Actualitate
5,4 % din cele 270 de miliarde de euro, prevăzuți în noul PAC (Noua Politică Agrară, intrată în pâine de la 1 ianuarie 2023)
Deși are a șasea suprafață agricolă din Uniunea Europeană, România nu primește decât 5,4 % din cele 270 de miliarde de euro, prevăzuți în noul PAC (Noua Politică Agrară, intrată în pâine de la 1 ianuarie 2023). În perioada 2023-2027, România are la dispoziție 14,9 miliarde de euro de la UE.
Ideea e că noul plan european de sporire a rezilienței (ce cuvânt din limba de lemn!) spre economia verde, pentru revigorarea zonelor rurale și stimularea tinerilor fermieri integrează și Planul Național Strategic al României, care în principiu e bun, dar e lipsit de esență predictivă. Fermierii români nu știu care este trendul de dezvoltare al agriculturii europene și cu ce se mănâncă reziliența.
Ca un mic chițibuș, reamintim cititorilor că cele mai multe exploatații agricole din Uniunea Europeană, conform Eurostat, au fost înregistrate în România (3,6 milioane), țară care deținea o treime (33,5 %) din numărul total al exploatațiilor din UE-28. România este al patrulea cel mai mare producător de cereale din UE, recoltând anual 9,3% din producția europeană. Mai exact, România asigură 8 % din producția de grâu și 20% din cea de porumb, unde suntem al doilea cel mai mare producător din UE.
Prin PNS-ul românesc, se preconizează că 611.000 de hectare de teren agricol – din cele aproape nouă milioane de ha – vor fi ecologice. Se va stimula – pe hârtie bineînțeles – crearea a douăsprezece mii de locuri de muncă noi. Dar cum arată un model de fermă eco? Știu eu una la Șag, lângă Timișoara, în care banii de pe recolta vândută nu acoperă costurile de producție.
Planul României, conform site-ului Comisiei Europene, urmărește îmbunătățirea mijloacelor de subzistență ale fermierilor și a competitivității acestora. „Pe lângă sprijinul pentru venit, aproximativ 1,1 miliarde EUR se vor aloca investițiilor în ferme și unități de prelucrare. România utilizează 41 % din bugetul său pentru dezvoltare rurală și încurajarea practicilor ecologice în zonele cu valoare naturală ridicată, în scopul protejării biodiversității,” mai scrie documentul oficial.
Dar tinerii știu care e planul ecologist din creierul administrației de la București? Nu cumva în spatele rezilienței se ascunde paranoica tranziție spre viermii prăjiți? Până la obținerea rezilienței, aproape la fel de așteptată ca mântuirea, să urmărim procesul de acordare a subvențiilor aici și acum. Dacă fermierii români primesc circa 96,47 euro/ha, prin Noua Politică Agrară, sprijinul european pentru omologii din Germania este de 156 Euro/ha, conform estimărilor Ministerului Agriculturii, Mediului și Protecției Climei din Brandenburg (MLUK). În Germania, subvențiile din sectorul zootehnic au cuantumuri de 35 euro/cap de animal pentru oi si capre, sumă mai mare decât cea destinată ciobanilor români: 24 de euro, susține Agrointeligența.
Noua Politică Agricolă Comună (PAC) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2023 cu motoarele turate la maximum. Finanțarea totală a PAC 2023-2027 se ridică la 270 de miliarde de euro. Noul PAC va sprijini tranziția spre o agricultură europeană „sustenabilă și rezilientă,” contribuind totodată la revigorarea zonelor rurale și la stimularea tinerilor fermieri. Planul Național Strategic (PNS) al României din cadrul PAC 2023-2027 este în valoare de 14,9 miliarde de euro. Alocările pentru perioada de tranziție 2021-2022 s-au ridicat la 6,2 miliarde de euro, scrie jurnalul de specialitate al fermierilor români.
Despre scumpirea costurilor de producție, datorare embargoului impus Rusiei și Belarusului de export în țările UE a fertilizanților, oficioasele Bruxelles-ului nu suflă o vorbă. Astfel, chiar dacă subvențiile s-au mărit un pic, acestea nu acoperă creșterea input-urilor agricole cu 149 %. Cele două state furnizau, înainte de războiul din Ucraina, 60 % din importurile de îngrășăminte ale UE.
