Cu o viteză neobișnuită, chiar și într-o țară ca România, unde moda prinde rapid, a fost consacrată o expresie de coșmar: azilurile groazei. Se referă la o serie întreagă de case de bătrâni din Ilfov. Istoria s-a declanșat în doar câteva zile și amenință ca un tsunami cariera politică a Gabrielei Vrânceanu Firea.

Este absolut dramatic să afli, după atâția ani de sforăitoare angajamente în special de natură socială, că nu numai copiii sunt sacrificați prin eșecul marelui proiect de țară și ca o consecință a unei lungi perioade de izolare generată de pandemie, dar mai ales de proasta gestionare de care s-au făcut vinovate instituțiile statului, ci și, iată, vârstnicii, a căror eliminare din sistem pare a fi din ce în ce mai mult un act deliberat. Pensionarii sunt tratați ca niște asistați social, la fel cum au fost tratați și profesorii. Statul se zgârcește atunci când trebuie să le acorde pensii după o viață de muncă sau când trebuie să le asigure asistența medicală, după ce decenii la rând au cotizat în acest scop. Chiar și vârsta de pensionare va fi împinsă în ceea ce privește România până la limita supraviețuirii. Și, probabil, cel mai umilitor lucru este atunci când li se amintește pensionarilor, din ce în ce mai des, că cei aflați în câmpul muncii nu vor mai putea suporta în curând povara bugetului alocat pensiilor. Ca și când bătrânii de astăzi nu ar fi plătit toată viața în acest scop impozite la stat. Cele mai mari din Uniunea Europeană. Iar acum a căzut peste noi toți blestemul.

Istoria acestor azile de bătrâni trebuie despicată în patru. Nu numai de către procurori. Ci de întreaga societate. Ultima și cea mai neînsemnată consecință a acestor aziluri ale groazei, cum au fost ele denumite, descoperite în Ilfov, este că probabil, aparent pe neașteptate, ascensiunea politică a Gabrielei Firea a fi curmată. Până de curând, pentru cei avizați era aproape o certitudine că ea va câștiga viitoarea cursă pentru Primăria Generală a Capitalei. Și, atenție, nu de puține ori s-a vorbit insistent despre posibilitatea ca ea să vizeze mai devreme sau mai târziu instituția prezidențială. Ce se va întâmpla acum? Poate că Victor Ciutacu are dreptate. Poate că, pe un fond real, cineva a stârnit o puternică furtună politică. Pentru a-i reduce doamnei Firea șansele la zero. Dacă e așa sau nu, cu siguranță vom afla mai târziu. Dar, până una alta, aflăm cu surprindere că în această afacere extrem de murdară sunt implicate persoane foarte apropiate de persoana sa. Cum ar fi de pildă Ligia Enache, o consilieră care a însoțit-o pe tot parcursul, încă din timpurile în care Firea era vedetă a Antenelor. Și mai sunt amestecate în această tărășenie și alte persoane apropiate, inclusiv rude. Firește, Firea a sărit ca arsă. A declarat că este decisă să se apere prin toate mijloacele. A sărit la fel și soțul ei, Pandele. Demnitar de Ilfov. Ancheta procurorilor avansează însă rapid. Semn rău. Pe de altă parte, dincolo de destinul politic al Gabrielei Firea, de care în definitiv și-au legat speranțele toți pesediștii, cred că ar trebui să ne preocupe în cea mai mare măsură situația disperată a acestor bătrâni. Datele lăsate să se scurgă din dosarele penale care tocmai se întocmesc ne arată că statul, adică noi toți, alocă circă 30.000 de euro pe lună pentru aceste aziluri. Și că numai circa 4.000- 5.000 de euro au fost cheltuiți în realitate pentru îngrijrea acestora. Înțelegând prin asta asigurarea unui spațiu de locuit, care ar trebui să fie decent, a unei hrane care ar trebui să fie îndestulătoare, a unor obiecte de strictă necesitate și a asistenței, în special a asistenței sanitare. Aflu din dezvăluirile făcute în presă că, lunar, sume uriașe sunt dosite de reprezentanți ai personalului așa-zis de specialitate. Asistența sanitară a acestora este, atunci când e asigurată cât de cât, nu prin prezența în azil a unor medici de specialitate, nu prin deplasarea acestora în vederea examinării în clinici de specialitate, ci „moca”, prin chemarea în regim de urgență a unor ambulanțe. Mai aflăm că acești bătrâni nefericiți nu prea primesc medicamente. Că unii sunt legați de pat. Că alții sunt bătuți. Și, în fine, că unii sunt supuși la muncă forțată. Există de acum mărturii ale unor foști membri ai personalului conform cărora aceștia au fost împiedicați să devoaleze autorităților cruntele situații din aziluri, fiind în acest sens amenințați și chiar concediați. Înseamnă că avem de-a face cu o întreagă rețea de tip mafiot, din care fac parte, la vârf, rude și colaboratori apropiați ai unor persoane cu putere de decizie politică sau administrativă, rude de polițiști și securiști.

Dar atenție. Noi nu vedem acum decât vârful icebergului. Și nu știm cât de profundă este cangrena. Și nu știm dacă nu care cumva această cangrenă se întinde și dincolo de granițele Ilfovului. În întreaga Românie. Pentru că, iată, suntem blestemați: răul se propagă cu o viteză mai mare decât binele. Cred că este de datoria lui Marcel Ciolacu ca, în calitate de premier, înainte să se apuce să taie în carne vie, să solicite tuturor instituțiilor de specialitate să colaboreze, pentru a afla care este de fapt situația în întreaga țară. Și va trebui să procedeze astfel, pentru ca nu care cumva să se transforme el însuși în paratrăsnet. Și să împărtășească soarta pe care, în curând, atunci când va fi sfâșiată de opinia publică, o va avea Gabriela Firea.

Sorin Rosca Stanescu