Actualitate
Realitatea pieței muncii s-a schimbat dramatic
Pe oriunde întorci capul, fie că privești un șantier, fie că te uiți la chelnerul care te servește, fie că observi bonele care însoțesc copiii celor mai înstăriți, te izbește imaginea lucrătorului asiatic (în limbaj corect politic se numește extra-comunitar), care încearcă să înțeleagă ce i se spune în românește și să își facă treaba pentru care a bătut mii de kilometri.
Realitatea pieței muncii s-a schimbat dramatic: dacă acum 20 de ani, a avea un loc de muncă decent era un mare noroc la noi în țară și milioane de români au plecat în Vest imediat ce s-au deschis granițele statelor occidentale pentru lucrătorii români, astăzi România a devenit un spațiu primitor care se deschide din ce în ce mai mult către imigranții veniți, în general, din Asia. Așadar, după ce am pierdut milioane de oameni din forța de muncă, care au plecat spre Vest pentru salarii mai bune, acum încercăm să umplem golurile din economie cu muncitori aduși din Bangladesh, Sri Lanka, Vietnam sau Nepal. Ba chiar o parte dintre ucrainenii fugiți din calea războiului, peste 110.000, au ales să rămână la noi și unii chiar s-au integrat pe piața muncii. Lor li se adaugă cei aproape 200.000 de români basarabeni, care, având deja cetățenie dublă (românească și pe cea a Republicii Moldova) au ales să se stabilească aici.
Ei bine, paradoxul România este foarte bine exprimat de două realități paralele. Pe de o parte, suntem națiunea cu cei mai mulți cetățeni pierduți în favoarea statelor europene occidentale, 3,1 milioane de români fiind rezidenți permanenți în Europa de Vest. O dramă care nu poate fi exprimată suficient în cuvinte: fiecare al șaselea român a plecat din țară pentru o felie de pâine în plus. Majoritatea au ales Europa, dar avem o emigrație numeroasă și în Statele Unite și în Canada.
O țară cu ritmul de dezvoltare al României, cel mai mare din 2007 încoace de pe continent, nu poate să supraviețuiască pe termen lung după o asemenea pierdere colosală. Căci, nu numai că am pierdut aceste milioane de oameni de pe piața muncii, dar ne confruntăm și cu una dintre cele mai scăzute ponderi ale adulților care lucrează. Practic, cam doi din trei români între 15 și 64 (68%) de ani lucrează cu contract de muncă. Restul sunt prinși în capcana agriculturii de subzistență, în propria gospodărie. Media europeană de participare la piața muncii este de 78%!
Ei bine, cu trei-patru milioane de oameni care lucrează în străinătate și cu o treime dintre cei rămași aflați fără un contract de muncă, în mod natural, România a devenit un stat în care imigranții cresc rapid și umplu golurile lăsate de conaționalii noștri absenți. În 2022, numărul lucrătorilor extra-comunitari (din afara UE) aflați în România a depășit 100.000 (113.250 , mai precis), un număr dublu decât cel din 2018. De exemplu, în 2021, România avea a 14-a cea mai mare pondere a imigranților în totalul populație, peste 1%. Este adevărat că grosul îl reprezintă basarabenii, pe care noi nu îi considerăm imigranți, ci români din afara granițelor. Dar, totuși, după ponderea de imigranți, depășim Ungaria și Polonia, dar și Italia, Franța sau Portugalia!
România deține, evident, cea mai mare pondere a imigranților de origine română (basarabenii), peste 75% din total. Și dacă România are, în statistici, doar 64.000 de imigranți din Republica Moldova (cei care nu au încă pașaport românesc), cel mai numeros grup de imigranți sunt… „italienii” (peste 67.000). Dintre aceștia, o mare parte sunt, de fapt, copii românilor de acolo. Ca și în cazul „spaniolilor” (cam 60.000 stabiliți la noi în țară), al „britanicilor” (18.000) sau ai „germanilor” (aproape 14.000).