La noi, lupta anticorupție a închis toate fabricile din domeniu. Fermierii sunt obligați să achiziționeze aceste produse vitale de la comercianții austrieci. Vedeți, și aici domină Austria. Pe bursele de bunuri, prețurile s-au prăbușit după semnarea Inițiativei pentru cereale de la Marea Neagră (BSGI), de către Federația Rusă, Turcia și Ucraina. Compensările sunt bătaie de joc, așa cum am scris și-n editorialul de ieri. Petre Daea a spus că dublează banii europeni, adică de la 1,4 Euro pe ha, la aproape 3 euro. Dacă ai o sută de ha, iei o pălărie de bani: 300 de euro. Pierderile cultivatorilor de grâne sunt uriașe.
Fără compensări juste, nu există o Politică Agrară unitară, iar minciuna că cele 270 milioane de tone din Ucraina sunt destinate Africii sărace a ieșit la iveală. Produsele ieftine din țara vecină au invadat piața est-europeană. Dar bagă de seamă cineva că grânele ucrainiene pot fi modificate genetic? Țara vecină nu este obligată să aplice restricțiile UE.
De la intrarea în Uniunea Europeană, producțiile românești de cereale s-au dublat la hectar. Nu susțin că subvențiile n-au ajutat la dezvoltarea economiei agrare românești, dar dubla măsură enervează. Iar Bucureștiul nu incendiază, precum Parisul, Europa.
Marius Ghilezan
Actualitate
Cursa pentru supremația orbitală: De ce „inima” noilor sateliți este scrisă în cod, nu turnată în oțel
Spațiul cosmic a încetat de mult să mai fie un sanctuar al cercetării pașnice, devenind un domeniu de conflict deschis. În acest nou peisaj geopolitic, abordarea tradițională axată pe hardware-ul rigid al sateliților a devenit depășită. Statele Unite și aliații săi forțează acum trecerea către arhitecturi definite prin software, unde agilitatea, reziliența și capacitatea de actualizare în timp real sunt noile arme ale dominației orbitale.
Sfârșitul erei „hardware-ului static”: Spațiul ca domeniu cinetic
Timpul în care un satelit era lansat cu o singură misiune, neschimbată pe parcursul a zece ani, a apus. Astăzi, necesitatea de a domina „înălțimea supremă” impune o viteză de reacție care nu poate fi susținută de limitările fizice ale metalului. Strategii militari avertizează: pentru a evita surpriza operațională și pentru a contracara mișcările adversarilor, platformele orbitale trebuie să devină evolutive.
Prin utilizarea unei arhitecturi cu sisteme deschise, sateliții moderni integrează inteligența artificială (IA) și învățarea automată direct în orbită. Astfel, senzorii și capacitățile de luptă sunt îmbunătățite constant prin linii de cod securizate, transformând fiecare activ spațial dintr-un instrument fix într-un nod dinamic de putere.
De la controlul propulsoarelor la super-computerele de pe orbită
Din punct de vedere istoric, vehiculele spațiale erau prizonierele unei capacități de calcul extrem de limitate. Designul era rigid, iar resursele de energie și greutate (SWaP) permiteau doar sarcini de bază, precum controlul orientării. Schimbarea de paradigmă a venit odată cu evoluția calculului de înaltă performanță și a straturilor de abstractizare a software-ului.
Marea inovație a prezentului constă în capacitatea de a face „mai mult cu mai puțin”. Implementarea unui mediu software sofisticat elimină necesitatea de a lansa un vehicul nou de fiecare dată când cerințele misiunii se schimbă. În contextul trecerii spațiului de la un simplu strat de comunicații la un domeniu de confruntare cinetică și non-cinetică, controlul înălțimii depinde de manevre defensive și pivotări tactice executate în timp real, direct din software.
Realitatea operațională: Centre de date la mii de kilometri altitudine
Ceea ce părea a fi teorie în urmă cu câțiva ani a devenit deja realitate operațională. Primele micro-centre de date orbitale și regiuni de cloud hibrid au fost deja desfășurate pe Stația Spațială Internațională. Aceste etape demonstrează că utilizarea tehnologiilor comerciale de serie (COTS) în spațiu nu este doar posibilă, ci matură.
