De ani buni tot semnalăm că strategiile naționale le putem genera și implementa in sistemul penitenciar românesc doar cu oameni competenți , care au viziuni manageriale coerente, fluente și aplicabile insă, zidurile inalte care au fost construite in jurul Administrației Naționale a Penitenciarelor fac ca mesajele specialiștilor din teritoriu să nu fie auzite, sau să nu fie luate in seamă, dezvaluie cei de la FPP.

Incet, incet, sistemul penitenciar se prabușeste din cauza incompetenței celor care au fost adusi in ANP ca mari vizionari, dar fără o minimă experiență , dobândită prin muncă in penbitenciare, din cauza unui dialog deficitar al direcțiilor de specialitate cu structurile din teritoriu, din cauza intereselor de grup girate de un minister al (in)justiției care este mai mult preocupat de plata polițelor personale, angret in jocuri mărunte și nu in rezolvarea problemelor de sistem.

1. Strategia privind reducere a comportamentelor agresive in sistemul penitenciar, un mare fiasco.

In anul 2010 s-a născut ideea de inițiere a unei analize privind fenomenul agresivității in mediul penitenciar, cu scopul de a fi identificate elementele are conduc la apariția si dezvoltarea comportamentelor agresive in sistemul penitenciar , anual analizându-se datele privind evenimentele negative, rezultatele analizelor putând furniza informații relevante factorilor decidenți care aveau obligația să genereze soluții și politici care să conducă la ținerea sub control a fenomenului agresivității deținuților. Incepând cu anul 2014 aceste analize fundamentează Planul Anual de Implementare a Strategiei privind reducerea comportamentelor agresive in sistemul penitenciar, plan ce este conceput in mod deficitar, care nu oferă continuitate de la an la an, coerentă și eficiență, fapt ce conduce la existență hârtiilor, care să acopere decidenții, dar și la o mare ineficiență, fenomenul agresivității in mediul penitenciar fiind scăpat de sub control și exstinzându-se ingrijorător de mult și asupra polițiștilor de penitenciare , existând un risc major cu privire la garantarea integrității fizice a acestora.

Analizând datele oficiale ale Administrației Naționale a Penitenciarelor se conturează și se susțin afirmațiile noastre:

„Managementul fenomenului agresivității in sistemul penitenciar este un mare eșec și constituie un pericol iminent asupra vieții persoanelor custodiate , dar și asupra polițiștilor de penitenciare, sistemul penitenciar neputând garanta integritatea fizică și psihică a celor enumerați anterior”

Specialiștii din aparatul central al ANP nu au avut și nu au capacitatea să gândească și să aplice măsuri concrete pentru stoparea evoluției fenomenului agresivității in sistemul penitenciar românesc, dar să il reducă și asta din cauza faptului că in ANP au fost aduse nonvalori, cocoțate pe funcții strategice in sistemul penitenciar și nu profesionisti.

Pentru că cele expuse să nu fie privite ca simple alegatii, vă prezentăm date care certifică cele evocate de noi.

Autoagresiuni

An 2010 -779 autoagresiuni,

An 2011 – 705 autoagresiuni,

An 2012 – 1048 autoagresiuni,

An 2013- 80 tentative,

An 2014- 1043 autoagresiuni,

An 2015- 1161 autoagresiuni,

An 2016 -1157 autoagresiuni,

An 2017- 1032 autoagresiuni,

An 2018- 1331 autoagresiuni,

An 2019- 1238 autoagresiuni,

An 2020 -1083 autoagresiuni,

An 2021 -1869 autoagresiuni,

An 2022 – 1062 autoagresiuni,

Tentative de suicid:

An 2010 – 211 tentative,

An 2011 – 147 tentative,

An 2012 – 216 tentative,

An 2013- 152 tentative,

An 2014- 102 tentative,

An 2015- 89 tentative,

An 2016 – 80 tentative,

An 2017- 105 tentative,

An 2018- 73 tentative,

An 2019- 70 tentative,

An 2020 – 86 tentative,

An 2021 – 69 tentative,

An 2022 – 92 tentative.

