Ca orice poveste care aspiră la statutul de poveste cu final fericit și cea prezentată mai jos începe cu o întâlnire la o cafea. În dimineața unei zile de sâmbătă, Philip Stremțan a fost invitat de un bun prieten la o cafea. Mai ieșeau din când în când vara, cu încă doi-trei prieteni, în dimineți de weekend, când se întâmpla să fie toți în oraș. De data aceasta, în mod curios, erau doar el și prietenul Lucian.

De la el am aflat, în vara lui 2018, de programul cu rezerviștii voluntari. Voia și el să se înscrie, dar nu avea tragere de inimă să meargă singur, așa că s-a gândit să mă întrebe, pentru că, zicea el, din grupul de prieteni doar pe mine mă vedea făcând așa ceva. Știa, din discuții mai vechi, că îmi plac lucrurile de acest gen, admir și respect haina militară, încercasem chiar, copil fiind, să intru la Colegiul Național Militar Mihai Viteazul din Alba-Iulia.

Au discutat, Lucian se informase, citise Legea 270/2015, astfel că s-au hotărât să adune actele necesare și să depună dosarele de candidat la CMZ Cluj, la următoare campanie de recrutare din toamnă. Numai că, la depunerea dosarelor nu mai erau posturi de ofițer, iar Lucian s-a retras. Pe mine mă interesa să intru în program, mai puțin gradul, așa că am acceptat să candidez pe posturile existente (soldat, gradat), ținând cont că îndeplinisem stagiul militar în vremea dinainte și trecusem în rezervă cu grad de caporal. A participat la selecție, a trecut de probele sportive, de vizita medicală și de examenul psihologic. Pe atunci, cursul de pregătire/schimbare de armă care preceda semnarea contractului era de cinci săptămâni, acum a fost redus la trei.

A ajuns în felul acesta la Centrul de Instruire pentru Infanterie și Vânători de Munte Constantin Brâncoveanu de la Făgăraș. Din păcate, programul pentru recrutarea rezerviștilor voluntari era pe atunci la început și existau mari sincope în organizare. Astfel, din cele cinci săptămâni programate, doar trei au fost efectiv de pregătire/instruire. La final, am ajuns aproape de casă, la Turda, la Batalionul 814 Tancuri Mihai Vodă. Aici am întâlnit oameni faini, de la comandantul de atunci al unității și până la camarazii din compania sprijin luptă. Eram puțini rezerviști atunci, doar 10 în toată unitatea, dar am fost primiți și integrați pe grade și funcții, participând alături de camarazii activi la trageri în poligonul Bogata, la aplicații în poligonul Bogata Tancuri, la activitățile de rutină din unitate, având câte ceva de învățat de fiecare dată.

Consideră că drumul până aici a fost mai greu, iar, după ce a ajuns în sistem,  a observat cum funcționează acesta și ce oportunități oferă. Apoi totul a depins de cât a dorit să se implice. Și am dorit. În felul acesta mi-am îndeplinit visul din copilărie, acela de a purta cu mândrie haina militară a armatei române. A urmat chemarea la selecția de la Sibiu, la Academia Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu, asistată de rezerviști voluntari din armata SUA, pentru găsirea unui grup reprezentativ din care să se selecteze viitoarea/viitoarele echipe care urmau să reprezinte Corpul Rezerviștilor Voluntari la Military Competition(MILCOMP) de la Atena. Aici am aflat prima dată că rezerviștii voluntari au o organizație care ii integrează și reprezintă, tot acest demers fiind făcut prin și de către Asociația Ofițerilor în Rezervă din România (AORR) cu sprijinul MApN.

Când a aflat că este vorba de pentatlon militar, despre complexitatea provocatoare a acestuia, a fost nerăbdător să participe, dorință îndeplinită în final. Doresc oricărui rezervist să cunoască această experiență! Eu am trăit-o și am asimilat-o din plin, având norocul de a fi alături, la aceasta primă reprezentare a României, la un astfel de concurs dedicat special rezerviștilor voluntari, de oameni demni de toată lauda și aprecierea: Irina(singura fată din echipă și cea mai aprigă dintre noi), Bogdan, Octavian, Darius, Mihai și Mircea. Le datorez mult. Și le mulțumesc la fel de mult.

La întoarcerea în țară a aderat la AORR și a început să se implice în acțiunile derulate de Asociație pentru și prin rezerviștii voluntari. A reprezentat Asociația, alături de alți rezerviști voluntari, la alergările Invictus dedicate zilei de 25 octombrie, a participat la campanii de donare de sânge, la campania de strângere de fonduri și materiale de primă necesitate pentru Ucraina și a însoțit transportul la Cernăuți.  Oportunități sunt, timp să fie, spune el.

În primăvara acestui an, a revenit la selecția pentru formarea echipei rezerviștilor voluntari care să reprezinte România, prin AORR, la MILCOMP de la Helsinki. Nu fără efort a prins echipa și a început pregătirea susținută și organizată, atât pe cont propriu, cât și în baze de pregătire ale MApN. Învățând din experiența primei participări, cu ajutorul și implicarea AORR, echipa MILCOMP 2023 a avut acces la o pregătire mai atentă și mai amănunțită: antrenamente de tragere și aruncarea grenadei la punct fix, acces la pista cu obstacole, acces la bazin de înot, pregătire pentru orientare și determinarea distanțelor, acordarea primului ajutor  menit să țină în viață un rănit aflat sub foc inamic, extragerea rănitului/răniților de sub foc inamic, punerea în siguranță și acordarea primului ajutor până la evacuare. Sunt aspecte ale pregătirii care depășesc uneori chiar și sfera pregătirii normale a unui militar profesionist, la care noi, rezerviști voluntari, am avut acces. Experiența de rezervist voluntar aduce multe plusuri, acumulezi din fiecare activitate. Pe lângă cunoștințele și experiența acumulate, rămâi cu ceva care contează cu adevărat: camarazi și prieteni făcuți la greu. Iar asta nu se compară cu nimic și e ceva ce nu-ti poate fi luat de nimeni.

La Milcomp 2023 Finlanda, desfășurat în perioada 25 iunie – 30 iunie, experiența a fost la un alt nivel, organizarea rezerviștilor voluntari finlandezi fiind extraordinară. Cazarea, antrenamentul și mare parte a competiției s-au desfășurat pe insula Santahamina, o insulă bază militară a armatei finlandeze. Este un sentiment cu totul deosebit sa reprezinți România și corpul rezerviștilor voluntari  români la o astfel de competiție la care participă țări NATO și partenere. Cafeaua de început a fost bună, până acum povestea a fost, în cea mai mare parte, fericită. Finalul va fi peste șase ani, când se încheie ultimul contract, iar vârsta nu o să îmi mai permită un altul. O să mai vorbim atunci, a încheiat Stremțan. (L. Anghel).