Secretul succesului rezidă în procesarea datelor la „margine” (edge computing). Volumul masiv de informații generat în orbită necesită o procesare cu latență scăzută chiar la sursă. Prin analiza datelor direct pe satelit, se reduce dependența critică de transportul datelor către sol și se închide „bucla OODA” (Observă-Orientează-Decide-Acționează) în spațiu, oferind autonomia necesară pentru a supraviețui într-un mediu ostil.
O „plasă” de reziliență împotriva amenințărilor hipersonice
Pe măsură ce amenințările hipersonice și tentativele de bruiaj se multiplică, arhitectura spațială trebuie să devină o rețea globală, nu o serie de ținte izolate. Strategia actuală vizează o structură de tip „mesh” multi-constelație și multi-orbitală. Lecțiile din conflictele terestre recente sunt clare: centrele de date centralizate sunt primele ținte. În spațiu, soluția este distribuirea capacităților pe mai multe straturi, astfel încât, dacă un nod este compromis, misiunea să continue neîntrerupt.
Această viziune depășește granițele naționale, necesitând o integrare totală între sistemele aliate. Printr-un standard software global și unificat, datele și capacitățile pot fi partajate instantaneu între partenerii internaționali. În vacuumul spațiului, „timpul real” este un standard greu de atins, dar este singura cale prin care o forță combinată poate asigura succesul misiunii în fața provocărilor de mâine.
Actualitate
Schimbare de gardă în spațiu: Boeing câștigă un contract de 2 miliarde de dolari pentru sateliții MUOS
Într-o mișcare surprinzătoare care modifică peisajul furnizorilor de apărare, Space Force a desemnat compania Boeing pentru a extinde constelația de comunicații critice, preluând ștafeta de la constructorul original al sistemului.
O victorie strategică în fața rivalilor de la Lockheed Martin
Space Systems Command (SSC) a anunțat oficial atribuirea unui contract de 2 miliarde de dolari către Boeing pentru dezvoltarea și livrarea a doi noi sateliți din cadrul sistemului Mobile User Objective System (MUOS). Decizia marchează o schimbare semnificativă de direcție, Boeing reușind să se impună în fața celor de la Lockheed Martin, compania care a proiectat și construit primele cinci unități ale acestei flote orbitale.
Noul acord acoperă întregul proces, de la dezvoltare și integrare până la testarea pe orbită. Această extindere a duratei de viață a serviciului MUOS este rezultatul unei competiții strânse, începută în 2024, când ambii giganți ai industriei au primit contracte inițiale de design în valoare de 66 de milioane de dolari.
Securizarea comunicațiilor navale până în anul 2035
Noile unități spațiale sunt programate pentru lansare începând cu anii 2031 și 2032, urmând să ridice numărul total de sateliți din constelația MUOS la șapte. Această infrastructură este vitală pentru armata americană și aliații săi, oferind comunicații securizate în banda ultra-înaltă (UHF), esențiale în special pentru coordonarea forțelor navale la nivel global.
Odată cu implementarea acestor noi sateliți, sistemul va putea rămâne operațional cel puțin până în 2035. Efortul financiar este unul considerabil, bugetul estimat pentru cercetare, dezvoltare și achiziții ridicându-se la peste 2,6 miliarde de dolari până în anul 2031, reflectând importanța strategică a menținerii unei conexiuni sigure în teatrele de operațiuni.
Orizontul comercial și viitorul comunicațiilor militare
În timp ce Boeing se pregătește pentru faza de construcție, arhitectura viitoare a comunicațiilor militare ar putea suferi transformări profunde. Dincolo de investiția actuală, autoritățile militare explorează o strategie pe termen lung care ar putea implica transferul parțial sau total al misiunilor de comunicații în bandă îngustă către furnizori comerciali.
Această abordare hibridă ar putea oferi o mai mare flexibilitate și reziliență, într-un moment în care spațiul devine un domeniu din ce în ce mai contestat. Până la implementarea noilor viziuni comerciale, sateliții MUOS construiți de Boeing vor rămâne coloana vertebrală a dialogului criptat pentru forțele de intervenție rapidă.
