Actualitate
Orban ia bătaie de la Cioloș
Scorul dintre cei doi pe internet este năucitor. Dacian Cioloș îl calcă literalmente în picioare pe Ludovic Orban. În ceea ce priveste numărul de afișări. În ceea ce privește numărul de like-uri. Dar și de distribuiri. Ceea ce este straniu e că mesajele celor doi sunt de același tip. Nici conținutul și nici modul de exprimare nu diferă prea mult. Să fi devenit Cioloș peste noapte atât de popular în comparație cu Ludovic Orban? Sau explicația acestui fenomen paranormal trebuie căutată în altă parte?
Oricare dintre cititorii acestei analize poate deschide pur și simplu internetul, poate afișa pe rând numele celor doi și intra pe paginile acestora de Facebook. Și ce veți descoperi? Că în aproximativ aceași interval de timp, postarea lui Ludovic Orban a fost apreciată de 451 de persoane, iar postarea lui Cioloș de 11.000 de persoane. Ludovic Orban a fost distribuit de 545 de ori, în vreme ce Dacian Cioloș de 14.072 de ori. Dacă megem mai mult în urmă, vom vedea că niciuna dintre postările lui Ludovic Orban de la 1 noimebrie încoace nu a obținut mai mult de 1.500 de aprecieri. Putem face și o analiză de conținut, dar concluzia este și din acest punct de vedere la fel de stupefiantă. Ceea ce ne oferă unul sau celălalt dintre cei doi oameni politici are diferențe aproape insesizabile. Atât în ceea ce privește profunzimea reflecțiilor lor, cât și sub aspect stilistic. Ca să nu mai vorbim de orientarea politică. Care este cvasi-identică. În fine, și Orban și Cioloș se adresează în linii mari aceluiași electorat de Dreapta. În aceste condiții, întrebarea ce anume face totuși diferența devine extrem de interesantă. Iar răspunsul poate fi și mai și.
Cine este Dacian Cioloș? Aparent, un om relativ rudimentar din punct de vedere intelectual sau cultural, dar care fiind împins de la spate de nucleul de generali clujeni ai serviciilor secrete a reușit să urce fulminant pe scara ierarhică, ajungând la un anumit moment al carierei sale politice comisar european. Din această poziție, a acționat destul de șters. Mai ales în ceea ce privește interesele României. Dacă îl comparăm cu Corina Crețu, veți observa că ceea ce afirm eu aici are relevanță. Corina Crețu, prin cea ce a făcut și face în calitate de comisar european, este mult mai prezentă și mai cunoscută, atât în lume cât și în România, în comparație cu Dacian Cioloș, cel de-acum mai mulți ani.
În schimb, Ludovic Orban are o notorietate superioară. Cariera lui politică este urmărită și cunoscută de concetățenii săi de peste 25 de ani. Mai tot timpul s-a aflat în epicentrul Partidului Național Liberal. A fost și ministru, deținând un portofoliu greu, cel al Transporturilor. A candidat pentru diverse funcții, inclusiv pentru cea de primar general al Capitalei. Conduce principalul partid de opoziție din România. Este practic urmașul unui lung șir de președinți relevanți, dintre care unii au fost prim-miniștri, alții au fost miniștri iar alții candidați prezidențiali. Este, pentru moment, în mod indiscutabil liderul Dreptei, dacă îl excludem din acest raționament pe președintele Klaus Iohannis.
În același timp, Dacian Cioloș, care nu s-a făcut prea cunoscut în trecut, a condus Guvernul României timp de un an, în calitate de așa-zis tehnocrat și a format un executiv care nu a reușit să performeze practic în niciun domeniu. Motiv pentru care, pe drept cuvânt, a fost numit Guvernul Zero. Un eșec dramatic asumat de Klaus Iohannis, care a ținut morțiș să-l instaleze în această funcție, eșec care a stat la baza succesului istoric pe care l-au avut adversarii săi, respectiv PSD, la ultimele alegeri. În mod normal, Dacian Cioloș ar fi trebuit să cadă lat la pământ și să nu se mai ridice de-acolo niciodată.
