Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’ protejează doar generația nouă, iar bătrânii sistemului plătesc nota de plată

Impozitul progresiv – hoțul prins de CCR

În 2024, statul s-a trezit brusc cu idei „moderne”:
„De ce să mai furăm simplu, cu 10% pentru toți, când putem complica treaba cu 15% și 20%, doar pentru pensiile de serviciu, inclusiv militare? Să fie frumos, ‘european’, progresiv!”

Așa a apărut, prin Legea 282/2023, minunăția numită „impozit progresiv pe pensiile de serviciu”. Traducere din birocrată în română:

• Se ia pensia militară.
• Se taie frumușel în două:
  • partea „contributivă” (adică ce ai plătit o viață),
  • partea „necontributivă” (adică ce te enervează pe politicieni).
• Pe bucata „necontributivă” se pun trepte de impozit: 10%, 15%, 20%, legate de tot felul de indicatori care se mișcă anual, ca să nu înțeleagă nimeni nimic, nici măcar autorii.

Evident, plafon „de milă”:

• 2.000 lei neimpozabili (3.000 pentru militari, dar abia din octombrie 2024, ca să nu vi se pară prea devreme bunătatea statului).

Problema? Curtea Constituțională s-a uitat la bricolajul fiscal și a zis, elegant, dar clar:
„Ce ați făcut aici nu e lege, e sudoku cu indicatori. Nu e clar, nu e previzibil, și mai și tot scormoniți în pensia aflată în plată, în fiecare an, după cum bate vântul la buget.”

Rezultatul:

• Decizia CCR 724/2024 dărâmă tot artificiul.
• Codul fiscal e pus înapoi pe 10% impozit unic.
• Perioada de „magie neagră” fiscală: 1 ianuarie 2024 – 31 ianuarie 2025.

Adică un an în care statul a făcut un experiment pe nervii și banii pensionarilor militari, apoi a fost prins copiind la testul de constituționalitate.

Concluzia juridico-pamfletară:
Impozitul progresiv pe pensii de serviciu a fost declarat neconstituțional.
Nu e „părere”, nu e „articol pe Facebook”, e decizie CCR publicată în Monitorul Oficial.
Tot ce s‑a luat peste 10% în perioada 01.01.2024 – 31.01.2025:

• se restituie,
• se actualizează cu inflația,
• poartă dobândă legală penalizatoare (frumos cuvânt: penalizatoare – sună exact ca ce merită ideea în sine).

Dar atenție:

• Pentru fiecare lună, curge un termen de 3 ani.
• Ce s‑a tăiat în ianuarie 2024 se prescrie în ianuarie 2027.
  Cine stă și așteaptă „că ne dă statul el singur, când o avea timp”, riscă să rămână cu dreptatea în mână și cu banii pierduți.

„Surpriză!” – după impozitul progresiv vine CASS-ul

După ce CCR a dat cu impozitul progresiv de pereți, statul s-a uitat la pensii și a zis:
„Bine, progresiv n-avem voie. Atunci luăm altfel. Nu-i impozit, e contribuție socială. Sună aproape caritabil.”

Și a apărut Legea 141/2025, care face următoarea scamatorie:

• De la veniturile din AUGUST 2025:
  • toate pensiile peste 3.000 lei (militare, civile, private, de stat, nu contează) plătesc CASS 10%
  • dar numai pe ce depășește 3.000 lei, pentru fiecare pensie în parte.
• Contribuția se oprește la sursă, că statul e eficient doar când ia bani, nu și când îi dă înapoi.

Exemplu pe românește, nu în limbaj de ordonanță:
La o pensie brută de 8.000 lei:

• CASS = (8.000 – 3.000) × 10% = 500 lei
• Impozit 10% = (8.000 – 3.000 – 500) × 10% = 450 lei
• Total luat de stat: 950 lei
• Dumneata, după o viață de muncă, rămâi cu ce mai scapă printre degetele fiscale.

Și ca ironia să fie completă, măsura e „temporară” până la 31 decembrie 2027.
În august 2026 deja se discută… prelungirea.
La noi nu există nimic mai permanent decât o taxă temporară.

Cine simte pe bune lovitura: veteranii vs „generația plafonată”

Aici e punctul în care manipularea în spațiul public prinde aripi:
„Toți pensionarii militari sunt jupuiți la fel!” Fals. E mai fină șmecheria.

• Pentru cei pensionați PÂNĂ la 14 septembrie 2017 (inclusiv):
  • Nu li se aplică plafonarea art. 60 din Legea 223/2015.
  • Tot ce se ia ca CASS e scădere reală în pensia netă.
  • Adică, da, luna de lună, vedeți în fluturaș mai puțin.
• Pentru cei pensionați ÎNCEPÂND cu 15 septembrie 2017 (după OUG 59/2017):
  • Intervine plafonarea: pensia netă nu poate depăși media soldelor/salariilor nete.
  • CASS-ul de 10% este „înghițit” de plafonare: se joacă cifrele, dar NET-ul rămâne la fel.
  • Tradus: vi se ia pe hârtie, dar nu mai jos de plafon – efectul real în mână este zero.

Deci:

• Diminuarea REALĂ a pensiei nete o simt doar cei pensionați înainte de 15.09.2017.
• Ceilalți sunt doar „culeși statistic” – statul își face scheme contabile, dar lor nu le scade efectiv în buzunar.

De ce NU e CASS-ul „impozit progresiv relansat pe șest”

Aici intră în scenă eterna confuzie piromană din spațiul public:
„CCR a zis că e neconstituțional, cum își permit să ia iar bani din pensii?!”

Răspuns, fără floricele, dar cu sarcasm controlat:

1. Temei legal diferit:
   • Impozitul progresiv era în Codul fiscal, art. 101 – capitolul impozit pe venit.
   • CASS-ul e în titlul V – contribuții sociale, prin Legea 141/2025.
     Adică, dacă n-ai voie să intri pe ușă cu o taxă, vii pe geam cu „o contribuție socială”.
2. Natura juridică diferită:
   • Impozitul progresiv avea cote diferite, în trepte, doar pentru o categorie (pensiile de serviciu).
   • CASS-ul are cotă unică (10%), aplicată doar pe ce depășește 3.000 lei.
     Nu e progresiv, e plat – doar că doare la fel.
3. Sfera de aplicare:
   • Impozitul progresiv lovea țintit: pensii de serviciu, inclusiv militare.
   • CASS-ul lovește „democratic”: toate pensiile (publice, private) peste 3.000 lei.
     Statul a înțeles lecția de la CCR: dacă lovești toți, nu mai pare discriminare.
4. Control de constituționalitate:
   • Impozitul progresiv: declarat neconstituțional, oficial, prin Decizia CCR 724/2024.
   • CASS-ul: în momentul de față, nu există nicio decizie CCR care să-l fi anulat.
     Până atunci, el există. Legal. Abuziv moral, poate. Dar juridic – în picioare.

Concluzie pe scurt:
Neconstituționalitatea impozitului progresiv NU șterge și CASS-ul. Sunt două instrumente diferite.
Unul a fost făcut praf de CCR, celălalt funcționează și acum.

Esența, pentru rezervați la buzunar și răbdare

1. Impozitul progresiv (01.01.2024 – 31.01.2025):
   • A fost o schemă gândită prost și declarată neconstituțională.
   • Sumele luate peste 10%:
     • trebuie RESTITUITE,
     • cu actualizare la inflație,
     • cu dobândă legală penalizatoare.
   • Aveți 3 ani de la fiecare reținere să cereți banii. Pentru ianuarie 2024 – termen până în ianuarie 2027.
2. CASS-ul din august 2025:
   • Este alt mecanism, alt temei legal, alt capitol de lege.
   • Afectează TOATE pensiile peste 3.000 lei, nu doar pe militari.
   • Dintre militari, doar cei pensionați înainte de 15.09.2017 simt real scăderea în net.
   • Cei pensionați după 15.09.2017 sunt prinși în plafonarea art. 60: netul rămâne același, chiar dacă pe hârtie se joacă sumele.
3. Cele două nu se amestecă:
   • Nu poți invoca Decizia CCR 724/2024 (despre impozitul progresiv) ca să oprești CASS-ul.
   • Sunt două fronturi diferite:
     • unul unde ai câștigat (impozitul progresiv)
     • și unul unde încă te ia statul la bani (CASS-ul). (Cristina T.).

Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații moderne”, „tabletă în teren”, „fluxuri integrate”.
Dacă te uiți pe teren… vezi un polițist cu tableta în mână și cu procesul-verbal scris cu pixul pe capota Loganului.

Digitalizare made in România: ai tabletă, n-ai aplicație

Scenă clasică:
Polițist de ordine publică, cu atribuții rutiere, trimis în teren, tabletă la el, calitate de polițist rutier dobândită prin act semnat de inspectorul general.
Întrebare simplă: poate să dea amendă electronic?
Răspuns: desigur că nu.

Aplicația-minune de constatare a abaterilor rutiere, „Abateri mobile”, e ca o mașină cu trei roți: există, dar nu te baza pe ea să ajungi prea departe. Nu toți polițiștii care au voie legal să dea sancțiuni rutiere au și voie informatică să le dea. Pe hârtie sunt rutieri, în tabletă sunt invizibili.

Abateri mobile, competențe imobile

Aplicația rutieră e atât de „performantă” încât:

• Nu poți aplica sancțiuni persoanelor juridice – dacă firma încalcă legea, legea se uită în altă parte.
• Nu poți sancționa șoferi cu permise emise de alte state – dacă vii cu permis străin, ești aproape premium user.
• Nu poți sancționa abateri care țin de alte acte normative decât OUG 195/2002 – dacă încălcarea e „mai creativă”, aplicația intră în pauză.

Dar nu-i nimic, există soluția clasică: scoți pixul de la naftalină, deschizi formularul tipizat și scrii ca în 1998.

Tableta? Stă frumos pe bord, face umbră de soare.

Digital cu ora, dar raportarea cu pixul

Cireașa de pe tort: în timp ce se umflă în pene la televizor cu „digitalizarea Poliției Române”, Direcția Rutieră cere de la servicii:

• câte procese-verbale au fost făcute digital;
• câte au fost făcute pe hârtie.

Și, atenție, acest procent de „digitalizare” nu e scos elegant din sistem. Nu. Se raportează „manual”.
Digitalizarea la Poliția Română se măsoară cu… raportări trimise de structurile teritoriale.

Adică:

1. Aplicația generează PV electronic.
2. Baza de date știe că există.
3. Dar în loc să întrebi baza de date, întrebi județul: „Câte ați făcut, mă, digital?”
4. Județul întreabă omul.
5. Omul se uită în tabelele lui și raportează.
6. Direcția Rutieră verifică… cu altă raportare.

Epoca de piatră cu tabletă la purtător.

Întrebări simple, răspunsuri complicate

Sindicatul Europol întreabă, logic:

• Ce garanție e că procentul raportat e real?
• Dacă tot ai baze de date electronice, de ce nu scoți datele direct din ele?
• Cum verifici exactitatea datelor? Cu alte hârtii? Alte tabele? Alte mailuri?
• Ce relevanță are procentul de „digital” când polițistul nu poate folosi tableta pentru toate faptele, oricât ar vrea?
• Pentru cine e important acest procent și ce măsoară el, de fapt? Nivelul de digitalizare sau nivelul de imaginație în excel-uri?

Dar probabil că la aceste întrebări se răspunde cu cel mai modern instrument disponibil la Direcția Rutieră: tăcerea birocratică și un nou formular.