Actualitate
O nouă frontieră pentru marina italiană: Pierroberto Folgiero anunță planurile Fincantieri pentru propulsia nucleară
Într-o mișcare strategică menită să redefinească puterea navală a Italiei, cel mai mare constructor de nave din țară explorează integrarea reactoarelor nucleare de ultimă generație, în timp ce armata studiază fezabilitatea primelor sale forțe navale propulsate atomic.
Tehnologie de ultimă generație pe mare: Proiectul Minerva și viitorul reactoarelor nucleare
Pierroberto Folgiero, CEO-ul Fincantieri, a confirmat recent interesul major al companiei pentru propulsia nucleară, subliniind că studiile actuale vizează reactoarele din generațiile a treia și a patra. Deși o implementare imediată nu este iminentă, constructorul italian caută activ parteneriate pentru a acoperi întregul lanț de valoare al acestei tehnologii complexe. Această inițiativă se aliniază cu Proiectul Minerva, lansat de Ministerul Apărării din Italia, care evaluează modul în care reactoarele nucleare mici pot asigura atât propulsia, cât și producția de energie electrică pentru navele de suprafață și submarinele viitorului. În prezent, în Europa, doar Franța, Marea Britanie și Rusia dețin astfel de capacități, însă oficialii italieni consideră că este momentul ca Roma să adopte o atitudine vizionară în acest domeniu.
Inovație sub presiune: Lecțiile din Ucraina și revoluția comunicațiilor subacvatice
Dincolo de ambițiile nucleare, Fincantieri își îndreaptă atenția către tehnologiile fără echipaj, inspirându-se din dinamica războiului din Ucraina. Folgiero a evidențiat faptul că interesul principal nu rezidă neapărat în construcția dronelor de suprafață, ci în sistemele sofisticate de comandă și control. Abilitatea de a menține legături satelitare sigure în zone fără acoperire telecom reprezintă lecția esențială preluată de pe frontul ucrainean. În acest sens, compania colaborează deja pentru integrarea tehnologiilor wireless în dronele subacvatice destinate protecției infrastructurii critice, un sector considerat esențial pentru securitatea maritimă modernă.
O singură flotă pentru Europa: Colaborarea multinațională prin programul corvetei europene
O altă prioritate pe agenda constructorului italian este consolidarea cooperării la nivel continental pentru a evita duplicarea costurilor de cercetare și producție. Programul Corvetei Europene de Patrulare (EPC), care implică Italia, Franța, Spania și Grecia, este oferit ca exemplu de succes în armonizarea cerințelor militare. Conform conducerii Fincantieri, standardizarea platformelor navale este singura cale logică pentru viitor, argumentând că nu există „valuri italiene sau franceze”, ci un singur mediu maritim care necesită soluții comune. Această abordare colaborativă urmărește să creeze nave interconectate, capabile să opereze eficient în cadrul unei arhitecturi de apărare europene integrate.
-
Exclusivacum 4 zile„Prestij” cu reacție întârziată: după ani de Maneliadă în centru, IPJ Prahova scoate din joben… 4 percheziții
-
Exclusivacum 4 zileO feuda numită MEDAT: cumetrie, falsuri și caracatița bugetarilor de lux sub mantia lui Irineu Darău (USR)
-
Exclusivacum 4 zilePrahova sub talpa clanurilor: Polițiști cu dosare la comandă, interlopi cu protecție la purtător
-
Exclusivacum 2 zileDe la „Frumușelu’ Sifon” la Maneliadă pe Bulevard: cum se eliberează trotuarul doar când vor clanurile, nu IPJ Prahova
-
Exclusivacum 4 zileCatedrala ipocriziei reformiste: Cum „reorganizarea către eficiență” ascunde dublă semnătură și epurări la Ministerul Economiei/ Documente
-
Exclusivacum 4 zileBebe-chestorul și CIRP-ul de buzunar: cum a ajuns Drăgan stăpân pe informarea publică a Poliției Române
-
Exclusivacum 5 zileCoca-Cola Ploiești – O nouă eră în reciclarea “transparentă”: cum se reciclează banii, nu doar sticlele
-
Exclusivacum 5 zilePoliția fără curent: Șefii se ascund în birouri, iar agenții fug de cuțitar prin intersecție



