În cei trei sau patru ani pe care îi petrec într-o academie, studenții militari trec prin toate momentele necesare care să-i pregătească pentru o carieră de succes în armată. În fiecare an, unii din ei se fac remarcați mai mult decât ceilalți prin rezultatele obținute.

La Academia Tehnică Militară Ferdinand I (ATM), studentul plutonier-adjutant principal Tiberiu Constantin Calistru este cel care s-a distins prin felul în care s-a dedicat învățăturii și specializării alese.

Tiberiu are 23 de ani și urmează cursurile Facultății de Aeronave și Autovehicule Militare, Departamentul Autovehicule Militare și Transporturi, specializarea Blindate, autovehicule și tractoare. Cariera militară și-a început-o din adolescență. Fiind din Câmpulung Moldovenesc, admiterea la Colegiul Național Militar Ștefan cel Mare i s-a părut logică.

Pentru noi, câmpulungenii, este un liceu de mândrie. Întotdeauna vedeam, prin oraș, elevii militari, pe care nu puteai să nu-i recunoști, să nu le observi uniforma. Cunoșteam și nivelul ridicat de pregătire care se făcea în liceu, își amintește studentul.

Decizia i-a fost și mai ușoară datorită unui prieten bun, care a dat admiterea la colegiul militar. Mama a fost surprinsă de alegerea mea, pentru că, în general, am fost foarte legat de familie. În momentul în care am ajuns la liceu, mi-am dat seama că am deja o vârstă și că trebuie să încerc să nu mă mai leg atât de mult de cei dragi.

În timp ce-și amintește de anii de liceu, simt o doză de nostalgie în vocea lui. Spune că a fost frumos și că legăturile care s-au închegat atunci nu s-au destrămat după absolvirea liceului. Pot spune că în plutonul meu ne-am înțeles foarte bine și, în momentul de față, suntem ca o mare familie. La început ți se poate părea ciudat ca un coleg cu trei ani mai mare să te pună să-ți faci patul, să faci curat, să îți dea ordine, dar ulterior îți dai seama că așa funcționează lucrurile.

Asta l-a făcut mai organizat, recunoaște el, și i-a dezvoltat un simț al datoriei și al responsabilității.

Când s-a apropiat momentul absolvirii colegiului militar, Tiberiu și-a pus, din nou, problema alegerilor. A fost mereu pasionat de fizică și matematică, descoperind o inclinație aparte pentru aceste domenii, cultivată de profesoara din liceu. Are și un frate mai mare inginer și, într-un anumit fel, a fost inspirat de acesta să aleagă Academia Tehnică Militară.

Eu mi-aș fi dorit la specializarea motoare de aviație, dar nu s-au scos locuri la această specializare în promoția mea. Fiind interesat de partea de mecanică, am ajuns la specializarea Blindate, autovehicule și tractoare.

Cei patru ani de facultate i-au oferit posibilitatea de a se dezvolta pe mai multe direcții. În toamna anului trecut a studiat într-un program Erasmus, la Universitatea Militară Tehnologică din Varșovia, Polonia. A participat mai întâi la o conferință internațională, unde a aflat de această posibilitate. După ce a făcut demersurile necesare, a ajuns, pentru trei luni, la Varșovia, unde a studiat mai multe despre armamentul partenerilor poloni.

A fost un stagiu multilateral, pentru că eu, fiind specialist de auto, aveam cunoștințe limitate despre armament. Ne-au arătat foarte mult armament, nou și vechi, modul de funcționare, am făcut și cursuri de acționări pneumatice, de electronică, simulări de balistică, proiectare. S-au avut în vedere foarte multe arii și domenii de lucru din zona armamentului. Am văzut stilul lor de lucru și am fost plăcut impresionat de laboratoarele lor, care erau foarte bine dotate.

I s-a părut diferit modul de abordare a tematicii, datorită faptului că a fost gândit doar pentru studenții Erasmus și, având la dispoziție un timp limitat, profesorii nu au insistat pe partea teoretică, ci pe cea practică. În grupul de studenți străini a legat prietenii strânse, mai ales cu colegii din Bulgaria, cu care s-a mai întâlnit deja și în alte contexte.

Mi se pare foarte important să-ți cunoști colegii din NATO, pentru că trebuie să fim uniți, să lucrăm pentru aceeași cauză, transmite studentul, care recomandă experiența Erasmus oricărui student militar.

Datorită rezultatelor sale academice, Tiberiu a primit gradul onorific de plutonier-adjutant principal. M-am descurcat foarte bine la învățătură și nu din dorința de a trage pentru note, ci pur și simplu mi-a plăcut ingineria. Funcția sa îl face, astfel, veriga de legătură dintre comandantul academiei și restul studenților. Experiența nu este neapărat nouă pentru viitorul inginer. Încă din clasa a XII-a a îndeplinit funcții de responsabilitate.

Am încercat, pe cât posibil, să fiu un frate mai mare. Lucrul cu oamenii este greu, pentru că fiecare are nevoile, dorințele, doleanțele lui și trebuie să poți să dai dovadă de empatie, să înțelegi ce vrea fiecare și să-l ajuți pe cât posibil, dar să nu pierzi din vedere faptul că ordinele trebuie îndeplinite, explică Tiberiu. Experiența îi va fi de folos după absolvire și spune că, indiferent unde va ajunge, va încerca să fure meserie de la colegii mai experimentați.

Pentru Tiberiu urmează câțiva pași importanți, pe care mi-i expune cu entuziasm. Își finalizează lucrarea de licență, care este un studiu al caracteristicilor unui motor turbină cu gaze, utilizat în tracțiunea unui tanc. Tema a fost aleasă înainte să apară ideea programului de înzestrare cu tancuri Abrams, care au motoare turbină cu gaze. Am simțit o mică scânteie când am aflat.

Vreau să pun în balanță beneficiile motorului cu piston clasic, folosit actual în tracțiunea autovehiculul de luptă cu șenile, și cele ale motorului turbină cu gaze. Motorul cu gaze are un avantaj foarte mare comparativ cu cel cu piston, pentru că urmează ceea ce noi în domeniu numim „curba ideală tracțiune”, explică studentul.

După absolvire, în funcție de locurile disponibile, își dorește să ajungă fie la Agenția de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare, fie la Direcția generală pentru armamente. Vreau să rămân pe partea de cercetare sau să lucrez la programele noi de înzestrare, să țin legătura cu noutatea.

Vorbind despre una, despre alta, am văzut în Tiberiu un tânăr pasionat de ceea ce face. A dedicat armatei deja aproape opt ani și urmează să-și înceapă curând cariera de ofițer. Îl întreb ce așteptări are de la această instituție. Pe lângă lucrurile practice – actualizări de regulamente –, spune că vrea să facă parte dintr-o echipă în care poate avea încredere. Pentru mine contează foarte mult echipa în care lucrez, oamenii cu care interacționez. Contează foarte mult să existe înțelegere între toate părțile. Trebuie să existe comunicare între subordonați și superiori.

A auzit și el poveștile unor colegi care după absolvire au ales să părăsească sistemul militar și, ca orice tânăr la început de carieră, s-a gândit și el la opțiunile pe care le are. Este un subiect destul de sensibil. Dacă, de exemplu, îți plac mașinile electrice, n-o să le găsești în armată. Contează foarte mult și pasiunea și pot să-i înțeleg pe alții. Tiberiu este însă hotărât să continue în armată, pentru că este pasionat de tehnica militară. Atât timp cât armata îi va oferi oportunitățile de dezvoltare necesare pe parcursul carierei, instituția va putea conta pe talentul acestui tânăr. (D. Luca).