „se văd mai târziu”
- să-i dea 10 milioane (vechi);
- șoferul zice „da” și pleacă.
Trec:
- o zi,
- două.
Văzând că șoferul nu îl sună și el „are nevoie de bani”, agentul:
- începe să-l streseze cu mesaje,
- îi spune textual:
- „dar tu chiar nu te simți?”
Atunci șoferul:
- ia foc,
- înțelege că mita i se cere pe față,
- sună la DGA.
Final: încă un „cadru” intrat direct din viața civilă în poliție, care tratează uniforma ca pe un abonament la șpagă.
Foc la foișor în Telega: blesteme, fasole, alcool și pretenții de chetă pentru șef
Spre final de 2025, iarna, Stoican Bogdan face un gest „rar” pentru el:
- cheamă câțiva argați la domeniul său din Telega;
- îi adună la un ceaun de fasole cu carne;
- vrea să arate că e „om”, că își cinstește oamenii fideli.
Se bea, se râde, se face chef.
Din neatenție:
- ia foc foișorul din curte;
- sursele spun: „l-au ajuns blestemele”.
Vin pompierii:
- sting incendiul,
- pleacă.
Rezultatul:
- Stoican rămâne:
- fără asistentă,
- fără ceaun,
- fără foișor.
Dar partea „tare” vine după:
- zilele trec,
- nimeni dintre „oamenii lui” nu îl sună să vadă:
- cum se simte,
- dacă e bine,
- dacă are nevoie de ajutor;
- nimeni nu face chetă ca să-i ridice un foișor nou „omului la necaz”.
Stoican devine și mai supărat pe subalterni, nu pentru lipsa de profesionalism, ci pentru:
- lipsa de „compasiune financiară”,
- faptul că n-au pus mână de la mână să-i refacă „simbolul de domeniu”.
IPJ Prahova S.R.L. în varianta Telega: șeful se așteaptă la daruri, la chetă pentru foișor ars și la empatie financiară, în timp ce așteptările față de propriul comportament rămân la zero.
De la pietrișari și „Laika” la agenta cu creme și „Sfântul Bogdan”: aceeași firmă de familie
Dacă punem cap la cap:
- polițistul de la Câmpina care, conform presei locale (inclusiv Observatorul Prahovean), și-a amanetat laptopul sau laptopurile de serviciu pentru bani la păcănele;
- finul Olteanu Mihnea Ilie, indicat de surse (consemnate de Incisiv de Prahova) în „dispariția” unuia sau a două telefoane de serviciu;
- nașul Vîrlan Florin, șef de secție, cu istoric de relații „speciale” cu „Laika”;
- „Laika” – Ilioiu Gabriela Roxana, fostă vânzătoare de termopane devenită „specialistă” în cercetări penale rutiere, cu dosare făcute praf;
- agentul de la Rutieră Ploiești, Petre Răzvan, care cere 10 milioane mită prin mesaje și se supără că șoferul nu se „simte”;
- agenta cu creme, Ciubuciu Miruna, care conduce mașina poliției prin Băicoi, fapt confirmat de BCI și trimis cu acte la Parchet (după ce a fost dezvăluit în exclusivitate de Incisiv de Prahova);
- Stoican Bogdan:
- cu hărțuirea ofițerului Popescu Răzvan pentru că nu i-a onorat „darul” de nuntă,
- cu bârfa pe boala soției subalternului,
- cu tămâia de dimineață în sediul poliției,
- cu foișorul din Telega ars și supărarea că nimeni nu a făcut chetă să i-l reconstruiască;
- sezoanele anterioare cu:
- pietrișari „la negru”,
- turnători SIPI (gen Duță Georgiana),
- „mașini fantomă”,
- „arme rătăcite”,
- șefi reciclați și promovați,
avem aceași concluzie:
IPJ Prahova nu funcționează ca un inspectorat de poliție, ci ca un S.R.L. de familie, cu:
- amanet de bunuri de serviciu,
- tămâie peste abuzuri,
- protecție pentru „ai lor”,
- bârfe și răzbunări personale,
- mită „organizat” prin mesaje,
- dosare penale și disciplinare închise convenabil.
