Featured
Marele câștigător al acestui Război Rece de tip nou este nu America, nu Federația Rusă, ci China

Trăim din plin evenimentele generate de cel de-al doilea Război Rece. Asupra cetățenilor din statele lumii, efectele sunt la fel de devastatoare. Sau chiar și mai devastatoare. Iar pericolul degenerării într-un război mondial este imens. De această dată însă, în substanța și mai ales în cauzalitățile lui, Războiul Rece este unul intern.
Voi explica în cele ce urmează acest aparent paradox. Ce știm până acum din istorie? Că, după cel de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică a pus mâna, cu acceptul foștillor ei aliați occidentali, pe o zonă vastă din Europa centrală și de est. Unde I.V. Stalin și-a extins dictatura. Lichidând toți adversarii politici reali sau imaginari și instituind o nouă ordine. Aceste state au devenit aservite Uniunii Sovietice, unele dintre ele continuând pentru mult timp să rămână ocupate de armata acestei țări. Aparent conflictul dintre est și vest a fost generat de situația Berlinului, din care Uniunea Sovietică a luat o halcă, cealaltă halcă rămânând sub administrația aliaților. Momentul de cotitură și de debut oficial al Războiului Rece este cel în care administrația sovietică a decis să ridice așa-numitul Zid al Berlinului, pentru a bloca astfel exodul germanilor către vest. În scurt timp a apărut și fatalul ceas atomic. Ceasul sfârșitului lumii. Care număra simbolic orele, apoi minutele, apoi secundele care ne-au mai rămas până la scufundarea omenirii în beznă.
Acest Război Rece, pe care protagoniștii au avut totuși grijă să nu-l transforme într-un război în toată legea, a avut un punct culminant în ceea ce e a rămas în istorie sub denumirea de „Criza rachetelor din Cuba”, iar apoi prin prăbușirea economică a Uniunii Sovietice și-a dat obștescul sfârșit. Omenirea a luat o pauză. Istoria însăși a intrat la scara ei într-o scurtă recreație, care a durat până în 2014, anul invadării Peninsulei Crimeea de către armatele Federației Ruse. Și a izbucnit cel de-al doilea Război Rece. Care, treptat, dar care cu o viteză care se accelerează, riscă și el să degenereze într-un război clasic. Un război clasic, în condițiile armamentelor ultrasofisticate de care dispun statele, poate fi fatal. Dar ce fel de Război Rece ne este dat să trăim? Eu cred că există o mare diferență specifică între cele două Războaie Reci. Din analiza mea, pe care o puteți împărtăși sau nu, acest Război Rece este mai degrabă un război intern. În sensul că el este mai puțin generat de ceea ce se întâmplă în Ucraina și într-o măsură mult mai mare generat de procesele politice interne care au loc la Moscova și la Washington. În ce ordine vreți.
Ambele administrații sunt de mai multă vreme în criză. Vladimir Putin, un nostalgic al epocii staliniste, sub pretextul refacerii puterii Imperiului Rus al țarilor, încearcă de fapt din răsputeri să reconstruiască, nu numai imagistic, ci și pratic, Uniunea Sovietică. Să o aducă la nivelul la care cetățeanul rus să devină mândru că face parte dintr-o mare putere la nivel global, să ignore neajunsurile cu care se confruntă zi de zi și să accepte cu stoicism restrângerea drepturilor și libertăților sale. Totul la schimb cu gloria Rusiei. În acest sens, deși a pornit cu dreptul, Vladimir Putin s-a dat cu capul de sticlă. Regimul său autocrat, deseori cu accente dictatoriale, nu s-a dovedit suficient de eficient pentru a asigura realizarea obiectivelor interne pe calea atingerii țintelor externe. Înainte de a ajunge la exit, regimul Putin trece inevitabil printr-o serie întreagă de convulsii, cea mai evidentă fiind generată de războiul fulger pe care l-a declanșat în Ucraina, degenerat într-un război de uzură extrem de costisitor. Acest război, departe de a-l consolida, îi erodează în mod accelerat regimul.