Suicid

An 2010 – 10 sinucideri,

An 2011 – 10 sinucideri,

An 2012 – 22 sinucideri,

An 2013- 18 sinucideri,

An 2014- 13 sinucideri,

An 2015- 10 sinucideri,

An 2016 – 11 sinucideri,

An 2017- 9 sinucideri,

An 2018- 11 sinucideri,

An 2019- 7 sinucideri,

An 2020 – 13 sinucideri,

An 2021 – 9 sinucideri,

An 2022 – 9 sinucideri,.

Agresiuni/altercații

An 2010- 1307 altercații,

An 2011- 1232 altercații,

An 2012 – 1414 altercații,

An 2013 – 1382 altercații,

An 2014 – 3459 altercatii,

An 2015- 3212 altercații,

An 2016 – 3226 altercatii,

An 2017- 3120 altercații,

An 2018- 3127 altercații,

An 2019 – 3039 altercații,

An 2020 – 3439 altercații,

An 2021 – 2531 altercații,

An 2022 – 3228 altercații .

Agresiuni asupra polițiștilor de penitenciare

An 2010 – 78 de agresiuni asupra polițiștilor de penitenciare,

An 2011 – 80 de agresiuni asupra polițiștilor de penitenciare,

An 2012 – 13 de agresiuni asupra polițiștilor de penitenciare,

An 2013 -31 de agresiuni asupra polițiștilor de penitenciare,

An 2016 – 105 de agresiuni asupra polițiștilor de penitenciare,

An 2017 – 125 de agresiuni asupra polițiștilor de penitenciare,

An 2018 – 110 de agresiuni asupra polițiștilor de penitenciare,

An 2019 – 151 de agresiuni asupra polițiștilor de penitenciare,

An 2020 – 120 de agresiuni asupra polițiștilor de penitenciare,

An 2021 – 120 de agresiuni asupra polițiștilor de penitenciare,

An 2022- 249 de agresiuni asupra polițiștilor de penitenciare, din care 58 au au adus atingere integrității fizice,

In anul 2022 agresiunile asupra polițiștilor de penitenciare au crescut cu 100% față de anul precedent situându-se la un maxim istoric.

NU ne mai coordonați că mai rău ne incurcați !!

Analizând prevalența comportamentelor agresive in rândul persoanelor private de libertate pentru perioada 2010- 2022, cu prioritate prevalenta nr. 21535/2023 rezultă erori grave in gestionarea datelor cu implicații majore in elaborarea Planurilor de implementare a Strategiei de reducere a comportamnetelor agresive dar, acestea sunt consecințele când girezi prin semnături documente ce sunt elaborare de angajați ai ANP ca Laura Rașia si de-alde Tudose care nici după ani de vegetat prin ANP nu stiu că cel mai mare și greu penitenciar din România, Giurgiu, este in Regiunea București Ilfov și nu Sud Muntenia.

In plus acest document analitic care fundamentează elaborarea Planurilor anuale de implementare a Strategiei de reducere a comportamnetelor agresive conține indicatori eronați ce generează concluzii și implicit decizii eronate, ca de exemplu:

Capitolul I. AUTOAGRESIVITATE, pentru anul 2022 prevede 9 sinucideri in sistemul penitenciar, 92 tentative de suicid si 1062 de autoagresiuni in timp ce , in cadrul abordării privind implementarea coeficientului de agresivitate, aceași specialiști consemnează , pentru anul 2022, 30 de sinucideri, 10 tentative de suicid.

In plus, tot la acest capitol, sunt consemnate, pentru anul 2022, date ingrijorățoare care ar trebui să atragă deindată atenția:

• 40 de ultraje,
• 10 violente verbale asupra personalului, concretizate in amenințări,
• 20 altercații soldate cu vătămări corporale grave,
• 35 de agresiuni sexuale,
• 1 automutilare,
• 80 de decese,
• 60 de evadări din interiorul locului de deținere,
• 10 tentative de evadare,
• 25 de părăsiri ale punctelor de lucru.