Concluzie: Circ cu girofar, tămâie în sediu și foișor la ofertă
În timp ce:
- o parte din presă se oprește la „caz incredibil, detalii în comentarii”,
- IPJ Prahova mimează transparența prin comunicate anemice,
- șefi ca Stoican fac ritualuri cu tămâie și răfuieli cu subalterni „necredincioși” la nuntă,
realitatea, așa cum se vede din dezvăluirile documentate în presa locală, în special de Incisiv de Prahova, arată așa:
- poliția – circ cu girofar,
- IPJ Prahova – S.R.L. de familie cu influențe de mănăstire dubioasă,
- cetățeanul – fraierul de serviciu, spectator la:
- amanet de laptopuri,
- dispariții de telefoane,
- mașini de poliție conduse de agente „cu creme”,
- termopane ajunse în birouri de cercetare penală,
- tămâieri matinale și foișoare arse.
Până când:
- procurorii,
- structurile de control,
- și politicul care patronează acest sistem
nu vor trata aceste episoade nu doar ca pe un pamflet, ci ca pe material de dosar serios, IPJ Prahova S.R.L. va continua:
- să vândă credibilitatea la tarabă,
- să emită bon fiscal de tăcere,
- să crească, în „grădinița de cadre”, pietrișari, turnători, amanetari, „Laika” de la termopane, șefi cu tămâie și colectori de daruri de nuntă.
Sezonul XXVI se închide aici.
Din păcate pentru Prahova, serialul e abia la mijloc. (Cristina T.).
Exclusiv
Sănătate la sticlă, pericol la fabrică: cum se joacă Coca‑Cola Ploiești de‑a ruleta rusească cu angajații
„Nu sunați la 112 fără aprobare!” – politica nescrisă a fabricii
Sănătatea și securitatea în muncă par a fi, la fabrica Coca‑Cola din Ploiești, un fel de reclamă frumos colorată: bună doar pe afiș. În spatele panourilor lucioase și al sloganurilor zâmbitoare, sursele interne descriu o realitate în care omul este, în cel mai bun caz, „daună colaterală”, iar accidentul de muncă – un „inconvenient birocratic” care trebuie musai ascuns.
Potrivit informațiilor primite din interiorul fabricii, conducerea ar fi transmis supervizorilor, șefilor de tură și maiștrilor un mesaj halucinant: nu se sună la 112 fără acordul expres al unui manager. Nici dacă omul este căzut, rănit, în pericol. Apelul la ambulanță devine, astfel, nu un reflex de salvare a unei vieți, ci o decizie de management, filtrată prin grija pentru „imagine”, „raportări” și „bătăi de cap”.
ITM‑ul, teoretic, există. Practic, spun aceleași surse, accidentul trebuie, dacă se poate, „rezolvat intern”. Cu taxiul, cu mașina colegului, cu tăcere, cu „lasă că trece”. Salvarea vieții poate aștepta; ce nu poate aștepta e teama conducerii de dosare, anchete și responsabilități.
Accident la silozuri: zahăr peste om, om sub tăcere
Unul dintre cele mai recente incidente, povestit de sursele noastre din interior, a avut loc la silozurile de zahăr. Potrivit acestora, instalațiile s‑ar fi defectat, zahărul „a amorsat” și a căzut peste un angajat, provocând răni serioase în zona cervicală și la coloană.
Într‑o lume normală, într‑o țară care se pretinde europeană, scenariul ar fi simplu: se sună imediat la 112, vine ambulanța, se asigură asistență medicală de urgență, se raportează accident de muncă, se anchetează, se iau măsuri.
În „lumea Coca‑Cola Ploiești”, conform surselor, s‑ar fi ales alt scenariu: omul nu ar fi fost preluat de ambulanță, ci transportat cu mașina unui coleg, departe de ochii și pixurile instituțiilor. Nu viața, ci hârtia contează; nu sănătatea, ci statistica.