Digitalizare de vitrină, muncă de grotă

Pe scenă: discursuri despre „Poliție modernă, aliniată la standarde europene”.
În culise:

• scheme de personal subdimensionate,
• aplicații șchioape,
• rapoarte făcute cu pixul despre cât de „digitali” suntem,
• polițiști care fac muncă de teren și muncă de „secretariat” pentru a demonstra că folosesc o aplicație care oricum nu-i lasă să-și facă toată treaba.

Așa arată digitalizarea când e făcută pentru prezentări PowerPoint, nu pentru oamenii care chiar lucrează în stradă.

Concluzie pamfletară: România, țara în care digitalul se scrie cu pixul

Polițistul rutier din 2026:

• Tabletă în mână,
• Pix în buzunar,
• Tabel Excel în așteptare,
• Șeful care îl întreabă câte procese-verbale electronice a făcut,
• Aplicația care nu știe de firme, de permise străine și de alte acte normative.

Digitalizarea Poliției Române, varianta scurtă: „Aplicația nu poate, dar nu contează – important e să raportați că o folosiți.” (Cerasela N.).

La nr. 19, pe strada Constantin Dimitrescu din Blejoi, o sticlărie ilegală topește sticla și, odată cu ea, și încrederea oamenilor în instituțiile statului. Flabor Licsprod SRL, punct de lucru Blejoi, funcționează ca un incinerator de bun-simț: fum negru, zgomot continuu, vibrații, sunete de joasă frecvență, risc de incendiu – și, foarte probabil, mult mai important decât toate: profit uriaș, estimat la peste 15.000 lei pe zi.

Iar în timp ce zeci de vecini își numără nopțile nedormite și apelurile la 112, statul român numără… nimic. Pentru că acolo unde legea spune „interzis fără autorizație de mediu”, realitatea spune: „Stați liniștiți, a fost cândva șef al Gărzii de Mediu.”

Fabrica de damigene ilegale: de la atelier liniștit la monstru industrial

Ani la rând, în același punct de lucru a funcționat un atelier de prelucrat sticlă care nu deranja pe nimeni. Nimic spectaculos, nimic exploziv.

Apoi, noii proprietari au instalat:

• cuptor de mare capacitate pentru topirea sticlei
• matriță automată
• ventilatoare, compresoare
• bandă de transport automatizată

Rezultatul:

• zgomot puternic, continuu
• vibrații și sunete de frecvență joasă care intră în pereți, în case și în oameni
• un disconfort constant dublat de frica reală de incendiu sau explozie

Activitatea începe în februarie 2026. În doar câteva săptămâni, vecinii trec de la mirare la revoltă: nopți nedormite, tensiune psihică, zgomot industrial într-o zonă rezidențială. Și, peste toate, suspiciunea legitimă că cineva „tare” îi ține în spate.

Cronologia unui abuz cu acte… de neputință

Între sfârșitul lui martie și începutul lui mai 2026, vecinii fac tot ce scrie în manualul „Cetățean responsabil”:

• trimit sesizări în nume propriu și colectiv către:
  • DSP Prahova
  • ITM Prahova
  • Garda de Mediu Prahova
  • ISU Prahova
  • IJP Prahova
  • ANMAP Prahova
  • ISC Prahova
• depun o petiție colectivă la 7 mai 2026, semnată de locatarii a 12 case aflate în imediata vecinătate
• sună de nenumărate ori la Dispeceratul IJP Prahova și la 112, sesizând deranjarea liniștii publice și riscurile de incendiu

Și ce primă reacție primesc?

ITM Prahova

• „A efectuat un control.”
• Atât. Fără precizări, fără concluzii, fără urmări vizibile. Control de decor.

ISU Prahova

• inițial: își „declină răspunderea”
• apoi, la insistențele vecinilor: control inopinat
• concluzia oficială: „toate neregulile constatate au fost sancționate”

Neregulile există, dar atelierul – cu același risc de incendiu – continuă să funcționeze. Focul e prost, dar banii sunt buni.