Dincolo, la Washington, bătălia politică este în mod și mai evident de natură internă. America este mai divizată decât oricând, cu excepția Războiului de Secesiune. Așa-zișii progresiști, metamorfozați în așa-zișii neo-marxiști, generează din multe puncte de vedere politici comuniste. Casa comună a acestora este Partidul Democrat, finanțat masiv atât de complexul militar, cât și de complexul farmaceutic, și susținut în forță de industria cinematografică și de cea mai mare parte a presei. Democrații nu au găsit o formulă mai bună pentru viitorul ciclu prezidențial de la Casa Albă decât tot în persoana lui Joe Biden. Dar credibilitatea acestuia scade vertiginos, pe măsură ce Statele Unite se confruntă cu o criză tot mai profundă atât economică, cât și socială.
Deși sunt neomarxiști, deși sunt permanent susținuți de fundațiile de tip Soros, deși dispun de o propagandă care duduie, neomarxiștii nu reușesc să facă față cu succes provocărilor cu care se confruntă America și sfârșesc prin a-i nemulțumi pe proprii lor electori. Inclusiv cei de culoare, cei de diverse etnii, ajunși în Statele Unite și cărora li s-a promis marea cu sarea de către regimul Clinton, apoi de către regimul Obama și, în fine, acum, de către regimul Biden. Pentru a-și consolida cumva poziția, regimul Biden a ajuns la concluzia că are nevoie ca de aer de o criză. Iar războiul din Ucraina reprezintă din acest punct de vedere o excepțională ocazie de a-și întări mușchii în materie de credibilitate. Atâta doar că nu îi iese cum s-a planficat.
Din capul locului am afirmat două lucruri: 1). Că asistăm și trăim consecințele clasice ale unui război prin procură, în care Statele Unite au antrenat Occidentul și Federația Rusă, unde Putin încearcă din răsputeri să se mențină la putere, război desfășurat în interiorul unui stat, Ucraina, și pe spinarea poporului ucrainean, dar și a cetățenilor din cele 40 de state care într-o formă sau alta susțin în mod legitim Ucraina, care se apără de o agresiune. 2). Că acest război prin procură este generat în totalitate de cauze interne existente atât în politica de la Moscova, cât și în politica de la Washington.
Ce obiective vizează Federația Rusă, respectiv regimul Putin, am precizat mai sus. Care este obiectivul politic al regimului Biden, am precizat de asemenea. Federația Rusă nu a obținut în plan politic niciun rezultat notabil. Iar Putin nu a reușit să-și consolideze regimul, care acum scârțâie din toate balamalele. Regimul Biden, în condițiile în care e confruntat cu o criză fără precedent a datoriei publice, a reușit însă un succes, dacă nu în plan intern, cu certitudine în plan extern. A șubrezit Europa, împingând practic Germania în criză și a adus Statele Unite în situația în care nu mai au un concurent serios în Uniunea Europeană, mai ales după ce au schimbat paradigma energetică.
Acest succes real, pentru noi extrem de costisitor, este însă contrabalansat de faptul că marele câștigător al acestui Război Rece de tip nou este nu America, nu Federația Rusă, ci China. La capătul acestui Război Rece – și într-o formă sau alta cred că ne apropiem de acest capăt – când vom trage linie vom constata că singurul stat care a avut realmente de câștigat din această confruntare este China și singurul regim care s-a consolidat cu adevărat este regimul lui Xi Jinping.
Sorin Rosca Stanescu
Exclusiv
Jilava, Mioveni – aceeași mizerie! Baroneasa Whatsapp și tunurile penitenciarelor românești

Spovedania unei „Baronese” nervoase: Jilava plânge după Mioveni!