În schimb, același Dacian Cioloș a fost curtat pe ultima perioadă a mandatului său în mod intens de către PNL, care i-a susținut politic Guvernul, indiferent de greșelile făcute și care direct, dar mai ales voalat, i-a făcut de mai multe ori oferta de a a-l aduce în acest partid în calitate de președinte. S-a folosit de PNL, dar a refuzat, dându-le chiar bobârnace liberalilor. Și lansând în spațiul public ideea că preferă să facă el însuși un partid, mai curat și mai uscat, prin intermediul căruia va rupe gura târgului. Ceea ce nu s-a întâmplat.
Faptele descrise mai sus au o relevanță. În sensul că acest tip de comportament de prim-ministru și de partener al liberalilor, nu era de natură să-i creeze niciun fel de popularitate. Nici în rândul cetățenilor României, nici în rândul acelei părți din România reprezentată de electoratul liberal, pe care l-a disprețuit și l-a sfidat. Poate că-l iubesc pe Cioloș „tinerii frumoși și liberi”. Numai că aceștia au devenit din ce în ce mai puțini, iar unii dintre exponenții lor sunt tot mai antipatici pe măsură ce își arată gingiile prin Parlamentul României, demonstrând astfel că nu au rămas cu mâncare între dinți.
Și iată că ajungem în situația în care, vrând-nevrând, trebuie să căutăm totuși o explicație nu pentru audiența foarte mică a lui Ludovic Orban, perfect explicabilă prin lipsa sa de relevanță ca lider al opoziției, ci pentru uluitorul impact pe care îl are pe internet Dacian Cioloș . De vreme ce nu există nicio explicație logică, ajungem inevitabil la concluzia că în spatele acestei neobișnuite audiențe a lui Cioloș se ascunde un truc. Cu alte cuvinte, că există un mecanism, altul decât reacția pur și simplu a cetățenilor, care s-a pus în mișcare tocmai în scopul de a face dintr-un om irelevat un om relevant. Obiectivul fiind acela ca Dacian Cioloș să fie împins în față. Că așa stau lucruile ne-o dovedește și faptul că mesajele lui au devenit extrem de relevante abia începând din momentul în care Cioloș și-a manifestat intenția fermă de a face un partid politic și de a intra în bătălia electorală la următoarele alegeri. Există un resort, care s-a pus în mișcare pentru a-l transforma pe Cioloș în liderul Dreptei și în favoritul unei părți semnificative a populației în momentul în care stânga se va dezechilibra. Își poate imagina cineva că acest mecanism funcționează în interiorul partidulețului lui Cioloș, al cărui nume nu cred că îl cunosc mai mult de 2-3 români din 100? Sau își poate cineva imagina că acest mecanism de lansare pe orbită a unui om politic ar putea fi regăsit în PNL sau în USR, partide lipsite în prezent de orice fel de strategie de comunicare publică? Și care nu dispune de niciun aparat în acest sens?
Și iată cum, luând-o așa prin eliminare, nu putem să admitem nici că, prin absurd, un personaj șters și până la urmă obscur, extrem de modest ca om politic cum este Dacian Cioloș, ar putea fi adulat de radicalii liberi ai societății românești, care nici măcar nu sunt atât de numeroși încât să-i asigure un spate politic. Nu am încotro și mă duc din nou cu gândul la unul dintre serviciile inteligente ale României. Auăleu! Dar știam că de când e Eduard Hellvig la cârma SRI, nu se mai întâmplă așa ceva.