Din păcate se observă o tendință instituțională de a minimaliza consecințele fenomenului agresivității in mediul penitenciar , datele cuprinse in materiale fiind trunchiate , sau ajustate in așa fel incât fenomenul agresivității să nu atragă atenția și să pară o consecință normală a mediului insă, dacă cineva analizează serios chiar și aceste instrumente trunchiate , poate observa că indicatorii exprimați și comparați in procente, pe ani, sunt ingrijorători, mai ales și din persepectiva cantitativă dată de 32.000 de deținuți incarcerati in anul 2012, față de 23114 de detinuti incarcerati in anul 2022 . Una este să ai 1414 altercații intre deținuși la un efectiv mediu de 32.000 de deținuți și alta e să ai 3228 de altercații intre detinuti la un efectiv scăzut față de anul 2012 cu 8880 deținuți, concluzia fiind că avem mai multe evenimente negative la un efectiv mult mai scăzut de deținuți.

Din punctul nostru de vedere se constată inregistrarea unui esec in aplicarea Strategiei de reducere a comportametelor agresive, datele eronate utilizate de specialistii din cadrul compartimentelor de resor din ANP , concluziile și propunerile acestora generează decizii eronate ale factorilor de comandă, folosirea nejudicioasă a resurselor umane și materiale , cu consecința directă a creșterii fenomenului agresiității in sistemul penitenciar, crescând in mod exponențial riscul in imposibilitatea garantării intergrității fizice și psihice a polițiștilor de penitenciare și a persoanelor custodiate.

Pe cale de consecință, având in vedere că ne aflăm la un maxim istoric in ceea ce privește agresivitatea deținuților indreptată impotriva polițiștilor de penitenciare , cât și evolutia agresivității deținuților in mediul penitenciar , se impune ca de indată:

• să se analizeze de către factorii de decizie dacă datele cuprinse in prevalența comportamentelor agresive in rândul persoanelor private de libertate nr 21535/2023 sunt corecte iar concluziile și propunerile de măsuri sunt reale și eficiente,
• să se elaboreze Planul de măsuri pentru anul 2023 pentru implementare Strategie de reducere a comportamentelor agresive, penttru ca deja ne apropiem de luna Mai, și o bună parte din an s-a dus, și in care să fie cuprinse măsuri concrete pentru reducerea agresivității indreptate impotriva polițiștilor de penitenciare. Nu trebui să așteptăm ca un coleg să devină martir ca sistemul să se miste in direcția potrivită!
• să se reanalizeze Standardele de personal și să fie elaborate unele corecte, fără interese de grup. Standaredele pentru psihologii in sistemul penitenciar trebuie să fie schimbate, penitenciarele cu regim de maximă siguranță să aibă psihologi mai multi, 1psiholog/ 50 deținuti, și nu penitenciarele cu regim deschis, pentru că toată procedura de lucru stabilită prin acte normative obligă psihologii din penitenciarele cu RMS să lucreze in regim individual , sau/și cu grupuri foarte mici de deținuți. In penitenciarele cu regim de maximă siguranță sunt detinutii cei mai agresivi si cu cele mai multe nevoi psihologice specifice, iar faptul că după un timp acesti ajung să fie analizați și repartizati de către comisiile de regim la penitenciare cu regimuri inferioare ca grad de siguranță este dovada că persoana s-a schimbat din punct de vedere cognitiv si concluzia că interventia psihologului ar trebui să fie mai scăzuta in aceste penitenciare cu regim scăzut de siguranță. Dacă cineva ar avea o viziune corectă ar concluziona că in penitencioarele de maximă siguranță este nevoi de mai multi psihologi, in comparatie cu penitenciarele cu regim deschis, care ar trebui să aiba mai multi ofiteri educatori care să sprijine procesul de reintegrare socială prin exersarea in comunitate a comportamentelor prosociale ale deținuților, să se implice mai mult in calificarea acestor in diverse meserii etc. Dar, cel putin până acum, standardele de personal s-au făcut după alte interese și nu după nevoile instituționale. Si asta este o cauză pentru care Strategia de reducere a comportamentelor agresive in mediul penitenciar este un eșec.
• să se modifice legea de executare in senul gândirii altor sancțiuni disciplinare aplicabile detinutilor , cele prezente nu mai au efecte, mai dezvaluie sursa citata. (Cerasela N.).