În adâncurile tulburi ale Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Satu Mare, unde logica pare să se fi auto-suspendat, se joacă o piesă de teatru grotescă, un pamflet usturător semnat chiar de realitate. Sindicatul Europol trage un semnal de alarmă care, în loc să trezească, pare să confirme că absurdul a devenit noua normă, iar abuzul, o trambulină spre succes. Ce se întâmplă când justiția anulează un abuz strigător la cer, iar sistemul, în loc să-l pedepsească pe vinovat, îl aruncă direct pe scaunul de adjunct? Răspunsul este un râs sinistru din partea „elitelor” polițienești.

Evaluarea profesională: Arta medievală a răzbunării personale

De ce mai avem evaluări profesionale, se întreabă polițistul de rând, stoars de vlagă și de speranță, în timp ce-și numără zilele până la pensie? E un mister adânc, căci, după cum dezvăluie Sindicatul Europol, în marea majoritate a cazurilor, ele sunt doar niște maculatură, un paravan jalnic în spatele căruia anumiți „șefi” își reglează conturile cu subalternii incomozi. Fără instruire, fără criterii clare, fără pic de obiectivitate, aceste „evaluări” au devenit un instrument de tortură psihologică și, mai ales, financiară.

Ești incomod? Nu ești servil? Nu-i spui șefului, dimineața, că uniforma-i stă mai bine decât stă justiția în România? Nu-i „cureți scamele” și nu „pupii inelul”? Atunci, pregătește-te de un „calificativ inferior” și de tăierea din „majorarea Bayraktar” – adică, ești bun de plată pentru că ai obraz. O imagine fidelă a „managerilor” noștri, incapabili să-și gestioneze propriile căciuli, dar experți în trasul preșului.

Cazul Todoran: Când subalternul nu „percutează”, seful il „decupează” din drepturi

Și pentru a demonstra că teoriile sindicatului nu sunt deloc fantezii, ci pură realitate dură, avem exemplul de manual de la IPJ Satu Mare. Un ofițer dedicat, de la Serviciul de Investigare a Criminalității Economice, a avut „tupeul” să nu se ploconească în fața comisarului-șef Todoran Claudiu. Ce a urmat? O evaluare profesională „la comandă”, sub calificativul „răzbunare pură”, pentru că subalternul, în opinia „excelenței” sale superioare, „nu percutase” la cerințele meschine ale șefului.

Comisarul-șef Todoran, în măreția sa discreționară, a încălcat grosolan procedura, refuzând șefului nemijlocit al ofițerului dreptul de a-și evalua subordonatul. De ce? Probabil că șeful direct ar fi avut nesăbuința de a fi… obiectiv! Așa că, domnul comisar-șef a pus mâna pe pix și a „evaluat” el însuși, în cel mai arbitrar și subiectiv mod, transformând un act administrativ într-o bătaie de joc personală, în plină lumină a OMAI 140/2016.

Comisia de contestații: Clubul „corb la corb nu scoate ochii” reunit la Satu Mare

Ce face o comisie de soluționare a contestațiilor când se confruntă cu o ilegalitate flagrantă? Dacă ești la IPJ Satu Mare, răspunsul este simplu: se preface că nu vede, bagă gunoiul sub preș și încearcă să „salveze” situația. Deși au constatat „încălcarea procedurii”, membrii „onorabili” ai comisiei, conform aceluiași Sindicat Europol, nu au anulat evaluarea ilegală. Nu, asta ar fi fost prea multă justiție pentru stomacul lor. În schimb, l-au „pus în gardă” pe comisarul-șef Todoran (probabil cu un zâmbet complice) și i-au cerut să „reia” evaluarea, de data asta „corect”, adică permițând șefului nemijlocit să o facă, dar cu aprobarea „marelui șef” Todoran. Adică, o tentativă penibilă și revoltătoare de mușamalizare, un spectacol desăvârșit de complicitate instituțională, demn de manualele despre cum să subminezi propriile reguli.

Victoria în instanță, trompeta abuzului: Cu cât pierzi în justiție, cu atât ești mai promovat!

Dar unde logica și bunul-simț clachează, intervine, uneori, justiția. Nemaiavând nicio șansă în interiorul sistemului putred, ofițerul de poliție a căutat dreptatea în instanță. Și, surpriză! Justiția, spre deosebire de unii „șefi” de la IPJ Satu Mare, nu a închis ochii. Judecătorii au constatat „abuzul de putere” și incompetența crasă a comisiei de contestații. Verdictul? IPJ Satu Mare obligat să anuleze evaluarea ilegală, să o reia conform legii și, cireașa de pe tortul abuzului, să plătească 8.330 lei cheltuieli de judecată! O victorie răsunătoare pentru ofițer, o palmă usturătoare pentru instituție.