Sorin Rosca Stanescu
PUBLICITATE
Actualitate
Noua arhitectură a apărării SUA: De la scutul „Golden Dome” la revoluția sistemelor autonome
Modernizarea arsenalului defensiv american trece printr-o fază de transformare profundă, în care noile tehnologii digitale și tacticile de război cibernetic sunt integrate rapid în structurile de comandă. Eforturile actuale vizează atât securizarea infrastructurilor critice existente, cât și crearea unei noi forțe dedicate războiului autonom, cu scopul de a menține superioritatea pe câmpul de luptă al viitorului.
Scutul „Golden Dome” își securizează perimetrul cibernetic
Forța operativă JTF-Gold, creată de Comandamentul de Nord al SUA (NORTHCOM), a primit misiuni critice extinse pentru a gestiona complexitatea apărării aeriene și antirachetă „Golden Dome”. Recent, această structură a fost însărcinată cu dezvoltarea unor capabilități robuste de apărare cibernetică. Această nouă direcție strategică este concepută exclusiv pentru a proteja activele „Golden Dome” împotriva atacurilor inamice, eliminând orice componentă ofensivă din spectrul acțiunilor sale.
Înființată la începutul acestui an pentru a prelua și optimiza responsabilitățile fostului Comandament Component pentru Apărare Antirachetă Integrată, JTF-Gold se află în plin proces de definire a rolurilor. Cu un personal de aproximativ 100 de membri, unitatea supraveghează deja siturile operaționale, precum cel de la Fort Story, și organizează sesiuni intense de planificare pentru a delimita clar responsabilitățile operaționale între centrele de comandă din Colorado și Florida.
AUTOWARCOM: Pasul către supremația autonomă
În paralel cu întărirea scutului antirachetă, Pentagonul accelerează implementarea unei strategii ambițioase de integrare a sistemelor autonome și robotice. În cadrul recentei conferințe anuale a Asociației Armatei SUA, liderii militari și civili au prezentat planurile pentru înființarea „Autonomous Warfare Command” (AUTOWARCOM). Această nouă structură este concepută să opereze cu autorități extinse, similare celor ale forțelor armate tradiționale, pentru a scala rapid tehnologiile autonome în rândul tuturor forțelor întrunite.
Pentru a facilita această tranziție, Departamentul Apărării a demarat deja „Proiectul Agincourt”, o inițiativă umbrelă menită să coordoneze eforturile tehnologice în domeniu. De asemenea, Grupul de Lucru Autonom de Apărare (DAWG), creat inițial pentru stimularea producției de drone, a fost integrat sub o nouă forță operativă specializată în cadrul Comandamentului pentru Operațiuni Speciale (SOCOM), asigurând astfel continuitatea inovației.
Investiții masive și provocări legislative
Transformarea radicală a capabilităților militare necesită resurse financiare considerabile. Pentagonul a avansat planuri de alocare a aproape 55 de miliarde de dolari pentru eforturile de dezvoltare a sistemelor autonome. Această investiție, descrisă drept una generațională, este văzută ca un element esențial pentru a schimba paradigma tehnologică a departamentului.
Cu toate acestea, succesul acestui proiect depinde critic de aprobarea Congresului SUA. Deși climatul politic complică procesul legislativ, liderii apărării insistă că finanțarea este imperativă pentru a reacționa la schimbările rapide din mediul global de securitate. Într-un context în care inovația trebuie să țină pasul cu necesitățile combatanților, oficialii militari subliniază că investițiile făcute acum vor avea un impact decisiv pentru deceniile care vor urma.
Actualitate
Trei sisteme noi, trei răspunsuri la amenințările de pe câmpul de luptă
Israel Aerospace Industries (IAI) a prezentat la conferința anuală AUSA trei sisteme noi, construite în jurul unor tehnologii existente, dar adaptate la amenințările emergente. Printre acestea se numără un radar mobil montat pe un aerostat, un interceptor antidronă fără încărcătură explozivă și o dronă înarmată cu o mitralieră M250, dezvoltată împreună cu Sig Sauer.