„Fiecare accident aduce hârtii, mai bine să nu existe… oficial”
Sursele noastre susțin că, în interior, logica e cinică și crudă: fiecare accident de muncă înregistrat atrage cercetări, documentație, timp pierdut, observații pentru conducere și, posibil, diminuări salariale pentru cei considerați responsabili. Concluzia? Dacă nu vrei dosare, nu vrei controale, nu vrei „belele” – mai bine nu ai accidente. Sau, și mai bine, nu le ai… în acte.
În aceste condiții, tentația de a evita raportarea oficială a accidentelor de muncă nu mai e un derapaj, ci aproape o politică internă. Se încurajează „stingerea” problemelor în interior, cu prețul sănătății, al vieții și al adevărului.
Hârtia iese „curată”, omul pleacă șchiopătând.
„Siguranță la cel mai mic preț”: rețeta defectelor programate
Un alt capitol negru, relatat de surse, privește întreținerea instalațiilor din fabrică. În loc de mentenanță serioasă, profesionistă, făcută de specialiști calificați, s‑ar fi mers – potrivit informațiilor interne – pe varianta „contractorului cel mai ieftin”.
Cea mai mică ofertă, cel mai mare risc.
Rezultatul? Defecțiuni, improvizații, reparații făcute pe genunchi, instalații lăsate să funcționeze în regim de „merge și așa”. Într‑o fabrică ce lucrează cu silozuri de zahăr, praf combustibil și, după cum aflăm, cu substanțe chimice periculoase în imediata apropiere, „merge și așa” poate însemna, la propriu, „azi lucrăm, mâine explodăm”.
Cocktail exploziv: zahăr, acid clorhidric, sodă caustică și… nepăsare

Conform surselor noastre din interior, în imediata apropiere a silozurilor de zahăr se află rezervoare cu acid clorhidric și sodă caustică. Din cauza improvizațiilor și exploatării defectuoase, aceste substanțe ar putea fi eliminate în atmosferă sau pe diverse materiale, creând un amestec periculos cu praful de zahăr.
Acolo unde un proiectant sau un specialist independent ar trebui să verifice, să autorizeze, să certifice siguranța, sursele susțin că, în practică, s‑ar fi mers pe varianta „verificării interne”: o omologare făcută în casă, într‑o companie care, în public, se laudă cu standarde globale și responsabilitate socială.
Praful de zahăr și substanțele chimice nu știu PR, nu înțeleg comunicate de presă. Înțeleg doar fizică, chimie și reacții. Iar combinația dintre ele, alături de improvizații, poate deveni o bombă cu ceas în mijlocul unei fabrici pline de oameni.
Muncitorii în „saună chimică”, birourile la aer condiționat

În timp ce muncitorii din producție, potrivit relatărilor din interior, își duc zilele în hale cu temperaturi ridicate, în praf, zgomot și expunere potențială la substanțe periculoase, angajații din birouri – inclusiv cei care ar trebui să asigure sănătatea și securitatea în muncă (SSM) – stau la aer condiționat, cu monitoarele curate și rapoartele „aranjate”.
Ironia grotescă: tocmai cei plătiți ca să protejeze muncitorii ajung, conform surselor, să fie parte din sistemul de cosmetizare a realității. Se transmite „discret” că e mai bine să nu exagerezi cu sesizările, să nu creezi „probleme”, să nu zgudui barca. Barca e a companiei; dacă se scufundă, se îneacă, evident, cei de jos.
SSM cu semnătură forțată: „Ori semnezi, ori pleci”
O altă acuzație gravă venită din interior este presiunea pusă pe angajații cu atribuții SSM. Conform surselor, aceștia ar fi împinși să își dea acordul, prin semnătură, pe decizii și situații cu care, profesional, nu sunt de acord.
Dilema lor este simplă și cinică: ori semnezi, ori îți pierzi locul de muncă.
Astfel, sănătatea și securitatea în muncă devin o formalitate birocratică: se bifează că totul este în regulă, se semnează: „Am luat la cunoștință”, „Nu sunt probleme”, „Nu există riscuri semnificative”. Pe hârtie, fabrica e un paradis al siguranței. În realitate, oamenii știu că își pun viața în joc la fiecare tură.