Cristina Teoroc, supranumită „baroneasa” de la Jilava – penitenciarul cu o reputație sinistră, „al morților subite” – a erupt pe grupul de WhatsApp al directorilor de penitenciare. Motivul? Schimbările de strategie ale noii conduceri ANP, care au îndrăznit să atingă sacrosanctele „aranjamente” ale vechii găști. Se pare că „baroneasa” își varsă nervii pentru că un anumit director Sabăreanu – un apropiat al familiei sale și partener de drum sindical al soțului – a fost „decapitat” de la Spitalul Penitenciar Mioveni de către noul director general, comisar-șef Bogdan Geo Burcu. (Conform informațiilor publicate inițial de FSANP și preluate de diverse surse media).
𝐌𝐚𝐢 𝐞 𝐜𝐢𝐧𝐞𝐯𝐚 𝐭𝐫𝐞𝐚𝐳 𝐥𝐚 𝐨𝐫𝐚 𝐚𝐬𝐭𝐚?
Sabăreanu, cel îndepărtat din funcție, nu ar fi fost schimbat degeaba. Se vorbește tot mai insistent despre un tun de 200.000 de lei, orchestrat împreună cu dr. Costin Ștefan, consilierul bine-cunoscut al ministrului Sănătății, Alexandru Rafila, conform investigațiilor FSANP. Dar în loc să-și plece capul rușinat, Sabăreanu se victimizează: „Sindicatul schimbă directori prin reclamații!”. O victimizare clasică, desprinsă parcă din manualul infractorului bugetar de succes! Se pare că reacția promptă a Corpului de Control a stricat socotelile celor care sperau la o mușamalizare ca la carte.
De la pile și umbrele, la scaunul de director: Rețeta succesului în sistemul penitenciar
Sursele noastre sunt fără echivoc: Sabăreanu nu a ajuns în scaun prin merite sau competențe, ci prin protecție sindicală și sprijin politic. Un traseu tipic pentru mulți directori din sistemul penitenciar, unde pilele și umbrelele sunt mai importante decât rezultatele și munca cinstită. Oare cum ar reacționa ministrul Radu Marinescu dacă ar vedea cu ochii lui cum se fac numirile în sistem, dincolo de rapoartele cosmetizate?
Baronesele dau lecții de morală: Ipocrizie la nivel inalt
„Baroneasa” Teoroc, în timpul ăsta, dă lecții despre corectitudine și „dublu standard”, deși conduce un penitenciar, Jilava, care este un focar de probleme. Orice critică la adresa „baronesei” este imediat întâmpinată cu amenințări de proteste de către soțul sindicalist. Un adevărat scut familial împotriva oricărei forme de control sau responsabilizare!
Apel către Ministrul Justiției: Curățenie generală la Jilava și Mioveni!
Domnule ministru Radu Marinescu, vă îndemnăm să mergeți la Jilava nu doar în „vizită”, ci într-un control adevărat. Poate veți descoperi mai multe decât rapoartele cosmetizate și declarațiile sforăitoare de pe WhatsApp. E timpul să faceți curățenie în sistemul penitenciar, începând cu aceste două focare de corupție și incompetență!
Decență și gura mică!
Pentru doamna Cristina Teoroc și domnul Sabăreanu, mesajul nostru este simplu:
- Baroneaso, mai puțină morală de doi bani și mai multă decență! Nu mai da lecții de corectitudine, când conduci un penitenciar cu probleme grave!
- Sabăreane, gura mică! Ultimul om care ar putea da lecții despre integritate ești tu, cel acuzat de sifonarea banilor publici! (Cristina T.).
Exclusiv
Dezamăgire în Poliție: Tineri polițiști vor să renunțe din cauza presiunii, lipsei de sprijin și salarizării precare

Sindicatul Sidepol trage un semnal de alarmă cu privire la dezamăgirea și frustrarea tot mai mari resimțite de polițiștii tineri, mulți dintre ei dorind să părăsească sistemul din cauza presiunii, lipsei de sprijin, salarizării precare și a condițiilor de muncă improprii. Sindicatul dezvăluie un „caz real, problemă generală”, în care un polițist tânăr și-a exprimat dorința de a demisiona din cauza nemulțumirilor acumulate.