Radarul Point@Air: un aerostat care nu rămâne pe loc
Sistemul Point@Air combină un aerostat — o platformă de tip balon sau dirijabil — cu un radar cu antenă activă cu baleiaj electronic. Potrivit lui Dror Bar, vicepreședinte executiv al IAI și director general al Elta Systems, radarul poate detecta o gamă largă de ținte: de la avioane de vânătoare și drone de mari dimensiuni până la rachete de croazieră și ținte maritime.
Aerostatele sunt folosite de multă vreme pentru supraveghere, însă infrastructura lor statică le poate face vulnerabile la atacuri cu drone. Point@Air este conceput să funcționeze fără infrastructură fixă și să poată fi mutat într-o nouă locație în câteva ore. Platforma are aproximativ 70 de metri lungime.
Mobilitatea ar putea reduce riscul ca adversarii să localizeze aerostatul și să-l atace cu drone kamikaze. Bar a invocat experiența recentă a Israelului, unde Hezbollah a vizat un aerostat de mari dimensiuni din nordul țării. El a descris un scenariu în care sistemul este strâns la lăsarea serii și mutat pe un alt deal, astfel încât să nu mai fie în aceeași poziție dimineața.
IAI vede posibile utilizări ale sistemului atât în misiuni de securitate internă, cât și pentru Comandamentul Central al SUA și alte comandamente militare. Tehnologia de bază este dezvoltată, însă Point@Air se află încă în faza de demonstrație. IAI lucrează cu compania americană TCOM pentru ajustarea dimensiunilor și configurației platformei. TCOM este principalul contractant pentru platformele aerostatice ale Armatei SUA.
HawkGuard: interceptare fără explozibili
IAI a prezentat la AUSA și sistemul HawkGuard, destinat combaterii dronelor. Bar a descris apărarea antidronă drept una dintre cele mai dificile provocări pentru companiile din domeniul apărării, aflate în căutarea unor interceptori cu costuri foarte reduse.
HawkGuard folosește un interceptor inert, echipat cu o plasă în locul unui focos exploziv. Radarul și senzorii optici contribuie la ghidarea interceptorului către țintă, într-un sistem pe care Bar l-a descris drept unul cu buclă închisă. Absența explozibililor ar putea face soluția potrivită pentru zone populate sau pentru protejarea unor obiective sensibile, precum instalațiile care depozitează combustibil ori materiale explozive.
Potrivit lui Bar, sistemul a fost testat pe scară largă împotriva mai multor tipuri de amenințări și este deja utilizat de câțiva clienți. El poate intercepta mai multe categorii de drone, inclusiv aparate care nu folosesc legături de comunicații. Sistemul combină radarul, senzorii electro-optici și tehnologia de comandă și control pentru detectarea, urmărirea și ghidarea interceptorului.
HawkGuard are o rază de acțiune relativ scurtă, însă IAI nu a făcut publică distanța exactă. Compania îl consideră un nivel suplimentar de apărare, nu o soluție independentă. Bar a subliniat că experiența războiului din Ucraina arată că nu există un singur sistem capabil să neutralizeze toate dronele. IAI estimează că HawkGuard ar putea avea potențial și în America de Nord, inclusiv pentru protejarea bazelor militare americane.
Fire Storm 250: dronă echipată cu mitralieră
Al treilea sistem, Fire Storm 250, a fost dezvoltat de IAI împreună cu Sig Sauer. Este o configurație tactică a dronei APUS, echipată cu o stație de armament telecomandată Microlight (RCWS) produsă de Sig Sauer și cu o mitralieră M250.
Companiile au anunțat finalizarea unui test de tragere în care drona a rămas în zbor deasupra unui câmp de luptă simulat și a deschis focul asupra unor ținte. Potrivit comunicatului comun, tragerile au fost efectuate de la distanțe și altitudini diferite, pentru a demonstra flexibilitatea operațională, siguranța integrată și precizia sistemului în condiții variate.