„Paza” imaginii: ambulanțe blocate, poliție la poartă, tăcere în interior
Nu e vorba doar de tăcerea internă. Sursele noastre mai afirmă că șeful serviciului de securitate ar fi transmis firmei de pază să NU permită accesul unei ambulanțe sau al unei echipe de poliție în incinta fabricii până când nu își dă acordul un manager. Cu alte cuvinte, chiar și salvarea are voie să intre doar după ce verifică marketingul.
Dacă un angajat moare sau este grav rănit, problema principală nu este viața lui, ci cum arată situația „în exterior”. În cazul în care un angajat pleacă brusc din tură după un incident, potrivit relatărilor, se poate întâmpla să nu mai existe niciun „caz oficial” de accident la locul de muncă. Omul suferă, dar pentru fabrică, el devine doar „un absenteist”.
„Nu există accidente, doar absențe nemotivate”
Logica relatată de surse este de un cinism monumental: dacă omul pleacă acasă, la spital sau „undeva”, fără ambulanță, fără poliție, fără raport, atunci – în acte – nu s‑a întâmplat nimic la locul de muncă. Nicio responsabilitate, nicio anchetă, nicio sancțiune.
A dispărut doar „o resursă umană”, nu un om.
Din această perspectivă, problema nu mai este doar una de securitate în muncă, ci una de moralitate fundamentală. O companie care la nivel global se promovează ca model de „responsabilitate socială” ajunge, în practica de zi cu zi, să fie acuzată, prin sursele interne, că își apără mai tare procedurile și bonusurile manageriale decât sănătatea oamenilor care îi produc marfa.
Concluzie: între imaginea globală și realitatea din hală
Cazul Coca‑Cola Ploiești, așa cum reiese din relatările angajaților și sursele interne, ridică întrebări grave pentru toate instituțiile care ar trebui să conteze: ITM, inspectoratele de muncă, autoritățile de mediu, Ministerul Muncii, ministerele de resort.
Dacă ceea ce descriu sursele este corect, atunci avem de‑a face nu doar cu incidente izolate, ci cu un întreg sistem de:
- mușamalizare a accidentelor,
- presiune asupra angajaților SSM,
- improvizații tehnice periculoase,
- ignorare deliberată a riscurilor chimice și mecanice,
- blocare a accesului serviciilor de urgență fără „aprobarea” conducerii,
- sacrificare a sănătății oamenilor în numele profitului și al imaginii.
Coca‑Cola, ca brand, vinde „fericire la doză”.
La Ploiești, conform surselor, fericirea asta pare produsă într‑o fabrică în care omul e, în cel mai bun caz, un consumabil. Iar întrebarea finală rămâne, inevitabil, pentru autorități:
câte „doze de tăcere” mai sunt dispuse să înghită până când cineva moare „oficial” la locul de muncă? (Cristina T.).
-
Exclusivacum 5 zileANP – Dentistul-tornado de la Penitenciarul Târgșor: între „benzină, lichid de parbriz” și sticla fluturată prin bar
-
Exclusivacum 5 zileGrădinița de cadre – IPJ Prahova, sezonul (XXIV). Turnătoarea de serviciu și protectorul ei cu stele căzătoare
-
Exclusivacum o ziFamiglia Teoroc & Co.: cum se face sindicalism cu presiune, pile și tăcere
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova S.R.L.: se vând telefoane, laptopuri și funcții, cu bon fiscal de tăcere. Grădinița de cadre – sezonul XXV: de la pietriș, turnătorii și mașini „fantomă” la polițiști amanet și telefoane dispărute
-
Exclusivacum o ziIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVI – „Sfântul Bogdan de Telega, tămâie pe draci și foc la foișor”
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova S.R.L. – Grădinița de cadre intră în sezonul XXVI: de la laptopuri amanetate la dosare ținute la sertar la Poliția Orașului Băicoi
-
Exclusivacum o ziSănătate la sticlă, pericol la fabrică: cum se joacă Coca‑Cola Ploiești de‑a ruleta rusească cu angajații
-
Exclusivacum 5 zileComisia cu racheta în buzunar: cum îl îngroapă chiar Senatul pe Tánczos Barna în scandalul antigrindină (DOCUMENTE)



