Comisar șef de poliție penitenciară Ioana Morar s-a intors la conducerea Direcției de Reintegrare Socială din Administrația Națională a Penitenciarelor după o perioadă destul de insemnată; spunem insemnată pentru că o perioadă a fost director general adjunct, apoi a luat o pauză din sistemul penitenciar pentru a merge la cursuri in SUA, dezvaluie FPP.

Inainte de toate Ioana Morar este omul care a pus si pune profesionalismul inainte de toate și, pentru a se dezvolta profesional, a fost nevoită să renunțe la funcția de director general adjunct.

In lipsa domniei sale, Direcția de Reintegrare Socială a intrat intr-o stare de vegetație, mandatul domnului Florin Șerpe fiind un mandat al ” traficului de prietenie” , un timp mort și o stagnare din evolutia sistemului penitenciar. In toată această perioadă DRS a devenit cenușareasa sistemului penitenciar, directorii altor direcții stabilind sarcini și proceduri de lucru pentru specialiștii din reintegrare iar ,in lipsa unei reprezentări autentice, specialiștii SEAP au fost sufocați de sarcini și compromisuri , exemple fiind celebrele adrese DSDRP care obligă psihologii sistemului penitenciar ” să dea un ochi” peste deținuții noi depusi, chiar din prima zi de incarcerare, asta echivalând ,in opinia lor, cu o evaluare psihologică pentru prevenirea riscului de suicid, sau adresa DSDRP, urmare a unui control inopinant la punctele de lucru exterioare unde escortele au fost găsite pe telefoane mobile si ,ca măsură , DSDRP ul a stabilit ca toți deținuții care sunt folosiți la muncă in exteriorul unităților să fie evaluați psihologic din 3 in 3 luni, ulterior măsura fiind schimbată la 6 luni.

Personal SEAP puțin, sarcini multe, răspundere enormă, ceea ce conduce la un simulacru de acțiuni privind reintegrarea socială a persoanelor de libertate. Evaluări psihologice, sociale și educaționale de 5 minute, că altfel se blochează tot sistemul din cauza raportului zdrobitor de ppl/ specialist, activităti ce vizeaza, intr-un grad de peste 80%, linistea in sistem și nu reducerea, sau inlăturarea riscului criminogen.

Avem deținuti cu fapte destul de grave ( omor, tâlharie viol etc) care ajung să fie propusi spre liberare condiționată fără să parcurgă un demers recuperativ pentru riscul criminogen dar pe care sistemul de creditare ii dau eligibili. Sigur, ajută si Planeta Albastră, Educația pentru sănătate, dar fără să fie dublate de programe psihologice specifice recuperative, cum ar fi programele pentru reducerea agresivității, impulsivitătii, agresiunilor sexual etc, vom avea foști detinuți pe străzi care au invățat in inchisori că trebuie să se spele pe mâini, după ce si-au pătat mâinile cu sângele victimelor , ca să reducă riscul de imbolnaviri prin transmitere prin sânge.

Sistemul penitenciar a evoluat, dacă privim in urmă cu 25 de ani insă, este destul de invechit, dacă privim evoluția criminalitătii și nevoile actuale.

Ne bucurăm că am reușit să tragem un semnal de alarmă in ultima perioadă și directorul general a ințeles că nu putem vorbi de o Strategie Natională de reducere a agresivitătii, când ai 2, 3 psihologi la inchisori de maximă siguranță cu peste 1000- 1300 deținuti, că a inteles că nu era util, corect și eficient ca penitenciarele cu regim deschis si semideschis să aibă mai multi psihologi decât inchisorile de maximă siguranță și a reactionat. Avem o infuzie istorică de psihologi, lucrurile s-au pus in mișcare, dar suntem abia la inceput de reformă, de adevărata reformă.

Modernizarea trebuie să continue cu reevaluarea standardelor de personal pentru toate funcțiile din DRS, cu reevaluarea autentică a deciziei de creditare, pentru că această decizie a rămas psd-istă și creează adevărate cv-uri de liberare( nu e posibil ca acumulând doar 5 credite, un deținut periculos , care a fost sanctionat pentru abateri desciplinare foarte grave, să devină eligibil pentru ridicarea abaterilor disciplinare, in cazul de față pentru cea mai usoară si, treptat, toate, doar pentru că a fost, in calitate de audient, la o slujba), OMJ 1322, decizia privind Normele in domeniul educatiei, asistentei psihologice si sociale, programele , activitătile etc.