ANMAP Prahova

• răspunde prompt: „nu are activitate de verificare, inspecție și control în teren”
• dar oferă date de contact pentru alte instituții „care pot ajuta”

Birocrația perfectă: n-ai competență, dar ai numere de telefon. MULȚUMIM!

ISC Prahova

• răspunde în 2 zile
• redirecționează sesizarea mai departe

MULȚUMIM, încă o ștampilă pe drumul hârtiilor, niciun pas pe teren.

DSP Prahova

• participă la controlul mixt din 15.04.2026
• recomandă „întocmirea unui studiu pentru evaluarea impactului asupra sănătății populației”
• termen: două luni și jumătate

În timp ce vecinii își pierd nopțile și sănătatea, DSP recomandă STUDII. Nu oprirea sursei de poluare, nu decizii ferme, ci hârtii și evaluări. Ca și cum oamenii ar fi cobai într-un experiment sociologic cu zgomot industrial și fum negru.

Garda Națională de Mediu Prahova (GNM)

• participă la același control mixt din 15.04.2026
• după 37 de zile (da, 37):
  • constată că Flabor Licsprod NU ARE autorizație de mediu
  • aplică amendă de 60.000 lei
  • dispune „SISTAREA ACTIVITĂȚII” începând cu 07.05.2026

Pe hârtie, totul perfect. În realitate, rotițele cuptorului continuă să se învârtă, iar profitul curge.

IJP Prahova

După controlul din 15.04.2026:

• concluzie scrisă: „NU AU FOST CONSTATATE FAPTE DE NATURĂ PENALĂ SAU CONTRAVENȚIONALĂ”

Funcționarea fără autorizație de mediu, cu risc de incendiu, cu poluare și zgomot insuportabil într-o zonă de case, NU este faptă? Atunci ce este? Hobby industrial?

Profitul care bate amenda: 15.000 lei/zi vs. 60.000 lei o dată

Vecinii estimează un profit de peste 15.000 lei pe zi pentru sticlăria ilegală.

Dacă înmulțim cu o lună de funcționare, depășim 450.000 lei.

Comparativ, amenda de 60.000 lei a Gărzii de Mediu arată ca o taxă de protecție legalizată: plătești și mergi mai departe. O zi pierdută de producție, câteva semnături, și gata – sistemul e mulțumit.

Paranteza esențială: DJM Prahova confirmă negru pe alb ilegalitatea

Adresa ref solicitare acord de functionare Flabor Licsprod

La 21.08.2026, Direcția Județeană de Mediu Prahova transmite oficial firmei Flabor Licsprod:

• că NU are autorizație de mediu
• că, în baza art. 14 alin. (2) din OUG 195/2005, „funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă”
• și, în consecință, REFUZĂ solicitarea firmei de a primi un „acord de funcționare” temporar pentru perioada 24.08.2026–10.09.2026

Pe românește: sticlăria nu are voie să funcționeze. Punct.

Pe teren, însă, fumul e tot acolo. Iar zgomotul nu citește OUG 195/2005.

17–19 august 2026: reînceperea activității și flăcări la orizont

După ce, în 7 mai 2026, activitatea este, teoretic, oprită, vecinii trăiesc câteva luni de liniște în așteptarea „rezolvării”.

Apoi vine august:

• 17 august: activitatea reîncepe. Cuptoarele pornesc, banda se mișcă, zgomotul revine.
• 19 august: pană de curent, flăcări mari în exteriorul atelierului, pericol evident de incendiu pentru vecini; intervine ISU.

Se poate mai clar de atât că locul acestei sticlării NU este într-o zonă de locuințe?

În paralel, vecinii:

• trimit solicitări și informări către:
  • GNM Prahova
  • DSP Prahova
  • IJP Prahova
  • ISU Prahova
• justifică totul cu:
  • filmări audio-video cu zgomotul și fumul
  • liste de semnături (32 de semnatari în august 2026)
  • copii ale tuturor răspunsurilor și petițiilor

DSP răspunde la 31 august 2026: transmite mai departe, către GNM Prahova, solicitarea de soluționare. Cerc închis: vecinii trimit la instituții, instituțiile trimit la alte instituții, iar cuptorul topește în continuare sticla și nervii oamenilor.

Spanu: trecutul de la Garda de Mediu, prezentul imunității practice

Din informațiile disponibile reiese un element-cheie:
Spanu este fost șef al Gărzii de Mediu.

Într-un stat normal, asta ar însemna cunoașterea legii și a procedurilor.
În România practică, pare să însemne ceva mult mai „util”: imunitate de facto.

Când o societate:

• funcționează fără autorizație de mediu
• produce zgomot și poluare într-o zonă rezidențială
• este sancționată formal, dar își reia activitatea
• sfidează, în fapt, toate avertismentele și interdicțiile…

…iar în spate găsim nume cu istoric la Garda de Mediu, întrebarea devine legitimă:

Mai avem un stat de drept sau un stat de „drept de relație”?

Piesa lipsă: legătura Raican Romică – familia Spinu

Din perspectiva ziarului de investigații „Incisiv de Prahova”, o direcție majoră este următoarea:

• Identificarea legăturii (de afaceri, de rudenie, de interese) dintre:
  • Raican Romică
  • familia Spinu

Ipoteza rezonabilă pentru un demers jurnalistic de investigație:

• Dacă sticlăria ilegală funcționează în pofida:
  • interdicțiilor legale
  • amenzilor
  • refuzului oficial al DJM Prahova de a acorda vreo formă de funcționare
  • petițiilor multiple ale vecinilor (inițial 12 case, apoi 32 de semnatari)
• Atunci este extrem de probabil să existe:
  • conexiuni de putere
  • protecție informală
  • interese economice comune

Până la probarea strictă a faptelor, întrebările jurnalistice rămân:

• Ce legături directe sau indirecte există între Raican Romică și familia Spinu?
• Există firme, contracte, asocieri sau interpuși comuni?
• Cum se explică „orbirea selectivă” a unor instituții exact acolo unde foști șefi ai Gărzii de Mediu au interese?

Vocile sufocate ale vecinilor

Câteva realități reci:

• 32 de vecini semnează, în august 2026, o listă prin care reclamă disconfortul grav creat de atelier.
• Sesizările vin la pachet cu:
  • înregistrări audio-video
  • copii după petiții, răspunsuri, somații
• Oamenii trăiesc:
  • cu zgomot industrial în casă
  • cu teama că un nou incident de tipul celui din 19 august (flăcări în exterior) poate deveni tragedie
  • cu senzația că legea se aplică doar „fraierilor”, nu și celor cu prieteni și trecut „strategic”

Concluzie: stat de (ne)drept fabricat la cuptor

Avem, în Blejoi:

• o sticlărie care:
  • funcționează fără autorizație de mediu
  • produce poluare și zgomot
  • a fost, teoretic, oprită și, practic, repornită
• vecini exasperați, documentați, organizați, care cer:
  • SISTAREA DE URGENȚĂ a activității ilegale
  • respectarea unui drept elementar: la viață decentă, fără fum toxic și zgomot industrial
• instituții care:
  • constată, amendează, recomandă studii, pasează responsabilitatea
  • dar nu reușesc să oprească efectiv o activitate care, din actele proprii, este ILEGALĂ
• și un nume cu greutate:
  • Spanu, fost șef al Gărzii de Mediu, menționat ca element-cheie pentru lipsa de măsuri reale

Pe fundal, o întrebare pe care Incisiv de Prahova are datoria să o ducă până la capăt:

Cum se leagă Raican Romică de familia Spinu, iar această rețea de relații de „invincibilitatea” unei firme fără autorizație de mediu, care sfidează, în plină zi, atât vecinii, cât și legea?

Până când răspunsul va fi clar, rămâne doar imaginea unei Românii în care:

• fum negru iese din horn
• bani mulți ies din cuptor
• iar din instituții iese, mai mereu, doar aer cald. (Cerasela N.).