De la eșecul FCAS la noul pariu: un fighter de generația a 6-a „made in Germany”

După colapsul programului Future Combat Air System (FCAS) pentru avionul de luptă de nouă generație, industria germană nu iese din joc, ci schimbă echipa și strategia. Airbus, alături de alte șapte companii de top din apărare și aviație, s-a regrupat sub noul steag „Team Gen 6”, declarându-se „pregătită să își asume responsabilitatea pentru un avion de luptă de generația a 6-a”.

În cadrul Salonului Aeronautic de la Berlin, Airbus, Autoflug, Diehl Defence, Hensoldt, Liebherr, MBDA Germany, MTU Aero Engines și Rohde & Schwarz au semnat un document de poziționare prin care își oficializează ambiția comună: construirea viitorului avion de superioritate aeriană pentru Germania și, posibil, pentru Europa.

FCAS se destramă, dar tehnologia rămâne pe masă

Planurile pentru Next Generation Fighter (NGF) – piesa centrală a proiectului franco-germano-spaniol FCAS – au fost abandonate la începutul săptămânii, după ani de tensiuni industriale și politice. Oficialii germani au insistat însă că anumite componente ale programului vor fi „salvate”, în special combat cloud-ul și alte tehnologii digitale asociate.

„În timp ce dezvoltarea ansamblului ‘System of Systems’ progresează ca până acum, avionul de luptă de generația a 6-a integrat în acest ansamblu are nevoie de o nouă arhitectură industrială, agilă”, a transmis Airbus pe rețelele sociale, anunțând oficial formarea Team Gen 6. Inițiativa fusese dezvăluită anterior de Financial Times.

Spania, în așteptare: nucleu german, ambiții europene

Deși nucleul industrial este german, Airbus a subliniat că și o participare spaniolă la noul parteneriat „se conturează”, pe baza interesului manifestat de companiile Indra, GMV, Grupo Oesia, Sener și ITP Aero. Cu alte cuvinte, Team Gen 6 se vrea mai mult decât un proiect strict național, chiar dacă pivotul deciziei rămâne la Berlin.

Anunțul a venit la doar câteva ore după ce Jean-Brice Dumont, șeful diviziei de „airpower” din Airbus Defence and Space, declarase la salon că firma este „în mod natural pregătită să susțină orice se va întâmpla” în timp ce Germania își cântărește opțiunile post-FCAS.

F-35, GCAP sau drum propriu? Berlinul caută direcția

Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a prezentat recent o paletă de opțiuni: achiziția suplimentară de avioane americane F-35 de generația a 5-a, aderarea la un program internațional existent de generația a 6-a, precum Global Combat Air Programme (GCAP, condus de Marea Britanie, Italia și Japonia), avansarea unui plan condus de Airbus – cel mai probabil o aluzie timpurie la Team Gen 6 – sau un „al patrulea” scenariu, încă neclar.

„Trebuie să protejăm domeniile (pilonii tehnologici FCAS) unde lucrurile funcționează și să vedem cum reconfigurăm acelea care sunt foarte, foarte strâns legate de avion”, a explicat Dumont, subliniind că industria așteaptă „ghidaj clar” din partea guvernului. „Trebuie demonstrată fezabilitatea industrială a ceea ce se cere, nu doar fezabilitatea tehnică. Am pus mai multe opțiuni pe masa miniștrilor apărării.”

„Nu am pierdut timpul”: moștenirea tehnologică a unui program eșuat

Deși NGF, așa cum fusese conceput în FCAS, a ajuns în impas, Airbus insistă că munca depusă nu se aruncă la gunoi. Dumont afirmă că numeroase tehnologii dezvoltate în cadrul proiectului pot fi reutilizate într-un nou cadru industrial.

„Nu ne-am irosit timpul”, a spus el. „Avem nevoie de o altă cale pentru a ajunge la același obiectiv, cu o mentalitate mai rapidă.”

În esență, Team Gen 6 marchează tentativa industriei germane de a-și recâștiga inițiativa strategică: dacă arhitectura politică a FCAS s-a dovedit prea greoaie, soluția ar putea fi un ecosistem mai compact, mai agil și mai ancorat în prioritățile Berlinului – dar cu ochii încă ațintiți la dimensiunea europeană a puterii aeriene de mâine.