Nu a fost precizată cantitatea de muniție pe care drona o poate transporta. Sistemul folosește un motor cu ardere internă, compatibil cu mai multe tipuri de combustibil și realimentabil în teren cu combustibili disponibili în mod obișnuit. Astfel, el nu depinde de cicluri îndelungate de încărcare a bateriilor sau de infrastructură specializată.
Potrivit companiilor, testul a demonstrat capacitatea dronei de a combina supravegherea aeriană, identificarea țintelor și utilizarea precisă a armamentului într-un scenariu realist. Reprezentanții IAI au prezentat integrarea armelor cu aeronavele fără echipaj drept o direcție cu potențial operațional, iar viitoarele sisteme fără pilot ar urma să îmbine mai eficient senzorii, luarea deciziilor și acțiunea în mediul de luptă.
Sig Sauer a evidențiat, la rândul său, caracterul alimentat cu bandă al mitralierei M250 și avantajele sale în privința razei de acțiune și a greutății față de sisteme mai vechi. Potrivit companiei, reducerea greutății poate aduce beneficii la nivelul echipei de infanterie și poate facilita integrarea armamentului pe drone.
Actualitate
Drone, sisteme antiaeriene și vehicule electrice: imagini din prima zi a expoziției AUSA 2026
Companii internaționale din industria de apărare au adus la Centrul de Convenții Walter E. Washington, din centrul capitalei americane, o gamă variată de vehicule aeriene și terestre pentru ediția din acest an a conferinței Asociației Armatei SUA.
Cel mai mare târg anual de profil din Statele Unite atrage mii de participanți. La ediția din 2026, exponatele includ numeroase drone și tehnologii anti-drone, alături de echipamente militare de mari dimensiuni. Iată câteva dintre momentele surprinse în prima zi a expoziției.
Un câine de asistență întâmpină vizitatorii
Patriot, câine aflat în pregătire pentru a fi repartizat unui veteran rănit după încheierea antrenamentului, îi întâmpină pe participanți în fața standului Shield AI.
Brawlr: lansator reconfigurabil pentru apărare antiaeriană
Sierra Nevada a prezentat sistemul de apărare antiaeriană Brawlr — lansator reconfigurabil de armament, cu mecanism rotativ pe baterii. Expoziția a inclus atât sistemul, cât și o muniție prezentată în detaliu.
Vehicule electrice și muniție de artilerie
Oshkosh a expus un vehicul electric Joint Light Tactical Vehicle. Hanwha Defense USA a prezentat, la rândul său, proiectile de artilerie de 155 mm.
Supraveghere și drone cu decolare verticală
AEO Night Hawk Systems a adus un ansamblu de supraveghere ale cărui senzori urmăreau persoanele aflate în apropiere pe podeaua expoziției.
Deasupra vizitatorilor a fost suspendată și aeronava fără pilot VAPOR, produsă de AeroVironment. Sistemul este un elicopter fără pilot, cu un singur rotor, propulsie complet electrică și decolare și aterizare verticală.
Anvelope pentru Lună și optică pentru arme
Goodyear a expus o anvelopă robustă, cu un design neobișnuit, destinată explorării lunare.
Standul Colt Optics a atras numeroși participanți, care au privit un panou cu zeci de puști de asalt echipate cu sisteme optice specializate.
-
Exclusivacum 4 zile„Cascadorii girofarului”: IPJ Prahova mai face praf o autospecială, iar Biroul Rutier Ploiești își anchetează propriul „erou accidentat”
-
Exclusivacum 2 zileBatman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
-
Exclusivacum 3 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă: cum i-a prins Parchetul pe polițiștii din Boldești-Scăeni cu memoria varză și spray-ul la vedere! – Episodul 1 din noua investigație Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum o ziI.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
-
Exclusivacum 3 zileDosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
-
Exclusivacum 2 zileRepublica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
-
Featuredacum 5 zilePrimele mega-secrete ale României: M.A.I. – cine ia sporuri de 50% și de ce e atât de grav să afle prostimea
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi




