Mi-am pus vesta de salvare, am pornit reportofonul și aparatul foto, în timp ce marinarii își strigau comenzi scurte, îndepărtând de la mal mica ambarcațiune. Acum las-o liberă!, se strigă, apoi vine și explicația. Așteptăm să prindem puțin vânt. Cei doi marinari sunt maistrul militar principal Isac Cristache și studentul-caporal Paval Vasile Ionuț.

Voltă!, strigă instructorul, în timp ce studentul eliberează frânghia groasă pe care o ținea cu mare precizie. Mă familiarizez rapid cu termenii de bază și aflu că frânghia se numește școtă, iar studentul trebuie să lase focul „să fugă” în bord, în timp ce instructorul bandează cârma. Focul, una din cele două vele, se ridică din comenzi scurte, operațiune numită volta la tachet.

Cu cât voi trage mai mult de foc, cu atât ne vom banda mai mult (nava se va înclina mai tare), în babord sau în tribord, spune student-caporal Paul Ionuț, cu ochii fixați pe cele două vele, atent la comenzile primite de la instructor. Simțim direcția vântului și observăm cum focul caută să se ducă în bordul celălalt, unde colegul meu îl așteaptă să treacă în direcția navei. Am prins focul, adică am prins vântul în velă, îmi traduce instructorul manevrele scurte și rapide pe care le efectuează.

Nava începe să capete viteză și se bandează spre babord. Plimbarea devine foarte relaxantă, briza estompează arșița, iar pescărușii ne însoțesc, pictând parcă, în dansul lor, povestea vântului.

Profit de alunecarea lină a navei și aflu că în cele două săptămâni de practică din anul întâi, desfășurate în cadrul Secției de pregătire marinărească și sporturi nautice Palazu Mare, studenții de la Academia Navală Mircea cel Bătrân, ANMB, trec pe la diferite specializări, una fiind manevra ambarcațiunilor cu vele. Atunci deprind manevre precum plecarea și acostarea de la cheu, manevra velelor (a focului și a randei). Studenții trebuie să învețe componentele navei și felul cum se comportă ambarcațiunea în diferite situații.

În cele două săptămâni pe care studenții le petrec la bordul velierului, exact așa se desfășoară orele de instrucție, explicând fiecare manevră. Studentul trece în locul meu și trebuie să simtă cum să țină prova pe punct fix și să facă acel cuplu dintre cârmă și velă, astfel încât să țină ambarcațiunea într-o anumită direcție.

Maistrul militar principal Isac Cristache este instructor velier și instructor simulator la ANMB, Facultatea de Inginerie Marină, de peste 20 ani. Mi-au trecut prin mână mii de studenți. Am început din pasiune pentru armament și, ulterior, pentru marină, eu având specialitatea arme sub apă, un domeniu exclusivist. Ulterior am îmbrățișat și dragostea pentru veliere.

Iola este o ambarcațiune mai mică, potrivită pentru lac. Este un model relativ nou, având o capacitate de 10 persoane. Ambarcațiunea pe care ne aflăm este o iolă cu două vele, vela mare sau randa și vela mică, cea din prova, numită foc. Randa este manevrată de șeful ambarcațiunii, concomitent cu cârma, iar pe cea mică o schimbă colegul nostru de astăzi, la comanda mea. Ne bucurăm că le putem oferi studenților cele mai bune condiții de pregătire, mai spune instructorul.

Să conduci o ambarcațiune cu vele nu se poate face de unul singur, e o muncă de echipă. Iar noțiunea de frică nu există la marinari, nici chiar la cei începători. Au alături de ei instructori pregătiți și știu că orice neprevăzut dispare atunci când ești instruit. Li se expun toate scenariile, ce riscuri pot apărea, deci și ce măsuri trebuie luate. Ei învață că atunci când vântul este foarte puternic, trebuie să dea drumul velei, manevră ce funcționează ca un fel de frână pe apă, explică maistrul militar.

Însă nu toate zilele de instrucție au parte de vânt moderat, iar adrenalina crește exponențial cu forța vântului. Este un sentiment totodată aventuros și relaxant. Atunci când ai vânt, ai guvernabilitate la ambarcațiuni cu vele, pentru că ai efectul de cârmă, având și viteză, și poți să o stăpânești mai bine.

Comenzile care se dau în ambarcațiune sunt extrem de importante, studenții trebuie să le învețe foarte bine dinainte, să fie atenți și să le înțeleagă, indiferent dacă ei sunt cei care manevrează sau nu.

În caz contrar, pot fi răniți în timpul manevrelor de gheu, care trece cu viteză dintr-o parte în cealaltă. Nu am avut parte de accidente, ceea ce dovedește atenția studenților și maniera în care se desfășoară fiecare atelier.

Declarându-se iremediabil îndrăgostit de navele cu vele, maistrul militar principal Isac Cristache spune că doar așa marinarul are ocazia să-și manifeste cu adevărat abilitățile. Aici trebuie să interacționeze cu natura sub toate formele ei: curent de apă, vânt și val. Chiar și atunci când nu bate vântul, în larg se pot forma valuri datorită curenților de aer. Trebuie să iubești natura, atunci când ești pe mare.

Studentul caporal Paval Vasile Ionuț a absolvit anul doi la Academia Navală. De loc din Suceava, a urmat Colegiul Național Militar Alexandru Ioan Cuza, așa că a decis să continue în Forțele Navale, pentru că am prins drag de nave și de marinărie. Am ales Facultatea de Navigație, cu specializarea artilerie. Îmi place Constanța, este însorită și caldă, departe de orașul natal care e mai răcoros.

Tânărul spune că cele două săptămâni de practică sunt cele care pun bazele deprinderilor ca viitor marinar în astfel de ambarcațiuni. Pe scurt, practica bate teoria. Până nu ești față în față cu nava și cu toate echipările ei, e greu să pricepi toți acești termeni. Când ești față în față cu nava și cu vântul, totul capătă sens.

Voltă! Comanda bruscă mă ancorează din nou în realitate și învăț să mă feresc de gheul care se mișcă cu viteză. Trecem prin vânt, velele se umflă și ne îndreptăm spre mal. O jumătate de oră în larg, la bordul unei nave cu pânze, nu m-a făcut să deprind tainele navigației, însă m-a făcut să simt fascinația pentru veliere de care povesteau cei doi marinari.

Cu iola îmi place mult, pentru că profităm de forțele naturii spre avantajul nostru. Nu avem nevoie să consumăm resurse, cum ar fi combustibilul. Ne ajutăm de vânt și de val. Student-caporal Paval Vasile Ionuț (A. Motoc).