Una peste alta, nu poți să crești economia de la jumătate din media UE la peste trei sferturi din această medie (după indicatorul PIB/locuitor PPP- la paritatea puterii de cumpărare) și să pierzi un asemenea procentaj din forța de muncă. Natura are oroare de vid și, dacă românii emigranți nu se întorc acasă, locul lor este luat, pas cu pas de către lucrători din Asia. Căci pentru aceia a veni aici înseamnă accesul la un salariu de zeci de ori mai mare decât în țările de origine.
Trebuie, însă, să fim atenți la un fenomen foarte clar: pentru asiaticii care vin aici la lucru, România este doar o haltă în drumul spre Europa de Vest: După câteva luni petrecute pe șantierele de la noi și după o calificare „la locul de muncă” onorabilă după standardele europene, extra-comunitarii vor pleca rapid în Germania sau Franța. Iar problema economiei românești va rămâne în continuare nerezolvată. Căci piața muncii suferă la fel de mult și după importul de lucrători din Asia. Căci acesta nu poate, nicidecum, înlocui, ceea ce ar trebui de fapt făcut: mai multă carte (în mediul rural, mai ales), mai mulți români atrași să muncească pe un salariu stabil și mai mulți români reîntorși din Vest. Restul sunt doar pansamente de moment, care nu rezolvă problemele de fond.
Petrisor Peiu
Actualitate
Anunț finalizare implementare proiect: „DIGITALIZAREA ACTIVITATII SOCIETATII PESTCONTROL BUCURESTI SRL”
Actualitate
Scutul olandez pentru Europa: Destinus prezintă interceptorul Vorexon pentru eliminarea punctelor oarbe din apărarea aeriană
Compania olandeză Destinus a dezvăluit un nou sistem de interceptare a rachetelor, conceput special pentru a aborda vulnerabilitățile critice din arhitectura de apărare aeriană integrată a Europei. Denumit Vorexon, acest interceptor lansat de la sol promite să detecteze și să neutralizeze rapid proiectilele inamice, asigurând protecția activelor prioritare printr-o selecție inteligentă a țintelor.
Viteză de peste Mach 2 și precizie sub control uman
Aflat încă în faza de dezvoltare, sistemul Vorexon este proiectat să atingă o viteză maximă de peste Mach 2 și să aibă o rază de acțiune de peste 20 de kilometri. Tehnologia funcționează în cadrul unei rețele integrate de senzori și control al focului, utilizând radare externe pentru a identifica și clasifica proiectilele primite. După lansare, interceptorul beneficiază de corecții de curs pe traiectoria medie, până când propriul radar se blochează pe țintă pentru atacul final. Un aspect esențial subliniat de producători este faptul că decizia finală de angajare a țintei rămâne în permanență sub comanda unui operator uman.
Eficiența costurilor: O lecție învățată de pe frontul din Ucraina
Dezvoltarea Vorexon vine ca un răspuns direct la realitățile războiului modern, unde bombardamentele masive de artilerie au demonstrat că utilizarea interceptorilor scumpi pentru a opri rachete ieftine este nesustenabilă economic. În prezent, nicio arhitectură de apărare nu poate angaja fiecare proiectil fără a epuiza resursele financiare ale apărătorului. Vorexon urmărește să echilibreze acest raport de forțe, oferind o soluție scalabilă împotriva rachetelor de artilerie și a bombelor ghidate, care sunt produse în masă la costuri reduse.
Calendarul implementării și protecția infrastructurii critice
Destinus estimează că Vorexon va trece prin teste operaționale anul viitor, având ca țintă lansarea producției de masă în 2028. Sistemul este gândit să protejeze puncte strategice precum posturile de comandă, hub-urile logistice, depozitele de muniție și bateriile de apărare aeriană. Deși nu au fost anunțați clienți oficiali de lansare, compania a confirmat purtarea unor discuții cu mai multe state europene, inclusiv cu Ucraina, țară unde alte tehnologii ale firmei, precum racheta de croazieră RUTA Block 2, sunt deja utilizate în contextul conflictului actual.