Și acum vine partea cu adevărat… hilară, dacă n-ar fi atât de tragică. Credeți că acești 8.330 lei au fost recuperați de la comisarul-șef Todoran sau de la membrii complici ai comisiei? Nici vorbă! Sistemul își protejează „valorile”. Mai mult, în stilul deja „consacrat” al absurdităților românești, comisarul-șef Todoran nu doar că nu a suportat nicio consecință disciplinară sau financiară, dar a fost, atenție, PROMOVAT! Da, ați citit bine. Cu „suportul politic necesar”, cel care a fost dovedit abuziv de instanță, cel care a generat cheltuieli inutile pentru instituție, a ajuns adjunct al inspectorului-șef al IPJ Satu Mare! Acum, de pe o poziție și mai înaltă, își poate „gestiona” animozitățile și „ambițiile” mult mai „eficient” față de acei subalterni care au îndrăznit să nu-i „pupe inelul”. O sentință definitivă, un abuz recompensat – bine ați venit în România, unde ești promovat pentru că ai fost demascat ca abuziv!

Concluzie: Sistemul putred râde in barbă de justiție

Deci, ce ne învață această poveste? Că la IPJ Satu Mare, un abuz dovedit în instanță nu este un motiv de rușine sau sancțiune, ci o trambulină spre vârf. Că justiția poate să strige cât vrea, sistemul își vede de interesele sale meschine, consolidând impunitatea și mediocritatea. Sindicatul Europol a dezvăluit o rană adâncă, o metastază care roade din interior onoarea și profesionalismul unei instituții fundamentale. Și, în timp ce un ofițer onest trebuie să lupte prin tribunale pentru drepturile sale, abuzatorul se înalță, râzând în barbă de justiție și de toți cei care mai cred în ea. Un pamflet, spuneați? Ei bine, realitatea de la IPJ Satu Mare este cel mai bun pamflet, unul amar și dezgustător, care arată cât de departe suntem de un stat de drept. (Cerasela N.).

Un scandal de proporții zguduie Ministerul Finanțelor, unde Direcția Generală Antifraudă Fiscală (DGAF) se confruntă cu o blocadă internă, ce îi anulează eforturile de combatere a evaziunii fiscale. Un raport al Curții de Conturi, obținut de presă, dezvăluie că digitalizarea analizelor de risc, esențială în lupta cu ilegalitățile, este sistematic ignorată chiar din interiorul ministerului de resort.

O problemă gravă dezvăluită de Curtea de Conturi

Raportul Curții de Conturi, rezultat în urma controalelor la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), dedică un capitol distinct unei deficiențe sistemice care, practic, subminează orice inițiativă de combatere a evaziunii fiscale. Inspectorii au constatat că Centrul Național de Informații Financiare (CNIF), aflat în subordinea Ministerului Finanțelor, nu a asigurat suportul tehnic vital cerut în repetate rânduri de DGAF. Acest suport ar fi fost crucial pentru optimizarea aplicației ACVILA și a altor instrumente informatice, menite să permită analize de risc pertinente și să eficientizeze activitatea antifraudă.

O blocadă informatică persistentă: Cereri fără răspuns din 2021

Plângerile venite de la Direcția Generală Antifraudă Fiscală către Curtea de Conturi sunt elocvente. Încă din 2021, DGAF a transmis către CNIF „Cereri de dezvoltare aplicație informatică” având ca scop monitorizarea, extragerea și prelucrarea informațiilor specifice domeniului antifraudă. Obiectivul era o evaluare automată și integrată a calității analizelor de risc, prin compararea constatărilor din controale cu rezultatul preconizat la inițiere.

„Solicitarea și revenirile aferente, prin care am cerut cu celeritate dezvoltarea aplicației informatice ACVILA, au rămas fără răspuns concret din partea CNIF”, se arată în document. Mai mult, solicitări punctuale pentru implementarea unor funcționalități esențiale în activitatea curentă, cum ar fi introducerea unor filtre avansate pentru generarea de situații detaliate, au fost, de asemenea, ignorate.

Impactul dezastruos: Antifrauda, fără instrumente esențiale

Conducerea DGAF a subliniat în fața Curții de Conturi că lipsa instrumentelor informatice adecvate împiedică o analiză automată și rapidă a datelor și informațiilor relevante pentru prevenirea și combaterea evaziunii și fraudei fiscale. Nevoile actuale de analiză de risc ale DGAF, care ar trebui să permită o activitate bazată pe analize automate, evaluând riscurile fiscale la nivel național/regional și asigurând o selecție automată a cazurilor, depășesc cu mult posibilitățile instituționale din prezent.

În aceste condiții, activitatea antifraudă este constrânsă să se bazeze pe selecții ghidate de experiența profesională, pe cazuri sesizate sporadic sau pe solicitări de la alte instituții, ceea ce limitează capacitatea de reacție și proactivitate în contextul unor capacități de analiză precare.

Apel la acțiune: Ce urmează?

Concluzia Curții de Conturi este clară: Centrul Național pentru Informații Fiscale din cadrul Ministerului Finanțelor nu și-a îndeplinit atribuțiile privind soluționarea cererilor de dezvoltare a aplicațiilor informatice. Această neglijență a avut drept consecință directă lipsa unor instrumente informatice esențiale pentru identificarea eficientă a contribuabililor și a zonelor cu risc sporit de evaziune fiscală.

În acest sens, Curtea de Conturi a solicitat conducerii ANAF să ia măsuri urgente și decisive în vederea soluționării cererilor transmise către CNIF. Obiectivul este eficientizarea activității de prevenire și combatere a evaziunii fiscale, atât la nivelul DGAF, cât și la nivelul întregii ANAF, pentru a proteja bugetul de stat de pierderile cauzate de fraude.