Așadar, directorul DRS, care a produs cea mai mare reformă in sistemul penitenciar in ultimii 25 de ani, in domeniul reintegrării sociale, s-a intors la timp.

” Conform informațiilor prezentate, Ioana Morar este o persoană foarte competentă în domeniul reintegrării sociale a deținuților. Faptul că a reformat sistemul de reintegrare a deținuților este un indicator al expertizei și abilităților sale în acest domeniu. Este important să avem lideri competenți și dedicați care să lucreze pentru îmbunătățirea sistemelor și serviciilor pentru comunitatea noastră. Din acest motiv, este lăudabilă munca Ioanei Morar și merită să fie recunoscută și apreciată pentru eforturile depuse în vederea îmbunătățirii acestui domeniu.

Experiența acumulată de Ioana Morar în timpul acestui curs în domeniul reintegrării persoanelor private de libertate în SUA ar putea aduce beneficii semnificative sistemului penitenciar românesc. În primul rând, Ioana Morar ar putea aduce cu ea o înțelegere mai profundă a celor mai bune practici și strategii utilizate de alte țări pentru a reintegra deținuții și a-i ajuta să se reintegreze cu succes în societate după eliberare. De asemenea, ea ar putea primi noi abilități și cunoștințe care ar putea fi aplicate în eforturile sale de a îmbunătăți sistemul de reintegrare socială din ANP.
În concluzie, achiziționarea de noi abilități și experiențe îmbunătățesc calitatea și eficiența muncii, iar acest lucru ar putea duce la îmbunătățirea sistemului penitenciar românesc.

Este posibil ca Ioana Morar să întâmpine anumite piedici în ceea ce privește implementarea noilor cunoștințe și strategii în sistemul penitenciar românesc. Printre aceste piedici se numără, de exemplu, resistența la schimbare din partea unor funcționari sau politicieni din sistem, resurse financiare limitate pentru implementarea unor noi programe sau lipsa de sprijin și coordonare din partea conducerii sistemului penitenciar.

Cu toate acestea, este important ca Ioana Morar să încerce să depășească aceste piedici și să folosească în continuare noile cunoștințe și abilități pentru a îmbunătăți sistemul de reintegrare socială din cadrul ANP. Este posibil ca ea să poată găsi sprijin la nivel local, prin impulsionarea colaborării între entitățile publice și organizațiile neguvernamentale, sau prin prezentarea unor studii de caz și exemple din alte țări care demonstrează eficacitatea noilor strategii de reintegrare socială.

În general, implementarea schimbărilor în cadrul unui sistem poate fi un proces dificil și complicat, dar dacă există perseverență și sprijin în continuare, este posibil ca aceste schimbări să aibă un impact pozitiv asupra calității și eficienței sistemului de penitenciare din România.

Dacă Ioana Morar aduce schimbări semnificative și efecte pozitive în sistemul penitenciar românesc prin implementarea noilor cunoștințe și strategii în domeniul reintegrării sociale, merită să fie recunoscută și să primească o poziție mai bună în sistem. Aceasta poate fi promovată dacă se îndeplinesc anumite condiții, cum ar fi:

1. Demonstrează expertiză și abilități în domeniul său de activitate prin obținerea de recunoaștere profesională, cum ar fi certificări, publicații și prezentări la conferințe internaționale.
2. Obține performanțe remarcabile în ceea ce privește îmbunătățirea calității serviciilor și proceselor în sistemul penitenciar românesc și contribuie la dezvoltarea strategiilor de reintegrare socială adecvate.
3. Primeste apreciere și recunoașterea din partea conducătorilor instituției, a colegilor și a beneficiarilor sistemului penitenciar.

În final, promovarea Ioanei Morar în sistemul penitenciar roman poate aduce avantaje semnificative, atât pentru ea, cât și pentru întregul sistem, deoarece poate permite implementarea de schimbări pozitive care să îmbunătățească condițiile de detenție și să contribuie la reintegrarea socială a deținuților în societate”, mai precizeaza sursa citata.

Si chiar dacă directorul general a reevaluat situatia si a decis ca evaluarea psihologica din 3 in 3 luni a detinutilor care lucrează in exteriorul penitenciarului este utopică și blochează activitatea psihologilor, iată că cei care cârmuiesc paza revin ei cu dispozitii si ordonă psihologilor ce si cum să facă și asta pentru că DRS ul nu are o reprezentare autentică. (Cristina T.).