Actualitate
Thunder: Noua eră a aviației militare – Drona autonomă care devine „camaradul loial” al elicopterelor de atac
Sectorul tehnologiei de apărare asistă la o premieră majoră prin lansarea „Thunder”, o dronă din Grupa 5 concepută să revoluționeze modul în care sunt desfășurate operațiunile aeriene. Dezvoltată printr-un parteneriat strategic între gigantul tehnologic Anduril și producătorul de aviație Archer, noua platformă este proiectată pentru a îndeplini rolul de „loyal wingman” (camarad loial), zburând alături de elicoptere de atac precum Apache sau viitoarea flotă Cheyenne.
Simbioză tehnologică: De la taxiuri aeriene la prădători autonomi
Thunder nu este doar un proiect teoretic, ci rezultatul a trei ani de dezvoltare intensă. Această aeronavă cu rotoare basculante (tiltrotor), complet autonomă și înarmată, a fost creată pe baza lecțiilor învățate din dezvoltarea aparatului cu aripi fixe YFQ-44A „Fury”. Interesant este faptul că geneza sistemului Thunder se află în tehnologia „taxiurilor aeriene electrice” dezvoltată de Archer, demonstrând o tranziție fără precedent a inovației din sectorul comercial către cel militar, special adaptată pentru „războiul de manevră” în zonele litorale.
Forță brută și precizie chirurgicală: Un arsenal echivalent cu al unui Apache
Din punct de vedere al performanțelor, Thunder se anunță a fi un monstru al eficienței. Cu o rază de acțiune și viteză comparabile cu cele ale elicopterului Cheyenne, drona dispune de o capacitate de încărcare similară cu cea a unui Apache, dar cu avantajul de a opera la altitudini superioare. Configurația sa tactică prevede grupuri de trei până la șase drone Thunder care escortează aeronavele cu echipaj uman, oferind protecție și putere de foc suplimentară.
Arsenalul este impresionant: compartimentul principal poate găzdui până la 10 rachete Hellfire, 16 muniții de tip „air-launched effects” sau 76 de rachete. Mai mult, botul aeronavei este echipat cu sisteme specializate pentru combaterea altor drone (Counter-UAS), asigurând o bulă de protecție pentru întreaga formație de zbor.
Inteligența „Lattice”: Când algoritmii mașinilor autonome cuceresc cerul
Dincolo de blindaj și armament, adevărata putere a dronei Thunder rezidă în software. Anduril a integrat platforma Lattice, un sistem bazat pe inteligență artificială care colectează și sintetizează datele de la toți senzorii pentru a crea o imagine tactică completă. Pentru a permite zborul autonom la joasă altitudine și viteze mari, inginerii au preluat și adaptat tehnologii din industria vehiculelor autonome (self-driving cars), oferind dronei capacitatea de a evita formele de relief în timp ce reacționează instantaneu la amenințările inamice.
Orizont 2030: Standardizarea războiului de manevră pe scară largă
Thunder a fost concepută pentru a fi „atritabilă” (înlocuibilă cu costuri rezonabile), facilitând desfășurarea unor cantități mari de senzori și arme pe câmpul de luptă. Designul său modular permite dezasamblarea și transportul într-un container ISO standard de 40 de picioare, putând fi livrată rapid prin infrastructura terestră, maritimă sau aeriană. Primele teste de zbor sunt programate pentru anul viitor, software-ul fiind deja verificat pe aeronave surogat în ultimii doi ani. Dacă cererea din partea forțelor armate se menține, producția de serie va debuta în intervalul 2029-2030, marcând o schimbare radicală în modernizarea aviației de atac.
-
Exclusivacum 3 zileDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 5 zileIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
-
Exclusivacum 5 zileCum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară
-
Exclusivacum 4 zileNoua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum 4 zileImaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum 3 zileMAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
-
Exclusivacum 2 zile„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale
-
Exclusivacum 2 zile„Specialii” din noroi și experții din pixeli: când militarii cară nămol, vitejii de internet cară comentarii