Stres, lipsă de sprijin și deficit de personal: Problemele majore ale polițiștilor
Potrivit Sindicatului Sidepol, principalele neajunsuri cu care se confruntă polițiștii sunt:
- Stres psihic acumulat prin tot mai multe atribuții acordate.
- Lipsa de sprijin din partea managerilor, adesea lipsiți de pregătirea necesară.
- Lipsa resursei umane (peste 25.000 de angajați lipsă), un coleg fiind nevoit să lucreze pentru 3-4.
- Salarizare incorectă și lipsa de predictibilitate a carierei, prin modificarea succesivă a legislației în defavoarea angajaților.
- Condiții de muncă improprii.
- Dotare precară și legislație care nu apără angajatul.
„Guvernul Bolojan nu face decât să adâncească criza”: Critici la adresa măsurilor guvernamentale
Sindicatul critică măsurile anunțate de Guvernul #Bolojan, care, în loc să îmbunătățească situația, „nu fac nimic altceva decât sa adâncească și mai mult criza din sistem”.
Cerințe concrete: Cariere predictibile, salarizare echitabilă și recunoașterea bolilor profesionale
Sindicatul Sidepol solicită măsuri imediate și concrete pentru îmbunătățirea situației polițiștilor:
- Un cadru predictibil al carierei polițistului.
- Salarizare echitabilă și motivantă.
- Recunoașterea bolilor profesionale și sprijin real pentru sănătatea polițiștilor.
- Suplimentarea resursei umane prin încadrări și școli adaptate nevoilor actuale.
- Dotare modernă și eficientă.
- Legislație care să apere angajatul în raport cu atribuțiile pe care le desfășoară.
„Polițiștii nu cer privilegii, ci doar respectul și condițiile minime”: Un apel la responsabilitate
Sindicatul subliniază că polițiștii nu cer privilegii, ci doar respectul și condițiile minime pentru a-și putea face datoria față de cetățeni și față de România. (Cerasela N.).
Featured
Agresorul polițistului lovit cu o sticlă, arestat preventiv după 3 zile. Complicele, sub control judiciar
-
Exclusivacum 3 zile
PANICĂ LA MITITELU! Corupții din Poliția Penitenciară, în corzi! Vine DNA-ul?!
-
Exclusivacum 4 zile
Penitenciarul Ploiești: De la gunoaie de lux la instagramul promisiunilor pierdute – Un director cu „APT Limitat” la decență!
-
Exclusivacum 5 zile
ANP: Paradisul pensionarilor sau infernul angajaților? Un sondaj socant dezvăluie realitatea din spatele gratiilor
-
Exclusivacum 2 zile
Marioara „ciuruitoarea”, Nichita „smecherul” și justiția „somnoroasă”: Ploieștiul, capitala fraudelor imobiliare?
-
Exclusivacum 4 zile
Panică în MAI: Guvernul vrea creșterea vârstei de pensionare, sindicatul Diamantul avertizează asupra riscurilor și inechităților
-
Exclusivacum 2 zile
Justiția imobiliară română: O nouă modă – Morții dau case, judecătorii pupă cruci, poliția acoperă hoții!
-
Exclusivacum 23 de ore
Prahova sub asediu: Cum mafia imobiliară ne vinde sicrie cu vedere. „White Tower”, „City Gate”, „Mărășești”: Triunghiul Bermudelor imobiliare
-
Exclusivacum 3 zile
Coca-Cola: Sifonul penalității de la Ploiești – Cum Nan și gașca au transformat „băutura fericirii” într-un cocktail Molotov de otrăvuri și minciuni!