Primul pas: hipersonice pe o navă de suprafață autonomă

Compania de tehnologie de apărare Saronic va echipa nava sa de suprafață fără echipaj de tip mediu (MUSV), Marauder, cu vehiculul hipersonic Blackbeard dezvoltat de startup-ul Castelion, în baza unui nou parteneriat anunțat astăzi. Demonstrația-cheie a integrării este programată pentru anul viitor, iar un test de lansare maritimă este planificat pentru 2027.

Cele două firme prezintă colaborarea drept un moment de cotitură: este prima integrare a unui vehicul hipersonic pe o navă de suprafață autonomă (ASV), un pas care poate rescrie regulile jocului în lupta pe mare.

Schimbarea calculelor adversarului

„Lansarea unui hipersonic Castelion de pe o Marauder MUSV schimbă fundamental modul în care orice adversar calculează unde și cum pot lovi Statele Unite”, a declarat Dino Mavrookas, cofondator și CEO al Saronic.

În viziunea sa, descurajarea militară se bazează pe „capabilitate, capacitate și credibilitate”, iar combinația dintre o platformă maritimă autonomă și o armă hipersonică promite să le amplifice pe toate trei: sisteme mai scalabile, mai accesibile și mai rapide de introdus în serviciu.

Mii de rachete pe an: Castelion intră în faza de producție masivă

Castelion a anunțat că își crește producția de rachete Blackbeard până la „câteva mii” anual. Startup-ul dezvăluise deja în octombrie că a primit mai multe contracte pentru integrarea sistemului de armă Blackbeard pe platforme ale Armatei și Marinei americane.

„Blackbeard și Marauder vor oferi militarilor noștri mai multe șanse de lovire, din mai multe locuri, cu mai puține constrângeri”, a subliniat Bryon Hargis, cofondator și CEO al Castelion.

Marauder: coloana vertebrală a noii flote autonome

Saronic se află în plin proces de extindere a șantierului naval din Louisiana, proiect care ar trebui finalizat până la sfârșitul anului și care este dedicat construcției de nave de suprafață autonome. Cu această capacitate suplimentară, compania susține că va putea livra până la 20 de nave Marauder pe an.

Marauder este o navă de 180 de picioare (circa 55 de metri), capabilă să transporte până la 150 de tone metrice de încărcătură. La finalul lunii mai, Saronic a anunțat demararea testelor pe apă, marcând intrarea în faza practică de validare a platformei.

Test decisiv cu Marina SUA: drumul spre producție în serie

În paralel, Marina americană a confirmat la finalul lunii trecute că Saronic se numără printre cele șapte companii care au depus proiecte pentru „piața” de nave MUSV a serviciului și care vor participa la teste pe mare în această vară.

Firmele care trec cu succes această etapă, ce ar urma să se încheie în octombrie, vor primi câte 15 milioane de dolari și vor fi eligibile pentru contracte de producție ulterioare – un prag decisiv pentru transformarea prototipurilor în capacități operaționale la scară.

Rețea de nave autonome în teatre reale de operații

Portofoliul Saronic include și alte nave autonome de suprafață (ASV), precum Corsair, capabilă să transporte până la 1.000 de livre (aprox. 450 kg) pe distanțe de 1.000 de mile nautice.

Aceste platforme nu rămân pe hârtie: Task Force 59 a Marinei SUA, bazată în Bahrain și specializată în operațiuni cu sisteme fără echipaj, a început să le introducă în teren încă din martie, în Golf și în apele învecinate.

De la muniție hipersonică la misiuni de salvare

Importanța acestor sisteme autonome nu se limitează la misiuni de lovire. Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a comunicat luni că unități ale Marinei, inclusiv Task Force 59, au sprijinit operațiunile de salvare a doi membri ai echipajului unui elicopter de atac AH-64 Apache al Armatei SUA, prăbușit în apropierea coastei Omanului.

Integrarea rachetei hipersonice Blackbeard pe Marauder deschide însă un nou capitol: transformă aceste platforme autonome din simpli „multiplicatori de forță” în vectori de lovire strategică, capabili să extindă semnificativ raza și imprevizibilitatea puterii maritime americane.